Cocaine trafficking via organized group: Violation of right to defense by unreasoned withdrawal of authorized witness testimony

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 407 din 8 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, a fost condamnată inculpata C.R.E. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, a fost condamnată inculpata C.R.E. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de introducere sau scoatere din țară, precum și importul sau exportul fără drept de droguri de mare risc, a fost condamnată inculpata C.R.E. la pedeapsa de 22 ani și 6 luni închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoare stabilite, în final, inculpata C.R.E. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 22 ani și 6 luni închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, a fost condamnat inculpatul C.A.A. la pedeapsa de 13 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul C.A.A. la pedeapsa de 19 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de introducere sau scoatere din țară, precum și importul sau exportul fără drept de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul C.A.A. la pedeapsa de 24 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art.35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, inculpatul C.A.A. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 24 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, a fost condamnat inculpatul C.A.V. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul C.A.V. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de introducere sau scoatere din țară, precum și importul sau exportul fără drept de droguri de mare risc, a fost condamnat inculpatul C.A.V. la pedeapsa de 22 ani și 4 luni închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, inculpatul C.A.V. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 22 ani și 4 luni închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., a fost interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 31 ianuarie 2009 la zi.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în beneficiul statului de la inculpatul C.A.V. a sumei de 120.800 Euro cât și a sumei de 4.050 lei, de la inculpatul C.A.A. a sumei de 11.970 Euro și de la inculpata C.R.E. a sumei de 11.670 Euro cât și a sumei de 1.002 lei, sume care au fost depuse la Banca Comercială Română – Sucursala București – Lipscani, str. Lipscani nr. 18-20 cu Ordinul de încasare nr. 2009020400007744 din data de 04 februarie 2009 și respectiv la Direcția Generală a Finanțelor Publice București – sector 2, cu chitanța nr. 3038061 din data de 04 februarie 2009. (f.49,50 și 51 ,52 ,53 vol.IV u.p.)

În baza art. 17 și art. 18 din legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpați în vederea distrugerii a cantității de cocaină rămasă după efectuarea constatării tehnico-științifice și care a fost predată la IGPR - Camera Corpuri Delicte din cadrul Direcției Cazier Judiciar și Evidență Operativă conform Dovezii seria H nr. 0000796 din 31 ianuarie 2009 (f.42-43 vol.II u.p.).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpații C.R.E. și C.A.A., la plata sumei de 2.850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, inculpatul C.A.V. la plata sumei de 2.250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

În baza art.190 C. proc. pen., onorariu interpretului autorizat în sumă de 350 lei, pentru termenul din data de 26 noiembrie 2010, s-a decontat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, fiind constituiți într-un grup infracțional organizat, la data de 29 ianuarie 2009, prin acțiuni conjugate, inculpații C.A.A., C.R.E. și C.A.V. au introdus prin Punctul Vamal Port Constanța Sud-Agigea cantitatea de 1.080 kg. cocaină, disimulată în două containere ce conțineau cherestea de lemn cedru, cu numerele MSCU5741954 și TGHU4551312, marfă importată din Brazilia și au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României, cu destinația Târgu Jiu, cu intenția de a fi livrată în continuare în Spania, marfa intrând efectiv pe teritoriul României, fiind scoasă din port.

Situația de fapt s-a dovedit cu următoarele mijloacele de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu din 21 ianuarie 2009; procesele-verbale întocmite în datele de 21 ianuarie 2009, de 22 ianuarie 2009, de 26 ianuarie 2009, de 27 ianuarie 2009, de 28 ianuarie 2009 și de 29 ianuarie 2009 de către investigatorul sub acoperire „I.M.”; proces-verbal de percheziție autoturism marca „Mercedes” model ML de culoare neagră cu număr de înmatriculare din 30 ianuarie 2009 semnat de inculpații C.A.A. și C.R.E. fără obiecțiuni; împuternicire pentru vămuire pentru I.M. din 26 ianuarie 2009 semnată de inculpata C.R.E. – administrator SC R.V.I.

SRL; proces-verbal de depistare a inculpaților încheiat la data de 30 ianuarie 2009 semnat de către aceștia fără obiecțiuni; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554317 din 31 ianuarie 2009 întocmit de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul B.C.C.O. Constanța și suplimentul la acest raport; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere încheiat la 19 martie 2009 de către martorii P.V. și T.M. a inculpaților C.A.V. și C.R.E.; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere încheiat la 19 martie 2009 de către martorul O.N. a inculpaților C.A.V.

și C.R.E.; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere încheiat la 13 februarie 2009 de către martorul G.A.I. a inculpatei C.R.E.; adresa SC R.V.I. SRL Baia de Fier nr. 1242 din 28 ianuarie 2009 către W.M.T. SRL Timișoara și faxul de răspuns către SC R.V.I. SRL; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere încheiat la 11 februarie 2009 de către martorii P.T. și B.Z.M. a inculpatului C.A.V.; documente hoteliere; adresele și documentele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj; înscrisuri privind situația juridică a SC R.V.I.

SRL și situația exporturilor înregistrate în baza de date a A.N.V. privind SC R.V.I. SRL; documente de transport cherestea și listele de coletaj nr. 001/2008/ROM, nr. 002/2008/ROM; scrisoare de conosament T.O.; facturile nr. 001/2008/ROM, nr. 002/2008/ ROM; O.B.L. 69,2650 mc; raport de percheziție informatică efectuată asupra sistemului informatic, respectiv a copiei hard-discului laptop-ului aparținând inculpatei C.R.E.; C.O.O.I.E.R.L.T.D. nr. BRPNGO589/08 din 13 noiembrie 2008, 69,2650 mc; C.O.O.I.E.R.L.T.D. nr. BRPNGO589/08 din 05 octombrie 200, 8,37,4160 mc; imagine THSCAN A inspecției containerului TGHU4551312; documente intitulate INVOICE 002/2008 și INVOICE 001/2008; documentele intitulate OCEAN BILL of LADING, INVOICE și PAKING LIST; sesizarea Oficiului Național de prevenire și combatere a spălării banilor nr. CIX/268 din 19 februarie 2009 privindu-i pe inculpați; depozițiile martorilor T.I., M.V., O.N., T.M., P.T., B.Z.M., P.V., S.S., G.M., M.T., L.M., G.A.I., A.M., A.C., M.I., H.J., V.A.; depoziția martorului cu identitate protejată „I.M.”; declarațiile inculpaților.

Din coroborarea materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată , instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 13 noiembrie 2008 firma „C.I.E.R.” LTDA din Brazilia a emis facturile externe intitulate „INVOICE” nr. 001/2008/ROM și „INVOICE” nr. 002/2008/ROM către S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj, referitor la vânzarea a două cantități de câte 34,6 metri cubi de cherestea și rășinoase, având masa de 25,8 tone și respectiv de 25,7 tone.

Din traducerea în limba română a celor două facturi, din cuprinsul lor, reiese că s-a menționat Sao Paulo, Brazilia ca fiind originea mărfii, Paranagua, Brazilia ca fiind portul de încărcare și Constanța, România ca fiind portul de descărcare.

La data de 13 noiembrie 2008, firma exportatoare din Brazilia a întocmit lista de colete intitulată „Packing list”, în care s-a menționat conținutul celor două containere.

Traducerea în limba română a certificatului de proveniență a mărfii, cu nr. 08100 și a certificatului de confirmare, ambele emise în Brazilia, au atestat că mărfurile specificate în cele două containere au fost încărcate în portul Paranagua pentru destinatarul S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj.

Din conosamentul oceanic, intitulat „OCEAN BILL OF LADING” a rezultat că cele două containere au numerele MSCU5741954 și TGHU4551312, sunt containerele care au ajuns în Portul Constanța pentru firma SC R.V.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj și în care s-a găsit cantitatea totală de 1.080 kilograme cocaină. (f.1, vol.IX u.p.)

Pentru realizarea activității infracționale de introducere în România și de punere în circulație pe teritoriul Uniunii Europene a cantității de 1.080 kilograme de cocaină, grupul infracțional organizat, constituit din inculpații C.A.A., C.R.E. și C.A.V., a perfectat importul celor două containere cu cherestea lemn cedru din Brazilia, în care au fost disimulate stupefiantele.

Tranzacția a putut fi inițiată prin intermediul inculpatului cetățean spaniol C.A.A., care era implicat în importul și prelucrarea de cherestea din diferite țări ale Americii Latine și Africa de mai mulți ani, prin societățile comerciale „C.M. S.L.” din Valencia, Spania, din localitatea de domiciliu și „T.A.M. S.L.” din Cuenca, Spania (localitatea sa de naștere).

În vederea realizării importului de cherestea lemn cedru ca marfă de acoperire pentru cocaină, grupul infracțional organizat s-a folosit de S.C. R.V.I. S.R.L Baia de Fier, jud. Gorj, ca firmă „paravan”.

Împrejurarea că inculpatul C.A.A. era cunoscut în Spania și în alte țări ca și importator de cherestea, legăturile comerciale pe care le avea, inclusiv în anul 2008 (precum a declarat) cu firma exportatoare a celor două containere în care a fost disimulată cocaina, au constituit premise favorabile pentru punerea în executare de către grupul infracțional organizat a hotărârii infracționale luate.

Martorul M.T. (f.56 c.j.vol.II) a confirmat că inculpatul C.A.A. l-a desemnat ca administrator al SC R.V.I. SRL Baia de Fier, jud. Gorj și l-a împuternicit să organizeze tot ceea ce însemna activitate la nivelul firmei.

Pentru a nu se constata însă implicarea inculpatului C.A.A. și a nu se trezi suspiciuni că un cetățean spaniol importă cherestea lemn cedru din Brazilia prin România, folosită ca țară de tranzit și nu direct în Spania, (care este tot o țară a Uniunii Europene), la data de 18 decembrie 2008, acesta a cesionat, în mod formal, firma sa S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj, în favoarea inculpatei C.R.E. care a devenit noul asociat și administrator al societății.

Cesiunea părților sociale ale S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj a fost una pur formală și fictivă, având în vedere modul în care s-a efectuat plata, eșalonat, cât și răspunsul cu adresa nr. CIX/268 din 19 februarie 2009 întocmit de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor la solicitarea Serviciului Teritorial Constanța, din care a reieșit că, inculpata C.R.E. figurează cu o depunere în numerar în valoare de 50.050 Euro efectuată la data de 30 decembrie 2008, prin contul nr. 305568001 deschis la U.C.T.B SA.

Împrejurarea că inculpata C.R.E. a devenit noul asociat și administrator al S.C.R.V.I. SRL Baia de Fier jud. Gorj, a fost confirmată și de către martorul G.A.I. (f.27 c.j.vol.II) care ținea evidența contabilă a firmei.

Referitor la raporturile dintre inculpații C.A.A. și C.R.E., în privința SC R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj, fac mențiune și martorii A.C. (f.119-120 u.p.vol.II și f.31 c.j.vol.II) și A.M. (f.117-118 u.p.vol.II și f.32 c.j.vol.II) paznici la această societate. Martorii știau că inculpata este secretară la firma inculpatului C.A.A., pentru că ea trimitea banii din Spania.

În privința transferurilor externe, în aceeași perioadă, inculpata a figurat doar cu o plată externă în valoare de 30.000 Euro, efectuată la data de 30 decembrie 2008 prin contul deschis la aceeași bancă. În calitate de partener extern a figurat cetățeanul spaniol inculpatul C.A.A.

Din informațiile comunicate de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, referitoare la transferurile externe, în care figurează în calitate de client inculpatul C.A.A., s-a constatat că în data de 30 decembrie 2008 acesta figurează cu o încasare în valoare de 30.000 Euro primită în cont deschis la Banco de Valencia, Spania din contul deschis de persoana fizică C.R.E. la U.C.T.B. SA, cu justificarea „sponsorizări și alte transferuri bănești”.

Inculpații au dorit să creeze aparența plății prețului cesionării părților sociale prin efectuarea unui transfer de 30.000 Euro, deși în realitate, inculpata C.R.E. a deschis un cont în calitate de persoană fizică și a sponsorizat persoana fizică C.A.A. cu suma de 30.000 Euro, iar acest transfer nu a reprezentat prețul cesiunii părților sociale ale S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj dintre cei doi inculpați, care nu a fost plătit niciodată.

În actul adițional semnat de către cei doi inculpați la B.N.P. pe care l-au autentificat, se declară că prețul reprezentând valoarea de 30.000 Euro, respectiv suma de 118.116 Ron, va fi plătit la data autentificării înscrisului, respectiv la 18 decembrie 2008, ceea ce nu s-a realizat niciodată între cei doi inculpați.

