Decizia nr. 69/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70 din 24 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, in Dosarul penal nr. 5989/118/2008, s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamnă pe inculpatul M.I., pentru infracțiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., în referire la art. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, condamnă pe același inculpat pentru infracțiunea de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., în referire la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare care va fi executată în regim de deținere.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

2. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamnă pe inculpatul C.M., pentru infracțiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., în referire la art. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, condamnă pe același inculpat pentru infracțiunea de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., în referire la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare care va fi executată în regim de deținere.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

3. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamnă pe inculpatul C.D., pentru infracțiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, condamnă pe același inculpat pentru infracțiunea de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare care va fi executată în regim de deținere.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

4. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamnă pe inculpatul C.C.F., pentru infracțiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă la o pedeapsa de 5 ani închisoare .

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, condamnă pe același inculpat pentru infracțiunea de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare care va fi executată în regim de deținere.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

5. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamna pe inculpatul C.V., pentru infracțiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, condamna pe același inculpat pentru infracțiunea de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare care va fi executată în regim de deținere.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., admite, acțiunile civile exercitate de părțile civile A.I., R.I., M.A., S.V., A.S., A.A., M.D., A.S., D.C., M.I., M.A., M.I.:

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., obligă inculpații în solidar către părțile civile A.I., R.I., M.A., S.V., A.S., A.A., M.D., A.S., D.C., M.I., M.A., M.I. la contravaloarea în lei la data executării plății a sumei de 500 euro.

Admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B.A.:

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., obligă inculpații în solidar către partea civilă B.A., la contravaloarea in lei la data executării plății a sumei de 500 euro.

la act că părțile vătămate S.G., S.B., P.C., M.B., M.P., N.G., C.R., S.R., L.D., S.V., M.C., M.F., N.G., S.B.A., S.G., S.B.B., M.B., nu s-au constituit parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 1.600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 312/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpaților M.I., C.M., C.D., C.C.F., C.V. pentru infracțiunile de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă, faptă prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. și constituire a unui grup organizat, faptă prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003. Potrivit rechizitoriului, s-a reținut că, în cursul anului 2007, pe teritoriul României și al Spaniei, inculpații M.I., C.M., C.D., C.C.F., C.V., au constituit un grup infracțional organizat care se ocupa cu recrutarea unor persoane și, sub promisiunea oferirii unui loc de muncă în agricultură bine remunerat în Spania, cazare și masă asigurate, îi exploatau pe acești cetățeni. Această grupare, formată din cetățeni români, este implicată în activități de crimă organizată pe linia traficului de persoane în vederea exploatării la muncă în străinătate, iar cetățenii exploatați erau recrutați de pe raza județelor Giurgiu, Constanța și municipiului București.

Din materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:

La începutul lunii septembrie 2007, inculpatul M.I. - în înțelegere cu ceilalți inculpați și în scopul materializării hotărârii infracționale - cunoscut drept I., s-a prezentat in localitatea Mangalia unde, pe stradă, a acostat mai multe persoane de etnie rromă cărora Ie-a propus să meargă în Spania, la cules de măsline. Astfel, partea vătămată A.S. recrutată cu această ocazie i-a cerut mai multe amănunte despre această ofertă și i s-a adus la cunoștința că transportul este gratuit, condiții de cazare decente în locuințe sau corturi, că li se vor plăti 5 euro pentru o lădiță de măsline și 60 de euro la începutul perioadei de muncă, pentru alimente. Cu aceeași ocazie, I. i-a spus că va trebui să plătească suma de 300 euro, în trei luni, eșalonat, după ce va începe munca, reprezentând comisI..

Pentru mai multe informații despre munca în străinătate, a fost invitat să meargă la patronul M., care locuiește în localitatea Bolintin. împreună cu alți 12 bărbați, partea vătămată a mers la Bolintin și au purtat o discuție cu inculpatul C.M., zis M., care Ie-a spus că la locul de muncă, în Spania, vor încheia un contract de muncă în care vor fi precizate toate aspectele, însă ulterior acest lucru nu s-a mai realizat.

Întrucât era interesat sa muncească pentru a-si întreține familia, partea vătămată A.S. a dormit o noapte în locuința lui M., unde se mai aflau alți 42 bărbați, toți pregătiți și racolați de M. și I. pentru muncă în Spania.

A doua zi dimineața au plecat, cu un autocar, toți cei 42 de bărbați și familia lui M., respectiv soția și mama acestuia. Au ajuns în Spania în data de 05 septembrie 2007 în jurul orelor 07,00 când M. Ie-a spus să coboare lângă o plantație de măslini. Lângă livadă nu era nici o clădire și atunci părțile vătămate l-au întrebat pe inculpatul C.M. unde sunt locurile de cazare promise în țară, însă acesta și-a schimbat atitudinea față de muncitori, la început fiind violent verbal, ulterior chiar lovindu-i pe câțiva dintre ei. Când i s-au solicitat cei 60 de euro promiși pentru alimente, acesta Ie-a răspuns că nu are bani, iar când i s-a amintit de încheierea contractului de muncă, M. s-a supărat și i-a amenințat că-i taie cu sabia.

Fiind o livada de măslini, unde nu existau locuri de cazare, părțile vătămate au improvizat niște corturi din resturi de materiale de construcție și folii din celofan, pentru a fi feriți de ploaie.

A doua zi, potrivit declarației părții civile A.S. acesta a cules 9 lădițe de măsline, pentru care trebuia să primească suma de 45 de euro, însă nu a primit nimic.

Hrana era asigurată de inculpatul C. M. și consta în conserve cu termenul de garanție expirat și mezeluri pe care le aducea din gunoaie.

