Commercial debt enforcement: Enforceability of delivery acceptance minutes and statutory interest accrual under Commercial Code Article 43

Asupra recursului de față se constată următoarele:

Tribunalul Harghita, secția civilă, prin sentința civilă nr. 776 din 16 aprilie 2009 a admis în parte acțiunea reclamantei SC E. SA București împotriva pârâtei SC D. SRL Miercurea Ciuc în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 319.940 RON contravaloare echipamente livrate și servicii prestate, la care se calculează dobânzile legale începând cu data rămânerii definitive a sentinței.

A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 20.551 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că din procesul verbal de predare-primire încheiat la data de 11 decembrie 2006 la sediul pârâtei a rezultat că reclamanta a executat lucrări, a livrat produse și materiale, a montat și pus în funcțiune utilaje și vitrine frigorifice, în valoare totală de 478.954,19 Ron + TVA.

Tot din procesul verbal a rezultat că pârâta a confirmat buna executare a lucrărilor și funcționarea corespunzătoare a instalațiilor.

Pentru încasarea sumei de bani menționată în procesul verbal, reclamanta a emis factura din 15 ianuarie 2007 pentru suma de 50.000 RON, pe care pârâta a și achitat-o.

Această factură la rubrica „denumirea produselor sau serviciilor” conținea precizarea contravaloare rată parțială, prima rată conform contractului din 15 ianuarie 2007.

Reclamanta a emis mai multe facturi și pârâta a achitat în total 250.000 RON.

Deși pârâta a contestat existența contractului între părți, totuși a intervenit un contract comercial în valoare de 478.954,19 Ron + TVA, valoare care a rezultat din procesul verbal de predare primire.

Astfel, pârâta va trebui să achite reclamantei diferența de contravaloare a bunurilor și serviciilor primite și recunoscute în valoare de 319.940 RON, la care conform art. 43 C. com. se vor adăuga dobânzile legale.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 95/A din 17 decembrie 2009 a admis apelul reclamantei SC E. SA împotriva sentinței civile nr. 776 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Harghita, secția civilă, și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat intimata SC D. SRL și la plata dobânzilor legale în sumă totală de 31.905,13 RON.

Au fost menționate celelalte dispoziții ale sentinței și respins apelul pârâtei SC D. SRL.

În fundamentarea acestei soluții s-a apreciat că este întemeiat apelul reclamantei vizând obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, pentru perioada 1 ianuarie 2008 – 13 februarie 2009, în sumă totală de 31.905,13 RON conform calculului corect întocmit în acest sens.

Împotriva deciziei nr. 95/A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC D. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, impunându-se în cauză administrarea de probe suplimentare.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că procesul-verbal de predare primire încheiat între părți nu este un proces verbal de recepție, instanțele au dat dovadă de lipsă de rol activ încălcând dispozițiile art. 129 C. proc. civ., întregul proces de evaluare a pagubelor a fost viciat.

Dobânzile legale au fost acordate eronat, având în vedere că pentru întreaga sumă în litigiu a fost emisă o factură fiscală în data de 28 octombrie 2009, acesta fiind momentul de exigibilitate de la care trebuiau calculate.

Intimata-reclamantă SC E. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs de pârâtă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Din conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanta SC E. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC D. SRL obligarea la plata sumei de 319.940 RON cu titlu de contravaloare echipamente livrate și servicii prestate, a sumei de 196,783 RON cu titlu de penalizare contractuale pentru plata cu întârziere a prețului, și în continuare penalități de 0,15% pe zi de întârziere din suma datorată până la îndeplinirea efectivă a obligației de plată.

Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor așa cum decurg din procesul verbal încheiat la data de 11 decembrie 2006, precum și facturile emise de SC E. SA care poartă mențiunea expresă, la obiectul produselor sau serviciilor, că plata solicitată reprezintă cu certitudine contravaloarea parțială a contractului din 15 ianuarie 2007.

Chiar dacă acest contract nu a fost semnat de pârâtă, totuși procesul verbal de predare primire din 11 decembrie 2006 încheiat la sediul societății pârâte cu ocazia executării lucrărilor, livrării produselor și a materialelor, precum și de montare și punere în funcțiune a utilajelor și vitrinelor frigorifice, este generator de drepturi și obligații reciproce. Prin semnarea acestui document, s-a confirmat buna executare a lucrărilor și funcționarea corespunzătoare a instalațiilor, precum și condițiile de plată și de garanție a operațiunilor și materialelor enumerate la cele 56 de poziții descrise detaliat.

Corect a fost dată eficiență juridică și dispozițiilor art. 43 C. com., potrivit cărora datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile, fiind respectat și principiul disponibilității prin aceea că reclamanta a solicitat plata începând cu data de 1 ianuarie 2008.

Instanțele au exercitat rol activ și au respectat cu rigurozitate reglementările cuprinse în art. 129 C. proc. civ., în sensul că au stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, fără însă a se substitui calității procesuale a părților.

Este de necontestat că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. În soluționarea cauzei, instanța de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.

Nu poate fi primită nici critica intimatei reclamante vizând excepția nulității recursului.

Este adevărat că sancțiunea nulității recursului nu intervine doar în situația în care motivarea cererii lipsește cu desăvârșire, ci și atunci când recurentul neindicând nici unul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., se mărginește la reluarea formală a susținerilor și apărărilor expuse în fazele procesuale anterioare, respectiv fond și apel, iar încadrarea într-unul din motivele de casare este imposibilă.

Din verificarea cererii de recurs apare cât se poate de evident că pârâta SC D. SRL a promovat un recurs motivat, criticile aduse deciziei atacate aflându-se în legătură directă cu aspecte de nelegalitate, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 306 C. proc. civ.

În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga pârâta la plata sumei de 15.027 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge atât excepția nulității cât și recursul declarat de pârâta SC D. SRL împotriva deciziei nr. 95/A din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge excepția nulității.

Respinge recursul declarat de pârâta SC D. SRL Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 95/A din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă pârâta la plata sumei de 15.027 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 februarie 2011.