În ceea ce privește cele două containere cu cherestea în care a fost disimulată cocaina, (cu numerele MSCU5741954 și TGHU4551312) acestea au sosit în Portul Constanța la data de 21 decembrie 2008.

La data de 22 decembrie 2008, după sosirea containerelor în port, inculpații C.A.A. și C.R.E. au făcut mențiunea la Oficiul Registrului Comerțului cu privire la cesiunea părților sociale.

Au fost apreciate ca relevante în stabilirea intenției frauduloase cu care a acționat inculpata C.R.E., declarațiile martorului T.I., șeful Biroului Vamal Constanța Sud-Agigea. (f.45-47 u.p.vol.II și f.229- 230 vol.I c.j. și 267 c.j.vol.II.).

Martorul T.I. a susținut că în ziua de 24 decembrie 2008, în timp ce se afla la serviciu, în biroul său s-a prezentat inculpata C.R.E., pe care până atunci nu o mai întâlnise, care a afirmat că ar vrea să vorbească cu șeful biroului vamal, precizându-i în acest sens numele martorului, pe care l-a întrebat despre procedura de vămuire pentru niște containere, care ar fi urmat să sosească din China. Martorul i-a explicat că relația dintre vamă și importator se efectuează prin comisionarii vamali. Inculpata C.R.E. s-a apropiat de martor, ce se afla în picioare lângă fereastră și a afirmat că vrea să discute cu acesta în particular („între patru ochi”). Martorul a replicat că poate să discute orice și în prezența lui T.V., un comisionar vamal ce se afla în același birou în momentul respectiv. Inculpata era nemulțumită de prezența altei persoane în cameră, și i-a spus șefului biroului vamal că ar vrea să se întâlnească și să discute împreună, undeva, în oraș. Inculpata C.R.E. a precizat că rămâne în oraș până duminică, 28 decembrie 2008 iar martorul a respins propunerea inculpatei și i-a spus că dacă ea stă în oraș în mod special pentru a se întâlni cu el, să renunțe la această intenție.

Martorul T.I., a susținut că în ziua de 25 decembrie 2008, prima zi de Crăciun, a fost contactat telefonic de către inculpată, ocazie cu care a refuzat propunerea acesteia de a se întâlni cu ea în oraș. În ziua de 27 decembrie 2008 martorul a fost apelat de pe același număr de telefon, însă acesta a refuzat convorbirea telefonică. De la numărul de telefon utilizat de inculpata C.R.E., de la care fusese apelat la datele de 25 și de 27 decembrie 2008, a primit un mesaj tip SMS „Insistența de a vorbi cu dumneavoastră era foarte interesantă. Dar având în vedere că ignorați motivul, de aceea nu aveți nici un interes de a asculta ceea ce aveam de zis. Mâine după amiază plec din oraș. Vă urez Sărbători Fericite”.

Martorul a realizat că tânăra care l-a contactat începând cu data de 24 decembrie 2008, este inculpata C.R.E., deoarece în ziua de 30 ianuarie 2009, când cele două containere în care a fost descoperită cocaina au fost reținute și aduse în port, a văzut-o pe aceasta asistând la desigilarea și descărcarea containerelor în timp ce era flancată de doi lucrători de poliție.

În fața instanței de judecată, în ședință publică, martorul T.I. a recunoscut-o pe inculpata C.R.E. (f.229 c.j.vol.I) ca fiind acea persoană.

Șeful Biroului Vamal Constanța Sud-Agigea în ziua de 07 ianuarie 2009, în timpul unei ședințe de lucru, le-a relatat colegilor despre vizita pe care inculpata C.R.E. i-a făcut-o în birou și detaliile discutate. Martorul a precizat că, șeful de sector, inspector vamal, I.C.L. a indicat că aceeași femeie l-a contactat și pe el pentru a-i solicita aceeași informație.

Martorul I.C.L. a făcut cunoscut (f.218 c.j.vol.II) că la nivel de zvon aflase că femeia respectivă (inculpata) mai contactase și alți comisionari în vamă și chiar a întâlnit-o întâmplător pe hol și l-a întrebat dacă poate să facă un import, îndrumând-o spre un comisionar vamal.

Conform proceselor-verbale întocmite la 03 februarie 2009 de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Constanța și a documentelor atașate la acestea (facturi și fișe turist), în urma verificărilor efectuate s-a constatat că în perioada 11.01 – 15 ianuarie 2009 inculpata C.R.E. a fost cazată la hotelul „Laguna” din stațiunea Mamaia, împreună cu o persoană de sex masculin.

Rezultatul verificărilor efectuate de către organele de poliție s-au coroborat și cu declarația martorului M.V. (f.48-55 u.p.vol.II și f. 155 c.j.vol.III) care a susținut că în data de 16 ianuarie 2009 fiind cazat la Hotel „Laguna” din stațiunea Mamaia, s-a întâlnit cu inculpații C.A.V. și C.R.E., care s-au arătat interesați de cumpărarea unor case; martorul revenind în Constanța, în data de 23 ianuarie 2009 s-a întâlnit din nou cu inculpatul C.A.V. care era de asemenea cazat la Hotel „Laguna”.

Inculpata C.R.E. a fost cazată și la Hotelul „Maria” din municipiul Constanța în perioada 23 – 30 decembrie 2008 și în perioada 24 – 30 ianuarie 2009. Cu privire la închirierea celor două camere s-a constatat că inculpata a venit însoțită de două persoane de sex masculin, ale căror documente de identitate nu au fost solicitate de către angajații hotelurilor „Laguna” și respectiv „Maria”.

Rezultatul verificărilor efectuate de către organele poliției judiciare, au atestat faptul că cei trei inculpați s-au aflat în municipiul Constanța la mijlocul lunii ianuarie 2009, cu scopul de a pregăti introducerea și transportul pe teritoriul Uniunii Europene a celor două containere conținând cocaină.

La data de 21 ianuarie 2009, organele de poliție judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că mai multe persoane care fac parte dintr-un grup infracțional organizat, intenționează să introducă în România două containere, venite din Africa, care conțin droguri disimulate în lemn, marfă care figurează în documentele comerciale și de transport.

A fost încheiat un proces-verbal din data de 21 ianuarie 2009 (f.1 vol.I u.p.) de sesizare din oficiu din care reiese că membrii grupului infracțional, implicați în introducerea în țară și traficarea drogurilor, căutau persoane de încredere ce aveau cunoștințe printre lucrătorii vamali din Portul Constanța, prin intermediul cărora intenționau să introducă cele două containere cu droguri, fără ca acestea să fie supuse controlului de către autoritățile vamale. Au fost obținute informații că membrii grupului infracțional organizat caută intermediari și urmează ca în după-amiaza zilei de 21 ianuarie 2009 să aibă mai multe întâlniri într-unul din restaurantele din incinta City-Mall din zona Tăbăcărie.

Prin ordonanțele nr.1/A/2009 din 21 ianuarie 2009, ale Serviciului Teritorial Constanța din cadrul D.I.I.C.O.T. (f.2-3 și respectiv 4-5 u.p.vol.I) au fost autorizați investigatorul sub acoperire „I.M.” și informatorul „I.A.”- zis „C.” pentru a obține date și informații necesare documentării activității infracționale și identificării persoanelor suspecte de comiterea acesteia.

Din procesul-verbal întocmit la data de 21 ianuarie 2009, (f.12-14 vol.I u.p.) de către investigatorul sub acoperire „I.M.” a rezultat că acesta și informatorul „I.A.” - zis „C.” s-au întâlnit în aceeași zi, după ora 19:40, la un restaurant din incinta complexului comercial „Citty Mall Park”, din mun. Constanța, cu doi bărbați, identificați în cursul urmăririi penale ca fiind învinuitul I.M. (bărbatul mai în vârstă) și inculpatul C.A.V. (bărbatul mai tânăr). Inculpatul C.A.V. (bărbatul mai tânăr), care s-a prezentat a fi „A.”, i-a adus la cunoștință investigatorului sub acoperire „I.M.” faptul că o femeie, administrator al unei societăți comerciale, intenționează să scoată din Portul Constanța Sud-Agigea două containere sosite din America Latină pentru firma acesteia.

Inculpatul C.A.V. l-a întrebat pe investigatorul sub acoperire „I.M.” despre relațiile pe care le are la autoritățile vamale și a precizat că va primi în schimb 20.000 Euro, dacă este „sigur” și „garantează” că cele două containere nu vor fi controlate cu ocazia întocmirii formalităților vamale.

Inculpatul C.A.V. i-a precizat investigatorului sub acoperire „I.M.” că în containere s-ar afla „viagra” și substanțe anabolizante.

La întâlnire, investigatorul sub acoperire „I.M.” și informatorul I.A. - zis „C.” au stabilit cu inculpatul C.A.V. să se întâlnească a doua zi pentru a stabili noi detalii cu privire la „afacere”.

Întâlnirea a fost interceptată și înregistrată în mediu ambiental, în baza autorizării date prin ordonanța cu nr. 3D/P/2009 din 21 ianuarie 2009, ora 14:00, a D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanța, confirmată prin încheierea nr. 26 din 23 ianuarie 2009, a Tribunalului Constanța (f.1-28 u.p.vol.VI).

Din conținutul acestor interceptări a reieșit că inculpatul C.A.V. știa la data de 21 ianuarie 2009, că de la înființare, S.C. „R.V.I.” S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj nu efectuase nici o operațiune de import și s-a interesat la investigatorul „I.M.” despre procedura controlului vamal, manifestându-și temerea că cele două containere ar putea fi controlate fizic.

Din discuții a mai reieșit că inculpatul C.A.V. cunoștea detalii amănunțite despre dotările firmei în sensul că la sediul firmei exista o fabrică de cherestea (gater) și a făcut referire și la inculpata C.R.E. și totodată mai cunoștea că cele două containere au fost transportate prin firma „M.S.C.”

Rezultă din interceptări că inculpatul C.A.V. i-a dat detalii investigatorului sub acoperire și cu privire la modalitatea de încărcare și de plecare a celor două containere de la expediție, precizând că cele două containere sunt expediate din America de Sud. Inculpatul C.A.V. l-a mai asigurat pe investigator că dacă colaborarea dintre cei doi va fi finalizată cu succes, pe viitor se va colabora periodic și l-a lăsat să înțeleagă că la cca.30-40 de zile va sosi un alt transport.

Fiind chestionat de către investigatorul sub acoperire cu privire la numele comisionarului, inculpatul a precizat că trebuie să se uite „pe acte să văd ce comisionar este”, ceea ce a condus la concluzia legăturii și implicării lui C.A.V. în importurile celor două containere.

Din procesele-verbale întocmite la data de 22 ianuarie 2009, (f.15-16 u.p.vol.I )de către investigatorul sub acoperire „I.M.”, a rezultat că la data respectivă acesta și informatorul „I.A.” - zis „C. s-au întâlnit din nou cu inculpatul C.A.V. și învinuitul I.M., conform celor stabilite cu o seară înainte, în incinta restaurantului „Privighetoarea” din mun. Constanța.

La întâlnire a participat și o cunoștință de-a investigatorului sub acoperire, care a furnizat relații despre taxele ce trebuie achitate în momentul în care se întocmesc documentele vamale de tranzit.

Cu ocazia discuțiilor purtate, inculpatul C.A.V. a precizat că în ziua de luni (26 ianuarie 2009) îi va prezenta investigatorului sub acoperire documentele necesare pentru vămuirea celor două containere.

Întâlnirea a fost interceptată și înregistrată în mediu ambiental, în baza autorizării date prin ordonanța cu nr. 3D/P/2009 din 21 ianuarie 2009, ora 14:00, a D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanța, confirmată prin încheierea nr. 26 din 23 ianuarie 2009, a Tribunalului Constanța (f.29-31 u.p.vol.VI).

Din procesul- verbal nr. 3D/P/2009 din 19 martie 2009, de redare scrisă a convorbirilor interceptate și înregistrate în mediu ambiental, ce au avut loc la 22 ianuarie 2009, în incinta restaurantului „Privighetoarea”, a rezultat că inculpatul C.A.V. a fost cel care a avut rolul în cadrul grupului infracțional organizat de a se asigura scoaterea celor două containere din port, fără a fi supuse controlului.

Din afirmațiile inculpatului s-a mai dedus și că acesta era cel care avea acces la documentele referitoare la cele două containere, aducând la cunoștința investigatorului sub acoperire și moneda în care firma importatoare dorește să se facă plata taxelor vamale de tranzit.

