Enforcement of purchase contracts via unenforceable receipts; validity of appellate appeal annulled for failure to pay mandatory stamp duty.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, rendering the decision irrevocable and leaving in force the Court of Appeal’s ruling that annulled the unsealed appellate brief for non-compliance with stamp duty requirements. The dispute concerned a commercial action where the defendant’s appeal was declared null due to the failure to pay the mandatory stamp duty, while the defendant argued that the lower court violated their right to defense by not notifying them of this obligation via public posting or by failing to suspend proceedings for absent parties. The court held that the failure to stamp the appeal is a preliminary legal requirement that precludes examination of other procedural issues, and that the appellate court correctly fulfilled its notification obligations under Article 20 of Law No. 146/1997; furthermore, the court rejected the claim of a violation of the right to a fair trial under Article 6 of the ECHR, determining that stamp duties are a permissible limitation on access to justice and that the defendant bore responsibility for their own non-compliance.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 92 alin. (4) C. proc. civ, art. 242 alin. (1) C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 146/1997, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Enforcement of purchase contracts via unenforceable receipts; validity of appellate appeal annulled for failure to pay mandatory stamp duty: prin prisma motivelor de fapt care, în drept, se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., se găsește nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 5/Fcom din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes a reclamantei de a formula acțiunea, invocată de pârât și a admis în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamanta SC R.I. SA Brăila prin reprezentanții săi legali, cu consecința obligării pârâtului să încheie cu reclamanta contractele de vânzare - cumpărare pentru care a primit procuri de la 248 vânzători.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal pârâtul E.D.S. a declarat apel pe care nu l-a motivat și nici timbrat.
Prin decizia nr. 31/A din 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, a anulat apelul, ca netimbrat, aplicând dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat recurs, pârâtul invocând nelegalitatea pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece la data când cauza a fost luată în pronunțare, procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare, iar prin citație nu i s-a adus la cunoștință despre obligația legală de a timbra și cum valoarea taxelor de timbru este modică, instanța ar fi trebuit, în principal, să suspende judecata cauzei având în vedere că nu a fost prezentă nici o parte sau să mai acorde un termen de judecată.
A apreciat că prin modul cum a procedat instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare.
Intimata – pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt care, în drept, se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., se găsește nefondat.
În privința citării prin afișarea actului de procedură, pentru termenul din 19 aprilie 2010, instanța de apel a procedat legal, respectând dispozițiile art. 92 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația încheind un proces – verbal.
Cât privește susținerea recurentului că, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel ar fi trebuit să suspende judecata pentru lipsa părților, aceasta nu este corectă, timbrarea cererii conform legii fiind o cerință prealabilă, instanța neputând pune în discuție alte incidente de procedură legate de judecata sau soluționarea cauzei.
Cât privește lipsa mențiunii de pe citație a obligației de a timbra, se constată că nici această critică nu poate fi primită, deoarece dovada de la dosarul de apel, atestă îndeplinirea de către instanța de apel a obligației ce îi revenea în sensul cerut de art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată, iar sancțiunea neîndeplinirii obligației este nulitatea cererii, fiind lipsită de relevanță juridică din perspectiva acestei legi, valoarea datorată cu acest titlu, atât timp cât ea nu a fost achitată.
S-a mai susținut că prin modul cum a procedat instanța de apel a încălcat art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dar nici sub acest aspect nu poate fi reținută o critică valabilă, deoarece dreptul la justiție nu este absolut, pretându-se la anumite limitări, precum cea prin care statul stabilește taxele de timbru și în cauză, acestea sunt proporționale cu obiectul și natura cauzei, recurentele invocând de fapt propria culpă.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul E.D.S. împotriva deciziei nr. 31/A din 19 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.