Moral damages claim under unconstitutional detention law denied; State appeal upheld.

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 77/ A din 01 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1026 din 15 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat, invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că aplicarea Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale ar fi de natură să ducă la încălcarea pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

Intimatul reclamant se află în situația de a avea o hotărâre de admitere pronunțată de prima instanță într-un litigiu declanșat anterior intervenirii deciziei Curții Constituționale, motiv pentru care îi sunt aplicabile dispozițiile legale de la momentul învestirii instanței.

2. Recursul

2.1. Motive

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. a Municipiului București a declarat recurs prin care a invocat, în esență, următoarele critici:

Hotărârea este nelegală cât privește motivarea privitoare la consecințele deciziei Curții Constituționale asupra drepturilor reclamantului din perspectiva art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Hotărârea este criticabilă și sub aspectul reținerii speranței legitime a reclamantului cât privește dreptul de creanță.

Instanța trebuie să soluționeze un litigiu pe baza dispozițiilor legale în vigoare, iar existența unor nemulțumiri ale părților nu înseamnă că instanțele au refuzat să judece sau că acestea se fac vinovate de denegare de dreptate.

Instanța trebuia să aplice Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale.

2.2. Analiza recursului

Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Problema de drept care se pune în speță nu este cea a îndreptățirii reclamantului la acordarea daunelor morale în condițiile art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea 221/2009, ci aceea dacă acest text de lege mai poate fi aplicat cauzei supusă analizei, în condițiile în care a fost declarat neconstituțional, printr-un control a posteriori de constituționalitate, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of. al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept.

La alin. (4) al articolului menționat se prevede că deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în M. Of. al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul cuprins la art. 31 din Legea 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare.

În raport de această reglementare, constituțională și legală, s-a pus problema dacă declararea neconstituționalității unui text de lege prin decizie a Curții Constituționale, care produce efecte pentru viitor și erga omnes, se aplică și acțiunilor în curs sau numai situației celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens.

Această problemă de drept a fost dezlegată prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că s-a stabilit că Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale produce efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în M. Of., cu excepția situației în care la această dată era deja pronunțată o hotărâre definitivă.

Cu alte cuvinte, urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în M. Of.

Or, în speță, la data publicării în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, nu se pronunțase în apel decizia atacată, cauza nefiind deci soluționată definitiv la data publicării respectivei decizii.

Nu se poate spune, deci, că fiind promovată acțiunea la un moment la care era în vigoare art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea 221/2009, aceasta ar presupune ca efectele textului de lege să se întindă pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, întrucât nu suntem în prezența unui act juridic convențional ale cărui efecte să fie guvernate după regula tempus regit actum.

Dimpotrivă, este vorba despre o situație juridică obiectivă și legală, în desfășurare, căreia îi este incident noul cadru normativ creat prin declararea neconstituționalității, ivit înaintea definitivării sale.

Cum norma tranzitorie cuprinsă la art. 147 alin. (4) din Constituție este una imperativă de ordine publică, aplicarea ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică, ceea ce Constituția refuză în mod categoric.

Pe de altă parte, împrejurarea că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite.

În speță, nu există însă un drept definitiv câștigat, iar reclamantul nu era titularul unui bun susceptibil de protecție în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să fi confirmat dreptul său.

Concluzionând, prin intervenția instanței de contencios constituțional, urmare a sesizării acesteia cu o excepție de neconstituționalitate, s-a dat eficiență unui mecanism normal într-un stat democratic, realizându-se controlul a posteriori de constituționalitate.

De aceea, nu se poate susține că prin constatarea neconstituționalității textului de lege și lipsirea lui de efecte erga omnes și ex nunc ar fi afectat procesul echitabil, pentru că acesta nu se poate desfășura făcând abstracție de cadrul normativ legal constituțional, ale cărui limite au fost determinate în respectul preeminenței dreptului, al coerenței și al stabilității juridice.

Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, criticile formulate întrunind cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Decizia recurată va fi modificată în sensul că va fi admis apelul declarat de pârât și sentința va fi schimbată în partea privitoare la admiterea cererii de obligare la plata daunelor morale, fiind păstrată soluția de respingere a obligării la daune materiale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. a Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 77/ A din 01 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică în parte decizia recurată.

Admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 1026 din 15 iunie 2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale.

Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012.