Human trafficking convictions upheld; organized crime acquittals affirmed on lack of structured group evidence.

Deliberând asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 63 din 29 ianuarie 2010 Tribunalul Iași a dispus următoarele:

A condamnat pe inculpatului S.D. zis "M.", "N.", pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificări ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în dauna părților vătămate M.D., G.V., C.G., S.M.A. și S.C.I., M.A. și M.A.V., P.V. și C.C., S.D., L.M., S.V., L.S. și V.I., P.F.D., G.A., G.V.I., N.F., M.D.L., I.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata de 4 ani.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 28 august 2006 la 07 septembrie 2007.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 1451 c. proc. pen. a menținut măsura preventiva a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, luata prin încheierea de ședința din 07 septembrie 2007. A menținut atenționarea inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a înlăturat aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.

A condamnat pe inculpatul I.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. în dauna părților vătămate B.S.G., M.C., M.G., M.M., H.F.M.D.L., N.F., T.F.G., Z.G., A.G., A.F., R.A., N.A.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata de 2 ani.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.C.C. durata reținerii și arestării preventive de la 23 august 2006 la 07 septembrie 2007.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 1451 C. proc. pen. a menținut măsura preventiva a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, luata prin încheierea de ședința din 07 septembrie 2007. A menținut atenționarea inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 145 ind.1 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I.C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a înlăturat aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.

A condamnat pe inculpatul R.N., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificări ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. în dauna părților vătămate B.S.G., M.C., M.G., M.M., H.F.M.D.L., N.F., T.F.G., Z.G. , A.G., A.F., R.A., N.A.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata de 2 ani.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1) și (2)C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.N. durata reținerii și arestării preventive de la 23 august 2006 la 07 septembrie 2007.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 1451 C. proc. pen. a menținut măsura preventiva a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, luata prin încheierea de ședința din 07 septembrie 2007. A menținut atenționarea inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 1451 alin. (2) raportat și art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a înlăturat aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a respins acțiunea civila formulata de părțile civile T.F.G., Z.G., A.G., A.F., R.A., N.A.V., H.V.N., C.L., A.P.

A luat act că părțile vătămate M.A., M.A.V., B.S.G., M.D.L. și M.M., C.G. și C.C., P.F.D., M.C., M.G., L.M., S.D., L.S., V.I., S.V., I.C., P.V., au renunțat la pretențiile civile formulate.

A luat act că partea vătămată G.V.I., nu s-a constituit parte civilă în cauza.

În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a admis acțiunile civile formulate de părțile civile și a obligat pe inculpatul S.D. să plătească următoarele sume de bani:

- părții civile M.D., suma de 1200 Euro în echivalent lei, la data plății cu titlu de daune materiale;

- părții civile G.V., suma de 200 Euro în echivalent lei, la data plății cu titlu de daune materiale;

- părții civile S.C.I., suma de 1000 Euro, în echivalent lei, la data plății,cu titlu de daune materiale;

- părții civile S.M.A., suma de 1000 Euro, în echivalent lei, la data plății,cu titlu de daune materiale;

- părții civile G.A., suma de 900 Euro, în echivalent lei, la data plății,cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile N.F. și H.F., și a obligat pe inculpații I.C. și R.N. să achite în solidar părții civile H.F. suma de 700 Euro, în echivalent lei, la data plății, cu titlu de daune materiale, respectiv părții civile N.F., suma de 300 Euro, în echivalent lei, la data plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 2600 Euro de la inculpatul S.D.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 1300 Euro de la inculpatul I.C.C.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 1300 Euro de la inculpatul R.N.

În baza disp. art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 4000 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut, în sinteză, că începând cu anul 2005, în zona de est a României s-a constituit o grupare de crimă organizată în scopul săvârșirii de infracțiuni grave - trafic de persoane – membrii grupării fiind locuitori ai Municipiului Iași și în relații cu cetățeni ucraineni, membrii ai unor filiere de trafic de persoane din Cehia.

Inculpații S.D. și R.N. au creat o grupare infracțională care a racolat prin fraudă mai multe părți vătămate de pe raza municipiului Iași și Vaslui, le-au transportat în Cehia, promițându-le un loc de muncă bine plătit, în realitate fiind exploatate la muncă forțată, în condiții inumane și la diferite perioade de timp, li s-au luat pașapoartele, au fost amenințate, la plecarea în țară dându-li-se eventual doar bani de transport.

Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași și inculpații S.D., R.N. și I.C.C. au declarat apel.

Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. Iași – Serviciul Teritorial Iași a invocat nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul greșitei achitări a inculpaților S.D., R.N. și I.C.C. pentru infracțiunea de „inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat” prev. de art. 7 din Legea 39/2003, arătând că grupul inițiat de către inculpatul S.D. a fost completat prin alăturarea conștientă a celorlalți doi inculpați, toți acționând convergent pe o perioadă relativ mare de timp, respectiv 2005-2006, în scopul dobândirii unor foloase materiale injuste prin traficarea în scopul exploatării prin muncă a unor persoane naive, din mediul rural. Fiecare dintre membrii grupului avea un rol predeterminat, inițiatorul activității infracționale, S.D., racolând și convingând prin fraudă părțile vătămate să meargă la muncă în Cehia iar ceilalți doi inculpați găzduind și transportând părțile vătămate. Se mai arată că, fără contribuția nemijlocită a celor trei inculpați, grupul nu ar fi ajuns la rezultatul urmărit inițial.

Inculpatul S.D. a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, arătând că nu corespunde adevărului, deoarece instanța a interpretat subiectiv tot probatoriul administrat. Arată că după ce a lucrat în perioada 2005-2006 în Cehia împreună cu alții, printre care și S.D., revenind în țară, a fost solicitat de acesta din urmă să găsească și alte persoane care să meargă la muncă în Cehia. Tot el trebuia să le găsească mijlocul de transport și să la facă asigurările medicale. Din aceste considerente a luat legătura cu mai multe persoane prin intermediul anunțurilor de mică publicitate și s-a înțeles cu I.C.C. pentru efectuarea transportului. Arată de altfel că nu a mai luat legătura cu acest inculpat până în ianuarie 2006, când a apelat la el pentru un nou transport în Cehia. A menționat că pe inculpatul R.N. nu l-a cunoscut niciodată. Se arată de către acest apelant că nu a avut intenția de a profita de oamenii duși în Cehia la muncă, ci numai a dorit să le ofere o șansă la o viață mai bună. Se arată că totuși condițiile de lucru în Cehia nu erau atât de rele cum s-a susținut prin rechizitoriu și prin hotărârea de condamnare iar persoanele respective nu erau ținute cu forța și nici obligate să lucreze, putând oricând să revină în România, aspecte care demonstrează că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. În subsidiar solicită a se redoza pedeapsa ținându-se seama de perioada de 13 luni cât a fost în arest preventiv iar reținerea recidivei să nu înlăture celelalte circumstanțe din cauză.

Inculpatul I.C.C. a invocat nelegalitatea hotărârii apelate, susținând nevinovăția sa față de faptele penale care îi sunt imputate. Astfel, arată că succesiunea faptelor a fost corect reținută de instanță însă critică modul în care s-a ajuns la concluzia că a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, precum și concluzia însăși. Cu privire la fapta din 12 mai 2006 arată că N.F. a fost organizatorul grupului pe care l-a transportat în Cehia iar el nu a avut o altă înțelegere cu acesta, așa încât este exclusă varianta săvârșirii infracțiunii prin activitatea de recrutare. Transportul din data de 2 iunie 2006 l-a efectuat la cererea lui N.F., aflat în acel moment în Cehia, de a deplasa acolo unele persoane din familia sa. Arată că nu există niciun motiv pentru a deplasa niște persoane apropiate în Cehia în scopul exploatării lor prin muncă. Așadar, invocă faptul că nu a înșelat, nu a fraudat părțile vătămate pentru a obține acordul lor de a le transporta în Cehia, precum și faptul că nu a cunoscut aspecte care să îi creeze convingerea că vor fi exploatate prin muncă. Cu privire la fapta din 24 iunie 2006 își asumă vinovăția, însă precizează că nu a conștientizat că persoanele transportate de el ar putea avea de suferit sau că ar putea fi exploatate prin muncă, motiv pentru care solicită aplicarea unei pedepse pentru această faptă sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii art. 74 lit. a) și c) C. pen. Se mai invocă faptul că instanța putea fi sesizată de către structura centrală a D.I.I.C.O.T., deoarece urmărirea penală a infracțiunii de trafic de persoane, pretind săvârșită transnațional și în circumscripția mai multor curți de apel revenea acestei structuri. Se arată că în cursul judecății greșit i-a fost respinsă cererea de reunire a acestei cauze cu o alta, aflată pe rolul Tribunalului Suceava, în care se cercetau fapte ce puteau constitui acte materiale din conținutul aceleiași infracțiuni, datorită caracterului continuat al infracțiunii cu care ambele tribunale fuseseră sesizate prin rechizitoriu.

Inculpatul R.N. a invocat netemeinicia hotărârii apelate, sub aspectul modalității de executare a pedepsei stabilite de instanța de fond. În acest sens a arătat că a efectuat transportul părților vătămată în Cehia însă inculpatul I.C.C. a fost cel care a gestionat întreaga activitate, pe care a și coordonat-o, el fiind contactat exclusiv de părțile vătămate, deoarece cunoștea locurile de destinație de la transporturile anterioare, precum și persoanele la care urmau să lucreze. În ceea ce privește grupul persoanelor cu care s-a întâlnit în satul Bojila, recunoaște că îl cunoștea pe martorul P.L., prin intermediul căruia a contactat diferite persoane pentru muncă în Cehia. Arată că a dat dovadă de naivitate închipuindu-și că soarta tuturor celor transportați la muncă în străinătate va fi bună. Având în vedere situația sa personală, faptul că anterior nu a avut conflicte cu legea penală, că este căsătorit, are doi copii, își câștigă existența prin muncă cinstită, a respectat pe toată durata procedurii penale dispozițiile organelor judiciare, perioada de peste 1 an a arestului preventiv, solicită a se schimba modalitatea de executare a pedepsei în suspendare sub supraveghere.

Prin decizia penală nr. 16 din 25 ianuarie 2011 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus respingerea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași și inculpații S.D., R.N. și I.C.C. S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, măsură preventivă luată față de inculpații, precum și atenționarea acestora asupra nerespectării dispozițiilor art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen. și a consecințelor ce decurg.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarea situație de fapt:

I. În fapt, în anul 2005, inculpatul S.D. a muncit în Cehia, intrând astfel în legătură cu diferite persoane ce angajau forța de muncă „la negru”. Deși probele cauzei nu relevă condițiile înțelegerii ce s-a realizat între „angajatorii” ucraineni ce acționau pe teritoriul Cehiei și inculpatul S.D., este cert, că la întoarcerea în România acesta a acționat în sensul procurării forței de muncă pentru piața de muncă ilicită din Cehia, cunoscând condițiile în care urmau să se desfășoare raporturile de muncă. Modalitățile de racolare folosite de inculpat erau fie directe – apelând la diverși cunoscuți, cu o situație materiale precară, fie indirecte – prin publicarea unor anunțuri la mica publicitate, oferind locuri de muncă în străinătate. Pentru trimiterea persoanelor în Cehia, inculpatul a apelat la șoferi profesioniști, cunoscuți sau angajați la rândul lor, prin intermediul ziarelor de mica publicitate.

Pentru a convinge persoanele să plece la muncă în Cehia, inculpatul S.D. le promitea un câștig de 800-1000 Euro pe lună, pentru un program de 10-12 ore, cazare și transport gratuit. Odată transportate în Cehia părțile vătămate erau predate cetățenilor ucraineni „I.” și „ V.”, „ V.V.S.” , care le ofereau condiții, de cele mai multe ori improprii, de locuit, le obligau la un program de muncă de minim 12 ore pe zi – de cele mai multe ori muncă brută, fizică , plătindu-le sume modice de bani doar după două –trei luni de muncă, uneori banii fiind suficienți doar pentru plata transportului retur în țara.

