Denial of natural restitution for land occupied by public utilities under Law No. 10/2001

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1110 din 28 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă, a fost respinsă contestația formulată de B.B. împotriva dispoziției nr. 3369/2005, emisă de Municipiul Bârlad pentru Primar.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerente:

Reclamanta B.B. este moștenitoarea defunctei P.M., aceasta fiind proprietara unui teren în suprafață de 2339,2 m.p. și a unei construcții situată în Bârlad, Județul Vaslui.

Conform adresei nr. 3749 din 24 iulie 1998, o parte din acest teren a fost expropriat (950 m.p.) în vederea construirii unei băi publice, iar suprafața de 310 m.p. a fost donată statului conform actului nr. 437/1973.

Această donație a fost desființată prin sentința civilă nr. 134 din 27 ianuarie 2003 a Judecătoriei Bârlad.

Suprafața de 1079 m.p. a rămas în proprietatea reclamantei.

Primăria Municipiului Bârlad a emis dispoziția nr. 3369 din 15 noiembrie 2005 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafața de 1079 m.p., pe motiv că este afectat de baia publică, un bloc de locuințe, rețeaua aeriană de gaz metan, lucrări de sistematizare verticală aferentă și regularizarea pârâului Valea Seacă.

Din raportul de expertiză topometrică rezultă că întreaga suprafață de teren preluată abuziv este acoperită de utilități publice (bloc de locuințe, conducta de gaz metan, baia comunală și instalațiile aferente).

Că, prin importante lucrări de adaptare funcțională de extindere și noi construcții, dar și lucrări de modernizare, în prezent imobilul revendicat apare cu o configurație diferită față de cea inițială, putând fi considerat ca având o altă structură.

Pe terenul revendicat de reclamantă s-a construit o baie publică și chiar dacă clădirea este avariată, acest teren face parte din domeniul public al Municipiului Bârlad.

Cu privire la cererea reclamantei de acordare a unui alt teren în compensare pentru cel ce nu poate fi restituit în natură, prima instanță a reținut ca neîntemeiată această cerere, întrucât inițiativa compensării aparține entității deținătoare și nu persoanei îndreptățite.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta B.B. susținând că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al Municipiului Bârlad, atât timp cât prin H.G. nr. 1361/2001, imobilul în litigiu nu face parte din domeniul public, iar prin H.G. nr. 162/2008, nu s-a modificat această hotărâre de guvern.

Plecând de la această situație eronată, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 9 și art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, referitoare la restituirea în natură a imobilului atât timp cât rapoartele de expertiză dispuse și efectuate în cauză conduc la concluzia că, mare parte din imobilul teren poate fi restituit în natură.

Prin decizia civilă nr. 25/2011 din 25 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.B., reținând în argumentarea soluției următoarele considerente:

Clădirea cu destinație de baie publică, face parte din domeniul public al Municipiului Bârlad, chiar dacă se află într-o stare avansată de degradare, și figurează în H.G. nr. 1361/2001, iar emiterea H.G. nr. 162/2008 privind modificarea și completarea H.G. nr. 1361/2001, privind atestarea domeniului public al municipiilor, orașelor și comunelor din Județul Vaslui, nu modifică natura de bun public al imobilului în litigiu.

A mai reținut curtea de apel că, prin Hotărârea nr. 313 din 22 decembrie 2010 a Consiliului Local al Municipiului Bârlad, s-a aprobat contractarea unui împrumut intern în valoare de 11.539.994 lei, pentru realizarea investițiilor publice de interes local, în această categorie intrând și modernizarea imobilului în litigiu pentru care a fost alocată suma de 4.957.162 lei.

Că, potrivit art. 10 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 10/2001, pentru suprafața afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

În speță, dat fiind aspectele anterior enunțate, în mod corect instanța de fond a constatat că, apelanta nu poate obține restituirea în natură a imobilului ce a aparținut autoarei P.M. ci doar măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta B.B. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susținut că, terenul pe care se află așa zisa baie comunală, aflată în stare de degradare, poate fi restituit în natură, iar argumentul că, această construcție se află în domeniul public nu este real.

A mai susținut că, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la acordarea de despăgubiri pentru clădirea demolată (casă de locuit) aflată pe o suprafață de 310 m.p.

Față de cele expuse, recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:

Regimul juridic al imobilului în litigiu este reglementat de art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, care în alin. (3) prevăd că, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

În cauză, din raportul de expertiză topografică întocmit de expert C.C. rezultă că, suprafața de teren în litigiu, preluată abuziv, este ocupată în proporție de 85% de baia comunală și instalații anexe, conducta aeriană de capacitate medie pentru gaz metan, parte din blocul de locuințe și spațiile verzi aferente.

Din probatoriile administrate clădirea construită pe terenul preluat abuziv de către Statul Român, respectiv baia comunală, face parte din domeniul public al Municipiului Bârlad.

Întrucât baia comunală, instalațiile anexe, conducta aeriană de gaz metan, parte din suprafața ocupată de blocul de locuințe, și spațiile verzi sunt destinate a servi nevoilor comunității din Municipiul Bârlad, terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură.

Critica recurentei - reclamante referitoare la faptul că, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la acordarea de despăgubiri pentru clădirea demolată, nu a fost invocată în apel, astfel încât nu poate fi analizată pentru prima dată în recurs.

Cu toate acestea, din dispoziția nr. 3369 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Bârlad rezultă că s-a avut în vedere la emiterea dispoziției și imobilul construcție, format din 8 camere ce a fost demolat.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamant B.B. împotriva deciziei civile nr. 25 din 25 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2012.