Din procesul-verbal întocmit la data de 26 ianuarie 2009 (f.18-19 u.p.vol.I) de către investigatorul sub acoperire „I.M.”, rezultă că acesta și informatorul „I.A.” - zis „C.” s-au întâlnit, la acea dată, cu inculpatul C.A.V. și învinuitul I.M. la restaurantul „New Pizzico” din mun. Constanța, iar inculpatul C.A.V. i-a înmânat investigatorului următoarele documente: conosamentul oceanic (OCEAN BILL OF LADING) emis la 13 noiembrie 2008, în care se menționează cele două containere, (MSCU5741954 și TGHU4551312), destinatarul mărfurilor, respectiv S.C.R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj și încărcătorul C.I.E.R. LTDA, factura 001/2008/ROM (Invoice) și factura 002/2008/ROM (Invoice) ambele întocmite la 13 noiembrie 2008 de către C.I.E.R. către S.C.R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj, în care se specifică portul de încărcare PARANAGUA - BRAZILIA, portul de descărcare CONSTANȚA ROMÂNIA și cantitatea de cherestea, precum și delegația emisă de S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj la data de 26 ianuarie 2009 și semnată de administratorul C.R.E., prin care este delegat învinuitul I.M. ca reprezentant al firmei, în perioada 26 ianuarie 2009 – 03 februarie 2009, în Portul Agigea, pentru a se ocupa de formalitățile privind tranzitul mărfurilor.

În ziua de 26 ianuarie 2009 investigatorul sub acoperire „I.M.” și învinuitul I.M. s-au deplasat în Portul Agigea, unde au luat legătura cu un comisionar vamal care le-a transmis acestora că trebuiau să aibă acordul S.C. „W.M.T.” S.R.L. Timișoara, societate care a intermediat transportul celor două containere, aspect care a reieșit și din conținutul conosamentului în care, în partea dreaptă, avea mențiunea „pentru descărcare vă rugăm contactați S.C. ”W.M.T. ” S.R.L. TIMIȘOARA”.

În ziua de 26 ianuarie 2009 investigatorul sub acoperire „I.M.” a stabilit că bărbatul mai în vârstă, cu care s-a întâlnit în zilele de 21 ianuarie și 22 ianuarie 2009, se numește „M.” (identificat ulterior în persoana învinuitului I.M.) și folosește postul telefonic mobil nr.

În baza ordonanței cu nr. 3D/P/2009 din 26 ianuarie 2009, ora 13:00, a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, confirmată prin încheierea nr. 27 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanța și în baza autorizației nr. 24 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanța, convorbirile telefonice purtate de la acest post telefonic au fost interceptate și înregistrate. (f.20-23 u.p.vol.I).

Din discuția purtată la 26 ianuarie 2009, ora 17:12:53, de inculpatul C.A.V. cu învinuitul I.M., se deduce că primul era preocupat de rezolvarea problemei cu plata serviciilor de transport efectuate de firma din Timișoara, sens în care trebuia să se deplaseze în localitatea respectivă, iar din discuția avută la 26 ianuarie 2009, ora 21:34:45, rezultă că inculpatul C.A.V. a contactat un traducător, căruia i-a dat spre traducere documentele ce trebuiau prezentate comisionarului vamal pentru întocmirea declarației vamale de tranzit.

În cursul urmăririi penale s-a constatat că traducătorul autorizat B.S. a tradus următoarele documente, atașate la dosar: facturile nr. 001/2008/ROM și nr. 002/2008/ROM și listele de coletaj 001/2008/ROM și 002/2008/ROM emise de C.I.E.R. LTDA pentru S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj.

Din procesul-verbal întocmit la data de 27 ianuarie 2009 (f.24 u.p.vol.I) de către investigatorul sub acoperire „I.M.” a rezultat că la ora 11:00 acesta și informatorul „I.A.” - zis „C. au participat la o nouă întâlnire cu inculpatul C.A.V. și învinuitul I.M., la restaurantul „4 Friends” din mun. Constanța, ocazie cu care investigatorul a aflat de la inculpat că acesta intenționa să se deplaseze în mun. Timișoara, pentru a achita contravaloarea serviciilor de transport pentru cele două containere, realizate de către S.C. W.M.T. S.R.L. Timișoara, firmă care a avut inițial și rolul de comisionar vamal pentru cele două containere, grupul infracțional contactând ulterior comisionarul vamal SC S.S. SRL Constanța.

La aceeași dată de 27 ianuarie 2009 inculpații C.C.A., C.A.V. și C.R.E. s-au deplasat la Timișoara, unde a doua zi inculpatul C.A.V. s-a deplasat la sediul SC W.M.T. SRL, fapt confirmat de reprezentanții acestei societăți, martorii P.T. și B.Z.M., dar și de către inculpatul C.A.A. în cursul urmăririi penale și de către toți inculpații, în declarațiile date cu ocazia soluționării de către instanțele de judecată a cererilor formulate în cursul urmăririi penale.

Martorii P.T. (f.125-128 u.p.vol.II și f.29 c.j.vol.II) și B.Z.M. (f.121-124 u.p.vol.II și f.28 c.j.vol.II) angajați ai SC W.M.T. SRL Timișoara au relatat împrejurările în care, în cursul lunii decembrie 2008, au purtat mai multe discuții telefonice cu inculpata C.R.E. în legătură cu sosirea celor două containere în litigiu și transportul acestora la Tîrgu Jiu.

Martorul P.T. a purtat discuții și cu inculpatul C.A.V., care s-a prezentat ca fiind delegat din partea SC R.V.I.SRL și l-a recunoscut în ședință publică, în fața instanței de judecată, pe inculpatul C.A.V., ca fiind persoana care s-a prezentat la firma din Timișoara.

Martorul B.Z.M. a susținut că în calitate de director la SC W.M.T. SRL Timișoara, firma parteneră din Brazilia a comunicat că în lunile octombrie-noiembrie 2008 trimite două containere încărcate cu lemn, cu plata transportului la destinație, societatea din Timișoara trebuia să încaseze acest preț, iar containerele să fie eliberate destinatarului final, care era SC R.V. Baia de Fier SRL Târgu Jiu. După sărbători s-a prezentat inculpatul C.A.V. (identificat de martor în sala de judecată) la firma din Timișoara care venise să ia actele pentru că nu putea ridica din port cele două containere sosite, plătind și niște diferențe de taxe.

Cei doi martori l-au recunoscut din fotografii pe inculpatul C.A.V., care la data de 28 ianuarie 2009 s-a deplasat la sediul societății din Timișoara, unde în numele S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj, a achitat unele datorii, a renunțat la serviciile de transport containere ale firmei din Timișoara și a obținut avizul SC W.T.M. SRL Timișoara, cu privire la întocmirea formalităților vamale de tranzit (f.131-133 u.p.vol.II).

Din procesul-verbal întocmit la data 28 ianuarie 2009 (f.25 u.p.vol.I), de către investigatorul sub acoperire „I.M.”, a rezultat că acesta a stabilit că unul din membrii grupului infracțional organizat identificat în persoana inculpatului C.A.V. folosește postul telefonic mobil cu nr., care a fost interceptat în baza autorizației nr. 25 din 28 ianuarie 2009, a Tribunalului Constanța (f.26 u.p.vol.I).

Din interceptările discuțiilor telefonice efectuate în cauză a reieșit preocuparea inculpaților C.A.V., C.R.E. și C.A.A. pentru realizarea scopului propus, acela de a introduce și transporta pe teritoriul României cele două containere conținând cantitatea de 1.080 kilograme de cocaină, disimulată în interiorul a patru paleți cherestea cedru.

Din discuția avută în data de 29 ianuarie 2009 ora 12:22:45 reiese că inculpatul C.A.V. acționa în numele și pentru S.C.R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj deși nu o reprezenta în mod legal, deținând însă ștampila societății și documentele referitoare la cele două containere și semnând pe actele acesteia.

Din discuția avută la 29 ianuarie 2009 la ora 18:15:44, între investigatorul sub acoperire „I.M.”, I.M., precum și informatorul „C.” s-a dedus că s-a stabilit stația OMV din mun. Constanța, ca punct de întâlnire cu șoferii, care transportau cele două containere, după ieșirea acestora din urmă din Portul Agigea.

După încheierea convorbirii la ora 18:18:33, învinuitul I.M. l-a informat pe inculpatul C.A.V. despre locul întâlnirii cu containerele, care urmau a fi aduse de către șoferi.

După ce inculpatul C.A.V. a avut convingerea că în scurt timp cele două containere cu cocaină vor ieși din port fără să fie controlate, a contactat-o în mod repetat pe inculpata C.R.E., care se afla împreună cu inculpatul C.A.A., la punctul de acces în Portul Agigea pentru a supraveghea momentul ieșirii celor două containere din port, în condițiile în care C.R.E. cunoștea deja numerele de înmatriculare ale autotrenurilor, care urmau să transporte cele două containere cu cocaină.

Convorbirile dintre inculpații C.A.V. și C.R.E. au scos în evidență și tensiunea în care se aflau aceștia, odată cu apropierea momentului în care cele două containere cu cocaină urmau să iasă din Portul Agigea (discuția din 29 ianuarie 2009, ora 18:23, interceptată, în baza autorizației nr. 25 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanța, purtată de C.A.V. cu C.R.E., care utiliza telefonul și din care a reieșit că aceștia erau preocupați despre stadiul proiectului lor de scoatere și transport a celor două containere în litigiu din Portul Constanța Sud Agigea).

Din convorbirea purtată între C.A.V. și C.R.E. în 29 ianuarie 2009, la ora 18:52:55, a reieșit starea crescută de tensiune a celor trei coinculpați, iar discuția de la ora 21:08:52 a demonstrat tensiunea crescută a inculpatei C.R.E., care era neliniștită, agitată de posibilitatea că C.A.V. să fi fost mințit de către investigatorul sub acoperire cu privire la ieșirea în siguranță a containerelor din port.

Din discuția telefonică purtată la data de 29 ianuarie 2009,ora 21:22:01 a rezultat că inculpații C.R.E. și C.A.A. se aflau la poarta de ieșire din Portul Agigea și erau neliniștiți pentru că nu văzuseră nici unul dintre containere ieșind din port. Inculpatul C.A.V. a asigurat-o pe inculpată că primul container a ieșit din port, că ulterior a și purtat o discuție cu șoferul despre acest lucru, avertizându-i pe ceilalți doi inculpați că este posibil ca aceștia din urmă să fi stat la o altă poartă.

Din discuția telefonică din 29 ianuarie 2009, ora 21:26:13 a rezultat că inculpații C.A.V. și C.R.E. s-au pus de acord cu privire la momentul în care primul va efectua plata pentru scoaterea containerelor și că inculpatul C.A.V. urma să îi plătească investigatorului sub acoperire „comisionul” după ce se va sigura că cele două containere au ieșit în siguranță din port și că vor ajunge la stația OMV din Constanța.

În convorbirea telefonică din 29 ianuarie 2009, ora 21:28:45, inculpatul C.A.V. a discutat cu inculpata C.R.E. despre ieșirea primului container din Portul Agigea și o asigură pe aceasta că cel de-al doilea container urmează să iasă și el din port.

Din discuția telefonică din 29 ianuarie 2009, orele 21:31:21, dintre aceeași doi inculpați, a rezultat starea de disperare în care ajunseseră la momentul respectiv C.R.E. și C.A.A. și starea aparentă de calm a inculpatului C.A.V. care se afla la stația OMV, unde sosise unul dintre containere și se aștepta sosirea celui de-al doilea. În convorbirea din 29 ianuarie 2009 ora 21:46:15, inculpata C.R.E. și-a manifestat neîncrederea cu privire la reușita operațiunii de scoatere în siguranță a celor două containere, care conțineau cocaină disimulată în paleții de cherestea.

Din procesele-verbale întocmite la data de 29 ianuarie 2009 (f.31-32 u.p.vol.I) de către investigatorul sub acoperire „I.M.”, în jurul orelor 22:30, a rezultat că acesta și informatorul „I.A.” - zis „C. au participat la stația OMV situată în mun. Constanța, la o nouă întâlnire cu inculpatul C.A.V. și învinuitul I.M. și au purtat discuții cu privire la stadiul în care să găsește operațiunea de scoatere a celor două containere din Portul Constanța, încărcate cu cherestea și în interiorul cărora ar fi disimulată o cantitate de cocaină. În timpul discuțiilor la sediul OMV a sosit și inculpata C.R.E.

La acea oră, unul din autotrenurile marca VOLVO, cu nr. de înmatriculare, condus de șoferul martor T.M., pe platforma căruia se găsea încărcat unul din cele două containere cu cocaină, sosise deja la stația OMV, urmând să sosească și cel de-al doilea autotren cu nr. de înmatriculare, condus de șoferul O.N.