Astfel, partea vătămată G.V., audiată de două ori în fața instanței, a arătat că a citit un anunț în ziarul Evenimentul de lași, anunț prin care se ofereau locuri de muncă în Cehia. În urma stabilirii datelor de contact cu persoana respectivă, a arătat partea vătămată că s-a întâlnit cu inculpatul S.D. în tren în localitatea Suceava, iar din localitatea Dej au plecat cu un microbuz, împreună cu 6-7 persoane, inculpatul S.D. fiindu-le călăuză. Inculpatul a apelat la serviciile martorului K.A. și a angajat o cursă până în Cehia. A arătat partea vătămată că a plătit inculpatului S.D. suma de 250 Euro contravaloarea drumului, toți plătind aceeași sumă, mai puțin inculpatul S.D. care era șeful. Ajunși la destinația finală, trei dintre cei sase care erau s-au reîntors în România, întrucât nu erau mulțumiți de condițiile de cazare si muncă. De asemenea, inculpatul S.D. s-a reîntors în România, după ce în prealabil i-a pus în legătură cu un ungur, care i-a dus la o ferma agricola. Partea vătămată a arătat că a lucrat la prășit și cules căpșuni, primind cam jumătate din suma promisă. De altfel, patronul dădea bani ucraineanului Ion care își reținea un comision. Ucraineanul stătea în Praga și din câte și-a dat seama se cunoștea cu inculpatul S.D. A explicat partea vătămata că ajunși în Croația, inculpatul S.D. s-a întâlnit cu ucraineanul Ion și au discutat. Ucraineanul I. a urmat, într-o mașină roșie microbuzul, ei fiind plasați la ferma agricola. Partea vătămată a arătat lucra de la orele 07,00, la orele 19.00 zilnic, fără nicio zi de repaus.

Partea vătămată M.D. a citit un anunț în ziarul Evenimentul de Iași, anunț prin care se ofereau locuri de muncă în Cehia, fiind trecut un număr de telefon ce aparținea în fapt inculpatului S.D. zis „M.”. În urma stabilirii contactului telefonic, inculpatul S.D. i-a spus părții vătămate că îi poate asigura un loc de muncă în Cehia, că va fi retribuit cu suma de 1.000 Euro/lună, i se va asigura cazarea și masa gratuit urmând ca din primul salariu să restituie contravaloarea transportului. Fiind de acord cu condițiile prezentate, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul S.D. în zona autogării Iași și i-a plătit acestuia suma de 700.000 lei. Partea vătămată a plecat spre Cehia, a fost dusă în localitatea Prze unde era așteptată de către un cetățean ucrainean pe nume I. zis „Ș.”. I. i-a plătit șoferului o sumă de bani, apoi a luat-o pe partea vătămată și pe celelalte persoane, le-a transportat într-o casă unde se mai aflau 10 persoane, 3 camere și 14 paturi, baia și bucătăria se aflau în aceeași încăpere, separate de un paravan, iar pe pereți, din cauza mizeriei, viermi. Apa nu era potabilă, iar oamenii primeau câte 100 coroane pe săptămână, bani din care își cumpărau apă de băut și minim-ul necesar de hrană, în condițiile în care o pâine costa 20 de coroane. În fiecare zi părțile vătămate erau sculate la orele 5, mergeau la montat pavaje și lucrau până la orele 20, câte 7 zile pe săptămână, în condiții de frig, de ploaie. După 2 luni și jumătate, întrucât nu mai putea rezista, partea vătămată M.D. s-a dus la „I.”, i-a spus că dorește să plece acasă, i-a cerut banii, „I.” acesta plătindu-i părții vătămate suma de 300 Euro, iar când acesta și-a cerut banii, a fost amenințat că nu va mai ajunge în viață în țară.

Părțile vătămate S.M.A. și S.C.I. au arătat la rândul lor au citit un anunț în ziarul Evenimentul prin care se ofereau locuri de muncă în Cehia. În urma discuțiile inițiate l-au cunoscut pe inculpatul S.D., iar acesta le-a spus că vor lucra la cules căpșuni, vor câștiga câte 50 de coroane pe oră, condițiile fiind bune cu băi, frigider, bucătărie, plecarea se face din Dej, iar drumul costă 200 de Euro. Pe drumul cu trenul l-au cunoscut pe inculpatul S.D., în Dej îmbarcându-se cu toții într-un microbuz cu număr de Ungaria, plecând spre Cehia. Părțile vătămate au fost duse la o plantație de ciuperci unde se aflau niște barăci, însă, nefiind mulțumite de condiții, au fost duse la o ferma. Au fost cazate câte 8 persoane în cameră, aveau o baie cu 2 dușuri și 2 WC - uri, o bucătărie. În prima lună, părțile vătămate au lucrat la prășit câte 10 ore pe zi , duminica fiind liber. La o lună, părțile vătămate și-au cerut salariul , moment în care a venit ucraineanul V. și le-a dat 200 de Euro, bani care au fost trimiși familiei în țară. După o lună la prășit, părțile vătămate au fost scoase la cules de ceapa unde lucrau de la orele 3-4 dimineața, până se întuneca , respectiv până la orele 21,00-22,00. După încă o lună și jumătate de muncă în condițiile descrise mai sus, părțile vătămate și-au cerut banii pentru a pleca acasă. A venit ucraineanul I., le-a dat suma de 200 de Euro, bani cu care părțile vătămate s-au putut întoarce în România.

Părțile vătămate M.A. și M.A.V. au arătat că prin intermediul unui văr, S.D., au aflat ca poate ajunge la munca in Cehia, vărul respectiv punându-i în legătură cu inculpatul S.D. care a fixat data de întâlnire 10 octombrie 2005. S-au îmbarcat din Iași, din zona Mitropoliei, intr-o mașina condusa de o persoana care nu face parte din grupul celor 3 inculpați. Au arătat părțile vătămate că in Cehia, au fost repartizate la maturat strada. Patronul era un ucrainean S.I. Au lucrat la măturatul străzii 2 luni, fiind cazați la periferia orașului Pirzea, într-un imobil, intr-o camera doar ei doi. Au fost plătiți cu 50 coroane pe ora, iar respectiv 40 coroane pe lună. După doua luni au revenit întrucât se temeau să nu-i prindă politia care făcea controale întrucât nu aveau contracte de munca. Au arătat părțile vătămate că la plecarea din tara inculpatul S. le-a promis ca vor primi in Cehia 47 coroane pe oră, cu posibilitatea de a negocia cu patronul si au mai obținut de la patron 3 coroane. Părțile vătămate au declarat că au găsit in Cehia condițiile cu care se înțeleseseră in tara cu inculpatul S., respectiv plata promisă, cazarea era gratuita fiind mulțumiți, iar hrana procurându-și-o singuri.

Părțile vătămate și-au modificat poziția procesuala din cursul urmăririi penale în care au atestat, așa cum se reține și prin rechizitoriu, că în fapt condițiile de locuit erau cel puțin inadecvate (hambar cu 25 de camere și încă un container împărțit în patru, cu o singură baie și o singură bucătărie) iar plata primită după două luni de muncă a doua persoane s-a rezumat la suma de 750 de Euro. Având în vedere însă că părțile vătămate au fost audiate în fața instanței la aproximativ doi ani de la data producerii faptelor este firesc ca trecerea timpului să atenueze impactul psihologic resimțit, modificându-se percepția subiectivă asupra condițiilor de muncă și trai, astfel că instanța va reține declarațiile date în cursul urmăririi penale ca fiind de natura a reflecta adevărata situație de fapt.

Partea vătămata C.G., care a plecat împreună cu părțile vătămate P.V. și C.C., a arătat că în luna octombrie 2006 prin intermediul fratelui său C.C. l-a cunoscut pe inculpatul S.D. care a venit la locuința lor și le-a spus că poate intermedia obținerea unor locuiri de muncă in Cehia. A fost de acord să meargă la lucru in Cehia motiv pentru care in aceeași zi împreună cu fratele său și cu P.V. și alt băiat au plecat cu un autoturism condus de un șofer necunoscut în Cehia. In cadrul discuției purtate cu inculpatul S.D., acesta i-a asigurat că vor lucra in construcții si că vor câștiga între 600 și 800 Euro pe lună, că vor avea asigurată gratuit cazarea, iar transportul va fi plătit cu banii ce vor fi obținuți în Cehia. Înainte de a pleca din România, i-a dat lui S. suma de 1 milion lei vechi cu titlu de asigurare. La vamă, a arătat partea vătămată că atât ea, cât și alte persoane au fost întoarse din drum pentru lipsa voucher-ului, dar problema a fost rezolvată de șofer care a plătit sume de bani, însă partea vătămată nu poate explica acest gest al șoferului. La destinație au fost preluați de o persoană cetățean ucrainean care i-a condus într-un apartament cu trei camere, unde mai erau cazate și alte persoane. A arătat partea vătămată că a doua zi, atât el, cât și fratele său s-au întors în țara întrucât puteau câștiga aceeași suma de bani și în România. Fiindu-i citat un pasaj din declarația dată in cursul urmăririi penale referitor la faptul că români care lucrau acolo le-au spus că se lucrează câte 15 ore și se realizează maxim 10 Euro pe zi, context in care a hotărât să fugă, a arătat partea vătămata că aceste afirmații sunt conforme cu adevărul. Partea vătămata a precizat că îl cunoaște doar pe inculpatul S.D., neîntâlnindu-i vreodată pe inculpații I.C. și R.N. Parte vătămată P.V. a arătat că numitul I. i-a luat pașaportul și i-a spus că se va duce la lucru cu mijloacele de transport în comun. Partea vătămată arătă că lucra de la orele 7 la orele 20-21, mânca doar pâine și salam. După o lună de zile de muncă grea, a arătat partea vătămată că a amenințat că se va arunca de la etaj. În aceste condiții „I.” i-a cumpărat bilet de tren până la București, i-a restituit pașaportul și nu i-a dat nici un ban pentru munca prestată.

L.M. a declarat că nu înțelege să mai participe în proces ca parte vătămată. Pe situația de fapt a învederat că în toamna anului 2005 împreuna cu fratele său au luat legătura cu inc. S.D. cu care s-au întâlnit urmare a intermedierii făcute in acest sens de către niște vecini. Inculpatul S.D. le-a spus ca îi poate ajuta sa obțină locuri de munca in Cehia in domeniul construcțiilor, ca muncitori necalificați, spunând ca vor obține un venit de 800 Euro pe luna. Totodată inculpatul le-a spus ca vor locui in apartamente, cazarea fiind asigurată gratuit.

Inculpatul le-a spus ca vor lucra 8 ore pe zi in fiecare zi a săptămânii, dându-i inculpatului suma de 120 de lei noi ca și contraechivalent al serviciului pe care acesta l-a făcut pentru intermedierea plecării la munca in străinătate. Au călătorit împreuna cu fratele său si cu alte persoane din Răducăneni cu o mașina condusa de inculpatul I.C. până in orașul Prze din Cehia. Pe timpul călătoriei inculpatul I.C. i-a asigurat „ ca totul va fi bine”. In orașul Prze au fost preluați de patronul la care au lucrat de un cetățean ucrainean pe nume Ion.

Inculpatul I.C. le-a făcut cunoștința cu cetățeanul ucrainean care i-a luat si i-a dus intr-o baraca unde am fost cazați unde aveau condiții improprii de locuit in sensul ca era apa, dar căldură nu, spațiul era mic și cu multă mizerie. Locuiau 2,3 persoane intr-o încăpere, pe paturi suprapuse, pe lenjerii rupte. În baraca respectiva locuiau circa 25 de persoane care găteau intr-o singura bucătărie unde se afla un singur aragaz. Lucrau in construcții zilnic de dimineața de cum se lumina de ziua pana seara când se înnopta fiind un interval de 12 ore chiar poate si mai mult.

Primeau la fiecare sfârșit de săptămâna suma de 100 de coroane bani pe care ii foloseau pentru hrana si alte produse necesare hranei. Aceasta suma era suficienta pentru a duce un trai normal. Au lucrat in aceste condiții timp de 3 luni, iar la final cu excepția cate 100 de coroane pe săptămâna au mai primit pentru activitatea prestată o suma echivalenta a 200 de Euro, deși i se promisese suma de 800 Euro. Din banii obținuți din activitatea prestată, a fost plătit transportul său pe ruta România - Cehia. Nu știe care a fost suma exacta dar știe ca aceasta a reprezentat echivalentul muncii prestate în 3 săptămâni si jumătate.

A arătat că nu se putea întoarce în țara pentru ca nu avea bani si nu putea sesiza autoritățile pentru că nu cunoștea limba. A arătat martorul că nu i s-au ridicat pașaportul și nu a văzut ca cetățenii ucraineni să aibă un comportament violent fața de persoanele cazate, fiind un singur incident, dar acesta s-a datorat faptului că un român era beat și agresiv verbal. Martorul a arătat că nu își amintește dacă s-a întors în țara cu inculpatul I.C., dar știe sigur că împreună cu acesta s-a deplasat în Cehia fiind însoțit de P.C.