Cei care au îndrăznit să ceară bani pentru munca prestată au fost loviți de acesta, situație ce se regăsea și în cazul în care munceau mai încet, ocazie cu care erau loviți de acesta cu sabia sau cu un lemn, pentru a grăbi ritmul.

Din declarația părții civile susmenționate rezultă totodată că, uneori, mai trecea pe la livadă un cetățean spaniol care îi dădea bani lui M. pentru munca prestată, iar când banii erau primiți personal de către muncitori, erau luați de M. și de soția acestuia.

Părțile vătămate erau păzite în permanență de numiții I., C., D. și chiar de soțiile acestora, iar starea generată de I. și M. era una de teroare și frică.

A mai rezultat totodată din materialul probator administrat că, într-o noapte, inculpații au consumat băuturi alcoolice și, profitând de neatenția datorată de starea de ebrietate în care se aflau aceștia, toate victimele ce erau cazate acolo au fugit până la o benzinărie din apropiere și au anunțat autoritățile spaniole care le-au recuperat actele de identitate de la M. A doua zi, părțile vătămate au ajuns la Consulatul României din Sevilla, fiind sprijiniți să revină în țară.

Ca urmare a acestui fapt au fost audiați 27 de cetățeni români, dintre care unii în calitate de părți vătămate, iar alții în calitate de martori. Cetățenii români ce au fost audiați sunt: B.A., M.I., Mamentali Ismail, M.A., S.G., A.S., M.A., S.R., R.I., A.S., A.I., M.D., A.A., M.F., M.P., L.P.D., S.V., M.B., N.G., D.C., M.C., M.B., S.B., P.C., S.B.A., ca părți vătămate și numitul A.I., ca martor.

Partea vătămată A.S. l-a recunoscut pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia D., în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestuia. La fiecare recunoaștere au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată A.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Partea vătămată A.I. a declarat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești că la începutul lunii septembrie, l-a cunoscut pe numitul M.I. într-un cartier din Mangalia și acesta i-a spus că-i poate găsi de muncă în Spania la cules de măsline. Fiind de acord cu această propunere, partea vătămată a plecat din Mangalia împreună cu încă 33 - 34 persoane și a mers în B. la domiciliul numitului M.

La întâlnirea cu M., acesta Ie-a precizat că trebuie să plătească 300 de euro comisI. pentru găsirea locului de muncă, bani ce trebuiau achitați din ceea ce urma să câștige în Spania. Tot M. Ie-a promis că vor avea asigurată cazarea și masa și că în Spania vor primi suma de 60 de euro pentru cheltuieli cu transportul și 4 euro pentru fiecare lădiță de măsline culeasă. Taxa de 100 de euro pentru transport a fost plătită de M., precum și asigurarea de sănătate. în momentul în care au ieșit din România, M. Ie-a luat actele de identitate spunând că va avea el grijă de ele.

Ajunși în Spania pe un câmp, M. Ie-a spus părților vătămate că le va amenaja corturi cu saltele, dar, în realitate, muncitorii și-au improvizat niște corturi din folii de plastic și resturi de la materiale de construcție. în momentul în care victimele s-au declarat nemulțumite de condițiile mizere în care locuiau, M. Ie-a amenințat că, dacă vor fugi, „le taie tendoanele". Tot M. Ie-a spus că-i sunt datori cu câte 1.000 de euro, deși la plecare primise asigurarea că urmează a returna doar 200 euro, 100 euro pentru transport si 100 euro pentru că Ie-a facilitat deplasarea la munca în străinătate.

Programul de lucru era de la ora 04.00 la ora 20,00, iar cu privire la hrana oferită, aceasta era alterată sau luata din gunoaie, dormeau în aer liber, pe pământ.

Partea vătămată a mai arătat că, alături de grupul din care făcea parte, era un alt grup de circa 50 de persoane, persoane care se aflau sechestrate ca si ei, iar numărul supraveghetorilor, persoane ce făceau parte din familiile inculpaților era de 20 persoane. Potrivit declarației date de partea vătămata în cursul cercetării judecătorești, erau supravegheați permanent și nici telefoane nu le era permis să folosească. Pentru toată perioada cât a stat în Spania, partea vătămată A.I. nu a primit nici o suma de bani.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată A.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Potrivit declarației părții vătămate A.A. a rezultat faptul că la începutul lunii septembrie 2007, în cartierul în care locuia în Mangalia, a venit un bărbat pe care nu-l cunoștea și l-a întrebat dacă vrea să meargă la muncă în Spania la cules de măsline, spunând că nu o să plătească transportul. De fapt, erau doar bărbați M. și I.M., care erau cu un microbuz în care se mai aflau 2 bărbațion

Partea vătămată a fost de acord cu propunerea celor doi și a plecat împreună cu aceștia cu microbuzul și mai mulți bărbați, în localitatea Bolintin Vale, unde au fost cazați la locuința lui M.

În locuința acestuia se mai aflau în jur de 34 de persoane care, au plecat cu un autocar spre Spania nu înainte însă ca inculpatul C.M. sa le precizeze ca vor primi câte 300 de euro pentru 10 zile de muncă, iar dacă vor munci bine, vor primi câte 1.000 de euro pe lună. De asemenea, Ie-a promis că o să le dea câte 60 de euro la fiecare pentru mâncare.

Când au ajuns în Spania, M. Ie-a spus că nu are bani și Ie-a dat la fiecare câte 4-5 euro, trecând aceste cheltuieli într-un caiet. Părțile vătămate au fost cazate sub cerul liber, pe saltele rupte și murdare, iar ulterior au fost și au adunat din gunoaie mai multe materiale din care și-au confecționat corturi. Au fost hrăniți cu mâncare alterată, adunată din gunoaie și nu au fost lăsați să părăsească plantația, fiind păziți în permanență de M., fratele și cumnatul acestuia care îi amenințau cu săbiile și cuțitele.

