Inadmissibility of appeal against irrevocable decision resolving inheritance partition

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 259 din 29 ianuarie 2010, Judecătoria Pașcani, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții A.V., și A.L.L., ambii prin mandatar A.E., în contradictoriu cu pârâții Ț.P., Ț.V. și Ț.L., Ț.A., prin mandatar N.A., N.A., Ț.A., având ca obiect partaj, pentru argumentele expuse pe larg în considerentele acestei hotărâri.

Prin decizia civilă nr. 2677 din 10 decembrie 2010, Tribunalul Iași, secția civilă, a respins, ca nefondat, recursul reclamanților împotriva acestei hotărâri.

împotriva acestei decizii, la data de 11 mai 2011, au formulat cale de atac intitulată „ contestație în anulare" A.V. și A.L.L., arătând că reiterează, în esență, aceleași solicitări ca în cererea de recurs, respectiv, că imobilul casă de locuit este bun propriu al lor, ca moștenitori ai lui Ț.G. și nu ar fi trebuit inclus în masa succesorală; că din cele două certificate de moștenitor după autori rezultă clar că Ț.G. are dreptul de moștenire la casă, ceilalți frați fiind străini sau renunțători la succesiune; că expertul a măsurat alte terenuri, impunându-se emiterea unei adrese la Primăria Comunei Miroslovești precum și compararea titlului cu registrul agricol, solicitări respinse de instanțele anterioare; că nu s-a ținut cont de faptul că Ț.A., Ț.L. și N.P. au primit ca zestre terenuri de la autori, terenuri ce sunt incluse în titlul de proprietate, situație față de care se impune atribuirea unei suprafețe de teren în plus față de contestatori; că suprafața de 3300 m.p. teren din T/ 109 a intrat în proprietate exclusivă a lui Ț.G., conform sentinței civile 2362/1993 și trebuie să fie exclusă din masa de partaj iar suprafața de 7.800 m.p. din P/ 959/107 trebuie împărțită egal între moștenitori.

Pe calea prezentei cereri, contestatorii au solicitat atribuirea întregii suprafețe de teren intravilan și recalcularea sultelor, despre care au arătat că sunt prea mari.

Prin precizarea orală, făcută în ședință publică, la termenul de judecată din 21 martie 2012, mandatara numiților A.V. și A.L.L. a arătat că prezenta cerere reprezintă o cerere de recurs.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția de inadmisibilitate a recursului, constată următoarele:

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date tară drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

În speță, decizia civilă nr. 2677 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Iași împotriva căreia numiții A.V. și A.L.L. au declarat prezenta calea de atac a recursului, conform precizării orale făcută de mandatara acestora în ședință publică, reprezintă o decizie prin care s-a soluționat recursul formulat împotriva sentinței nr. 259 din 29 ianuarie 2010 a Judecătoriei Pașcani.

Cum hotărârea de soluționare a recursului este irevocabilă, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A.V. și A.L.L. împotriva deciziei nr. 2667 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2012.