Cu această ocazie, investigatorul sub acoperire „I.M.” a primit suma de 10.000 Euro reprezentând comisionul pentru „facilitarea” scoaterii celor două containere cu cherestea din Portul Constanța Sud-Agigea, bani pe care acesta i-a numărat.

În anexa procesului-verbal au fost inserate seriile bancnotelor primite (f.33 u.p.vol.I).

Suma respectivă a fost predată investigatorului de către informatorul I.A. zis „C.”, care la rândul său o primise de la inculpatul C.A.V., în autoturismul inculpatului, marca „Land Rover” cu număr de Italia, în care la 30 ianuarie 2009, cu ocazia depistării acestuia, s-a mai găsit și suma de 120.800 Euro (suma de 120.000 Euro într-o geantă, înveliți într-un prosop și 800 Euro asupra lui).

Martorii O.N. (f.77-79 u.p.vol.II și f.206 c.j.vol.I) șofer autotren, T.M. (f.58-61 u.p.vol.II și f. 208 c.j.vol.I) șofer și P.V., asociat la SC T.T.S. SRL Constanța (f.62-65 u.p.vol.II și f. 170 c.j.vol.I) au susținut că în seara de 29 ianuarie 2009 s-au întâlnit la Stația OMV situată în mun. Constanța cu inculpatul C.A.V. și ulterior și cu inculpata C.R.E., aspect care a confirmat faptul că la Stația OMV întâi a sosit inculpatul și apoi a sosit inculpata, care au și fost recunoscuți ulterior din planșe foto de către martorii P.V. și T.M. (f.66-67 u.p.vol.II).

Și martorul O.N. i-a recunoscut din fotografii în faza de urmărire penală pe inculpații C.A.V. și C.R.E. (f. 80-81 u.p.vol.II).

Acești martori au susținut în declarațiile lor și faptul că cei doi inculpați au insistat ca șoferii să plece spre Târgu Jiu în aceeași seară, deși unul din autotrenuri avea probleme cu perna de aer, datorită supraîncărcării containerului. Nu lipsită de relevanță este și împrejurarea că inculpații i-au urmărit pe cei doi șoferi până la locul în care aceștia au parcat autotrenurile peste noapte, pentru a se convinge că vehiculele sunt parcate în condiții de maximă siguranță.

În ziua de 30 ianuarie 2009, la ora 08:21:54, inculpatul C.A.V., utilizatorul postului telefonic, interceptat în baza autorizației nr. 24 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanța a primit un SMS de la învinuitul I.M., prin care i se transmitea să aibă grijă ca următoarele colete să nu mai depășească 19 tone, mesaj care s-a coroborat cu cele afirmate de inculpatul C.A.V. în convorbirile telefonice purtate cu inculpata la 29 ianuarie 2009 ora 21:25:14, căreia i-a precizat că tonajul fiecărui container este de 26 tone și la ora 21:46:15, când a arătat că șeful șoferilor i-a pus în vedere că încărcătura este prea mare pe containere și șoferii pot fi sancționați pe timpul transportului.

În discuția telefonică din data de 30 ianuarie 2009, ora 08:38:32, inculpatul C.A.V. i-a făcut cunoscut învinuitului I.M. că trebuie să meargă la Târgu Jiu să însoțească cele două containere și să se asigure de finalizarea documentelor vamale de import.

Postul telefonic nr., utilizat de către inculpata C.R.E., a fost interceptat în baza ordonanței cu nr. 3 D/P/2009 din 29 ianuarie 2009, ora 23,30 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța (f.,29-30 u.p.vol.I).

Din convorbirea telefonică din 30 ianuarie 2009 ora 09:48:47 ,a reieșit că importul și transportul celor două containere cu cocaină nu reprezenta un fapt izolat pentru cei trei coinculpați, iar din afirmațiile făcute de inculpata C.R.E. către inculpatul C.A.V. a rezultat că următoarele operațiuni cu droguri să fie făcute în condiții sporite de clandestinitate.

Din discuțiile din 30 ianuarie 2009, orele 10:16:22, 10:44:22 și 10:50:52 a reieșit că inculpata C.R.E. a contactat-o pe S.S., administratorul SC S.M.T.S. CUGIR SRL, jud. Alba cu privire la asigurarea a două tiruri, în vederea efectuării transportului celor două containere în Spania, la Madrid. Administratora firmei i-a spus să facă o comandă scrisă precizându-i că prețul transportului este de 2.700 Euro, preț cu care inculpata C.R.E. a fost de acord și i-a mai precizat administratoarei firmei că transportul urmează să se facă după vămuirea mărfurilor la Târgu Jiu.

Martorele S.S. (f.96-97, 101 u.p.vol.II și f.34 c.j.vol.II) și G.M. (f.98-99,102 u.p.vol.II și f.33 c.j.vol.II) angajatele SC S.M.T.S. CUGIR SRL jud. Alba, au precizat, în declarațiile lor, că în perioada 28 ianuarie – 30 ianuarie 2009 au fost contactate de către inculpata C.R.E., cu care au negociat și perfectat transportul a două containere din localitatea Tîrgu-Jiu în localitatea Madrid, Spania, în schimbul sumei de 2.700 Euro. Elementele de fapt ce au rezultat în urma audierii acestor martore s-au coroborat cu procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice.

În după amiaza zilei de 30 ianuarie 2009 inculpații C.A.A., C.R.E. și C.A.V. urmau să se deplaseze cu două autoturisme „MERCEDES ML” și „LAND ROVER”, pentru a însoți cele două containere pe ruta Constanța - Târgu Jiu, iar față de acest aspect organele de urmărire penală au procedat la localizarea celor trei inculpați în mun. Constanța.

Inculpații C.A.A. și C.R.E. au fost depistați în parcarea Sălii Sporturilor din mun. Constanța, primul în autoturismul marca „Mercedes ML”, cu număr spaniol de înmatriculare , iar cea de-a doua, când a intrat în restaurantul „Marco Polo” din mun. Constanța, situat în același perimetru.

Inculpatul C.A.V., a fost depistat în fața hotelului „Maria” din mun. Constanța, în preajma autoturismului LAND ROVER, cu număr de înmatriculare Italia, cu care intenționa să se deplaseze și el la restaurantul „Marco Polo”, conform înțelegerii anterioare cu ceilalți inculpați.

Inculpații, au fost percheziționați corporal și conduși la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, unde s-a procedat la efectuarea perchezițiilor vehiculelor folosite de aceștia.

Începând cu ora 14:00, pe raza mun. Constanța, în zona Complexul Histria, au fost identificate autotrenurile compuse din capul tractor cu nr. și remorca cu nr., respectiv din capul tractor cu nr. și remorca cu nr., care transportau cele două containere.

Autotrenurile au fost conduse în Portul Constanța Sud-Agigea, pentru efectuarea controlului fizic asupra încărcăturii containerelor, efectuându-se un control asupra celor 2 containere sosite în Portul Constanța Sud-Agigea având ca destinatar SC R.V.I. SRL cu sediul în Baia de Fier, jud. Gorj.

În prezența celor trei inculpați și a martorilor asistenți D.E. și B.D., organele de urmărire penală împreună cu reprezentanții Biroului Vamal Constanța Sud-Agigea au procedat la controlul fizic al containerelor.

Reprezentantul autorității vamale a procedat la desigilarea containerului cu seria MSCU5741954, a sigiliului cu numărul 0738092 aplicat la 29 ianuarie 2009 de către autoritate menționată, cu ocazia intrării containerului pe teritoriul României, iar în interiorul containerului s-a identificat sigiliul de origine cu seria 265894.

S-a procedat la descărcarea containerului, în care s-au găsit douăzeci de paleți cu cherestea lemn cedru. În interiorul a trei dintre paleții de cherestea, în locașuri special amenajate, în diferite ambalaje având mai multe culori, respectiv roșu, galben, albastru, alb, portocaliu, etc., ambalaje având dimensiunile aproximative 21 (douăzecișiunu) cm lungime/14 (paisprezece) cm lățime/3,5 (trei virgulă cinci) cm. grosime au fost descoperite 290 pachete respectiv, 275 pachete și 283 pachete, ce conțineau o substanță presată puternic.

S-a procedat la prelevarea unei probe aflate în interiorul pachetului inscripționat cu nr. 1 și după îndepărtarea ambalajului tip scotch, în interiorul acestuia a fost găsită o substanță de culoare alb-bej ,substanță care în urma testării cu trusa narcotest din dotarea I.G.P.R. - B.C.C.O. Constanța, a reacționat pozitiv la „cocaină”.

S-a procedat de către reprezentantul autorității vamale la desigilarea containerului cu seria TGHU4551312, a sigiliului cu numărul 0019846, aplicat la 29 ianuarie 2009 de către autoritatea menționată, cu ocazia intrării containerului pe teritoriul României și în interiorul acestui container a fost identificat sigiliul de origine, cu seria 280028. S-a procedat la descărcarea containerului, în care s-au găsit douăzeci de paleți cu cherestea lemn cedru.

În interiorul unuia dintre paleții cu cherestea, în lăcașuri special amenajate, în diferite ambalaje având mai multe culori, respectiv roșu, galben, albastru, alb, portocaliu, etc., ambalaje având dimensiunile aproximative de 21/14/3,5 cm, au fost descoperite 232 pachete ce conțineau o substanță presată puternic.

În total, în interiorul celor patru paleți au fost găsite 1.080 pachete, tip calupuri, care au fost cântărite cu ajutorul unui cântar electronic KERN verificat metrologic pentru anul în curs ,rezultând că greutatea acestora formată din substanță și ambalaj este de cca.1.203,9 kg.

A fost încheiat procesul-verbal de depistare din data de 30 ianuarie 2009 (f.1-10 u.p.vol.II), care a atestat participarea la controlul fizic al celor două containere în primul rând al inculpaților C.A.A., C.R.E. și C.A.V., în prezența martorilor asistenți D.E. și B.D., a șefului Biroului Vamal, T.I., inspector vamal H.J. și controlor vamal M.I. – ambii din cadrul Biroului Vamal Constanța Sud Agigea, a comisionarului vamal S.N. din cadrul S.S. SRL Constanța.

Prezența inculpaților la momentul la care au fost deschise containerele și s-au desfăcut coletele de cherestea, în interiorul acestora fiind găsite pachete cu droguri, a fost confirmată și de șoferii O.N. (f.207 c.j.vol.I) și T.M. (f.209 c.j.vol.I) în declarațiile pe care le-au dat.

Martorul O.N. a susținut că în timp ce au fost desfăcute containerele, inculpații C.A.V. și C.R.E. au fost aduși de către poliție și a văzut personal că aceștia se aflau la o distanță de 2-3 metri de containerul respectiv (f.207 c.j.vol.I).

Cei trei inculpați au semnat fiecare acest proces-verbal de depistare fără obiecțiuni, cu mențiunea „că nu au de făcut obiecții deoarece cele consemnate corespund adevărului” (f.10 u.p.vol.II).

Cu privire la acest moment, martorul T.I. (f.260-261 c.j.vol.II) a susținut că au fost efectuate formalitățile vamale, inclusiv scanarea. La „scanare se vedea ceva, respectiv în interiorul balotului de cherestea se vedeau zone mai luminoase –aveau o altă densitate decât cheresteaua ,ceea ce mi-a format convingerea că este altceva decât marfa declarată”, a fost de față la ruperea sigiliilor la controlul fizic și, cu siguranță, pot spune că erau sigiliile de origine întrucât au fost fotografiate”. Martorul a mai susținut că „inculpații erau de față când s-au desfăcut containerele, au văzut numărul și seria inscripționate cât și sigiliile”.

Martorul M.I. – controlor vamal din partea Biroului Vamal Sud Agigea, care a fost prezent, a susținut în declarația sa (f.241 c.j.vol.III) că nu a sesizat nereguli între ceea ce s-a consemnat în cuprinsul procesului-verbal de depistare și ceea ce s-a întâmplat în realitate. A participat și la prima și la cea de a doua verificare, cu trei zile înainte când s-a făcut prima verificare ,containerele au fost scanate și la scanare s-au observat niște locuri suspecte care au fost marcate ,ca având altă marfă decât cea declarată.

Martorul H.J. – inspector vamal la Biroul Vamal Constanța Sud a susținut în declarația sa (f. 128 c.j.vol.III) că în data de 30 ianuarie 2009 a participat la desigilarea containerelor și la controlul fizic al acestora, s-a întocmit un proces-verbal pe care l-a semnat. Cei trei inculpați au fost prezenți când au fost desfăcute containerele, containere care fuseseră scanate cu o zi în urmă de către reprezentanții vămii și s-a constatat că în marfa care se găsea se afla și un altfel de marfă, ridicând suspiciuni referitoare la conținutul acelei mărfi. Inculpații au fost prezenți la ambele containere și au văzut ce s-a întâmplat la controlul fizic. Sigiliile de la ambele containere s-au desfăcut de față cu toată lumea, în fața autorităților,când toată operațiunea a fost filmată și personal martorul a fost de față când s-a îndepărtat sigiliul.