După 10 zile de muncă, M. Ie-a dat câte 10 euro la fiecare deși le promisese câte 300 de euro.

În data de 16 septembrie 2007, în jurul orelor 2,00 victimele au reușit să fugă de pe plantație, profitând de starea de ebrietate în care se aflau inculpații și rudele acestora care realizau o supraveghere permanentă.

După ce au fugit în jur de 8 - 10 km, pe câmp, au ajuns la o benzinărie, unde s-au oprit și au anunțat organele de poliție spaniole.

În dimineața următoare, în jurul orelor 4,00 a venit o dubă în care se aflau M., fratele acestuia și 2 cumnați și i-au întrebat de ce au fugit cerându-le să se întoarcă. între timp, un alt băiat a sunat la poliție, care a trimis un echipaj pentru a vedea care este situația. Echipajul de poliție l-a trimis pe M. să aducă în 40 de minute cărțile de identitate ale victimelor, iar acesta s-a conformat.

De aici, părțile vătămate au plecat la Consulatul României de la Sevilla, unde au solicitat sprijin pentru întoarcerea în țară și au fost trimiși în România.

Din declarația părții vătămate A.A., rezultă că acesta a reușit să filmeze cu telefonul mobil mai multe aspecte ale șederii în Spania.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M. și pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D. Pentru fiecare recunoaștere în parte, au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cei pe care i-a indicat și numitul M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată A.A. se constituie parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Partea vătămată M.I. a arătat că în data de 04 septembrie 2007 în timp ce se afla pe stradă împreună cu mai mulți vecini și cunoscuți, au fost contactați de inculpatul M.I., pe care îl cunoștea și acesta Ie-a propus la toți să meargă să lucreze în Spania la cules de măsline. Acesta Ie-a spus că se asigură transportul și cazarea precum și suma de 50 de euro când ajung la destinație, iar pentru munca ce urma să o presteze, vor fi plătiți cu 5 euro pentru fiecare lădiță de 12 kg de măsline culese. Pentru aceasta, trebuia să plătească fiecare câte 300 euro, cu titlu comisI., iar acești bani urmau să fie achitați din banii primiți pe munca prestată, timp de trei luni.

Partea vătămată M.I. și încă 12 persoane au fost de acord cu propunerea lui M.I. și au plecat cu un microbuz în orașul Bolintin, acasă la un prieten al acestuia, pe nume M. În casa lui M. se mai aflau 30 - 40 de persoane care acceptaseră să meargă să muncească în Spania.

În data de 05 septembrie 2007 dimineața, în fața casei a sosit un autocar în care au fost urcați toți muncitorii și au plecat spre Spania, iar înainte de trecerea frontierei, M. Ie-a luat actele de identitate, pe care Ie-a păstrat pe toată perioada șederii acestora în Spania. S-a mai arătat în declarația acestuia că drumul până în Spania a durat 4 zile, timp în care nu au primit hrană sau apă. Ajunși la destinație, victimele au fost lăsate să doarmă în livadă, iar timp de o săptămână au lucrat de la ora 05,00 dimineața până seara în jurul orelor 19,00 - 20,00. De asemenea, nu Ie-a fost asigurat un loc de cazare, motiv pentru care și-au improvizat ulterior niște corturi din folie de plastic, iar hrană au primit foarte rar și aceasta era alterată.

Toți lucrătorii erau supravegheați de I. M. și de cei 2 cumnați ai lui, pe nume C. și „D.", iar M. era cel care primea banii de la un cetățean spaniol, pentru munca prestată de muncitori. În a 7 - a zi de muncă, în momentul în care aceștia au cerut să fie plătiți, un văr de-al lui M. i-a amenințat cu o sabie, însă au primit suma de 10 euro pentru patru persoane, pentru a cumpăra ceva de mâncare. Văzând condițiile de muncă, fără cazare, fără hrană, fără a fi plătiți, toți cei 27 de muncitori au hotărât să fugă și astfel, într-o seară în care traficanții au consumat băuturi alcoolice, au reușit să fugă, au ajuns într-o stație de benzinărie și au cerut ajutorul autorităților spaniole. După recuperarea documentelor de identitate de la M., au mers la Consulatul României de la Sevilla, pentru a solicita sprijin și a se întoarce în țară.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată M.I. l-a indicat pe numitul M. în persoana inculpatului C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana inculpatului C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaștere în parte, au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia efectuării recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată M.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania, iar în cursul cercetării judecătorești a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 500 euro. Potrivit declarației părții vătămate B.A. a rezultat că în data de 01 septembrie 2007 inculpatul M.I. a venit pe strada G.E. din Municipiul Mangalia unde acesta era cu mai multe persoane și Ie-a propus să meargă să lucreze în Spania, la cules de măsline, că vor primi 5 euro pentru o lădiță de măsline și o primă de instalare de 50 - 60 euro, iar aceștia urmau să plătească un comisI. de 300 de euro pe care-l vor achita în termen de trei luni. Partea vătămată B.A., împreună cu alte 22 de persoane din aceeași localitate, au plecat cu un microbuz împreună cu M.I. în orașul B. V. și au mers la domiciliul unei persoane care s-a prezentat cu numele de M., iar în domiciliul acestuia au stat circa trei zile.