și C.P.

Declarația martorului nu se susține probatoriu sub aspectul implicării inculpatului I.C., în condițiile în care aceasta a atestat în cursul urmăririi penale că nu a plecat cu inculpatul I.C., ci doar s-a întors cu acesta.

Partea vătămată S.D. a atestat că prin intermediul unei persoane din Răducăneni, în toamna anului 2005 a luat legătura și s-a întâlnit cu inculpatul S.D. întrucât era interesat sa plece la muncă în străinătate. S. i-a spus ca îi poate ajuta sa plece la muncă în Cehia, ca vor lucra cu un salariu de 800 de Euro pe luna, ca vor avea asigurată cazarea gratuita, cheltuielile de hrana fiind în sarcina lor. Nu au primit detalii cu privire la modul de munca și nu i-au dat inculpatului S.D. nicio sumă de bani. După aproximativ 1,2 săptămâni de la momentul întâlnirii cu S. au plecat in Cehia, călătoria fiind efectuată cu un autoturism, 5 persoane inclusiv șoferul, pe care nu și-l poate aminti. Contravaloarea transportului a fost plătită cu banii obținuți în Cehia. Au mers in orașul Prze unde s-au întâlnit cu un cetățean ucrainean pe care șoferul îl cunoștea, care i-a dus într-o baraca unde au fost cazați. Tot ucraineanul le-a prezentat si locul de munca pe un șantier cu lucrări construcții ca muncitor necalificat. Partea vătămată a arătat că a muncit in construcții in Cehia timp de 2 luni și si jumătate, programul de lucru fiind de 10-12 ore pe zi cate 6 zile pe săptămână, iar la sfârșitul fiecărei săptămâni primeau suma de 50 sau 100 de coroane pentru a cumpăra cele necesare alimentației, iar la finalul perioadei a primit echivalentul a circa 200 de Euro. Condițiile de locuit in baracă erau potrivite, cazarea fiind gratuită, dar nu își amintește câte persoane locuiau efectiv în baraca, fiind o baie si o singura bucătărie, apa fiind potabila. Deși condițiile in care a stat nu i-au convenit, a rămas o perioada de 2 luni jumătate întrucât nu avea bani pentru a se putea reîntoarce în România. Partea vătămată a precizat că nu a avut nicio discuție cu cetățeanul ucrainean în legătură cu promisiunea pe care i-a făcut-o inculpatul S.D. înainte de a pleca. Condițiile de muncă erau bune, lucrând în interior, fiind îmbrăcat cu o salopeta groasa.

Partea vătămată I.C. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul S.D. prin intermediul lui S.F. care i-a spus că îl poate trimite la muncă în domeniul construcțiilor, urmând a câștiga în jurul sumei de 700 Euro, fără a-i da alte detalii. A arătat partea vătămata că în Cehia a fost preluat de o persoana de naționalitate străină, care l-a cazat într-un apartament, condițiile de locuit fiind normale lucrând la turnat beton, câștigând aproximativ 500 de Euro pe lună. A arătat partea vătămata că deși își recunoaște semnătura de pe declarația data la urmărirea penala, nu-și însușește conținutul acesteia, întrucât nu își amintește ce a declarat. A precizat partea vătămata că nu s-au exercitat presiuni asupra sa și nu este bolnav psihic, iar pe inculpații I.C. și R.N. nu îi cunoaște. În ceea ce privește contradicțiile evidente fața de declarația dată la urmărirea penala referitoare la condițiile de cazare (baraca cu peste 35 de persoane, dormind 3 în pat), cuantum-ul orelor de muncă prestate/de la 5.00 la ora 17.000 (cuantum-ul sumelor de bani plătite cu titlu de salariu (300 Euro pentru două luni de muncă), călătoria cu inculpatul I.C., partea vătămată a arătat că „s-a încurcat” în fața procurorului.

La data de 27 mai 2009, audiat în fața procurorului, partea vătămată a retractat declarația data în fața instanței, arătând că în fapt cele declarate la urmărirea penala, corespund adevărului.

Martorul C.V. a arătat în fața instanței că a fost abordat de inculpatul S.D. ca urmare a unui anunț publicat de martor în ziarul Evenimentul, prin care arăta că realizează transporturi de persoane în țara. În urma discuțiilor purtate cu inculpatul S.D., martorul a arătat că a acceptat să realizeze transporturi de persoane în Cehia, persoanele fiind trimise de inculpatul S.D. Potrivit înțelegerii, a arătat martorul că el îi dădea inculpatului S.D. suma de 50 Euro pentru fiecare persoana transportată. Plata transportului, cifrat la suma de 170-175 Euro de persoana, se făcea parțial de călător – circa 100 Euro, parțial de persoana care îi aștepta la localitatea de destinație, din Cehia. A arătat martorul că deși cunoștea că oamenii mergeau la muncă nu a aflat nimic nici despre condițiile de muncă, nici despre condițiile de cazare. A arătat martorul că într-o perioada de 2 luni și jumătate a efectuat trei transporturi finalizate, un al patrulea transport fiind oprit de organele de poliție în localitatea Pojorâta și ultimul fiind oprit de organele D.I.I.C.O.T. Inculpatul S.D. nu l-a însoțit niciodată în Cehia, omul de legătură din Cehia contactându-l direct pe telefonul mobil, numărul său fiind dat de inculpatul S.D. A precizat martorul că a efectuat și un transport la inițiativa unor români din Cehia, despre care nu cunoaște nimic inculpatul S.D.. Martorul a arătat că a discutat cu o persoană pe care o transportase anterior în Cehia de la care a aflat că fusese mulțumită de condițiile de muncă și de plata primită.

Martorul K.E.A. a declarat că își menține declarațiile de la urmărire penală, prin care a arătat că a fost contactat în Gara de Nord din Satu Mare de un bărbat care s-a recomandat „M.”, bărbat recunoscut ulterior ca fiind inculpatul S.D.. Bărbatul respectiv l-a întrebat dacă nu dorește să transporte niște persoane în Cehia, plata transportului fiind de 100 Euro de persoana. Martorul a arătat că în Cehia a mers și inculpatul S.D., în localitatea Podebrody inculpatul S.D. întâlnindu-se cu un cetățean care s-a urcat într-un auto VW Golf și le-a cerut să-i urmeze. Martorul atestat că inculpatul S.D. s-a urcat cu patronul în mașina, fiind conduși la o plantație de căpșuni. Întrucât două persoane din grup nu au fost mulțumite de condiții (S.M.A. și S.C.I.), în urma discuțiilor purtate la un restaurant s-a hotărât angajarea acestora la muncă, la o ferma, la ceapa. Martorul a indicat că ulterior, S.D. l-a mai contactat de câteva ori și l-a rugat să ducă oameni în Cehia în aceleași condiții.

Chiar inculpatul S.D. recunoaște prin declarația dată atât publicarea anunțurilor în ziarul Evenimentul, cât și contractarea diferiților șoferi pentru realizarea deplasărilor în Cehia, acesta își justifică demersul prin recunoștința purtată fața de angajatorul străin – I./V. din Cehia.

Or, metodele de racolare a persoanelor, numărul acestora, întinderea în timp a acțiunilor desfășurate, apelarea la serviciile unor terți – transportatori, aranjamentele efectuate , sumele pretinse sub diverse titluri - asigurare medicala, vouchere, documente, legăturile stabilite direct cu patronii angajatori – dovedesc, contrar celor atestate de inculpat, că acțiunile sale nu pot fi circumscrise unui simplu ajutor, acțiunile fiind minuțios organizate (dar și deghizate, inculpatul prezentându-se ca „M.”, „N.”, „M.”) și concertate în scopul procurării unui număr cât mai mare de persoane în scopul exploatării prin muncă. Deși inculpatul a susținut că părțile vătămate erau oricând libere să se întoarcă în România este de remarcat, sub acest aspect,declarațiile părților vătămate referitoare la o imposibilitate faptică de părăsire a locațiilor –gazdă ca urmare a lipsei resurselor materiale, a blocajului lingvistic, a lipsei oricăror contacte exterioare.

Din declarațiile părților vătămate G.V., C.G., S.M.A. și S.C.I., M.A. și M.A.V., P.V. și C.C., S.D., L.M., I.C. rezultă că inculpații I.C.C. și R.N. nu au avut vreo contribuție materiala sau morala la recrutarea, transportarea, transferarea sau cazarea acestora în vederea exploatării prin muncă în Cehia, astfel că răspunderea penala a acestor inculpați nu poate fi antrenata sub acest aspect. De altfel, din însăși descrierea faptelor în rechizitoriu reiese că inculpații I.C.C. și R.N. nu au participat nici direct, nici indirect la săvârșirea faptelor fața de părțile vătămate menționate.

II. În luna decembrie 2005, inculpatul S.D. a hotărât să apeleze în vederea efectuării unui transport de persoane pentru muncă la serviciile inculpatului I.C.C., inculpat care efectua transporturi de persoane în municipiul Iași. Inculpatul S.D. i-a spus că trebuie să transporte un număr de 4 persoane în Cehia, în localitatea Prze, să oprească în parcarea supermarket - ului Tesco, locație unde persoanele vor fi preluate de o altă persoana, pe numele I., care va achita contravaloarea transportului 200 Euro de persoana, la ajungerea la locație. Transportul a fost achitat de numitul I. în suma de 800 Euro, potrivit atestărilor inculpatului însuși, iar în urma discuției cu numitul I. aflând că erau români care doreau să se întoarcă în țara, inculpatul I.C. i-a preluat pe aceștia și i-a transportat în țara. Pe drum, inculpatul a aflat de la cei transportați că aceștia lucraseră la pavaje și la spații verzi, părerile despre condițiile de muncă și viața fiind împărțite.

După circa o lună, inculpatul S.D. a apelat din nou la serviciile inculpatului I.C., solicitându-i să mai efectueze un transport de persoane în Cehia, pentru a transporta patru persoane. Fiind de acord, inculpatul I.C.C. a transportat cele 4 persoane în Cehia în ianuarie 2006: martora A.D. și părțile vătămate M.D.L., N.F. și P.F.D.

Partea vătămată P.F.D. , care se afla în relații apropiate cu inculpatul S.D., martora A.D., părțile vătămate N.F. și M.D.L. au plecat în Cehia în luna ianuarie 2006, inculpatul S.D. promițându-le locuri de muncă, cazare gratuită. Pentru plecarea în Cehia s-a apelat la serviciile inculpatului I.C., care i-a transportat. În Cehia au fost preluate de ucraineanul I., bărbații fiind cazați într-o baraca, lucrând la pavoazat, un iaz, apoi au lucrat la izolarea unui acoperiș. Părțile vătămate au arătat că au fost plătite sub suma cu care se înțeleseseră, primind pentru două luni de muncă 300 Euro, respectiv pentru 3 luni de muncă 1100 dolari. Partea vătămată P.F.D. și martora A.D. au fost duse la o fabrică de perfuzii. Martora A.A. a arătat că a plecat în Cehia, întrucât soțul său era prieten cu inculpatul S.D. și acesta i-a spus că poate intermedia angajarea sa la o fabrică de medicamente în Cehia, unde va lucra cam 12 ore pe zi, pentru un salariu de 800-900 Euro, cazarea fiind gratuita, în sarcina sa rămânând doar achiziționarea hranei. A arătat martora că plata transportului a fost suportata de un cetățean ucrainean care i-a așteptat la destinație, acesta plătind suma de 500 Euro de persoana. Martora a arătat că a lucrat la fabrica, realizând perfuzii, câte 5 zile pe săptămână de la ora 6 la ora 18, timp de 3 săptămâni, dar nu a fost plătită pentru munca prestata, ucraineanul spunându-i că munca prestată timp de 3 săptămâni fiind insuficientă pentru a acoperi costurile de 500 Euro plătiți pentru transport. În aceste condiții, martora a declarat că a fost obligata să muncească la curățenia toaletei, pentru a câștiga banii necesari reîntoarcerii în țara. Martora a precizat că transportul în Cehia s-a făcut prin intermediul inculpatului I.C. și nu a auzit vreo discuție între persoana care i-a transportat și cetățeanul ucrainean. Martora a atestat că au fost cazata într-o camera, în aceeași locație separat de un perete fiind baia și bucătăria. Martora a precizat că a fost cazata cu o persoana numita F., în speța partea vătămată P.F.D.

