Motion to annul rejected as shares-for-loan clause void with res judicata; prior decision upheld
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the claimant’s motion to annul (contestație în anulare) as unfounded, thereby upholding the Supreme Court of Justice’s decision no. 2498/2002, which had declared the earlier appeal (recurs) null for lack of timely statement of grounds; the appellate court’s decision no. 912/2000 rejecting the action thus remains in force, and the claimant was ordered to pay the defendants 6,000,000 lei in costs. The dispute arose from loan contracts with a clause promising transfer of shares as security, which a prior irrevocable judgment had declared absolutely null; the claimant argued that the appellate court had mischaracterized the clause contrary to a superior court’s cassation decision, and that this omission was a public-order ground that the Supreme Court should have examined. The ICCJ held, under Articles 317 and 318 of the Civil Procedure Code, that an annulment motion requires omission of a cassation ground, but here the issue was superfluous because the clause’s legal nature had lost all relevance once it had been irrevocably declared null with res judicata authority, making any alleged inconsistency with the cassation decision inconsequential.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ, art. 315 C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Motion to annul rejected as shares-for-loan clause void with res judicata; prior decision upheld: 2498/2002, which had declared the earlier appeal (recurs) null for lack of timely statement of grounds; the appellate court’s decision no. 912/2000 rejecting the action thus remains in force, and the claimant was ordered to pay the defendants 6,000,000 lei in costs. The dispute arose from loan contracts with a clause promising transfer of shares as security, which a prior irrevocable judgment had declared absolutely null; the claimant argued that the appellate court had mischaracterized the clause contrary to a superior court’s cassation decision, and that this omission was a public-order ground that the Supreme Court should have examined. The ICCJ held, under Articles 317 and 318 of the Civil Procedure Code, that an annulment motion requires omission of a cassation ground, but here the issue was superfluous because the clause’s legal nature had lost all relevance once it had been irrevocably declared null with res judicata authority, making any alleged inconsistency with the cassation decision inconsequential.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis invoked for the extraordinary appeal against the irrevocable decision.
Basis for ordering the losing party to pay litigation costs to the respondents.
Full text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 420/C din 13 martie 2000, Tribunalul Cluj a admis acțiunea reclamantului H.F., împotriva pârâților C.G., P.L., B.N. și B.C., a constatat vânzarea-cumpărarea unor acțiuni de către SC A. SA Cluj Napoca, a obligat pe pârâți la realizarea transferului dreptului de proprietate al acțiunilor și la cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că între părți s-au încheiat contracte de împrumut cu clauză, privind promisiunea de preluare a acțiunilor pârâților, în cazul în care aceștia nu achitau la termen împrumutul.
Acceptarea promisiunii de către reclamant a născut un alt raport juridic de vânzare-cumpărare a acțiunilor cu care s-a garantat restituirea creditelor.
Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de pârâți și, prin decizia civilă nr. 912 din 10 octombrie 2000, a respins acțiunea reclamantului, constatând că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, sentința civilă nr. 13917 din 12 noiembrie 1997 a Judecătoriei Cluj Napoca, clauza contractului de împrumut, privind promisiunea de vânzare-cumpărare, a fost considerată lovită de nulitate absolută, așa încât, între părți, nu a avut loc o convenție de vânzare-cumpărare a acțiunilor.
Curtea Supremă de Justiție, prin decizia 2498 din 5 aprilie 2002 a secției comerciale, a constatat recursul nul, reținând nemotivarea acestuia înlăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
Împotriva acestei ultime hotărâri judecătorești, reclamantul a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., susținând că instanța de recurs nu a analizat motivele de ordine publică, invocate în scris, și nu le-a pus în discuția părților.
Astfel, contestatorul consideră că s-au încălcat dispozițiile art. 315 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a caracterizat clauza contractuală de la pct. 5 ca o garanție a restituirii sumelor împrumutate, împotriva celor reținute în decizia de casare nr. 2670/1991 a Curții Supreme de Justiție, prin care raporturile contractuale au fost caracterizate drept promisiune de vânzare-cumpărare.
Contestația în anulare este nefondată.
Cale extraordinară de atac, de retractare, contestația în anulare se poate introduce împotriva hotărârilor irevocabile, în condițiile prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ.
Astfel, dacă instanța, respingând recursul, a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare, consecința este rejudecarea parțială cu privire la motivul care a fost omis.
Caracterizarea naturii juridice a stipulației de la art. 5 din contract, ca promisiune de vânzare-cumpărare, așa cum Instanța Supremă, în decizia de casare, a stabilit-o, nu a fost considerată de instanța de apel.
Însă, în condițiile în care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, care se impune cu autoritate de lucru judecat, clauza contractuală a fost declarată lovită de nulitate absolută, caracterizarea naturii juridice a stipulației nu mai prezenta relevanță, iar invocarea neconcordanței, între considerentele instanței de apel și dispozițiile instanței de recurs, ca motiv de ordine publică, este superfluă.
Așa fiind, Curtea, având în vedere netemeinicia contestației în anulare, o va respinge.
În considerarea culpei procesuale a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. și a dovezilor administrate, va obliga pe contestator la cheltuieli de judecată către intimați, în sumă de 6.000.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare, formulată de H.F. împotriva deciziei nr. 2498 din 5 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.
Obligă pe contestator să plătească intimaților 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2003.