În data de 04 septembrie 2007 a mai venit un grup de 13 persoane. în data de 05 septembrie 2007 a venit un autocar în care au fost îmbarcate toate persoanele, iar în București a făcut o oprire și s-au mai urcat încă trei persoane fiind însoțiți de M., mama acestuia și cei doi copii ai săi, M.I. și soția acestuia. În apropiere de vamă, M. Ie-a luat actele de identitate, pe care Ie-a ținut la el pe toată perioada șederii victimelor în Spania.

După patru zile de mers cu autocarul au ajuns în Spania, iar de aici, au fost îmbarcați într-o dubită condusă de cumnatul lui M., pe nume C. și au fost duși la o livadă de măsline. Acolo au întâlnit o persoană mai în vârstă și care a vorbit cu M. în limba spaniolă, după care M. Ie-a spus că vor lucra la cules de măsline în livadă și vor fi plătiți cu 5 euro pentru o lădiță, iar atunci când M. a fost întrebat unde vor fi cazați, acesta Ie-a spus că o să locuiască pe câmp.

A doua zi, M. și C. le-au spus că programul de lucru este de 12 -14 ore pe zi și că trebuie să culeagă cât mai multe lădițe pentru a achita comisI.ul de 300 de euro, care între timp a fost mărit la 1.000 de euro. în permanență, muncitorii erau supravegheați de I. M. și cei doi cumnați ai săi, pe nume C. și „D.". M. era cel care primea banii pentru munca prestată de toți muncitorii de la un cetățean spaniol în vârstă. în ziua în care M. a primit banii, Ie-a dat 10 euro la patru persoane, pentru hrană.

Văzând condițiile de muncă, fără cazare, fără hrană, fără a fi plătiți, toți cei 27 de muncitori au hotărât să fugă și astfel au ajuns într-o stație de benzinărie și au cerut ajutorul autorităților spaniole. După recuperarea actelor de identitate de la M., au mers la Consulatul României din Sevilla și au fost ajutați pentru a se întoarce în țară.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografii, ocazie cu care partea vătămată l-a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., precum și pe cumnatul lui M. în persoana lui C.C. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cele trei persoane pe care Ie-a indicat și numitul M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată B.A. se constituie parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania, iar in cursul cercetării judecătorești a arătat ca se constituie parte civila cu suma de 500 euro.

Fiind audiat, numitul P.C. în calitate de parte vătămată, acesta a arătat că a fost sunat de un prieten din Mangalia pe nume M.D., care i-a spus că, știe un individ care se ocupă cu plasarea forței de muncă în Spania și i-a cerut să-i comunice dacă dorește să meargă și el. După câteva zile a fost sunat de M.D. care i-a spus să vină în Autogara Militari, pentru plecare. Partea vătămată P.C. s-a întâlnit cu M.I. care era însoțit de încă 20 de bărbați și au fost duși în localitatea Bolintin la casa unui bărbat pe nume M.

Cu această ocazie, a aflat că urma să plece în Spania, la cules de măsline, iar M. s-a oferit să plătească toate cheltuielile, urmând să-i restituie la primul salariu suma de 300 de euro. După trei zile, a venit un autocar în care M. i-a îmbarcat pe toți, soția și cei doi copii ai săi. Cu același autocar a mers și M.I. care vorbea cu M. în țigănește și tot timpul acesta îl striga cu numele de „M.". Drumul până în Spania a durat 4 zile și a primit de la M. 50 RON pentru a cumpăra ceva de mâncare, iar de dormit au dormit în autocar.

Au ajuns în localitatea Bolullus la o plantație de măslini, unde se mai aflau circa 20 de persoane de etnie rromă, care lucrau la cumnatul lui M., pe nume C.. Timp de 3 săptămâni, victimele au dormit pe niște saltele așezate direct pe pământ, în câmp. în tot acest timp, M. le aducea mâncare de prin gunoaie și le trecea într-un caiet ca având datorii pe care urma să le achite la salariu. După 10 zile, au primit 10 euro, restul fiind opriți de M. pentru mâncarea pe care Ie-a dat-o, țigări sau alte cheltuieli. După o săptămână, 4 persoane au reușit să fugă și au mers la organele de poliție, care au venit pe plantație să recupereze actele de identitate ale celor patru. întrucât erau amenințați și păziți în permanență de către M. și cumnații acestuia, nimeni nu a zis nimic pentru că nu știau limba spaniolă.

Pe data de 16 septembrie, când M. și cumnații lui au adormit ca urmare a faptului că aceștia consumaseră băuturi alcoolice, toți cei 27 bărbați au fugit pe câmp până la o benzinărie, unde au solicitat sprijinul organelor de poliției spaniole. La scurt timp, a venit un echipaj de poliție, care l-a trimis pe M. pe plantație să aducă documentele de identitate pe care acesta le reținuse la venirea în Spania. Părțile vătămate au fost îndrumate să se adreseze misiunii diplomatice române de la Sevilla, care Ie-a facilitat transportul cu un autocar până în România.

Partea vătămată M.B., a declarat că în data de 01 septembrie 2007, la domiciliul său a venit inculpatul M.I., care i-a spus că-l poate lua la muncă în Spania, la cules de măsline și pentru aceasta trebuie să-i plătească un comisI. de 300 de euro. I-a precizat că va fi plătit cu 5 euro/ lădiță culeasă, iar cazarea și masa sunt asigurate de către el. Partea vătămată a fost de acord cu această propunere, rămânând stabilit ca a doua zi să vină și să-l ia, pentru a pleca în Spania.