Martorul a mai precizat că autoritățile nu au introdus nicio marfă în container, pentru că marfa era sigilată și greu de manipulat și a descris pe larg modalitatea în care containerele au fost deschise pe rând, constatându-se că sigiliile sunt intacte, a fost descărcată întreaga marfă, procedându-se la verificarea acesteia. S-a constatat că paleții marcați ca fiind suspecți la scanare ,aveau un locaș special amenajat în interiorul căruia au fost găsite pachete diferit colorate, care au fost numărate și identificate.

Martorul a fost de față când reprezentanții BCCO au desfăcut (înțepat)un pachet din care s-a făcut un prim test preliminar, cu trusa narcotest, fiola fiind pozitivă la cocaină, în sensul că s-a albăstrit. S-a procedat la deschiderea celui de-al doilea container și s-a procedat în aceeași manieră.

Martorul G.N. - lucrător la instalația de scanare a mijloacelor de transport, Biroul Vamal Constanța a susținut (f.83 c.j.vol.III), că la scanare, într-un container care conținea paleți cu cherestea s-au descoperit droguri; la scanare a sesizat două feluri de marfă, respectiv deși în acte era menționat un singur fel – cherestea - acea marfă apărea pe scanner mai albicioasă decât celelalte zone în care se afla cheresteaua și a trimis containerul la controlul fizic total, la rampă. Acel container purta sigiliul de origine, iar de față la scanare se aflau organele de poliție și șeful vămii. Imediat după acest container, a mai fost controlat și un alt container ,care era pentru aceeași firmă, iar la scanare prezenta aceleași aspecte ca și primul container.

Martorul V.A. – controlor vamal la Compartimentul scanner - Birou Vamal Constanța Sud Agigea, fiind operator sistem a susținut (f.84 c.j.vol.III) că în data de 30 ianuarie 2009 era de serviciu când au fost transmise la scanner două containere, cu privire la care pe declarația vamală de tranzit erau menționate niște dispoziții pe care le dăduse Biroul de analiză de risc, privind verificarea antidrog, scanner și control fizic al mărfii. A sesizat personal că imaginea nu era uniformă pe toată întinderea containerului și a sesizat o anomalie, ceva în neregulă, ce l-a făcut să creadă că este vorba de o altă marfă. A marcat zona, a scos o copie a imaginii respective, menționând că este vorba de o altă marfă, pe care a atașat-o declarației vamale și a trimis-o lucrătorilor ce urmau să efectueze controlul fizic al mărfii. Situația a fost identică și cu cel de-al doilea container.

După începerea controlului fizic, fiind chemat să vadă ce erau acele zone din container, a văzut niște pachete albe, galbene, verzi, roșii, scoase din interiorul cherestelei, despre care a aflat ulterior că la analiză a reieșit că erau droguri. În cazul de față nu s-a reintrodus marfă în container și nu s-au resigilat containerele.

Prin adresa nr. 9324 din 10 iunie 2010 emisă de către A.N.A.F. Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța (f.89 c.j.vol.III) - s-a făcut cunoscut că ulterior efectuării controlului fizic (operațiune vamală în cadrul căreia au fost confiscate conform ARB seria M.nr.0044699/ 30 ianuarie 2009 cca.1.204 g.cocaină) al containerelor MSCU 5741954 și TGHU 4551312, acestea au fost sigilate cu sigiliile vamale nr. 0004397 și nr. 0004412 în vederea continuării operațiunilor de tranzit nr. 2045 din 29 ianuarie 2009 și nr. 2046 din 29 ianuarie 2009 având ca destinație Biroul Vamal Tg.Jiu.

S-a mai făcut cunoscut că ulterior scanării containerului MSCU 5741954 în data de 29 ianuarie 2009, orele 14,49, membrii echipei BCCOC au solicitat autorității vamale deschiderea containerului în incinta stației de scanare, având ca scop vizionarea și identificarea mărfurilor transportate. S-a îndepărtat sigiliul de origine nr. MSC265894 (găsit intact) și s-a deschis containerul MSCU 5741954. Având în vedere că la deschiderea containerului s-a constatat că marfa (cherestea) era stivuită sub forma unui perete compact ce nu permitea accesul în container și nici vizionarea zonei marcate la scanarea containerului (conform fotografiilor atașate) s-a dispus lăsarea sigiliului de origine (MSC265894) în interiorul containerului, închiderea și sigilarea acestuia cu sigiliul vamal nr. 0788092 și continuarea operațiunilor de tranzit conform adresei nr. 3D/P/2009 emisă de către D.I.I.C.O.T. Constanța. Au fost atașate în copie: declarațiile vamale de tranzit nr. 2045 din 29 ianuarie 2009 și nr. 2046 din 29 ianuarie 2009; imaginile rezultate în urma scanării; registrul de evidență a sigiliilor vamale; 19 fotografii efectuate la controlul fizic al containerului MSCU 5741954; 1cd cu înregistrarea operațiunii de control; adresa D.I.I.C.O.T. Constanța.

Conform Raportului de constatare tehnico-științifică cu nr. 554317/ din 31 ianuarie 2009, întocmit de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța (f.13-34 u.p.vol.II), cele 1.080 calupuri cu masa totală de 1.080 kilograme conțin cocaină, drog de mare risc care face parte din Tabelul nr. II Anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Din suplimentul nr. 522480 din 04 februarie 2009, la Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554317/2009, al aceluiași laborator (f.35-41 u.p.vol.II) a reieșit că cele 1.080 kilograme de cocaină conțin o concentrație în cocaină cuprinsă între 84,62 % și 87,88 %.

Prin percheziția informatică efectuată asupra sistemului informatic, respectiv a copiei hard-discului laptop-ului aparținând inculpatei C.R.E. (autorizată de Tribunalul Constanța, secția penală, la data de 12 martie 2009, care a emis autorizația nr.49) –filele 1, 6 u.p. vol.VII - s-a constatat că inculpata C.R.E. s-a preocupat, folosind motorul de căutare Google, în scopul obținerii de informații privind capturile de cocaină și legislația incidentă.

În urma percheziției autoturismelor folosite de inculpați, a reieșit din documentele găsite în interiorul habitaclului vehiculului marca „MERCEDES ML” cu nr. de înmatriculare, de culoare neagră, utilizat de inculpatul C.A.A., că firma „C.I.E.R. LTDA” din Brazilia a exportat în mai multe rânduri, în cursul anului 2008, cherestea către firma „C. S.L.” din Valencia - Spania, reprezentată de inculpatul C.A.A.; documentele menționate au fost găsite în același autovehicul.(f. 98-114 vol.I u.p.)

Cu prilejul aceleași percheziții, în geanta din piele de culoare maro găsită în portbagajul autoturismului marca „MERCEDES ML” al inculpatului C.A.A., a fost descoperită și factura nr. 07 din 21 mai 2008 și „Packing list” nr. 07 din 21 mai 2008, prin care S.C. R.V.I. S.R.L., reprezentată la acea dată de către cetățeanul spaniol, a exportat cherestea către firma „C. S.L.” din Valencia - Spania (f.109 u.p.vol.I).

Procesul–verbal de percheziție a fost încheiat în prezența martorei asistente D.E. și semnat de către coinculpații C.A.A. și C.R.E., fără obiecțiuni.

Urmare informațiilor comunicate de către autoritățile judiciare din România autorităților judiciare din Brazilia prin intermediul DEA, în Portul Paranagua din Brazilia, la începutul lunii februarie 2009 au fost depistate trei containere încărcate cu cherestea în care a fost descoperită cantitatea totală de 3.780 kilograme cocaină.

Din examinarea documentelor primite din Brazilia a rezultat că exportatorul cherestelei este tot „C.I.E.R. LTDA” din Brazilia, iar importatorul este tot S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj.

În cauză a fost ascultat și martorul cu identitate protejată „I.M.”, care a avut calitatea de investigator sub acoperire (f. 215 c.j., vol.II) și care a confirmat în mod nemijlocit în fața instanței de judecată veridicitatea aspectelor inserate în cuprinsul proceselor-verbale încheiate personal, reprezentând discuțiile purtate cu respectivele persoane, recunoscându-l în sala de judecată pe inculpatul C.A.V. ca fiind persoana cu care a purtat discuții în luna ianuarie 2009, care i-a oferit suma de 20.000 Euro, susținând că a avut reprezentarea că inculpatul și-a închipuit că i-a dat banii „pentru a facilita introducerea în țară a containerelor fără un control fizic și scanner”.

Inculpatul C.A.A. în declarația pe care a dat-o în mod nemijlocit în fața instanței de judecată (f.138-139 c.j.vol.I) nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. A recunoscut însă că a cumpărat SC R.V.I. SRL Baia de Fier jud. Gorj în anul 2004,iar în decembrie 2008, a revenit la Tg. Jiu pentru a vinde firma inculpatei C.R.E., partenera sa, actele de cedare a firmei fiind făcute la un notar în Târgu Jiu. A mai recunoscut că în jurul datei de 21-22 ianuarie 2009 a venit la Constanța la insistențele inculpatei C.R.E., care avea o comandă de cherestea din Brazilia și a aflat de la aceasta că respectivele containere au ajuns în Portul Constanța. Inculpata împreună cu un prieten „A.” încercau să se ocupe de documente. A recunoscut că s-au deplasat la Timișoara pentru a schimba comisionarul vamal. A recunoscut că a participat la câteva discuții purtate cu „A.” și cu „E.” (coinculpații) în legătură cu documentele vamale ce urmau a fi întocmite pentru cele două containere.

Inculpatul a mai recunoscut că cu o seară înainte de a fi depistat de către organele de poliție, a fost împreună cu inculpata C.R.E. în port, pentru a vedea dacă au ieșit camioanele, pentru că inculpata aștepta acest fapt. A mai recunoscut că în Constanța a locuit cu inculpata C.R.E. la Hotel Maria, în aceeași cameră. A recunoscut că de mai mulți ani aduce cherestea din lemn de cedru prin firma sa din Valencia.

Inculpatul C.A.V. în declarația pe care a dat-o în mod nemijlocit în fața instanței de judecată (f.105-108 c.j.vol.II) nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. A recunoscut că în ianuarie 2009 a venit în Constanța pentru a cumpăra niște imobile, și a întâlnit-o pe inculpata C.R.E. pe care o cunoștea de mult timp. Prima întâlnire cu inculpata s-ar fi realizat din întâmplare în Citty Mall, iar aceasta i-a spus că se ocupă cu comercializarea lemnului, iar în port are un transport de lemn pe care îl importa, fiind vorba despre lemn exotic.

A recunoscut că la a doua întâlnire inculpata l-a întrebat dacă cunoaște pe cineva în Constanța care poate să o ajute, pentru că întâmpină greutăți. A recunoscut că s-a cazat la Hotel Maria din Constanța, ca și inculpata C.R.E., dar în camere diferite, iar inculpata i-a plătit costul cazării, deși ulterior i-a restituit banii. A mai recunoscut că a fost cazat și la Hotel Laguna din stațiunea Mamaia, un interval de câteva zile, împreună cu coinculpata C.R.E.

A susținut că a fost contactat de P.M.O., și căutat de M.I. cu care s-a întâlnit, în legătură cu importul lemnului și acesta i-a spus că trebuie schimbat comisionarul vamal, inculpata C.R.E. a fost de acord, și în aceste condiții s-a deplasat la Timișoara.

A recunoscut că deplasarea la Timișoara s-a realizat împreună cu coinculpații C.A.A. și C.R.E., aceasta susținând că cetățeanul spaniol este soțul ei, reușindu-se schimbarea comisionarului vamal.

A recunoscut că a doua zi când a revenit la Constanța, s-a întâlnit cu M.I. căruia i-a dat acceptul de la Timișoara, urmând ca acesta să se ocupe în continuare de formalități și să scoată containere din port.

A recunoscut că a primit de la M.I. „ok-urile”, respectiv declarațiile vamale ale transportului, cu mențiunea să aibă grijă de acestea. A mai recunoscut că l-a văzut pe investigatorul sub acoperire „I.M.”, ca fiind unul dintre cei doi care îl însoțeau pe M.I. și cu care s-a întâlnit.