Partea vătămată N.F. a arătat că o cunoștință de a sa, P. l-a pus în legătură cu inculpatul S.D. care i-a comunicat că există locuri de muncă în Cehia urmând a fi plătiți cu 2 Euro/ora, cazare gratuită, plata transportului în cuantum de 210 Euro urmând a fi oprită din plata ce se va efectua de angajator. A arătat partea vătămată că inculpatul S.D. l-a îndrumat spre inculpatul I.C. pentru a pleca în Cehia, fiind preluați de către o persoana numită I. Partea vătămată a susținut că a stat două luni și 12 zile în Cehia fiind plătita cu suma de 1200 de Euro, din care i-a fost oprită suma de 200 Euro contravaloare transport. Partea vătămată a susținut că fiind mulțumit de condițiile de muncă și viața s-a reîntors în Cehia, apelând doar al inculpatul I.C. pentru transport.

Partea vătămată M.D.L. a arătat că menține integral declarațiile date la urmărirea penală. Partea vătămată M.D.L. a arătat că de la inculpatul S.D. a aflat că poate munci în Cehia, la un patron ucrainean pe care inculpatul îl cunoștea. Tot inculpatul S.D. l-a pus în legătură cu inculpatul I.C. care a efectuat deplasarea în Cehia. Martorul a precizat că nu cunoaște dacă inculpatul I.C. și acea persoana din Cehia se cunoșteau. Martorul a arătat că în Cehia a câștigat circa 7-8 milioane lei pe lună, fiind mulțumit. Ulterior a mai efectuat o deplasare în Cehia, dar la inițiativa sa, pe cont propriu și nu prin intermediul inculpatului S.D., tot cu ajutorul inculpatului I.C., plata fiind făcută de angajatorul ceh. Martorul a indicat că la cea de-a doua plecare în Cehia, condițiile au fost sub nivelul așteptărilor, condițiile de muncă fiind grele , iar banii obținuți foarte putini, 300 Euro, împreună cu soția.

Ulterior revenirii în țara, inculpatul S.D. i-a solicitat inculpatului I.C. să facă un alt transport de încă patru persoane în Cehia. Întrucât inculpatul I.C. a fost de acord, în cursul lunii ianuarie 2006 s-a realizat un alt transport de 4 persoane G.A., G.V.I., H.V. și P.F.

Părțile vătămate G.A. și G.V.I. a luat hotărârea de apleca în Cehia ca urmare a unei vizite făcute de inculpatul S.D. la domiciliu, acesta relatându-le că a lucrat în Cehia, este foarte bine, putându-se câștiga pentru două luni de zile suma de 2000 Euro. Fiind de acord cu condițiile promise, părțile vătămate au plecat la Iași, în data de 18 ianuarie 2006, întâlnindu-se cu inculpatul S.D. care i-a dus la o mașină condusă de un șofer pe nume C. Inculpatul S.D. le-a spus că va plăti el drumul, iar din ce vor câștiga i se va trimite suma de 250 Euro de persoana.

Inculpatul I.C. i-a dus în localitatea Prze unde au fost cazați într-o baracă, lucrând la pavoazat un iaz, respectiv la construcția unei hale mari.

După 3 luni de muncă, Ion i-a plătit pe fiecare cu suma de 1100 dolari, din care câte 300 de dolari s-a plătit transportul de întors în țara.

Martorul H.V.N. a arătat că de la un consătean a aflat că S.D. face legătura cu patronul din Cehia. Ducându-se la inculpatul S.D. acasă acesta i-a prezentat condițiile de muncă în Cehia. Tot inculpatul S.D. i l-a prezentat pe I.C. ca fiind persoana ce va efectua transportul în Cehia, contravaloarea acestuia fiind suportată personal de martor. Martorul a indicat că a plătit inculpatului S.D. suma de 50O.000 lei RON cu titlu de contravaloare asigurări medicale. Martorul a indicat că inculpatul I.C. s-a întâlnit în Cehia cu un văr al patronului, pe nume N., acesta fiind cel ce i-a cazat în niște barăci. Martorul a arătat că nu s-a înțeles cu patronul ceh la plată precum promisese inculpatul S.D., acesta dându-i doar un Euro pentru metru pătrat pavoazat, deși i se promisese 3 Euro, dar condițiile de cazare au fost mulțumitoare. Martorul a indicat că a lucrat efectiv circa o lună de zile, întorcându-se acasă cu suma de 250 Euro și 150 dolari SUA. Martorul a precizat că inculpatul S.D. i-a solicitat 250 Euro doar pentru transportul dus.

La aceste fapte, inculpatul R.N. nu a participat, astfel încât răspunderea acestuia nu poate fi antrenata.

În luna martie 2006, inculpatul S.D. i-a solicitat inculpatului I.C.C. să realizeze un nou transport de persoane în Cehia, fiind vorba de 8 persoane. Întrucât transportul cu un microbuz nu era rentabil s-a luat hotărârea de a se efectua deplasarea cu două autoturisme mici. În aceste condiții, inculpatul I.C.C. a solicitat sprijinul inculpatului R.N. pentru efectuarea deplasării, arătându-i acestuia că plata se va realiza în Cehia de angajator. În aceste împrejurări , în luna martie au plecat în Cehia 8 persoane, dintre care părțile vătămate S.V., L.S., V.I. După ce au ajuns în Cehia, într-un Peco din aproprierea orașului Praga, persoana de legătură indicata de inculpatul S.D. nu a sosit, inculpații, părțile vătămate și celelalte persoane așteptând circa o zi și o noapte în parcare. În tot acest timp, inculpatul I.C.C. a cumpărat hrana și apa necesara întreținerii celor 8 persoane. Deși s-a încercat luarea legăturii cu inculpatul S.D. și deși acesta inițial a promis că va rezolva situația persoanelor, ulterior a întrerupt orice legătură cu inculpatul I.C.C. În aceste împrejurări inculpatul I.C.C. s-a hotărât să se reîntoarcă acasă, spunând tuturor persoanelor că îi poate transporta înapoi, însă partea vătămată L.S. a apelat o cunoștința de a sa din Cehia, care l-a pus în legătură cu un angajator pe nume D., care a luat toate cele 8 persoane la muncă.

Astfel, partea vătămată S.V. a arătat că de la numitul F.D. a aflat ca exista posibilitatea sa lucreze în Cehia, primind numărul de telefon al inculpatului S.D. După ce a luat legătura cu acesta, s-a întâlnit în localitatea Răducănei, plecând cu un microbuz in care mai erau 8 persoane la Iași. Pe strada gării, într-un restaurant, au predat toți suma de câte 1.200.000 lei de persoana inculpatului S., bani pentru asigurarea medicala. Inculpatul nu le-a dat nici un document în schimbul plății efectuate. Inculpatul S. i-a îndrumat la inculpatul I.C., respectiv la inculpatul R.N., astfel încât cele 8 persoane s-au divizat in cele doua mașini care au plecat spre Cehia. La sfârșitul lunii martie au ajuns in Cehia, unde urma să vină un patron să îi ia la munca. Nu a venit nimeni, timp de o zi și o noapte timp in care ei au dormit in mașina si prin boscheți. Inculpatul I.C. vorbea la telefon cu inculpatul S. ca sa vina o persoana sa îi ia la munca, dar inculpatul S.D. nu a mai răspuns la telefon. Una din cele 8 persoane, care avea un număr de telefon, a sunat o cunoștință de origine cehă si i-a prezentat situația in care erau, iar I.C., cu mașina i-a transportat la adresa indicata de respectivul ceh, la o distanta de aprox. 200 km Praga. A arătat partea vătămată că împreună cu alte încă 4 persoane au lucrat pădure, circa 2 luni, cu 50 de coroane pe ora. După doua luni a revenit in țară nemulțumit fiind de condițiile de munca. Partea vătămata a arătat că în fapt cu inculpații I.C. și R.N. nu a avut nici o discuție, cu transportul înțelegându-se cu inculpatul S.D. ca acesta să fie plătit din primul salariu. Inculpatul I.C. le-a spus că urmau să se întoarcă în țara dacă nu găseau loc de muncă, iar inculpatul R.N. deși a așteptat cu ei în aceeași parcare nu a întreprins demersuri pentru a-l contacta pe cel care urma să-i preia și să-i ajute să obțină locuri de muncă. Din cauza întâmplărilor din Cehia, banii au fost trimiși mult mai târziu de partea vătămată direct inculpatului I.C., suma de 150 Euro cu titlu de contravaloare transport

Partea vătămată V.I. a declarat că de la inc. S.D. a aflat că se pot obține venituri importante muncind în Cehia, rolul I.C. a fost limitat la a asigura transportul în Cehia. Întrucât la destinație nu s-a găsit de lucru, inculpatul I.C. le-a dat bani de hrana timp de 2 zile. A relatat partea vătămată că inculpatul I.C. l-a contactat pe inculpatul S.D. cărui i-a relatat situația ivită. După două zile au fost căutați de o persoana străină de origine ucraineană, dar bănuie că inculpatul I.C. cunoștea acea persoana. Partea vătămată a arătat că s-a întors acasă împreună cu inculpatul I.C. și R.N., plătind 50 de Euro.

Partea vătămată L.S. a arătat că prin intermediul lui B.F. l-a întâlnit pe inculpatul S.D. care le-a spus ca îi poate ajuta sa meargă la muncă in Cehia. Inculpatul S. l-a asigurat ca va fi bine si ca vor primi un salariu de 800 de lei pe luna precizând ca vor lucra in construcții. Inculpatul S. a vorbit cu cineva la telefon spunând ca este patronul din Cehia. Au călătorit in Cehia cu un autoturism condus de inculpatul I.C. Au ajuns in Praga, iar S. l-a contactat telefonic pe I.C. si i-a spus ca patronul din Cehia nu îi mai putea angaja.

Au stat in Praga vreo 2 zile timp in care I.C. le-a luat de mâncare, au dormit in mașină, după care el a sunat pe un prieten de-al său român care l-a ajutat să se angajeze in Praga. Au lucrat in Praga 2 săptămâni pentru a obține banii necesari să ajungă in orașul Prze. I.C. fusese plătit pentru transport cu suma de 80 de Euro de către patronul din Praga pentru care a lucrat 2 săptămâni. A ajuns in cele din urma in orașul Prze, unde a fost angajat de S.I. - cetățean ucrainean, persoana despre ca îi vorbise S.. A lucrat pentru cetățeanul ucrainean circa 2 luni, a avut condiții de cazare bune, la fel si condițiile de muncă.

A strâns in perioada celor 2 luni din banii primiți de la patroni suma de 300 Euro pentru ca în final patronul a plecat in Ucraina si nu i-a mai plătit. Partea vătămată L.S. a arătat că a revenit in tara in preajma sărbătorilor și s-a întors in Cehia in primăvara anului 2006. Crezând ca de data aceasta va fi bine din nou a discutat cu inculpatul S., după care împreuna cu alte persoane printre care L.M., G.A., V.N. cu 2 autoturisme conduse de R.N. si I.C. au călătorit in Cehia in orașul Pârze unde au lucrat din nou pentru același cetățean ucrainean.

Si de aceasta data condițiile de munca si cazare au fost bune și au primit aceiași suma de 300 de Euro pentru un interval de 2 luni. Si de aceasta data , la final, ucraineanul a plecat in Ucraina si nu i-a mai plătit. La a doua plecare petrecuta in primăvara anului 2006 intervalul de timp scurs de la momentul in care a discutat cu S. si pana sa se urce in mașina acestuia a fost de aproximativ o ora, inculpatul S.D. luându-i cu un microbuz din Răducăneni și ducându-i la McDonald in Iași de unde au fost preluați de inculpații I.C. și R.N. Partea vătămată a revenit asupra celor declarate și a arătat că a fost transportat cu autoturismul inculpatului I.C. doar a doua oara când a plecat în Cehia, când s-au petrecut evenimentele faptice arătate anterior.

Pentru prima deplasare în Cehia nu-și amintește șoferul cu care s-a deplasat, acesta nefiind inculpatul I.C.