Conform înțelegerii, în data de 02 septembrie 2007 M.I. a venit din nou și I-a luat atât pe el, cât și pe alte 22 de persoane din Mangalia pentru a-i duce la muncă în Spania, cu un microbuz. Au fost duși în comuna B. V. și cazați la domiciliul unui anume M. în care locuia și familia acestuia. Au rămas la acea locuință până în data de 05 septembrie 2007, întrucât atât I., cât și M. le spunea că nu pot pleca deoarece trebuie să mai aștepte și alte persoane ca să formeze un grup mai mare. în zilele următoare, au mai fost aduse de către M.I. încă 13 persoane la locuința numitului M. După ce au format grupul de 36 de persoane, M. a luat legătura cu o firmă de transport, un autocar transportându-i până în Spania.

La destinație, au fost coborâți din autocarul cu care fuseseră aduși și urcați într-un microbuz cu care s-au deplasat până în localitatea Boululus, fiind coborâți într-un în câmp. M. Ie-a precizat că vor rămâne în acel loc, pentru că nu are unde să-i cazeze, urmând să-și facă singuri niște corturi. Tot acesta a fost cel care i-a amenințat, spunându-le că nu au voie să părăsească acel loc, iar dacă vor face acest lucru, „vor plăti cu capul". în același timp, li s-a spus că nu mai trebuie să plătească un comisI. de 300 de euro, ci de 1.000 de euro, bani pe care urmau să-i achite din sumele câștigate în urma muncii depuse.

Astfel, victimele au fost nevoite să-și amenajeze corturi din folii din plastic, pungi și alte obiecte găsite pe acel câmp, iar după ce au reușit să-și facă un adăpost, a venit un alt cetățean român, care vorbea țigănește cu M. și I. și care avea o sabie în mână, spunându-le :"cine e tare să iasă în față". Întrucât nimeni nu a avut curaj să facă acest lucru, Ie-a cerut să intre în corturi și să nu mai iasă, lucru pe care l-au și făcut.

Partea vătămată arată că în acel loc se aflau circa 70 - 80 de persoane, însă nu poate preciza dacă toți aceștia erau din România.

A doua zi, la orele 04.00 dimineața a fost adus microbuzul și părțile vătămate au fost transportate la muncă, fiind duși la diverse plantații de măslini unde munceau câte 2 - 3 zile, după care se schimba locația. Zilnic, munceau de la orele 4 dimineață până la 21-21.30 și aveau stabilită o normă de 13 - 15 lădițe pe zi. în timpul lucrului, erau supravegheați de către soțiile lui M. și I., persoane care se aflau în Spania, acestea având tot timpul în mână câte o rangă din fier, iar în cazul în care nu realizau norma, erau lovițion

Partea vătămată a mai precizat că nu primea de mâncare zilnic, ci acest lucru se întâmpla odată la 4 zile, iar mâncarea era luată din gunoaie. Partea vătămată a mai precizat că și-a dat seama de acest aspect, întrucât mâncarea ce Ie-a fost dată mirosea foarte urât și era strânsă de soțiile cetățenilor de etnie rromă din gunoaie.

Cu toate că cei care îi supravegheau primeau zilnic bani pentru munca prestată, aceștia nu le plăteau sumele ce li se cuveneau și le dădeau doar la un interval de câteva zile 10 euro pentru 4 persoane. întrucât nu au mai suportat condițiile în care erau obligați să lucreze, partea vătămată a hotărât, împreună cu ceilalți cetățeni români cu care venise, să fugă. Pentru a duce la îndeplinire acest plan, au hotărât ca din banii primiți să le cumpere băuturi alcoolice traficanților și, în momentul în care aceștia erau în stare de ebrietate, să fugă.

Părțile vătămate au plecat în grupuri de câte 2-3 persoane și s-au deplasat pe câmp până la o benzinărie, de unde au anunțat organele de poliție, cărora le-au povestit ce s-a întâmplat. Nu după mult timp, au venit la benzinărie M., I. și doi cumnați ai acestora. Imediat, a venit un al doilea echipaj de poliție care i-a trimis pe cei 4 să aducă documentele de identitate ale părților vătămate, care le fuseseră luate imediat după ajungerea în Spania, de către M. Partea vătămată M.B. a declarat că se constituie parte civilă în cauză, cu o sumă pe care o va preciza ulterior în cursul cercetării judecătorești partea vătămată a arătat ca nu se constituie parte civila împotriva inculpaților.

Analizând și declarația părții vătămate S.R. a rezultat că la sfârșitul lunii august 2007, la locuința sa s-a prezentat numitul M.I., care locuia cu chirie într-un apartament, vecin cu el, și i-a propus să meargă să muncească în Spania, la cules de măsline. Cu acea ocazie, a fost asigurat că o să lucreze cu contract de muncă, pe care îl va încheia în Spania, iar pentru fiecare lădiță de măsline culeasă va primi suma de 4 euro. Așa fiind, în data de 02 septembrie 2007, împreună cu M.I. și alte persoane doritoare să lucreze în Spania au plecat cu un microbuz spre Bolintin la o persoană care urma să se ocupe de plecarea lor, pe nume M. După circa 2 zile, au plecat spre Spania cu un autocar însoțiți fiind de M.I. și M. Toate cheltuielile de transport au fost suportate de M., acesta spunându-le că ca trebuie să-i achite suma de 300 de euro, eșalonat, din primele venituri obținute. în data de 08 septembrie 2007, au ajuns în Spania, au fost luați cu un microbuz condus de cumnatul lui M. și au fost duși la o plantație de măslini. Părțile vătămate au fost abandonate într-un câmp, unde au fost nevoite să-și confecționeze corturi din saci menajeri și au băut apă dintr-o fântână în care se aflau reziduuri menajere. Programul de lucru era de la ora 04,00 până seara la ora 20,00.

