Admissibility of cassation against final judgment under Art. 2781(10) C. proc. pen. post-Law 202/2010 regarding prosecutor's non-prosecution resolution

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 167/ F din data de din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul E.I., împotriva rezoluției din data de 24 martie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 587/P/2010.

A menținut rezoluția atacată.

A obligat petiționarul să plătească 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța Curții de Apel Pitești a reținut următoarele.

Prin rezoluția nr. 587/P/2010 din 24 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de P.C.C., comisar șef în cadrul I.P.J. Argeș, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. și art. 264 C. proc pen., apreciindu-se că faptele imputate acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul cărora a fost cercetat. împotriva rezoluției adoptate de procuror a formulat plângere petiționarul, care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că magistratul a adoptat o soluție greșită nestabilind corect situația de fapt. Prin rezoluția nr. 383/II/2/2011, a aceleiași unități de parchet, procurorul general a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarul E.I.

Nemulțumit de soluția adoptată de procurorul de caz, petiționarul s-a adresat instanței cu plângere, arătând că intimatul este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a formulat plângerea penală.

Intimatul P.C.C., în calitate de comisar șef de poliție judiciară, a efectuat cercetările penale în dosarul nr. 1472/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, obiectul dosarului constituindu-l plângerea petiționarului E.I., în care se arăta că, în cursul anului 2005, i s-a furat un autobuz, iar șoferul a fost amenințat cu un cuțit. Dosarul de mai sus a fost înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, prin declinare de competență, fiind ulterior soluționat prin neînceperea urmăririi penale de către procuror, soluție ce a fost infirmată prin decizia penală nr. 175/ R din 15 martie 2007 a Curții de Apel Pitești. Prin decizia de mai sus, a fost trimisă cauza procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, în vederea începerii urmăririi penale, însă, ulterior, urmare modificărilor legislative, dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, prin declinare de competență, conform rezoluției nr. 1472/P/2005 din 7 mai 2007.

Curtea a observat, că ceea ce i se impută intimatului, este favorizarea făptuitorilor și îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu, finalizată cu omisiunea reținerii făptuitorilor, lăsând să plece doi dintre aceștia.

Examinând dispozițiile art. 246 și art. 264 C. pen., curtea a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor imputate.

Mai mult, în ipoteza în care petentul ar fi fost nemulțumit de actele îndeplinite de intimat, avea la îndemână plângerile adresate procurorului, care supraveghează activitatea lucrătorului de poliție, conform art. 275 C. pen. În altă ordine de idei, s-a apreciat că desființarea rezoluției adoptate inițial în dosarul nr. 1472/P/2005, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, de către instanța de judecată, este lipsită de relevanță, pentru că decizia adoptată îndrumă pe procuror în activitatea de identificare a persoanelor care s-au aflat la data de 14 septembrie 2005 în microbuz și alte persoane care au fost de față la incidentul dintre părți, audierea martorilor, reaudierea făptuitorilor, petenților, persoanelor agresate sau amenințate, efectuarea de confruntări și, nu în ultimul rând, efectuarea oricărui alt act de cercetare ce se va dovedi a fi util și concludent soluționării cauzei. Astfel, s-a reținut că, soluția adoptată de Curtea de Apel Pitești nu demonstrează săvârșirea de către intimat a nici uneia din infracțiunile imputate acestuia de către partea vătămată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul.

Recursul este inadmisibil.

Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen.

În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV.

În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 31 octombrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.

În această situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul E.I. împotriva sentinței penale nr. 167/ F din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.