Martorul C.V. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul S.D., plecând în Cehia însoțit de alți 4 bărbați M.E., V.A., F.S. și încă o persoana, plecând cu trenul până la Cluj de unde au fost preluați de o altă persoana, care i-a condus cu un microbuz de culoare roșie în Cehia. În Cehia au fost preluați de patron ceh care îl cunoștea pe inculpatul S.D. Martorul a arătat că nu a fost plătit pentru munca depusă în Cehia, așa cum nu a fost plătit nici M.E. A arătat martorul că a venit fratele său V.I. și l-a luat într-o altă locație la muncă și dacă nu se întâmpla acest fapt ar fi putut muri din cauza condițiilor de muncă. Martorul a precizat că inculpatul S.D. i-a spus că ar putea câștiga la muncă în Cehia suma de 500 de Euro pe lună, lucru care nu s-a întâmplat. Martorul a arătat că ulterior au venit inculpații I.C. și R.N. care l-au transportat în țara, fiind bolnav. A precizat martorul că pentru timpul lucrat a primit suma de 1000 de coroane, cam circa 500.000 lei.

Inculpatul S.D. nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecata. Acest a arătat în declarațiile date că în anul 2005 a lucrat în Cehia, iar la sfârșitul anului 2005 s-a reîntors acasă, având probleme familiale. A fost contactat de patronul său din Cehia, care i-a solicitat să se reîntoarcă la muncă, dar întrucât el nu putea , i-a promis că va lua legătura cu alte persoane să le trimită la muncă. Cunoscându-le anterior pe părțile vătămate L. și S., le-a întrebat dacă nu doresc să plece la muncă în Cehia.

În aceste condiții a arătat inculpatul că a luat legătura cu inculpatul I.C. care a transportat pe părțile vătămate L. și S. și două rude de ale acestora în Cehia, plata transportului urmând a fi făcută la destinație. I.C. l-a sunat din Cehia, spunându-i locația unde ajunseseră, iar el l-a sunat pe patron care s-a dus și i-a luat pe cetățeni, plătind contravaloarea transportului. În cursul lunii ianuarie l-a sunat din nou pe inculpatul I.C. solicitându-i să realizeze un nou transport de persoane în Cehia, fiind vorba de 4 persoane, patronul spunându-i că are două locuri de muncă la un depozit farmaceutic, 2 locuri pentru bărbații în construcții.

În cursul lunii aprilie 2006 l-a sunat din nou pe inculpatul I.C. să transporte 8 persoane. A arătat inculpatul că le-a spus celor 8 persoane că se plătește suma de 50 coroane pe ora, 10/12 ore pe zi, cei calificați urmând a fi plătiți mai bine,cheltuielile de hrana urmând a fi achitate în avans, iar cazarea este gratuita, urmând a fi asigurata de patron. Inculpatul a atestat că în fapt condițiile de muncă erau cunoscute de el întrucât lucrase acolo și nu este adevărat că a fost amenințat de patron că dacă nu va mai trimite alte persoane cele plecate deja vor avea de suferit.

Întrucât persoanele nu puteau fi transportate doar cu mașina inculpatului I.C., s-a apelat la serviciile inculpatului R.N. Deși cele două mașini au plecat în Cehia, au intervenit niște probleme, patronul neprezentându-se la locul de întâlnire fără a da alte detalii. Inculpatul a atestat că a intermediat legătura între inculpatul I.C. și patronul din Cehia, în sensul că cel din urmă va plăti celui dintâi suma de 200 Euro pentru fiecare persoana pentru transport. Inculpatul a arătat că pe inculpatul R.N. nu l-a cunoscut decât în aprilie 2006 și nu a avut nici o discuție cu acesta în legătură cu scopul deplasării acestor persoane în Cehia, condițiile de lucru, masa , cazarea și nici despre cheltuielile de transport.

Inculpatul a precizat că patronul la care a făcut referire se numea I., fiind ajutat și de tatăl lui V., ambii având dublă cetățenie română și ucraineană. Inculpatul a susținut că nu a luat nicio sumă de bani pentru a trimite oameni la muncă în Cehia, el ajutându-și patronul din Cehia cu forța de muncă, întrucât acesta se comportase foarte bine cu el. Inculpatul a recunoscut că a publicat anunțuri la ziar referitor la faptul că poate oferi locuri de muncă corespunzătoare în Cehia.

Inculpatul I.C.C. a arătat că a fost sunat de inculpatul S.D. care i-a spus să mai realizeze un transport în Cehia, spunându-i că e va întâlni tot cu I. Fiind vorba de 8 persoane a vorbit cu inculpatul R.N. pentru ca transportul acestora să se realizeze cu două autovehicule mici, transportul cu microbuzul nefiind rentabil. După ce a ajuns în Cehia, la Praga, a constat că nu a venit nici o persoana să ia lucrătorii. L-a sunat pe S.D. să-i comunice cest fapt, iar acesta i-a spus va veni o persoana, dar acest lucru nu s-a întâmplat. A arătat inculpatul că au rămas acolo o zi și o noapte. Una din cele 8 persoane pe care le-a transportat a spus că mai lucrase în Cehia și a avut la telefon o conversație cu un prieten care era patron. Ulterior a venit acel patron și s-a înțeles cu persoanele transportate cu privire al condițiile de muncă și plata. Au convenit ca din banii pe care îi vor câștiga săi plătească transportul, iar mai târziu a primit de la 5 dintre cele 8 persoane banii pentru transport. A indicat inculpatul că ulterior nu s-a mai văzut cu inculpatul S.D.

Inculpatul R.N. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul I.C. pe fondul activităților de taximetrie desfășurate. Acesta l-a întrebat dacă nu dorește să efectueze un transport în Cehia de persoane, întrucât deplasarea cu microbuzul nu era rentabilă. Inculpatul a arătat că a fost de acord, banii pentru transport urmând a fi primiți la destinație, inculpatul S.D. fiind de fața, dar el a discutat exclusiv cu inculpatul I.C. Deplasarea s-a realizat atât cu autoturismul său, cât și cu autoturismul inculpatului I.C. După ce au ajuns în Cehia, la un Peco, persoana cu care trebuiau să se întâlnească nu a venit. A rămas o zi și o noapte cu acele persoane fără a veni angajatorul. Inculpatul a arătat că el personal nu a vorbit cu S.D., toate convorbirile telefonice fiind purtate de I.C. cu S.D. Cheltuielile de transport nu mai puteau fi recuperate. În aceste condiții una in persoanele transportate a luat legătura cu o cunoștința a sa care tocmai lucra in Cehia și în acest mod s-a aranjat ca acele persoane să rămână la muncă în Cehia. Deși s-a încercat recuperarea parțială a cheltuielilor de transport prin plata unui avans de către angajatorul ceh, acesta nu a fost de acord, arătând că va plăti banii la sfârșitul lunii. În aceste condiții, s-au înțeles ca plata să se facă la sfârșitul lunii, ceea ce s-a întâmplat.

Din situația de fapt astfel, cum a fost prezentată, care rezultă din declarațiile părților vătămate, inculpaților I.C.C. și R.N. rezultă că relațiile dintre inculpatul S.D. și I.C.C. s-au inițiat de către cel dintâi inculpat, din necesitatea de a asigura transportul părților vătămate pe teritoriul ceh. Este de presupus (și declarațiile părților vătămate P.F., G.A., G.V.I., N.F. , M.D.L. confirmă acest aspect) că rolul inculpatului I.C.C. s-a limitat inițial exclusiv la transportul persoanelor, acesta nestabilind vreo condiție a deplasării sau a angajării persoanelor pe teritoriul ceh.

Sub acest aspect, elementele materiale ale infracțiunii de trafic de persoane nu se susțin fața de inculpatul I.C.C. în raport de părțile vătămate P.F., N.F., M.D.L., G.A., G.V.I. (actele materiale din ianuarie 2006) atâta vreme cât inculpatul nu a utilizat vreunul din mijloacele prevăzute de textul încriminator, iar scopul infracțional nu era urmărit. De altfel, elementele faptice ale transportului din martie 2006 confirmă ipoteza nevinovăției inculpaților I.C.C. și R.N. și în raport de transportarea părților vătămate S.V., L. și V.I. în Cehia. În condițiile în care inculpații împreună cu părțile vătămate au așteptat o zi și o noapte prezentarea persoanei de legătură indicate de inculpatul S.D. trebuie acceptat (și din perspectiva principiului in dubio pro reo), că, în fapt, cei doi inculpați nu cunoșteau nici un alt detaliu referitor la destinația finala a părților vătămate. De altfel, toate părțile vătămate indică faptul că inculpatul I.C.C. l-a contactat exclusiv pe inculpatul S.D., solicitându-i acestuia să rezolve problema, iar angajatorul ucrainean a fost adus de o rudă de a părții vătămate L.S. Or, în condițiile în care la acel moment inculpatul I.C.C. ar fi fost implicat în rețeaua de trafic de persoane acesta ar fi rezolvat singur situația în care se găseau. Inculpatul R.N. era la primul transport de persoane pe teritoriu ceh, astfel încât acesta nu putea avea relațiile necesare pentru plasarea persoanelor la muncă, cu atât mai puțin să contribuie la determinarea acestora să accepte condițiile de muncă. Este de subliniat că lipsesc orice probe materiale referitoare la obținerea unor avantaje patrimoniale sau de altă natură de către inculpații I.C.C. și R.N., părțile vătămate atestând chiar că însăși plata transportului s-a realizat mult mai târziu, după obținerea primelor venituri din munca prestată în Cehia.

Fața de aceste considerente, instanța a reținut că sub aspectul faptelor reținute în partea expozitivă a rechizitoriului față de părțile vătămate S.V., L. și V.I., P.F., G.A., G.V.I., N.F., M.D.L. răspunderea penală revine integral inculpatului S.D., care prin fraudă – prezentând o situație neconformă cu realitatea le-a recrutat în vederea exploatării prin muncă. Condițiile de locuit și de muncă improprii descrise pe larg de părțile vătămate, durata excesivă a programului de muncă, plata necorespunzătoare sau lipsa acesteia, lipsa resurselor suficiente pentru achiziționarea hranei sunt elemente de natură a contura trăsăturile definitorii ale „exploatării prin muncă” în contradicție evidentă cu împrejurările promise prin frauda de către inculpatul S.D. – cazare gratuita, un salariu de 700-800 Euro pe lună, condiții bune de trai. Inculpatul I.C.C. a arătat în declarația data la urmărire penala că de trei ori a trimis bani în România pentru inculpatul S.D., dar lui nu i-a revenit vreo sumă de bani. A arătat inculpatul că i-a adus o data suma de 600 Euro, o data suma de 1000 Euro, iar încă o data tot în jur de 1000 Euro.

Întrucât relațiile dintre inculpatul S.D. și I.C.C. s-au deteriorat pe fondul evenimentelor din martie 2006 și întrucât inculpatul I.C.C. dobândise experiența și relațiile necesare pentru transportul persoanelor la muncă, a hotărât să acționeze cu inculpatul R.N. pe cont propriu, urmând a beneficia implicit și de avantajele patrimoniale. În aceste condiții, inculpații au efectuat mai multe transporturi în Cehia cu mai multe persoane.

Astfel, martorul C.G.I. a arătat că aflând de la un grup de prieteni că se poate pleca la muncă în Cehia, a primit numărul de telefon al inculpatului I.C. S-a dus la acesta, aflând de la inculpat că există locuri de muncă în Cehia în construcții, pentru cei calificați plătindu-se suma de 1000 Euro, iar pentru cei necalificați 600 Euro. După două zile s-a întâlnit cu inculpatul I.C., care era însoțit și de inculpatul R.N., plecând spre Cehia, însoțit de alte 4 persoane în mașina inculpatului R.N. Pe drum, inculpatul R.N. le-a confirmat condițiile de muncă din Cehia. Martorul a indicat că în fapt condițiile de muncă au fost bune, fiind plătit cu suma de 600 Euro cât i se promisese, fiind sub relativa supraveghere a persoanei numite N. Martorul a indicat că pe inculpatul S.D. nu îl cunoaște, iar transportul l-a plătit personal în suma de 150 Euro. Martorul a precizat că la ajungerea în Cehia, ei nu au discutat personal cu „I.”, acesta discutând doar cu I.C. și R.N.

Martorul S.M.I. a atestat în fața instanței, că de la inculpatul I.C. a aflat că ar putea lucra în Cehia pentru suma de 60 de coroane pe ora, plecând împreună cu alte patru persoane în Cehia, unde a stat aproximativ două luni si jumătate, câștigând 1500 Euro, fiind mulțumit de condițiile din Cehia.