Deși i-a acordat ajutor coinculpatei C.R.E., a susținut că era dezinteresat material, iar la întâlnirile cu M.I., la care a fost prezent și investigatorul sub acoperire, nu a participat inculpata, întrucât a susținut că erau prezenți numai bărbați și aceasta putea auzi și vorbe deocheate.

Fiindu-i prezentate în faza de urmărire penală, telefoanele găsite la percheziția corporală efectuată asupra sa, acesta a recunoscut că au numerele de apel și îi aparțin.

Inculpata C.R.E. în declarația pe care a dat-o în mod nemijlocit în fața instanței de judecată (f. 141-143 c.j.vol.I) nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată. A recunoscut că se află în relații de concubinaj cu coinculpatul C.A.A. de cca. 3 ani, cunoștea că acesta are o afacere în România cu cherestea și o fabrică la Baia de Fier jud. Gorj, hotărând de comun acord ca respectiva afacere să i-o cedeze. În vederea încheierii formalităților, în luna decembrie 2008 s-au prezentat la un notar și în schimbul sumei de 100.000 Euro, inculpatul C.A.A. i-a cedat afacerea ,i-a dat suma de 30.000 Euro iar restul convenind să fie achitată eșalonat. Încă de când se afla în Spania, a contactat o firmă din Brazilia (găsită pe internet) pentru un import de cherestea din lemn, deși nu se îndepliniseră formalitățile de preluare a firmei din Baia de Fier, dar inculpatul C.A.A. o asigurase că îi va ceda firma. În comanda făcută prin e-mail a precizat numele beneficiarei SC R.V.I. SRL Baia de Fier jud. Gorj.

De revelion a fost plecată în Spania, dar în jurul datei de 5/6 ianuarie 2009 a revenit în România, pentru a se ocupa de formalități și pentru a primi marfa, iar în Constanța s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul C.A.V., pe care-l cunoștea demult ,fiind ambii din Bacău, rugându-l să o ajute să scoată din port containerele. În acest sens i-a dat inculpatului C.A.V., o împuternicire pentru a o înainta lui M.I. de a se ocupa de tranzitul cherestelei.

A recunoscut că inculpatul C.A.A. a venit și el la Constanța pentru a o ajuta și împreună cu acesta și cu inculpatul C.A.V. s-au deplasat la Timișoara, pentru schimbarea comisionarului vamal. Revenind la Constanța, l-a sunat pe C.A.V. să-l întrebe dacă știe ceva despre containere și acesta i-a făcut cunoscut că acestea au ieșit din port, dar fiindcă nu fusese sunată de către șoferi, seara, în jurul orelor 20,00-21,00 s-a deplasat în port și a aflat că respectivele containere nu ieșiseră din port. A recunoscut că l-a sunat pe inculpatul C.A.V. și i-a spus că potrivit registrului, respectivele containere nu au ieșit din port și că se va deplasa la un peco. Ajungând la peco a văzut însă că un camion se afla în peco iar celălalt camion se afla pe o stradă paralelă, iar șoferul i-a spus că nu se poate deplasa pentru că are defecțiune. Le-a spus șoferilor că acele camioane trebuie să ajungă la Vama Târgu Jiu și să facă tranzitul dar s-a lovit de opunerea șoferilor, luând hotărârea ca împreună cu inculpatul C.A.A., a doua zi, să urmeze acele containere către Târgu Jiu, ceea ce nu s-a mai realizat pentru că a doua zi dintr-un restaurant a fost ridicată de către organele de poliție. Inculpata a mai recunoscut că respectivele convorbiri telefonice interceptate îi aparțin.

În stabilirea vinovăției inculpaților s-a avut în vedere împrejurarea că fiecare dintre aceștia a recunoscut că se cunoșteau, s-au văzut și au stabilit contacte în luna decembrie și ianuarie 2009 (inculpații C.A. și C.R.E. susținând că au avut relații mai apropiate), raporturile statornicite și derulate între aceștia au vizat importul de cherestea din Brazilia, lemn exotic, în legătură cu beneficiara SC R.V.I. SRL Baia de Fier, deplasându-se împreună de la Constanța la Timișoara în vederea schimbării comisionarului vamal și revenind apoi în Constanța pentru finalizarea operațiunii de import.

Aspectul contestat însă de către fiecare dintre inculpați, în declarațiile pe care le-au dat, l-a reprezentat că nu au cunoscut că în cele două containere s-ar afla cocaină.

S-a reținut că intenția directă cu care inculpații au acționat rezultă neîndoielnic din împrejurările concrete în care s-au succedat diferitele etape ale activității infracționale întreprinse, redate anterior și susținute de ansamblul probator administrat în cauză, dar și din înregistrările convorbirilor telefonice, efectuate legal, pe baza unor autorizații emise de către Tribunalul Constanța în baza disp. art. 911-913 C. proc. pen. și redate în procesele-verbale atașate la dosarul cauzei, fiind certificate de către procuror cu respectarea procedurii instituite de codul de procedură penală.

Inculpata C.R.E. a încercat în mod clandestin contactarea a diverse persoane de la Biroul Vamal pentru reușita operațiunii de import, propunându-le chiar întâlnirea cu aceștia în mod particular, iar inculpatul C.A.V., de asemenea, în mod clandestin s-a întâlnit în diverse locații publice (restaurante) cu persoane care să asigure și să „garanteze” finalizarea importului fără efectuarea unui control fizic drastic, oferind chiar sume de bani.

Din modul concret în care fiecare inculpat a acționat, eforturile depuse, luând măsuri suplimentare, inițiativele întreprinse, a rezultat că aceștia au cunoscut că respectivele containere cu lemn de cedru ce urmau să sosească din America de Sud (și nu din Africa) conțin și droguri și au încercat să evite riscul depistării lor și reușita întregii operațiuni care viza o cantitate foarte mare de cocaină, drog de mare risc, valorând o sumă foarte mare de bani, expediată și transportată de pe un alt continent, pentru penetrarea pieții Europene.

Din modul de concepere a activității infracționale, durata în timp a pregătirilor prealabile, prezența în mun. Constanța a celor trei inculpați care erau străini de această localitate, s-a concluzionat că inculpații nu se aflau în eroare și au cunoscut foarte bine conținutul containerelor în realizarea dezideratului lor infracțional, acționând ca un grup infracțional organizat în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 39/2003, prin realizarea consensului infracțional, în scopul de a ființa în timp, de a pregăti, organiza și a aduce la îndeplinire săvârșirea unor infracțiuni.

Inculpatul C.A.A. și-a asumat rolul de coordonator al grupului infracțional organizat, supraveghind activitatea infracțională desfășurată de către inculpata C.R.E. și C.A.V., fiind cel care a inițiat contactul cu firma „C.I.E.R.” LTDA din Brazilia. Dintre cei trei coinculpați, în cadrul grupului infracțional organizat, inculpatul, cetățean spaniol, a fost legătura persoanelor din rețeaua criminală transnațională, care urmau să asigure pătrunderea drogurilor pe piața Europeană.

Inculpata C.R.E. a avut rolul în cadrul grupului infracțional organizat de a asigura legătura între inculpații C.A.A. și C.A.V., persoane de încredere, de a-l îndruma pe acest din urmă inculpat pe parcursul desfășurării activității infracționale. Inculpata a fost și persoana de contact din partea S.C.„R.V.I.S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj în relația cu SC W.M.T. SRL Timișoara și SC S.M.T. CUGIR SRL din Cugir, jud. Alba, dar l-a contactat și pe șeful Biroului Vamal Constanța Sud-Agigea, martorul T.I., căruia i-a dat de înțeles că ar dori să-i cumpere influența, cu intenția de a asigura introducerea în România a containerelor cu cocaină, fără ca autoritatea vamală să efectueze controlul fizic al mărfii de acoperire.

Inculpata C.R.E. l-a împuternicit și pe numitul I.M. pentru a reprezenta S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj în fața autorităților vamale din Constanța, cu ocazia întocmirii formalităților vamale de tranzit și din Târgu Jiu, cu ocazia întocmirii formalităților vamale de import a mărfurilor de acoperire din containerele cu cocaină. Procedând în acest mod a fost posibil ca nici unul dintre membrii grupului infracțional organizat să se expună în fața autorităților statului, în legătură cu operațiunile vamale ce s-au realizat în Constanța și ar fi trebuit să se realizeze la Târgu Jiu.

Inculpatul C.A.V. a avut rolul în cadrul grupului infracțional organizat de a asigura scoaterea în siguranță a celor două containere din Portul Constanța Sud-Agigea.

Inculpatul C.A.V. a intrat în contact cu investigatorul sub acoperire „I.M.” cât și cu informatorul I.A., zis „C.” s-a întâlnit cu aceștia la datele de 21, 22, 26, 27 și 29 ianuarie 2009, a promis investigatorului sub acoperire că va primi suma de 20.000 de Euro, dacă este „sigur” și „garantează” că cele două containere nu vor fi controlate cu ocazia întocmirii formalităților vamale sau de alte autorități abilitate, cu ocazia scoaterii containerelor cu cocaină din Portul Constanța Sud-Agigea, iar la data de 29 ianuarie 2009 a înmânat suma de 10.000 Euro informatorului spre a fi predată investigatorului sub acoperire cu titlu de comision, după ce cele două containere au ieșit din Portul Constanța Sud-Agigea.

Inculpatul C.A.V. s-a deplasat în perioada 27 – 28 ianuarie 2009 împreună cu coinculpații la Timișoara, unde a reprezentat S.C.R.V.I. S.R.L. Baia de Fier, jud.Gorj în relația comercială cu SC W.T.M. SRL Timișoara, deși nu avea nicio calitate în cadrul respectivei firme.

Faptul că inculpatul C.A.V. a acționat în numele S.C. R.V.I.S.R.L. Baia de Fier, jud. Gorj, fără a avea vreo calitate oficială în cadrul acestei societăți, despre care însă cunoștea multe amănunte, și s-a întâlnit cu M.I. cât și cu investigatorul sub acoperire și cu informatorul în condiții de clandestinitate, de fiecare dată, în restaurante din Constanța, denotă intenția frauduloasă cu care acesta a acționat în numele grupului infracțional organizat, or dacă inculpatul C.A.V. nu ar fi avut cunoștință că în cele două containere se află cocaină, nu el ci reprezentantul S.C. R.V.I. S.R.L. Baia de Fier ar fi acționat în mod oficial și în mod transparent și s-ar fi deplasat la comisionarul vamal, căruia i-ar fi predat documentele necesare pentru întocmirea formalităților vamale de tranzit.

S-a constatat că aspectele invocate de către fiecare inculpat, prin apărători, privind neregularități ale fazei de urmărire penală au fost analizate pe larg și motivat de către instanță care s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2009 (f.98-101 c.j.vol.I) în sensul că în baza art. 300 C. proc. pen. a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței și în baza art. 300 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 332 alin. (2) C. proc. pen. a respins ca nefondată cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, nefiind constatate motive care să atragă sancțiunea nulității absolute în sensul art. 197 alin. (2) C. proc. pen., această încheiere de ședință nefiind atacată cu recurs de către inculpați în termenul legal prevăzut.

În faza de urmărire penală nu au fost contestate diferitele acte de urmărire penală efectuate de procuror și nici nu s-a reclamat în vreun fel încălcarea unor drepturi procesuale ale inculpaților și cauzarea unor vătămări acestora în sensul dispozițiilor art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen.

Referitor la autorizațiile emise de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța s-a constatat că acestea au fost emise în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea prevederilor legale referitor la autorizarea investigatorului sub acoperire „I.M.” și a informatorului „I.A.”, zis „C.” pentru a obține date și informații necesare documentării activității infracționale și identificării persoanelor suspecte de comiterea acesteia.

Nu s-a constatat incidența dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. în privința probelor administrate în cauză, împrejurarea că investigatorul sub acoperire ar fi provocat comiterea infracțiunilor neputând fi reținută mai ales că nici inculpatul C.A.V. cu care a intrat în mod direct în contact, de mai multe ori, nu a făcut referire în declarațiile sale la această împrejurare. Față de acest aspect nu au putut fi reținute nici prevederile art.68 C. proc. pen. și nici aspectul că investigatorul sub acoperire ar fi acționat ca agent provocator, fiind incidente prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. și dispozițiile art. 287 alin. (2) C. proc. pen., cu prilejul deliberării, instanța neconstatând motive de nulitate absolută în sensul dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și nici împrejurarea că s-ar fi produs vreunui inculpat vreo vătămare prin modul de instrumentare a fazei de urmărire penală.

