Contractual penalties for missed investment targets offset by reinvested dividends

Asupra recursului de față constată:

Prin acțiune reclamantul FONDUL PROPRIETĂȚII DE STAT a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAȚIA S.D. P.A.S. Drobeta Turnu Severin, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 102.000.000 lei reprezentând penalități pentru nerespectarea obligației de efectuare a investițiilor pentru anii 1998 – 1999, potrivit contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.106 din 12 martie 1998.

Prin sentința civilă nr.74/C din 14 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul 7108/2000 s-a admis acțiunea așa cum a fost formulată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, din certificatul intitulat proces-verbal nr.1100 din 5 mai 2000, rezultă că s-ar fi realizat investiții în valoare de 2.168.376.174 lei în 1999 și 461.820.110 lei în anul 1998, însă acesta nu a fost emis în condițiile art.7.10 din contract și nici nu este însoțit de acte doveditoare.

Sentința instanței de fond a fost schimbată de curtea de apel, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZARE ȘI ADMINISTRAREA PARTICIPAȚIILOR STATULUI București fost F.P.S. cu motivarea că investiția a fost chiar depășită prin reinvestirea profitului.

Împotriva deciziei nr.896 din 26 octombrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, reclamanta AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZARE ȘI ADMINISTRAREA PARTICIPAȚIILOR STATULUI a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât deși clauza nr.7.8 din contract nu a fost respectată de pârâtă, care a trimis cu mare întârziere certificatul cenzorilor nedatat, neștampilat și neînregistrat și nu s-a putut verifica dacă intimata a efectuat investițiile, instanța cu ușurință fără a examina susținerile sale, a respins acțiunea formulată.

Se mai susține că, chitanțele privind majorarea capitalului social sunt emise pe numele unor persoane fizice, fără a menționa ce reprezintă aport în numele asociației.

Se mai susține că părțile au introdus clauza nr.9 din contract numai pentru cazuri de forță majoră.

În final, se solicită obligarea pârâtei la plata penalităților în sumă de 102.000.000 lei.

Recursul s-a motivat pe disp.art.304 pct.9 C. proc. civ.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă:

Raporturile dintre părți s-au desfășurat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.116 din 12 martie 1998, prin care pârâta intimată s-a obligat față de reclamanta recurentă să realizeze investiții la firma ale cărei acțiuni le-a cumpărat.

Conform clauzei 7.8 din același contract pentru anul 1998 intimata a investit suma de 982.175.000 lei .

Din dividendele cuvenite pentru anul 1998, acționarii salariați au depus la casieria societății un aport la majorarea capitalului social, sumele pentru care s-au obligat în cererile de cumpărare a acțiunilor. Suma de 982.175.000 lei a fost folosită de societate pentru realizare de investiții și a fost dovedită cu chitanțele de depunere, registrele de casă și notele contabile din 31 decembrie 1999 și care reprezintă realizarea investiției pentru anul 1998 cu 1999.

Cum suma ce reprezintă aportul social a fost depusă din dividendele pe anul 1998 pe care societatea nu le-a putut achita din lipsa disponibilităților, corect instanța de apel nu a reținut culpa asociației salariaților pentru înregistrarea cu întârziere în anul 1999 a majorării capitalului social, contribuția realizându-se chiar la data când s-au primit dividendele.

În raport de dovezile efectuate rezultă că obligația de efectuare a investiției în sumă de 520.000.000 lei pe o perioadă de 4 ani, începând cu anul 1998 a fost nu numai acoperită ci și depășită, situație față de care recurenta reclamantă nu este îndreptățită să pretindă penalități.

Susținerea recurentei că a fost în imposibilitate de a verifica efectuarea investițiilor, deoarece a primit certificatul de cenzori după transmiterea notificării, urmează a fi înlăturată. Notificarea 1/8576 depusă la dosar datează 9 august 2000 și nu 9 iunie 2000, iar certificatul de cenzori a fost trimis cu adresa 1254/13 iulie 2000.

Astfel fiind, în raport de considerentele arătate, recursul fiind nefondat a fost respins conform art.312 pct.1 C. proc. civ., decizia recurată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZARE ȘI ADMINISTRAREA PARTICIPAȚIILOR STATULUI București, împotriva deciziei nr.986 din 26 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.