Martorul B.C. a arătat că de la o anumita persoana, căreia ii zice Baronul a aflat că există posibilitatea unor locuri de munca in Cehia, in construcții, fiind dus in aceasta țara de inculpatul I.C., cu mașina, lucrând o lună jumătate ca dulgher primind suma de 1.300 Euro, cazarea a fost asigurata de angajatorul ceh, iar mâncarea fiind pe cont propriu. A indicat martorul că B. i-a dat numărul de telefon al inculpatului I.C., l-a sunat si au stabilit un Ioc de întâlnire. Când a ajuns in Cehia, I.C. i-a prezentat patronului, spunându-i că ei sunt băieții, iar in continuare s-a tratat direct cu patronul, salariul, condiții de munca, cazarea. Martorul a precizat că el nu a avut suma de 6 milioane sa plătească transportul in Cehia, dar l-a rugat pe inculpatul I.C. sa îl împrumute si a fost de acord ca acesta sa-si recupereze banii din reținerea din salariu. La primul contact cu inculpatul I.C. de la acesta a aflat ca inculpatul știa pe cineva acolo care asigura locuri de munca.

Martorii P.C. și T.P.I. au confirmat susținerile martorului B.C., arătând că au plecat în Cehia prin intermediul inculpatului I.C. căruia i-au plătit contravaloarea transportului. Când au ajuns in Cehia, I.C. a sunat pe patron (N.M.) și i-a prezentat patronului , iar in continuare s-a tratat direct cu patronul, salariul, condiții de munca, cazarea. Martorii au indicat că inculpatul I.C. a asigurat exclusiv transportul, informațiile despre condițiile din Cehia obținându-se de la martorul B.C., iar condițiile de muncă, cazare, locuit s-au stabilit cu patronul. Martorul P.C. a precizat că a lucrat două luni de zile, câștigând suma de 2000 Euro. Martorul T.P.I. a arătat că a câștigat pentru 10 luni de muncă aproximativ 1500 Euro.

În luna mai 2006, N.F. l-a contactat pe inculpatul I.C. solicitându-i să ducă mai multe persoane la muncă în Cehia. Astfel, în aceeași lună au plecat spre Cehia, cele două autoturisme conduse de inculpații I.C.C. și R.N. În autoturismul inculpatului I.C.C. se aflau C.M., G.F.D., M.M.C. și N.F., iar în mașina inculpatului R.N., se aflau B.S., M.D.L., M.M. și N.R.V.

Partea vătămată B.S.G. a arătat că a plecat în Cehia ca urmare a discuțiilor avute cu N.F., plecând cu toții 7 persoane, în mașinile conduse de I.C. și R.N., transportul fiind plătit personal de fiecare pasager. Martorul a arătat că nu a discutat nici cu inculpatul I.C., nici cu inculpatul R. despre condițiile de muncă, cazare, plata pe care urmau să le aibă în Cehia, N.F. și M.D. ce fuseseră anterior în Cehia fiind cei care conduceau grupul ți care i-au condus la locația unde munciseră ei anterior. Întrucât acolo nu mai era de muncă a venit un alt patron ucrainean N.A. sau C. care i-a luat la muncă.

A arătat partea vătămată că s-au negociat condițiile de muncă și plata, însă patronii ucraineni nu le-au respectat. Partea vătămată a arătat că a lucrat la plantat puieți, cosit iarba, o zi la vopsit stâlpi de înalta tensiune, ulterior refuzând aceasta muncă, pentru condițiile improprii de muncă. Partea vătămată a atestat că a fost mulțumită de condițiile de cazare, dar nu și de cele de plata, întrucât după socotelile sale trebuia să câștige 3000 de dolari, fiind remunerat numai cu 600 de dolari. Partea vătămată a arătat că întrucât la patron era de muncă, românii au chemat și alte rude, dintre cei veniți putând nominaliza pe S.G., G.G., M.C. și M.G. Partea vătămată a arătat că nu l-a cunoscut pe inculpatul S.D. și nici nu a auzit despre acesta.

Părțile vătămate M.–L. și M.M. au arătat că au plecat la muncă împreună cu I.C. și R.N. și întrucât nu l-au găsit pe patronul S.I., a venit un alt ucrainean N.A. care i-a luat la muncă la plantat puieți. Părțile vătămate au arătat că lucrau la pădure de la orele 5.00 la orele 17-18, cu mâncarea fiindu-le foarte greu, iar plata de circa 200 Euro și 400 dolari fiind mult sub înțelegerea avută în țara.

De asemenea, partea vătămată N.F., deși a arătat că a doua plecare s-a realizat la inițiativa sa, a atestat că inculpații au fost cei ce i-au predat ucraineanului A.C., fiind duși la plantat puieți, vopsit stâlpi de înaltă tensiune, cosit vegetație, fiind plătiți după două luni de zile cu 500 de dolari.

Martorul G.F.D. a arătat că a plecat în Cehia cu inculpatul I.C. care i-a condus la gazdă și el a revenit în țara. Martorul a arătat că a stat în Cehia cam 3 luni de zile și a revenit cu suma de 700 Euro, fiind mulțumiți de condițiile de muncă și de banii câștigați. A arătat martorul că a chemat-o și pe soția sa la muncă în Cehia, suma de 700 Euro fiind dobândită împreună.

Partea vătămată H.F. nu a putut fi audiată în fața instanței, deși au fost emise multiple mandate de aducere pe numele acesteia. În cursul urmăririi penale, partea vătămată H.F. a arătat că a fost îndrumată de partea vătămată N.F. către inculpatul I.C.C. în vederea găsirii unor locuri de muncă în Cehia. Partea vătămată a arătat l-a sunat pe inculpatul I.C. înțelegându-se să plece în Cehia împreună cu P.C. și S., inculpații ducându-i cu mașinile în Praga. Partea vătămată a arătat că a plătit inculpatului I.C. suma de 700 Euro și a aflat că ucraineanul V. i-a plătit inculpatului suma de 500 Euro pentru că i-a adus. Numitul V. le-a solicitat pașapoartele, spunându-le că a plătit suma de 500 de Euro pentru ei și trebuie să îi dea pașapoartele ca să nu plece. Partea vătămată a arătat că munceau de luni până duminica de la orele 5 la orele 18.00, primind doar circa 200 de coroane la 3-4 zile pentru a-și cumpăr cele necesare hranei. Deși după două săptămâni au solicitat plata, ucraineanul a refuzat să-i plătească. În acestea condiții l-au contactat pe N.F.

Partea vătămată M.C. a arătat că a plecat în Cehia, întrucât a aflat de la fratele său M.C. și de la N.F. că se pot câștiga bani frumoși în Cehia. L-a contactat pe inculpatul I.C., cu care a plecat în Cehia, însă din cauza unor inconveniente tehnice autovehicul fratele său nu a putut să vină să-l ia. În aceste condiții, inculpatul I.C. a dat un telefon și a venit o persoana de origine ucraineana, căruia i-au fost predați. A arătat partea vătămată că împreună cu H.F. au lucrat pentru aceasta persoana, care însă nu i-a plătit, ulterior a venit fratele său care i-a dus la un alt loc de munca. Partea vătămată a confirmat declarațiile părții vătămate H.F. privitoare la condițiile de muncă, cazare și hrana și a precizat, în cursul urmăririi penale, că deși după 20 de zile de muncă continuă i-a cerut ucrainean-ului V. suma de 100 de Euro acesta a refuzat, spunându-i că nu a muncit suficient pentru banii aceștia.

Martorul C.M., care la rândul său a plecat în Cehia cu cele două autoturisme conduse de inculpații I.C. și R.N., a arătat că inculpații i-au transportat în Cehia, unde s-au cazat la un hotel fiind contactați de un patron ucrainean. A arătat martorul că el a lucrat la plantat puieți, la castraveți cu B.S., N.F. însă a refuzat munca la vopsit stâlpi de înalta tensiune întrucât are rău de înălțime. Martorul a atestat că a primit un salariu de circa 800 Euro pe lună, rămânând în Cehia 5-6 luni de zile, chiar după plecarea lui B.S.. Martorul a arătat că a arătat că nu l-a cunoscut pe inculpatul S.D. și nici nu a auzit despre acesta.

Martorii S.G. și P.C. au atestat că au plecat în Cehia întrucât N.F. se afla deja acolo, plecând împreună cu H.F. Deplasarea s-a realizat cu mașinile conduse de inculpații I.C. și R.N., în Cehia fiind preluați de un patron ucrainean, care i-a dus la o alta locație decât cea la care se găseau N.F. și restul românilor. Pe drum, N.F. îi spunea lui H., locația unde trebuiau să ajungă. Martorii au arătat că inculpații I.C. și R.N. nu au avut nici o influența în determinarea condițiilor de muncă și plata, acestea fiind aranjate de N., iar pe inculpatul S.D. nu îl cunosc.

Inculpații I.C.C. și R.N. s-au apărat arătând că transportul acestor părți vătămate s-a realizat fie la solicitarea expresă a acestora, fie ca urmare a inițiativei rudelor lor, care le-au chemat la muncă în Cehia.

Astfel, inculpatul I.C.C. a arătat în declarația dată în fața instanței că a mai realizat și alte transporturi pentru că au fost solicitați de unele persoane pe care le transportaseră în luna ianuarie 2006, transporturile fiind fără nici o legătură cu inculpatul S.D. A arătat inculpatul că a condus acele persoane la locul unde mai lucraseră, cheltuielile fiindu-i plătite în țara. La circa o lună de zile a fost sunat de una dintre acele persoane , N.F. care i-a spus că dorește să-i fie transportate în Cehia niște rude. Persoanele pe care le-a transportat nu aveau întreaga suma necesara plății transportului, însă N.F. i-a garantat că va primi acești bani la destinație. A arătat inculpatul că pe persoanele transportate le-a dus în Praga, unde a primit diferența de bani cu privire la costurile de transport. Au rămas la acea persoana numai cei 6 băieți, persoana de sex feminin fiind transportata soțul ei. A fost sunat de alte persoane care doreau să se întoarcă în țara.

Inculpatul R.N. a arătat că al doilea transport l-a realizat la sfârșitul lunii mai 2006, când ia transportat pe soții M., pe H.F. și încă o persoana. M.D. și H.F. i-au spus că trebuie să ajungă în ce oraș să ajungă, aceștia indicându-i exact locul unde trebuiau să ajungă. Au mers la o anumita locație unde erau cazate alte persoane din România și au întrebat de patronul I. Au aflat că patronul Ion nu era în acel moment, în schimb nu era în acel moment, însă era un alt patron pe nume V. Inculpatul a arătat că persoanele respective au fost cazate la numitul V. și nu știe ce s-a mai întâmplat.

Deși inculpații au susținut că ei s-au ocupat exclusiv de transportul acestor părți vătămate la cererea expresă a acestora sau a rudelor lor, astfel că în sarcina lor nu se poate reține infracțiunea prevăzuta de art. 12 din Legea 678/2001, probele administrate astfel cum au fost expuse de instanța, înlătură, în condițiile art. 69 C. proc. pen., apărările inculpaților.

Astfel martorii C.G.I., S.M.I., B.C., P.C. și T.P.I. l-au indicat pe inculpatul I.C.C. ca fiind cel care le-a relatat despre posibilitatea obținerii unor locuri de muncă în Cehia, transportându-i și totodată punându-i în legătură cu angajatorul de naționalitate ucraineana. În același sens sunt și declarațiile părților vătămate așa cum au fost rezumate anterior de instanța. Faptul că martorii și unele părți vătămate indică , pe de o parte, că a existat consimțământul lor, iar pe de alta parte, că în fapt , condițiile de muncă, cazare și plata au fost negociate direct cu angajatorul străin nu este de natură să înlăture răspunderea penala a inculpaților. La nivelul lunii mai 2006, inculpații se angajaseră în acțiuni ce intră în sfera de incidența a traficului de persoane, în condițiile în care aceștia nu mai realizau un serviciu pentru un terț (în speța inculpatul S.D.) ci se ocupau efectiv de aducerea oamenilor (explicându-le că există locuri de muncă în Cehia, indicându-le prețul muncii și condițiile de lucru), transportându-i ( fie în schimbul unei plăți, fie în schimbul banilor pe care îi vor primi de angajatorul străin), determinându-i

Este de menționat că la aceste acte materiale inculpatul S.D. nu a participat, legătura dintre acest inculpat și inculpatul I.C.C. rupându-se în luna martie 2006.