După aproximativ 10 zile de muncă și supraviețuire în condițiile arătate, profitând de neatenția și de starea de ebrietate a persoanelor care-i supravegheau, au reușit să fugă, ajungând la o benzinărie de unde au anunțat organele de poliție. A doua zi, la acea benzinărie a sosit M. împreună cu alte persoane, care-i căutau și cu un echipaj de poliție, care Ie-a recuperat actele de identitate. Au ajuns la Consulatul României din Sevilia și de acolo au fost transportați cu un autocar în România.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă.

Văzând si declarația părții vătămate C.R., a rezultat că, în urmă cu 5 ani, I-a cunoscut pe numitul M.I. din Clejani. Pe data de 02 septembrie 2007, acesta a venit cu un microbuz în cartierul „B." din Mangalia și a întrebat dacă sunt persoane ce doresc să meargă să muncească în Spania, cu loc de muncă legal, la cules de măsline, că vor avea cazarea și hrana asigurată, vor primi 60 de euro ca primă de instalare și că vor primi 4 euro pentru o lădiță de măsline culeasă, iar ulterior va trebui să-i restituie suma de 300 euro, reprezentând un comision pentru serviciul făcut.

Fiind de acord cu aceste aspecte, 13 persoane au fost urcate într-un microbuz și au fost duse în localitatea Bolintin la un anume M. Acesta, împreună cu M.I. le-au repetat aceleași promisiuni și în total în curtea lui M. s-au adunat 40 de persoane. A doua zi de dimineață, a venit un autocar în care au fost îmbarcate toate persoanele, fiind însoțite de M., mama acestuia și doi copii minori. Biletele de transport au fost plătite șoferilor de către M.

După ce au ajuns în Spania, victimele au fost transportate cu un microbuz la o fermă de lângă Sevilia. La sosirea în fermă, M. Ie-a cerut actele de identitate și Ie-a dat mamei sale, cu ei locuind în permanență M.I. și C.. A doua zi dimineață M.I., C., „D." ș.a, le-au cerut ca, în termen de o lună să-i restituie fiecare câte 1.000 de euro, spunându-le că a cheltuit acești bani pentru ei. Proprietarul fermei făcea plata lunar, dar banii erau luați de către M. Când i-au fost ceruți lui M. banii, acesta îi amenința și chiar îi lovea. în cursul nopții de 16 septembrie 2007, părțile vătămate au reușit să fugă și au ajuns la o stație de benzină unde au cerut ajutor organelor de poliție. Polițiștii i-au îndrumat către un comisariat de poliție unde să depună plângeri și le-au oferit informații cum să ajungă la Consulatul României.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă.

Potrivit declarației părții vătămate D.C. rezultă că la sfârșitul lunii august, M.I.V. a venit la domiciliul său din T. J. și i-a spus că a primit un telefon de la o rudă de-a lui din C., pe nume M.I., care i-a propus să meargă la cules de struguri, în Spania. La rândul său, M.I.V. I-a sunat pe M.I. din C., care i-a spus că se pot întâlni în București. Pe data de 29/ 30 august, au plecat din T. J. împreună cu M.I.V., cu un autocar.

Ajungând în București, M.I.V. s-a întâlnit cu M.I. din Clejani s-au urcat într-un microbuz și au plecat la Bolintin. După ce s-au adunat aproximativ 38 de persoane, M. Ie-a spus că o să-i ducă la un loc de muncă stabil, la cules de măsline și că vor primi 4 euro pentru o lădiță de măsline culeasă, că o să primească 60 de euro ca primă de instalare, iar pentru serviciile lui va trebui să plătească fiecare câte 300 de euro, eșalonat, pe timp de 3 luni. După ce au ajuns în Sevilia, au fost preluați de fratele lui M. pe nume „D.", care avea un microbuz de culoare albă și cu care a făcut mai multe curse. Programul de lucru era de la 4 dimineața până seara la 20,00. Văzând condițiile de muncă, fără cazare, fără hrană, fără a fi plătiți, toți muncitori au hotărât să fugă și astfel au ajuns într-o stație de benzinărie, de unde au cerut ajutorul autorităților spaniole. După recuperarea actelor de la M., au mers la Consulatul României, pentru a fi ajutați să se întoarcă în țară.

Partea vătămată Ș.B. declară că în data de 29 septembrie 2007, a venit la domiciliul său M.I. din C. și i-a spus lui și altor vecini că-i poate ajuta să plece în străinătate la muncă, la cules de măsline. Acesta Ie-a spus că în Spania, pentru munca prestată vor primi 10 euro pe un coș de măsline, că vor primi salariu pentru munca depusă la interval de 10 zile, că vor dormi în corturi în condiții bune. Tot acesta Ie-a spus că trebuie să se strângă un grup de 50 de persoane pentru a putea pleca în Spania. în ziua de 02 septembrie 2007, în jurul orei 9,00, M.I. a venit cu un microbuz în care au fost îmbarcate 25 de persoane care au plecat către Bolintin Vale. Ajunși aici, au fost cazați la un prieten de-al lui M.I., pe nume M., care Ie-a spus că transportul va fi asigurat de el, dar în Spania va trebui să-i înapoieze suma de 300 de euro reprezentând comisI.ul său pentru serviciul efectuat.

Pe drum către Spania, au fost însoțiți de M., mama acestuia și cei doi copii și M.I. și soția sa. Programul de lucru era de la orele 8 dimineața, până seara la orele 20,00. După un timp, patronul Ie-a dat plicul cu salariul, dar imediat după plecarea acestuia plicurile le-au fost luate de M. După ce au ajuns în Spania, M. Ie-a luat actele de identitate și Ie-a spus că, de fapt, datoria către el s-a ridicat la suma de 1300 de euro, reprezentând comisI.ul lui. A doua oară când au fost plătiți de patronul spaniol, banii le-au fost luați din nou de către M. și familia sa, și datorită condițiilor de cazare, hrană și a programului de muncă s-au hotărât să fugă. Când M. și familia lui se aflau în stare de ebrietate au reușit să fugă pe câmp până au ajuns la o benzinărie unde au fost ajutați de organele de poliție pentru a-și recupera actele de identitate și îndrumați către Consulatul României din Sevilia.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., precum și pe cumnatul lui M. în persoana lui C.C. Pentru fiecare recunoaștere în parte, au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cei trei pe care i-a indicat și numitul M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă.