În privința reținerii infracțiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a reținut că cele două containere au depășit frontiera de stat și au intrat efectiv pe teritoriul României, întrucât au fost identificate pe raza mun. Constanța, Complexul Histria, fiind depistate autotrenurile compuse din capul tractor cu nr. și remorca cu nr., respectiv din capul tractor cu nr. și remorca cu nr., care transportau cele două containere, conduse de șoferii O.N. și T.M., inculpatul C.A.V. confirmând la telefon inculpatei C.R.E. că respectivele containere „au ieșit din port”.

La stabilirea și aplicarea pedepselor au fost luate în considerare criteriile generale și obligatorii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social al faptelor comise, foarte ridicat, împrejurările în care s-a pregătit și derulat activitatea infracțională, pe etape, pentru a fi asigurată reușita acesteia, contribuția fiecărui inculpat la acțiunile întreprinse și legăturile apropiate dintre aceștia, bazate pe încredere, cantitatea deosebit de mare de droguri traficată și introdusă pe teritoriul României dar și implicit pe teritoriul Uniunii Europene, (de 1.080 kg ascunsă în două containere), natura drogurilor, cocaină, reprezentând droguri de mare risc, valorile sociale lezate și ocrotite de normele penale referitoare la viața și la sănătatea persoanelor, îndeosebi a tinerilor care prezintă o mai mare atracție spre folosirea unor astfel de substanțe, scopul urmărit, starea de pericol creată pentru ordinea de drept dar și pentru securitatea socială, economică, dispozițiile legale privind drogurile de mare risc, supuse controlului național, impactul social puternic negativ la comiterea unor astfel de fapte, dispozițiile din partea generală a codului penal dar și limitele de pedeapsă foarte mari fixate în legile speciale.

Referitor la persoana inculpaților s-au reținut trăsăturile lor specifice ca și împrejurarea că au manifestat o conduită nesinceră pe parcursul procesului penal.

Inculpatul C.A.A. este născut la data de ... 1965, cetățean străin, studii gimnaziu, administrator firmă, necăsătorit, fără copii, neposedând antecedente penale.

Inculpata C.R.E. este născută la data de ... 1982, studii 12 clase, fără bacalaureat, administrator SC R.V.I. SRL Baia de Fier, necăsătorită, fără copii, neposedând antecedente penale.

Inculpatul C.A.V. este născut la data de... 1981, studii 12 clase, student Facultatea de Drept „Româno-Americană” București, necăsătorit, neposedând antecedente penale.

În raport de natura și gravitatea ridicată a faptelor, împrejurările concrete în care s-a acționat, contribuția efectivă și gradul de participare a fiecărui inculpat, cu predilecție a inculpatului C.A.A., rolul avut de acesta, urmările produse, sau care se mai puteau produce, se vor aplica pedepse cu închisoarea orientate pentru fiecare inculpat spre maximul special prevăzut de lege.

În privința fiecărei infracțiuni se va aplica inculpaților conform art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o anumită durată după executarea pedepsei principale.

Cu privire la pedeapsa accesorie, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen., conform cărora condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Față de criteriile stabilite în disp. art. 71 alin. (3) C. pen., în raport de natura și gravitatea infracțiunilor comise, de încălcările normelor cuprinse în legile speciale, durata mare a pedepselor de executat, valorile sociale lezate, de împrejurările cauzei, în baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen. i s-a interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

Întrucât temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive subzistau față de fiecare inculpat, neintervenind elemente noi, pe parcursul efectuării cercetării judecătorești, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 31 ianuarie 2009 la zi.

În ceea ce privește suma în Euro invocată ca aparținând inculpatului C.A.V. și solicitată a fi restituită, s-a arătat că nu se poate proceda la restituirea acestei sume deoarece banii erau destinați pentru săvârșirea infracțiunilor, investigatorului sub acoperire fiindu-i înmânați cei 20.000 Euro, iar inculpatul nu a dovedit efectiv că intenționa să achiziționeze imobile în mun. Constanța cu acei bani.

În consecință, ca măsură de siguranță, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în beneficiul statului de la inculpatul C.A.V. a sumei de 120.800 Euro, cât și a sumei de 4.050 lei, de la inculpatul C.A.A. a sumei de 11.970 Euro și de la inculpata C.R.E. a sumei de 11.670 Euro, cât și a sumei de 1.002 lei, sume care au fost depuse la Banca Comercială Română – Sucursala București – Lipscani, cu Ordinul de încasare nr.2009020400007744 din data de 04 februarie 2009 și, respectiv, la Direcția Generală a Finanțelor Publice București – sector 2, cu chitanța nr. 3038061 din data de 04 februarie 2009 (f.49,50 și 51, 52, 53 vol.IV u.p.).

În baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpați în vederea distrugerii a cantității de cocaină rămasă după efectuarea constatării tehnico-științifice și care a fost predată la IGPR - Camera Corpuri Delicte din cadrul Direcției Cazier Judiciar și Evidență Operativă conform Dovezii seria H nr. 0000796/din 31 ianuarie 2009 (f.42-43 vol.II u.p.).

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații C.A., C.A.V. și C.R.E.

Criticile apelanților au vizat:

- neregularitatea actului de sesizare prin prisma faptului că nu D.I.I.C.O.T. era competent să instrumenteze cauza; ilegalitatea actelor de urmărire penală care în mare parte nu au fost efectuate de procuror, deși era obligatoriu, fiind desemnați ofițeri de poliție care nu aveau calitatea să efectueze asemenea acte pentru că erau din structura D.I.I.C.O.T.; infracțiunea fiind transfrontalieră, competența revenea ofițerilor de poliție din cadrul Poliției de Frontieră, ilegalitatea actelor întocmite de investigatorul sub acoperire și colaboratorii acestuia, deoarece încă de la început s-a dispus începerea urmăririi penală față de inculpat și pentru infracțiunea prevăzută de Legea nr. 39/2003 și într-o astfel de situație trebuiau avute în vedere reglementările din legea specială și, într-o atare situație, potrivit art. 17 din legea nr. 39/2003, investigatorul sub acoperire trebuia să fie autorizat de procurorul care efectuează în mod expres urmărirea penală; ilegalitatea utilizării investigatorului sub acoperire și a colaboratorului sub acoperire; nemotivarea sentinței; nevinovăția inculpaților; individualizarea pedepselor; restituirea sumelor de bani găsite la inculpați.

Prin decizia penală nr. 104/P din 22 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile inculpaților, a fost desființată hotărârea atacată, iar în rejudecare, au fost reduse pedepsele aplicate, după cum urmează:

1. pentru inculpatul C.A.A. de la 19 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 16 ani închisoare și de la de 24 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 16 ani închisoare;

2. pentru inculpata C.R.E. de la 18 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 15 ani închisoare și de la de 22 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 15 ani închisoare;

3. pentru inculpatul C.A.V. de la 18 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 15 ani închisoare și de la de 22 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 15 ani închisoare;

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35 c. pen., contopește pedepsele aplicate inculpaților pentru cele trei infracțiuni în pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare pentru inculpatul C.A.A.,15 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) c. pen. pentru inculpata C.R.E., respectiv 15 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru inculpatul C.A.V.

Au fost înlăturate pedepsele complementare aplicate inculpatului C.A.A. și menținute restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin deciziei instanței de apel.

Conform art. 383 cu referire la art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada de arest preventiv de la 08 decembrie 10 la zi.

Potrivit art. 383 cu referire la art. 350 alin. (1) și art. 160b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților pe o perioadă până la 60 zile cu începere de la 22 noiembrie

S-a dispus ca onorariul traducătorului să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut, în esență, că potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. soluția de casare cu trimitere spre rejudecare primei instanțe pentru nemotivarea sentinței nu este posibilă, dar apelul având caracter devolutiv, instanța de apel a procedat la administrarea probelor solicitate de apelanți cu privire la acțiunea penală considerate utile; deși, inițial se solicitase expertiza fonografoscopică a înregistrărilor telefonice și ambientale, ulterior, s-a luat act de poziția apărării de a renunța la efectuarea acesteia, iar din oficiu nu s-au constatat vicii în efectuarea acestor acte. S-a arătat că interpretarea rațională a dispozițiilor art. 912 alin. (4) C. proc. pen. conduce la concluzia depunerii numai a interceptărilor, înregistrărilor ce vizează fapta care formează obiectul cercetării în dosarul instanței, situație în care cererea apărării de redare a tuturor convorbirilor din mediul ambiental este nefondată.

S-a constatat că motivul referitor la aplicarea art. 332 C. proc. pen. nu este admisibil pentru că, în cazul infracțiunilor deduse judecății - inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, introducere sau scoatere din țară fără drept de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, urmărirea penală se efectuează de către procuror D.I.I.C.O.T. art. 11 Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (1) lit. a), art. 12 alin. (1) lit. a), f) din Legea nr. 508/2004, nefiind fapte (de corupție ori prev. în O.U.G. nr. 105/2001) care să atragă competența organelor specializate ale DNA, procurorul putând folosi investigatori sub acoperire sau colaboratori și informatori ai poliției judiciare conform art. 17 din Legea nr. 508/2004, nu ai poliției de frontieră.

În ceea ce privește legalitatea administrării probelor (inclusiv a rapoartelor întocmite de investigator, colaborator) în cursul urmăririi penale, s-a reținut că aceasta este examinată și sancționată de instanțe în condițiile art. 64 C. proc. pen., neimpunându-se reluarea urmăririi sau judecății în primă instanță. Sub incidența acelorași dispoziții legale intrând și probele efectuate cu o „presupusă lipsă de obiectivitate a anchetatorului (procuror, polițist)”, fiind exclusă trimiterea cauzei la procuror pentru un asemenea argument, apărarea nedovedind această susținere. Cu privire la autorizarea investigatorului, s-a arătat că art. 17 - art. 18 din Legea nr. 39/2003 se referă la procuror ca instituție competentă să autorizeze și nu la procurorul care efectuează urmărirea penală, legea neinterzicând, iar jurisprudența acceptând activitatea în echipă a doi sau mai mulți procurori la cercetarea și finalizarea unor cauze din cauza complexității acestora și îndeosebi a celor de competența D.I.I.C.O.T. așa încât efectuarea urmăririi de către procurorul șef, în condițiile în care autorizarea s-a dat de un alt procuror D.I.I.C.O.T., desemnat să îndeplinească asemenea sarcini, neatrăgând nulitatea actelor de urmărire penală sau a rechizitoriului, neexistând temeiuri legale pentru a pune la îndoială actele procurorului de folosire a investigatorului, colaboratorului sub acoperire, respectiv a informatorului conform art. 17- art. 18, art. 21 din Legea nr. 39/2003.

S-a reținut, totodată, că inculpații au dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistentă juridică calificată și având efectiv posibilitatea administrării probelor ca și acuzarea, cu excepția limitărilor legale - ascultarea unor martori cu identitate protejată, probe a căror administrare nu necesita prezența părților, personal sau prin reprezentare; astfel, în ceea ce privește audierea martorilor I.M. și A.I., prin încheierea din 05 mai 2011, Curtea a revenit asupra acestei probe deoarece pe de o parte, aceștia sunt cercetați penal în dosar distinct pentru participarea lor la aceeași activitate infracțională, începându-se urmărirea penală împotriva lor, ei sustrăgându-se acesteia, nereușind să fie găsiți, iar pe de altă parte, deoarece apelanții au contestat legalitatea folosirii lor ca și colaborator, respectiv informator.

Cu privire la apărarea inculpaților referitoare la faptul că nu au constituit un grup infracțional, că nu au procedat la scoaterea drogurilor din port, activitatea fiind efectuată de organele de anchetă și nu au cunoscut că în cele două containere s-ar afla cocaină, s-a apreciat că aceasta nu se susține față de contactele dintre cei trei inculpați anterior sosirii drogului în portul Constanța, măsurile luate pentru asigurarea firmei românești „paravan”- cesionare părți sociale pentru preluare firmă, întocmire documente cu privire numai la presupusul import de cherestea, obținerea sumelor de bani necesari pentru introducerea cocainei, coroborate cu acțiunile inculpaților C.

și C.E. pentru vămuirea containerelor cu cocaină, scoaterea acestora din port și transportul spre Târgu Jiu (conform declarațiilor martorilor T.I., O.N., T.M., P.V.), cu sumele mari de bani găsite asupra inculpaților și cu prezența acestora la constatarea faptei din 30 ianuarie 2009, acesta conducând la concluzia că cei trei inculpați au format o grupare infracțională și au împărțit sarcinile așa încât să asigure introducerea ilegală a peste 1 tonă cocaină în România în scopul valorificării. În condițiile în care actele materiale (prezența inculpaților la locul faptei, în momentul desigilării autotrenurilor angajate de aceștia, sumele de bani găsite la percheziții fără explicații plauzibile) sunt de necontestat, au fost avute în vedere rapoartele investigatorului sub acoperire „I.M.”, martor cu identitate protejată, audiat nemijlocit de către instanță, în prezența inculpaților asistați de apărătorii aleși, dându-li-se posibilitatea să-i adreseze întrebări personal și prin avocați, așa neexistând niciun temei pentru înlăturarea acestui probatoriu.