Deși inculpații au susținut că primul transport din luna mai 2006 a fost organizat de partea vătămată N.F., susținere confirmata , în parte, prin declarațiile unora din părțile vătămate, acest fapt nu conduce la absolvirea inculpaților de răspundere penala. Astfel, pe de o parte, potrivit art.16 din Lege 678/2001 consimțământul persoanei, victima a traficului, nu înlătura răspunderea penală a făptuitorului. Este de remarcat, de asemenea, că deși se susține că transportul a fost organizat de N.F., cu toate acestea părțile vătămate au fost „predate” unui altui angajator decât cel cunoscut de aceasta parte vătămata care lucrase anterior la ucraineanul „I.”. Mai mult, deși în legătură cu transportul numiților H.F., S.G., C.M., M.C., P.C. s-a afirmat, în mod similar, că aceștia au plecat ca urmare a chemării făcute de N.F. sau M.C., totuși inculpații, nu contestă că aceștia au fost predați unui alt ucrainean „V.”.

Inculpații justifică schimbarea locației pe motivul imposibilității prezentării părții vătămate N.F., dar nu justifică de ce nu s-a putut realiza efectiv transportul la locul unde se afla aceasta din urma parte vătămată. De asemenea inculpații nu indică în ce împrejurări în cunoscuseră pe patronul „V.” și în ce baza au condus oamenii la acesta.

Sub aspect probatoriu este indubitabil că trecerea unei lungi de perioade de timp, afectează ,la nivel subiectiv individual, acurateța relatărilor în condițiile în care însăși memoria faptelor se estompează. În aceste condiții este firesc ca declarațiile părților vătămate să oscileze. Este însă la fel de adevărat că datele cauzei converg în a susține teza conform căreia inculpații intraseră pe filiera traficului de persoane în vederea exploatării prin muncă, în condițiile în care, chiar profitând de faptul că terțe persoane erau chemate la muncă în Cehia, ei le preluau și le plasau la alți angajatori ucraineni. De altfel martorii indică că inculpatul I.C.C. cunoștea patronii ucraineni, inculpații acționând ca „plasatori” ai forței de muncă pe teritoriul statului ceh, fapt ce reiese și din interceptările telefonice, așa cum se va arăta în continuare.

Chiar dacă cele mai multe dintre părțile vătămate susțin că în fapt condițiile de muncă, cazare, plata erau negociate direct cu angajatorii ucraineni, în condițiile în care inculpații erau cei ce asigurau intermedierea cu aceștia (V., N.A., C.) intervine răspunderea penala a inculpaților, săvârșirea infracțiunii realizându-se în modalitățile alternative ale recrutării/transportării. La acest moment, rolurile inculpaților constau în asigurarea forței de muncă necesară exploatatorilor ucraineni, care promiteau în mod direct, condiții de muncă și trai superioare celor reale. Descrierile părților vătămate referitoare la condițiile improprii de trai și de muncă, lipsa resurselor financiare, plățile modice efectuate la sfârșitul unei lungi și grele perioade de muncă, sunt suficiente pentru a permite aprecierea conform cărora forța de muncă a acestor a fost exploatată în scopul unor avantaje patrimoniale pentru membrii rețelei de trafic de persoane.

IV. În legătură cu faptele imputate referitoare la plecarea grupului de persoane din localitatea Bojila, în fața instanței părțile vătămate N.A.V., R.A. și Z.G., T.F., A.G., A.P., A.F., C.L. au declarat că în cursul lunii iunie 2006 s-au întâlnit la un barul din sat Bojila cu numiții V.P. și P.L., precum și cu inculpații I.C. și R.N., aceștia prezentându-le condițiile de muncă din Cehia. Au arătat părțile vătămate că li s-a explicat că în Cehia urmează să primească circa 600 Euro pe lună, fiind asigurate cazarea și transportul la locul de muncă, iar pentru mâncare fiindu-le plătită suma de 100 coroane pe zi. Părțile vătămate au indicat că martorul P.V. le-a prezentat condițiile de muncă, dar inculpații R.N. și I.C. susțineau afirmațiile acestuia. Pe data de 23 iunie au plecat cu mașinile conduse de inculpații I.C. și R., fiind preluați de V. Părțile vătămate N.A.V., R.A. și Z.G., T.F., A.P. au fost duși într-un bloc într-un apartament de două camere, în care mai locuiau două persoane. Au fost cazați 5 persoane într-o camera, dormind doar pe trei paturi individuale. Partea vătămată A.P. a arătat că el a fost dus la muncă împreună cu alte persoane decât cu cele cu care venise, fiind dus la montat macadale de piatra și borduri. Celelalte părți vătămate au arătat că numitul V. le-a luat pașapoartele, lucrând circa o săptămână la săpat șanțuri, fără a primi banii necesari pentru a-și acoperi cheltuielile de hrana. V. le-a spus că după ce lucrează pentru echivalentul sumei de 200 de Euro vor primi înapoi pașapoartele, suma reprezentând contravaloarea transportului efectuat până în Cehia. Partea vătămată Z.G. a arătat că a lucrat doar patru zile la săpat șanțuri, nefiind plătiți. Au primit câte o sută de coroane pe zi, din care trebuia să-și asigure și mâncarea și plata transportului până la locul de cazare. Deși au încercat să vorbească cu V., având în vedere refuzul acestuia de a-i plăti și restitui pașapoartele au hotărât să solicite sprijin Ambasadei române, care a contactat rudele lor din țara, acestea fiind cele ce au trimis banii pentru transportul retur. A arătat că a l-au sumat pe P.V. căruia i-au comunicat că nu sunt mulțumiți de condițiile găsite .

Partea vătămata T.F. a arătat că nu au discutat direct nici cu inculpatul I.C., nici cu inculpatul R.N. referitoare la costurile transportului și nu a achitat nici o suma de bani cu acest titlu. A arătat partea vătămată că din cauza condițiilor grele de muncă și trai, de la ambasada l-a sunat pe P.L. care i-a cerut să se întoarcă la locul de muncă întrucât le va trimite pe cineva să-i ia și nu dorește probleme cu poliția. Partea vătămată a subliniat că hotărârea de a pleca la ambasada a fost determinata de condițiile grele de muncă, de teama de insecuritate, întrucât nu știa nimeni de ei, nu aveau bani, circulau pe mijloacele de transport fără bilet, beau apa din WC.

Părțile vătămate A.G., A.F. au arătat că după ce au fost preluați de numitul V. au fost duși , împreună cu C.L. lângă Praga intr-o casa, lângă o apa si au fost cazați intr-o camera, 4 persoane. A doua zi au fost duși de către respectivul V. pe un șantier, unde a lucrat toata ziua dând bolțari la mana. Părțile vătămate au arătat că de a doua zi au fost despărțite, plecând la locuri de muncă diferite. Partea vătămata A.G. a arătat că după despărțire, el a fost dus pe același șantier, iar seara când a revenit la locul de a venit cu mijloacele de transport in comun, dar fără sa plătească bilet pentru ca nu avea bani. A arătat partea vătămată că a rămas sa lucreze in acel șantier cam doua luni si a continuat sa fie cazat in același loc. Cu privire la plata transportului aceasta nu s-a efectuat întrucât P.L. a spus ca transportul se realizează fără bani. Vreo 5 zile după ce au ajuns, a arătat partea vătămată că a mâncat mere si cireșe. Pe cele 2 luni cat a lucrat a fost plătit 50 coroane la ora. Partea vătămata a arătat că nu au discutat direct nici cu inculpatul I.C., nici cu inculpatul R.N. referitoare la condițiile de muncă, revenind în țara pentru că munca era foarte grea, nefiind împiedicat de nici o persoana să se reîntoarcă. Partea vătămată A.F. a arătat că după ce a fost separat de partea vătămata A.G., a muncit la un alt patron P., la vile, fiind plătit cu jumătate din suma ce i se promisese 300 Euro pe lună, dar nu a fost silit de nimeni să lucreze, reîntorcându-se în țara întrucât îi expirase viza.

Toate părțile vătămate au precizat că nu l-au văzut pe inculpatul I.C. să discute cu V. și nici nu au discutat cu acesta cu privire la condițiile de transport.

Martorul P.V. a arătat că în anul 2006 era director la școală clasele 1-8 Madarjac. De la fiul său, P.V.L., a aflat ca exista posibilitatea de a se pleca la munca in Cehia, in construcții, dar trebuie sa fie 8 persoane ca sa se completeze echipa astfel încât sa vina să-i ia cu mașinile. Un angajat al scolii, Z.G., in calitate de îngrijitor, i-a solicitat sa-i măresc norma, respectiv să-i facă norma întreagă întrucât avea jumătate de norma si salariul nu-l mulțumea. I-a spus ca nu poate sa-i dea curs cererii, dar daca tot are nevoie de bani si vrea sa muncească poate pleca la munca în Cehia. A arătat martorul că i-a spus acestei persoane ce aflase de la fiul său, ca se poate merge la lucru in Cehia, dar trebuie sa fie 8 persoane, pentru a completa locurile de transport. Prin intermediul numitului Z. vestea s-a răspândit in localitate cat si in localitățile vecine, fiind mai multe persoane interesate.

Cei doi șoferi, respectiv inculpatul R.N. si I.C. au venit la el acasă cu o mașina, inițial pentru negocieri, negocieri care ulterior s-au realizat la Bojila, la un bufet, cu cei din satul Bojila.

Martorul a arătat că i-a întrebat pe cei doi inculpați daca este o treabă serioasa si i-au răspuns ca într-adevăr este o treaba serioasa, nu sunt probleme, că au mai fost oameni acolo. In principiu cel mai mic salariu va fi de 600 Euro pentru salahor, iar meseriașii urmând sa-si negocieze salariul cu patronul funcție de metru pătrat. Negocierile au avut loc in curtea barului din satul Bojila si au durat cam o ora jumătate, după orele 21.00. Martorul a susținut că nici el, nici fiul său nu au participat la discuții La revenirea din Cehia, partea vătămata T.F.G. a venit la scoală, reproșându-i că face afaceri, că i-a vândut la mafia ruseasca, că îl va reclama și va face închisoare. Tot aceasta parte vătămata la vreo 3 zile de când a ajuns in Cehia l-a sunat si i-a spus ca sunt condiții foarte rele, au fost vânduți mafiei rusești, nu au condiții de cazare, bani de transport, nu cunosc limba, cerându-i să vorbească cu fiul său sa fie aduși acasă. Martorul a precizat că l-a sunat pe fiul său a luat legătura cu șoferii inculpați care l-au asigurat pe fiul său că in decurs de trei zile maxim ii vor aduce acasă, dar nu si-au mai putut finaliza demersul pentru că părțile vătămate au fugit la ambasada romana. Inculpatul I.C. cât si R.N., i-au spus ca oamenii vor fi duși direct la patron, si ca vor avea condiții bune de cazare, transport si vor avea condiții sa-i pregătească hrana. In cadrul acelor discuții nu s-a stabilit o perioada pe cat vor pleca la munca, existând posibilitatea ca daca vor fi harnici si muncesc să li se întocmească acte, muncind legal.

Martorul P.V.L. a arătat că pe inculpatul R.N. îl cunoscuse cu câțiva ani înainte, inculpat ce l-a pus în legătură și cu inculpatul I.C. În cadrul unor discuții cu inculpatul R.N. a aflat de la acesta că a fost în Cehia și a găsit o persoana care era interesata să primească oameni la lucru din România. Inculpatul R.N. l-a întrebat dacă nu cunoaște astfel de persoane, răspunzându-i acestuia că dacă va afla de persoane interesate îl va anunța. Vorbind cu tatăl său P.V. despre acest fapt acesta i-a spus că în comuna sunt persoane interesate de oferta de munca în Cehia și în aceste condiții s-a stabilit întâlnirea din barul din satul Bojila, întâlnire la care au participat și inculpații R.N. și I.C. A precizat martorul că de la inculpatul R.N. a aflat că persoanele urmează să primească suma de 600 Euro lunar, informații pe care le-a transmis la rândul său, martorului P.V.. A indicat martorul că până la întâlnirea de la Mădârjac el a ținut legătura între inculpatul R.N. și tatăl său, P.V. Întâlnirea a avut loc în barul din satul Bojila, plecând în total 8 persoane, dintre care cinci au revenit în țara fiind nemulțumiți de condițiile găsite în Cehia.

