Peremption of cassation appeal against unconstitutionality challenge in labor wage dispute

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 130/ CM din 26 ianuarie 2009 a Tribunalului Argeș, pronunțată în Dosarul nr. 2725/109/2008, a fost admisă excepția prescrierii dreptului material la acțiunea promovată de reclamanți pentru obligarea pârâtei O.P. SA la acordarea suplimentelor salariale corespunzătoare Paștelui din 2005, astfel că cererea de chemare în judecată a fost respinsă pe calea acestei excepții; s-a admis în parte acțiunea reclamanților M.D.N., M.M.C. și I.D.M. împotriva aceleiași pârâte, care a fost obligată să le plătească acestora suplimentele salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și Crăciun, potrivit art. 168 alin. (1) C.C.M., în funcție de salariul mediu de bază pe unitate, din care se vor deduce contribuțiile aferente impozitului și bugetelor de asigurări sociale, pentru perioada 7 august 2005 - decembrie 2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective; cu 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea fiecărui reclamant a cărui cerere a fost admisă.

În termen legal, împotriva acestei sentințe, pârâta SC O.P. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie și prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 12 mai 2010, recurenta pârâtă a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 222 și 282 C. muncii, a art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, dar și a art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.

Prin încheierea din 2 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei încheieri, pârâta, în condițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, a promovat recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de judecată din 11 februarie 2011, constatând că niciuna dintre părțile cauzei nu s-a prezentat în instanță și în absența unei cereri de judecată a recursului și în lipsă, s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că de la data suspendării cauzei niciuna dintre părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., părțile fiind legal citate pentru termenul de azi, 11 mai 2012.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit suspendarea (11 februarie 2011) și până la data repunerii pe rol din oficiu (2 martie 2012), cursul perimării nu a fost întrerupt, dosarul fiind lăsat în nelucrare.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte constată incidența art. 248 alin. (1) C. proc. civ., sens în care se va dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta SC O.P. SA, împotriva încheierii civile din 02 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2012.