Partea vătămată N.G. declară că, în data de 02 septembrie 2007 în timp ce se afla la domiciliu, a fost vizitat de numitul M.I. care i-a propus să plece în Spania, la muncă.

I s-a spus că deplasarea până în Spania se va face gratuit, că locurile de cazare sunt decente, condițiile de muncă umane și că vor fi plătiți cu 4 euro pentru o lădiță de măsline culeasă, iar la destinație vor primi pentru început 60 euro pentru a-și cumpăra alimente și ulterior, când vor primi salariul urma să oprească de la fiecare suma de 300 euro în trei luni. în ziua de 02 septembrie 2007, au plecat din municipiul Mangalia în jur de 26 de persoane, însoțite de M.I. în orașul Bolintin Deal la locuința unui bărbat pe nume M. în locuința respectivă au stat două zile, timp în care acesta a mai racolat bărbați care doreau să muncească în străinătate. în vamă, la ieșirea din România, M. și M.I. Ie-a adunat actele de identitate pe care Ie-a prezentat autorităților vamale române. Când au ajuns în Spania, au constatat că nimic din ceea ce le spusese în România nu era adevărat.

Au fost cazați în livadă în corturi improvizate și au primit alimente adunate din gunoaie. Părțile vătămate au muncit timp de 9 zile și nu au primit nici un ban, iar atunci când îi întrebau pe M. și I. erau amenințai cu sabia și li se spunea că trebuie să muncească 6 luni și să-i restituie 1.000 de euro pentru transport și comisionul cuvenit pentru deplasare.

După nouă zile de muncă în condiții inumane, de cazare și de lipsa remunerației, s-au hotărât să fugă de pe plantație și să se întoarcă în țară. într-o noapte, în jurul orei 01.30 au mers pe jos circa șase kilometri până la o stație de benzină, iar lucrătorii din stație au anunțat patrulele de poliție care l-au găsit pe M. și i-au luat actele de identitate ale tuturor bărbaților cu care venise din țară. Polițiștii spanioli le-au înmânat actele de identitate și i-au îndrumat către Consulatul României.

În cauză, s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată l-a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă.

Din declarația vătămate M.C. a rezultat că, pe la jumătatea lunii august 2007, în timp ce se afla la verii săi M.P. și M.D. din Mangalia, a aflat că se caută muncitori cu ziua pentru curățarea plajei. între timp, fratele acestuia, M.I., zis „ I." din localitatea C. a venit în Mangalia cu scopul de a recruta oameni dornici să meargă la lucru în Spania, la cules măsline. Astfel, a aflat de la acesta că un lucrător urma să primească câte 4 euro pentru fiecare lădiță de măsline culeasă, cazare într-o casă cu toate utilitățile, iar la sosirea în Spania va primi suma de 60 euro pentru mâncare.

Fratele său i-a spus că cel care se va ocupa de toate acestea, este un prieten de-al său din B. V., pe nume M. Când a fost întrebat cât trebuie să plătească pentru aceasta, M.I. i-a spus că la întoarcerea în România va trebui să-i plătească lui M. suma de 300 de euro fiecare. Astfel, în data de 02 septembrie 2007, au plecat din Mangalia cu un microbuz închiriat de M.I., până în localitatea B. V. la domiciliul lui M., unde se mai aflau în jur de 36 de persoane. M. Ie-a confirmat încă o dată oferta lui M.I., precizându-le că nu le va cere nici un ban înainte, ci numai după întoarcerea în România și, cu aceeași ocazie, Ie-a cerut cărțile de identitate, spunându-le că îi trebuie pentru a le cumpăra bilete pentru transport.

În data de 05 septembrie 2007, în fața casei lui M., a sosit un autocar al firmei SC L.T. SRL din Satu Mare, în care s-au urcat toate persoanele, inclusiv membrii familiei, fiind aproximativ 50 de persoane. în autocar, șoferii, care erau în număr de 3, i-au dat lui M. mai multe asigurări de sănătate, pe care acesta Ie-a ținut la el împreună cu cărțile de identitate ale părților vătămate. în momentul în care s-a ajuns în punctul de frontieră Borș, M. a înmânat fiecărei persoane asigurarea de sănătate și cartea de identitate, iar după ce au trecut frontiera, acesta Ie-a adunat din nou. La frontiera francezo - spaniolă, M. a făcut același lucru. La intrarea în Spania, M. Ie-a dat câte 10 euro la fiecare, pentru a-și cumpăra ceva de mâncare și nu 60 de euro așa cum le promisese inițial. De atunci nu au mai primit nicio sumă de bani de la acesta. în Spania, autocarul a oprit în apropierea unei benzinării și de acolo au fost luați cu un microbuz condus de cumnatul lui M., pe nume C., care i-a transportat pe toți, făcând mai multe curse, într-o localitate de lângă Sevilla. De îndată ce au ajuns, M. Ie-a spus că în acea livadă va trebui să doarmă și astfel au fost obligați să-și improvizeze corturi din celofan și alte resturi de materiale, s-au spălat cu apă dintr-o fântână care era plină cu resturi menajere, iar toaleta era improvizată într-o groapă acoperită cu o folie. în următoarea zi, M. Ie-a spus că suma pe care trebuie să i-o plătească fiecare dintre ei este de fapt 1.000 de euro și va trebui să o achite cât mai repede, pentru că și el a luat bani cu dobândă și trebuie să-i dea înapoi.