Inculpatul I.C. a negat implicarea sa în faptele descrise în actul de sesizare a instanței referitoare la grupul părților vătămate din comuna Mădârjac. la Inculpatul a arătat că pe P.L. l-a cunoscut prin intermediul inculpatului R.N. care i-a spus că martorul are niște persoane care sunt interesate să meargă la lucru în Cehia. Tatăl martorului P.L. își fixase întâlnire cu respectivele persoane la un bar din satul Bojila. Inculpatul a arătat că s-a deplasat la locația stabilita pentru a le spune respectivelor persoane ce cunoșteau despre condițiile de munca și plata din Cehia, dar nu le-a promis acelor persoane că le va oferi locuri de munca. A precizat inculpatul că în Cehia a avut o singura discuție cu o persoana pe numele N. care l-a rugat să-i transporte niște persoane din Sighetul Marmației, iar sumele de bani la care se face referire în procesele verbale de interceptare a convorbirilor reprezintă cheltuieli de deplasare a persoanelor transportate în Cehia, respectiv costul unor pachete de țigări duse persoanelor plecate la lucru în Cehia.

În legătură cu aceste fapte, inculpatul R.N. a arătat că este adevărat că la data de 16 iunie 2006, a fost împreună cu inculpatul I.C. și martorii P. într-un bar din satul Bojila, întâlnindu-se cu numiții T., N., Z.A., stabilind deplasarea spre Cehia. A indicat inculpatul că pe martorul P.L. îl cunoștea de vreo circa 3 ani, acesta comunicându-i că știe cetățeni în comuna care vor să plece la muncă în străinătate, prețul perceput pentru fiecare persoana transportata în Cehia fiind de 150 Euro. Inculpatul a arătat că persoanele din Mădîrjac pe care le-a transportat ultima data trebuia să fie angajate tot de patronul I., cel al care s-a referit anterior. L-a sunat pe patron când au ajuns Cehia, pe I., a constatat că nu era disponibil și atunci l-a sunat pe N. N. era cineva care îl însoțea pe I. și de la acesta a aflat că Ion lipsește și s-a oferit să-i angajeze pe cei transportați. N. le-a explicat acelor persoane condițiile de lucru, cazare și plata, plătind și diferența de bani pentru transport.

Deși inculpații au încercat să acrediteze ideea că implicarea lor s-a limitat la transportul convențional al persoanelor în Cehia, organizarea acestui transport fiind inițiativa martorilor Pavel, probele administrate în cauza arata că rolul inculpaților I.C. și R.N. nu s-a limitat la acest rol.

Teza defensiva a rolului inocent jucat de inculpații I.C.C. și R.N. în racolarea și transportarea părților vătămate N.A.V., R.A. și Z.G., T.F., A.G., A.P., A.F., C.L. la muncă în Cehia este contrazisă de probele administrate în cauza .

Astfel, pe de o parte însuși inculpatul R.N. a recunoscut în cursul urmăririi penale că relațiile cu cetățenii ucraineni s-au intensificat, inculpatul I.C.C. întâlnindu-se de fiecare data cu numitul I.M., cetățean ucrainean. Motivația acestor întâlniri este lipsita de orice suport probator – urmăreau deschiderea unei firme ceho-române. De asemenea a arătat inculpatul R.N., că după al doilea transport, ucraineanul i-a spus că dacă mai sunt doritori să-i mai aducă oameni întrucât are nevoie. Ucraineanul I. a preluat oamenii(258 dosar up) (..) a doua seara, I. a venit împreună cu un alt ucrainean N. și le-a spus că are nevoie de zilieri și de calificați. După două nopți au revenit în țara. După un timp scurt, a fost sunat de I.C. care i-a spus că mai sunt niște oameni, pe care i-au dus lui I. în Praga, erau niște cunoștințe de-a lui C. (n.n inculpatul I.C.C.). I. a preluat oamenii, iar ei au rămas o noapte în camping, apoi s-au întors în țara…( f.259 dosar up).

Inculpatul R.N. a arătat că el i-a spus martorului P.L. că în Cehia se căuta mână de lucru. Inculpatul a arătat că le-a spus oamenilor din Mădârjac despre condițiile de muncă , banii ce urmează a fi câștigați și felul muncilor căutate în Cehia . A arătat inculpatul că oamenii au fost duși în Cehia, fiind așteptați de N., însoțit de V. Inculpatul a negat că ar fi avut vreo cunoștința despre condițiile de muncă, plata sau alte amănunte. Însă aceste din urmă atestări sunt contrazise de conținutul convorbirii purtate între inculpații I.C. și R.N. la data de 11 august 2006, al orele 17.15 (f.360) conform căreia inculpații cunoșteau foarte bine natura ilicita a acțiunilor lor, în legătură cu recrutarea oamenilor din Mădârjac.

De altfel, inculpații nu explică motivul pentru care, în condițiile în care erau simplii transportatori, au decis să se deplaseze deplasat la Mădârjac pentru a convinge persoanele să plece la muncă în Cehia și nici care erau legăturile martorului P.L. cu angajatorul ucrainean. Este firesc, în condițiile în care martorii Pavel erau conlocuitori cu persoanele vătămate, ca percepția subiectiva a acestora din urmă să fie în sensul că P.V.L. și P.L. au fost inițiatorii deplasării la muncă în Cehia. Însă o astfel de susținere, nu se argumentează în cauza, în condițiile în care nici o proba directa sau indirecta nu realizează vreo legătură între ucraineni și martori, aceștia din urmă acționând exclusiv la inițiativa inculpaților I.C.C. și R.N.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași și inculpații R.N., S.D. și I.C.

Procurorul a criticat hotărârea instanței de control judiciar pentru greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În esență, s-a susținut că, însușindu-și modalitatea de persuadare a liderului grupării, inculpații I.C. și R.N. au acționat convergent în sensul recrutării și transportării unui număr de 13 părți vătămate, subsumând activitatea lor scopului grupului în integralitatea lui. Împrejurarea că acești inculpați nu au avut cunoștință de destinația finală a părților vătămate, aceasta fiind comunicată de inculpatul S.D., conform înțelegerii la momentul sosirii în Cehia, confirmă încă o dată rolul inițial pe care aceștia îl aveau în cadrul grupării infracționale – aceea de transportatori ai părților vătămate racolate de inculpatul S.D. prin fraudă, în scopul exploatării prin muncă.

Apărătorii inculpaților au cerut respingerea recursului procurorului, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală sub aspectul achitării lor pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 89/2003.

În recursurile lor, apărătorii - invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. - au solicita reducerea pedepselor prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74-76 C. pen., iar ca modalitate de executare a pedepselor au solicitat suspendarea sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen.

Prealabil examinării pe fond a recursului Înalta Curte constată următoarele:

În primă instanță.

- inculpatul I.C. a dat declarație (fila 146 vol. III dosar tribunal);

- inculpații R.N. și S.D. au dat declarații la 29 martie 2007 (filele 220 și urm. vol. III).

În apel.

- inculpații I.C. și S.D. și-au exercitat „dreptul la tăcere”, precizându-și punctul de vedere în încheierea din 2 noiembrie 2010;

- de asemenea, inculpații au beneficiat de apărători aleși;

- inculpatul R.N. a fost ascultat în apel, beneficiind de apărător ales (fila 173);

- inculpații R.N. și S.D. au propus proba cu înscrisuri în circumstanțiere.

În recurs.

- inculpații la termenul din 4 octombrie 2011 au beneficiat de acordarea unui nou termen pentru angajarea unor apărători aleși și pentru pregătirea apărării;

- la termenul din 13 decembrie 2011, inculpații au fost prezenți și în condițiile neangajării unor apărători aleși, inculpații R.N. și S.D. au beneficiat de asistența apărătorilor din oficiu, inculpatul I.C.C., fiind asistat de apărător ales. Au invocat, totodată „dreptul la tăcere” (filele 74-76 dosar Iccj) și nu au propus probe noi, depunând concluzii scrise, nefiind formulate cereri prealabile trecerii la dezbateri.

Examinând pe fond recursurile, Înalta Curte reține următoarele:

Asupra recursul Ministerului Public:

În circumstanțele proprii acestei cauze, acuzarea ar fi trebuit să demonstreze, prin probe certe, că inculpații au constituit grupul organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane în condițiile stabilite de Legea nr. 39/2003.

Or, pe de o parte, trebuie îndeplinită cerința minimului de persoane, ceea ce în speță s-a îndeplinit, dar pe de altă parte trebuie stabilită și o altă cerință și anume structura determinată și rolurile prestabilite a acestor membri. Curtea relevă că pentru existența grupului nu este suficientă prezumția de asociere a unor persoane când această asociere este îndeplinită de o altă constatare și anume de scopul coordonat de comitere a uneia sau mai multe infracțiuni. Este necesar ca un astfel de grup să fie caracterizat de o structură organizatorică constitutivă și contributivă la scopurile infracționale proiectate de grup. O astfel de structură organizatorică trebuie să aibă, totodată un caracter determinant, sub dublu aspect, al numărului de participanți, care nu poate fi mai mic de 3 persoane, al scopului propus și anume în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, și unei analize minuțioase a acestora, corect s-a stabilit că legăturile dintre cei trei inculpați au fost sporadice, și inițiate de inculpatul S.D., din nevoia de a avea transportatori. Astfel, s-a relevat că cei trei inculpați nu au acționat împreună pentru recrutarea părților vătămate M.D., G.V., C.G., S.M.A., S.C.I., M.A., A.V., L.S., V.I., P.F., G.V., P.V., C.C., S.D., L.M., G.V.I., N.F., M.D.L. și I.C. Cei trei inculpați au acționat împreună în legătură cu părțile vătămate S.V., L.S. și V.I., fără însă ca inculpatul I.C. și R. să fi avut cunoștință de scopul urmărit de inculpatul S.D., astfel că nu se poate reține că acest grup infracțional avea o structură determinată sau roluri bine prestabilite. Pe de altă parte, probatoriul administrat a sugerat și implicarea altor cetățeni ucraineni, fără a exista date de identificare a lor, condiție ab initio în stabilirea participanților.

Or, din probele administrate, reiese ipoteza că inculpații I.C. și R.N. au avut o acțiune convergentă, în sensul recrutării și transportării părților vătămate B.S.G., M.C., M.G., M.M., H.F.M.D.L., N.F., T.F.G., Z.G., A.G., A.F., R.A., N.A., C.L., fără a fi identificate alte persoane implicate.

De altfel, și în motivele de recurs se arată că inculpatul S.D. a realizat acțiunea de racolare și convingerea părților vătămate prin fraudă să meargă la muncă în Cehia, în scopul exploatării lor, în timp ce activitatea convergentă de transport a fost realizată de ceilalți doi inculpați, fără a se raporta în concret la un probatoriu care să conducă la dovedirea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, la îndeplinirea condițiilor impuse de Legea nr. 39/2003, astfel cum s-a detaliat mai sus. Nefiind dovedit în cauză că inculpații au acționat în cadrul unui grup infracțional organizat, se constată legală și temeinică soluția de achitare a acestora pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În ce privește recursurile declarate de inculpați, care vizează individualizarea pedepselor sub aspectul reducerii acestora (pentru toți inculpații), dar și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 861 C. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate, pe baza criteriilor prevăzute de art. 72 C. proc. pen.

Instanța de fond a aplicat unora dintre inculpați pedepse sub minimul special al textului incriminator, reținând în favoarea acestora circumstanțe atenuante, beneficiind astfel de clemența instanței, și se apreciază, față de toți inculpații, că - în raport de gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările concrete ale comiterii, perseverența infracțională (infracțiune continuată), dar și circumstanțele personale ale acestora - nu se justifică reducerea pedepselor.

De asemenea, se constată neîntemeiată și solicitarea inculpaților de a li se aplica dispozițiile art. 861 C. pen. Aplicarea modalității de executare sub supraveghere prevăzută de art. 861 C. proc. pen. nu constituie o obligație a instanței, potrivit textului de lege, și - pe lângă considerentele prevăzute în acest caz - trebuie avută în vedere și condiția privitoare la „scopul pedepsei”, scop prevăzut de art. 52 C. pen. Or, raportat la toate criteriile ce trebuie avute în vedere în procesul de individualizare se apreciază că executarea pedepselor în regim de detenție este singura de natură a asigura scopul pedepsei.

Față de cele reținute, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași și de inculpații R.N., S.D. și I.C.C. împotriva deciziei penale nr. 16 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați R.N. și S.D. la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.