Pension recalculation annulment: conflict of jurisdiction between claimant's and defendant's domicile under sectorial pension house litigation rules
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ruling that the Bistrița-Năsăud Tribunal had exclusive competence to hear the case, thereby reversing the initial declination of that forum. The dispute concerned an action to annul a pension recalculation decision issued by a sectoral pension house under Law no. 119/2010, where the Bistrița-Năsăud Tribunal initially declined jurisdiction based on the defendant's location, while the Bucharest Tribunal subsequently declined it in favor of the claimant's domicile. The Supreme Court determined that under Article 154(1) of Law no. 263/2010 (replacing Law no. 19/2000), territorial competence for claims against the National Pension House, territorial pension houses, or sectorial pension houses lies with the court of the claimant's domicile, a specific derogation intended to facilitate access to justice for pensioners; as the defendant was a sectorial pension house, the provision mandating the claimant's domicile applied over the general rule favoring the defendant's location.
Legislator headnote
AI generatedart. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 154 din Legea nr. 263/2010, art. 156 din Legea nr. 19/2000; Pension recalculation annulment: conflict of jurisdiction between claimant's and defendant's domicile under sectorial pension house litigation rules: Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contră, în situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, reclamanta F.S. a chemat în judecată Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., solicitând anularea deciziei privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010.
Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin sentința civilă nr. 1741/ F din 26 septembrie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit cărora instanța competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea nu este introdusă împotriva C.N.P.A.S.
La rândul său, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1390 din 13 februarie 2012, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, reținând că în speță are aplicabilitate art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care prevede că instanța competentă este aceea de la domiciliul reclamantului.
Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.
Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contră, în situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.
Trebuie precizat că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate. Potrivit art. 135 din lege „atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I. și S.R.I., adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi”.
Cum, în speță, cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului legal menționat, potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistrița-Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2012.