Jurisdictional conflict in forced execution: debtor domicile vs. creditor's choice of filing court

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 iulie 2011, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, M.D.I., executor bancar în cadrul corpului executorilor bancari al P.B.R. SA a solicitat ca, prin încheiere, în temeiul dispozițiilor art. 373 C. proc. civ. să se încuviințeze executarea silită în favoarea creditoarei P.B.R. SA cu sediul în București, împotriva debitorului S.R. cu domiciliul în București, pentru recuperarea creanței certe lichide și exigibile în sumă de 6.250,01 euro la data de 28 august 2009 rezultată din contractul de credit din data de 18 octombrie 2005, precum și a accesoriilor și cheltuielilor de executare.

Prin încheierea nr. 10041 din 10 august 2011 Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat cererea în favoarea Judecătoriei sector 5 București, cu următoarea motivare:

Potrivit art. 5 C. proc. civ. cererea se face la instanța de la domiciliul pârâtului, iar, în speță, domiciliul acestuia se află pe raza sectorului 5 București.

Prin sentința civilă nr. 6963 din 12 septembrie 2011 Judecătoria sector 5 București a admis excepția necompetentei teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Constatând intervenit conflictul negativ de competență a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cu următoarea motivare:

Potrivit dispozițiilor art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, adică, față de dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.

Executarea silită poate fi executare silită mobiliară, imobiliară și prin poprire.

În funcție de forma de executare silită aleasă de creditor instanța de executare va fi cea de la locul situării bunurilor mobile sau imobile ce fac obiectul procedurii sau cea de la sediul/domiciliul terțului poprit.

Cum în prezenta cauză creditorul, prin executor, nu a indicat în cererea de încuviințare a executării silite forma de executare, în mod greșit Judecătoria Cluj-Napoca a prezumat că executarea va avea ca obiect doar bunurile aflate la domiciliul debitorului.

În situația dată s-a apreciat că o prezumție rezonabilă privind locul în care urmează a se efectua executarea este cea care izvorăște din însăși voința părții, în virtutea principiului disponibilității.

În acest sens s-a presupus, în mod rezonabil că partea creditoare, prin executor judecătoresc, a dorit să declanșeze executarea silită în raza teritorială a instanței sesizate cu cererea de încuviințare a executării silite.

În cazul în care instanța sesizată nu era lămurită în legătură cu locul executării silite și, implicit, cu chestiunea competenței teritoriale, era obligată să solicite precizări părții creditoare în acest sens, așa cum o impun dispozițiile art. 334 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două judecătorii, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel, în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București, pentru considerentele ce succed:

Dispozițiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, așa încât competența de soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Astfel, potrivit art. 373 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, iar potrivit art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu.

Totodată, art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

În speță, din înscrisurile depuse în dovedirea cererii de încuviințare a executării silite, rezultă că debitorul domiciliază pe raza sectorului 5 București.

Ca urmare, instanța de executare este Judecătoria sector 5 București, în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului și bunurile acestuia, deoarece dispozițiile art. 373 și 3731 C. proc. civ. sunt de ordine publică, iar norma de competență este imperativă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2012.