S-a mai argumentat că infracțiunea de introducere sau scoatere din țară fără drept de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se consumă în momentul în care drogurile au fost introduse în țară fără drept, și cum, în cauză, cele 1080 tone cocaină au fost introduse în România după descărcarea containerelor de pe navă în portul Constanța ca urmare a actelor de însoțire a mărfii întocmite, depuse de către inculpați sau cu colaborarea acestora ar fi fost absurd să se impute organelor de anchetă această activitate, necesitatea identificării inculpaților justificând acțiunea organelor de urmărire penală de a resigila containerele și a le lăsa până la ieșirea din port, sub supraveghere, mai ales că la controlul cu scanner fix nu se știa cu exactitate natura substanței despre care existau suspiciuni că era ilegală.

S-a concluzionat în sensul că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică corespunzătoare.

S-a constatat că în condițiile în care toți trei inculpați sunt la primul conflict cu legea penală (chiar dacă în mare parte urmare a intervenției autorităților) și nu au reușit răspândirea niciunei cantități de drog, pedepsele aplicate acestora spre maxim pentru infracțiunile prev. de art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000 sunt prea mari, impunându-se reducerea cuantumurilor așa încât să se realizeze și reeducarea inculpaților nu numai caracterul punitiv, urmând ca la stabilirea cuantumului pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000, să se aibă în vedere că aceasta a avut rolul de infracțiune mijloc raportat la infracțiunea scop, cea de trafic de droguri.

Astfel, sub aspectul individualizării pedepselor, apelurile formulate de cei trei inculpați au fost admise în baza art. 379 pct.(2) lit. a) C. proc. pen., desființându-se sentința primei instanțe și reducându-se cuantumul pedepselor; potrivit art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpaților în pedeapsa cea mai grea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., stabilită numai pentru inculpații C.R.E. și C.A.V.

S-a reținut că apelul declarat de inculpatul C.A.A. este admisibil și cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru că nu are asemenea drepturi pe teritoriul României.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Referitor la cererile de restituire a sumelor de bani găsite la inculpați s-a reținut că acestea nu sunt admisibile, deoarece inculpații nu au depus înscrisuri, nu au indicat martori pentru dovedirea caracterului legal al dobândirii și posesiei acestora, în contextul activității infracționale, al surprinderii lor cu sume atât de mari tocmai în zona teritorială a infracțiunilor, cunoscută fiind necesitatea vehiculării banilor pentru realizarea tuturor infracțiunilor (plata membrilor grupului infracțional înțelegând prin acesta și persoanele de care inculpații se serveau pentru scoaterea drogului din port, transportul ș.a.m.d.), deoarece inculpatul C. nu a făcut dovada licită a sumelor de bani suficient de ridicate, găsite asupra sa și nici a unor eventualelor convenții de achiziționare imobile, existând dubii asupra sincerității sale cu privire la sursa și destinația acelor bani, neputându-se proceda la restituirea lor.

Conform art. 383 cu referire la art.381 C. proc. pen., s-a dedus arestul preventiv pentru cei trei apelanți inculpați de la 08 decembrie 10 la zi, C. proc. pen. potrivit art. 383 alin.(11) rap. la art. 350 alin.(1) C. proc. pen., cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive, instanța având în vedere probele dosarului, confirmate de prima instanță prin sentința de condamnare și a căror temeinicie nu a fost răsturnată de apărare, temeiurile care au stat la baza luării arestării neîncetând și impunând în continuare privarea celor trei inculpați de libertate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs:

1. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanța, invocând, după cum rezultă din motivele scrise de recurs (f.7-9 dosar recurs) și concluziile orale ale procurorului, cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 și 171 C. proc. pen., respectiv greșita înlăturare a pedepsei complementare aplicată inculpatului C.A.A. și greșita individualizare a pedepselor.

2. Recurentul inculpat C.A.V., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 18, 14 și 172 C. proc. pen., respectiv neoferirea unor argumente apărărilor prezentate, tratamentul inegal al inculpatului față de colaboratorul și investigatorul sub acoperire, nemotivarea pe bază de probe a hotărârii primei instanțe, neaudierea colaboratorului „I.M.”, prezumarea caracterului licit al sumelor de bani confiscate și nedovedirea caracterului ilicit al provenienței acestora, pronunțarea unei hotărâri de condamnare pe baza declarațiilor investigatorului sub acoperire, faptul că inculpații nu știau că în containere se află droguri. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecarea cauzei de prima instanță, respectiv achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 10 lit. d) pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și al art. 10 lit. a) și d) pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000.

3. Recurenta inculpată C.R.E. și

4. Recurentul inculpat C.A.A., ambii invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 2, 10, 12, 14 și 18 C. proc. pen., respectiv sesizarea instanței de un organ de urmărire competent material (D.I.I.C.O.T., iar nu DNA), efectuarea cercetării de un organ necompetent, competența revenind poliției de frontieră, neaudierea colaboratorului sub acoperire (care a funcționat fără să existe o autorizație în acest sens), neasigurarea prezenței în instanță a colaboratorului sub acoperire și a informatorului, folosirea investigatorului sub acoperire fără ca, în prealabil, să se încerce obținerea probelor pe o altă cale, caracterul de agent provocator al investigatorului, care a acționat, la fel ca și colaboratorul sub acoperire, cu depășirea limitelor stabilite prin autorizația emisă, neidentificarea rolurilor în grup a fiecărui inculpat, faptul că aceștia nu știau că în containere se găsesc droguri, nereținerea circumstanțelor atenuante; s-a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, se constată că acestea sunt fondate și vor fi admise pentru considerentele ce urmează:

Astfel după cum rezultă din actele dosarului starea de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite de către instanțe pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și readministrate, în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate, în cursul cercetării judecătorești.

Se constată, totodată, sub aspectul probatoriului administrat și care, în final, a format convingerea instanțelor că apărarea inculpaților a vizat, între altele, folosirea în cauză a investigatorului și colaboratorului sub acoperire, precum și a unui informator, precizându-se că investigatorul a acționat cu depășirea limitelor autorizației, probele nefiind, deci, în opinia apărării, legal obținute. La pronunțarea hotărârii de condamnare, prima instanță a avut în vedere probele administrate (indicate la fila 94 vol. 4 dosar fond), inclusiv declarația investigatorului sub acoperire (martorul cu identitate protejată I.M.); ulterior instanța de apel, la termenul de judecată din 3 martie 2011, a admis proba constând în audierea martorilor I.M. și A.I. (f.94 dosar apel) pentru ca la termenul de judecată din 5 mai 2011 (f.144 și următoarele dosar apel), cu ocazia menținerii măsurii preventive luată față de inculpați, să aducă la cunoștința părților că „dată fiind calitatea celor doi martori I.M. și A.I. și faptul că se fac cercetări față de aceștia, revine asupra audierii acestora, nefiind de obiectivitate rezonabilă”.

Rezultă, așadar, că sunt întemeiate criticile apărării circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., instanța de apel nepronunțându-se motivat asupra măsurii de a nu mai administra proba testimonială, anterior încuviințată, cu încălcarea dispozițiilor art. 302 C. proc. pen. Nici împrejurarea că la un termen de judecată ulterior celui la care administrarea probei testimoniale a fost încuviințată, instanța a apreciat ca discutabilă obiectivitatea de care puteau da dovadă respectivii martori și nici argumentele prezentate în acest sens în considerentele deciziei pronunțate (f.312 dosar apel) nu pot constitui o motivare a revenirii asupra unei probe încuviințate, apreciată de părți ca garantând exercitarea completă a dreptului la apărare.

Se reține, de asemenea, că potrivit jurisprudenței CEDO (hotărârile pronunțate în cauzele Tarău contra României 24 februarie 2009, Ludi contra Elveției 15 iunie 1992, Van Mechelen și alții contra Olandei din 23 aprilie 1997) probele „trebuie, în principiu, să fie prezentate în fața acuzatului, în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii”, excepțiile de la această regulă neputând fi acceptate „decât sub rezerva drepturilor apărării”; paragrafele 1 și 3 lit. d) ale art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale „prevăd acordarea în favoarea acuzatului a unei ocazii adecvate și suficiente de a contesta o mărturie a acuzării și de a interoga autorul acesteia”, măsurile privind restrângerea drepturilor apărării urmând a se dispune doar dacă este imperios necesar.

Din interpretarea principiilor expuse în practica CEDO se constată, așadar, că, întocmai ca și instanța, acuzatul are dreptul de a-și forma o opinie personală cu privire la relevanța și obiectivitatea depoziției unui martor prin audierea sa nemijlocită, după cum și instanța își formează convingerea pe baza probelor legal administrate și care se coroborează.

Așa fiind, se apreciază că revenirea asupra unei probe încuviințate, dispusă de instanța de apel s-a realizat în mod evident nemotivat, aceasta având semnificația unei încălcări, pe de o parte, a dreptului la apărare al inculpaților, iar pe de altă parte, a principiului aflării adevărului, având în vedere că declarațiile și procesele verbale întocmite de martorii cu identitate protejată au fundamentat acuzațiile reținute în rechizitoriu și că, în esență, starea de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței a fost avută în vedere și însușită de instanțele care au dispus condamnarea inculpaților.

După cum a reținut și prima instanță, investigatorul sub acoperire I.M. și informatorul (colaborator) I.A. (zis „C.”) au avut întâlniri repetate cu inculpatul C.A.V., în scopul asigurării ieșirii containerelor conținând droguri de mare risc din portul Constanța fără a fi controlate, promițând, în schimb, investigatorului suma de 20.000 Euro, din care ar fi predat suma de 10.000 Euro prin intermediul informatorului; totodată, la întâlnirile din 21 ianuarie 2009, 26 ianuarie 2009, 27 ianuarie 2009 se arată în actele dosarului că ar fi participat și colaboratorul I.M.

Se reține, așadar, că administrarea probei testimoniale solicitată de apărare (și inițial încuviințată de instanța de apel), constând în audierea martorilor (colaborator și informator) I.M. și A.I. era utilă aflării adevărului, justei soluționări a cauzei și respectării dreptului părților la apărare și la un proces echitabil, instanța urmând să își formeze ulterior convingerea prin analizarea ansamblului probelor ce se coroborau.

Față de argumentele anterior prezentate, se constată că se impune admiterea recursurilor formulate, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor Curții de Apel Constanța, cu administrarea probei testimoniale încuviințată prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 3 martie 2011, respectiv audierea martorilor I.M. și I.A. cu privire la împrejurările cunoscute vizând aspecte relevante și utile stabilirii adevărului în cauză. Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel se va pronunța și cu privire la celelalte apărări formulate în recurs, privind, în esență, starea de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la administrarea probei testimoniale menționată, dar și a oricărei probe a cărei utilitate va rezulta din dezbateri.

În ceea ce privește criticile apărării, reiterate în recurs, referitoare la necompetența organului de urmărire penală care a efectuat urmărirea penală și a sesizat instanța, acestea au fost în mod legal și temeinic respinse de instanțe, având în vedere dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. a) și f) din Legea nr. 508/2004 și art. 45 alin. (4)1 C. proc. pen., rezultând, cu evidență, competența D.I.I.C.O.T. în instrumentarea cauzei, argumentele contrare ale apărării neputând fi primite.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., vor fi admise recursurile declarate, casată decizia recurată, iar cauza trimisă spre rejudecarea apelurilor instanței de apel, Curtea de Apel Constanța.

În temeiul dispozițiilor art. 3022 C. proc. pen. raportat la art. 1604 alin. (3) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen., văzând și considerentele încheierii de la termenul de judecată din 13 martie 2012, va fi menținută starea de arest a inculpaților.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, sumele reprezentând onorariile apărărilor din oficiu, până la prezentarea apărărilor aleși, precum și onorariul interpretului de limba spaniolă urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției și respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL CONSTANȚA și de inculpații C.A.V., C.R.E. și C.A.A. împotriva deciziei penale nr. 104/P din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor inculpaților C.A.V., C.R.E. și C.A.A. la Curtea de Apel Constanța.

Menține starea de arest a inculpaților C.A.V., C.R.E. și C.A.A.

Onorariile de avocat în sumă de câte 50 lei, cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba spaniolă se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2012.