A mai arătat că timp de 8 zile, victimele au muncit în condiții insalubre și fără a primi nici o sumă de bani. Programul de lucru era de la orele 04,00 dimineața până în jur de orele 22,00 și nu primeau mâncare decât la prânz, aceasta fiind constituită din conserve alterate și alte alimente care I erau adunate din gunoaie.

Pe perioada lucrului, erau supravegheați de către M.I. și alte rude ale acestuia cum ar fi C. și „D." care îi amenințau pe cei care nu lucrau mult. Partea vătămată mai arată că erau amenințați în permanență și cei ce îi supravegheau purtau bâte de baseball, cozi de lopeți, săbii, cuțite.

După aproximativ trei zile de muncă, proprietarul spaniol a făcut o primă plată, dar banii au fost luați de către D., fratele lui M. După încă 5 zile, s-a făcut o nouă plată însă de această dată, banii au fost luați de către M. care nu a dat nici un ban nimănui. După aceasta, a început să consume băuturi alcoolice și profitând de această situație, în jurul orei 1,30 noaptea, părțile vătămate au fugit ajungând la o benzinărie, de unde au cerut ajutorul poliției spaniole. Organele de poliție spaniole i-au cerut lui M. să le înapoieze victimelor cărțile de identitate și au fost îndrumați să meargă la Consulatul României din Sevilla. Partea vătămată a precizat că-i poate recunoaște după fotografie pe cei care l-au obligat să muncească sub amenințări și fără a fi remunerațion

Din procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie, rezulta ca partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Partea vătămată M.C. s-a constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 300 de euro. iar in cursul cercetării judecătorești a arătat că nu se constituie parte civilă.

Partea vătămată M.P. declară că, la sfârșitul lunii august 2007, aflându-se la muncă în Mangalia, la firma de salubrizare „U.", vărul său M.I. din comuna Clejani, jud. Giurgiu i-a propus să meargă la muncă în Spania, la cules de măsline, spunându-i că o să lucreze cu contract de muncă pe care îl va încheia acolo, o să-i asigure cazare într-o casă și pentru fiecare lădiță de măsline culeasă, o să primească suma de 4 euro.

Totodată, i-a comunicat faptul că o să ajungă în Spania prin intermediul unei persoane pe nume M., care locuiește în Bolintin Vale, jud. Giurgiu, persoană la care vărul său M.I. a lucrat la construcția casei.

Ulterior, M.I. I-a contactat telefonic și i-a spus că vrea să meargă la cules de măsline în Spania, de față mai fiind și frații lui, M.D., M.F. și M.I. zis „V." (M.I.V.), și în prezența unchiului său S.G.

Părții vătămate i s-a mai spus faptul că, pentru intermedierea plecării în Spania îi datorează suma de 300 euro, sumă pe care urma să o achite lui M. la întoarcere în România, iar până la primul salariu o să primească de la el suma de 60 euro pentru mâncare.

În data de 02 septembrie 2007, împreună cu S.G., M.C. și alte persoane, aproximativ 30, au fost luați de M.I. din Mangalia cu un microbuz de culoare albă al cărui număr de înmatriculare nu-l cunoaște, și duși la locuința lui M. din Bolintin Vale, județul Giurgiu.

După 3 zile de cazare în locuința mai sus-menționată, au plecat spre Spania cu un autocar al firmei SC L.T. SRL cu sediul în Satu Mare, cheltuielile de transport fiind achitate de către M., urmând ca toți să-i restituie această sumă de bani la destinație, din primele venituri obținute

În data de 08 septembrie 2007, au ajuns în Spania, în localitatea Bullullos de LamitatI., situată la aproximativ 15 km de Sevillia. In această localitate, au fost lăsați la o benzinărie, după care a fost preluați și transportați cu un microbuz de culoare albă al cărui număr de înmatriculare nu l-a reținut, condus de către C. cumnatul lui M., într-o zonă cu livezi de măslini. La această destinație, M. Ie-a comunicat faptul că îi datorează câte 1.000 de euro și nu 300 de euro cum se înțeleseseră, sumă pe care o va plăti eșalonat, câte 250 de euro la 10 zile, iar în loc de 60 de euro, bani pentru mâncare, au primit 10 euro/ 4 persoane pentru 10 zile.

În pofida celor convenite cu M. cu privire la spațiile de cazare care urmau să fie asigurate într-o casă, au fost abandonați în câmp fiind nevoiți să-și confecționeze niște corturi din saci de plastic găsiți în gunoaie. Programul de lucru începea dimineață la orele 4.00 și se încheia la orele 20,00 iar în acest interval de timp nu primeau nici un fel de mâncare, apa de băut era obținută dintr-un puț părăsit în care se aflau reziduri menajere, mai mult, erau obligați și amenințați să muncească de către M. împreună cu rudele acestuia care aveau asupra lor săbii, cuțite și alte asemenea corpuri contondente.

În zilele de salariu, banii pe care trebuiau să-i primească erau colectați fie de către M., fie de alte persoane din anturajul acestuia al căror nume nu-l cunoaște, iar în momentul în care le solicita hrană și drepturile bănești cuvenite erau bătuți, amenințați cu sabia de către M. și oamenii acestuia.

După aproximativ 10 zile de muncă în condițiile arătate mai sus, împreună cu celelalte persoane au reușit să părăsească acel loc ajungând în apropierea unei benzinării de unde au anunțat poliția. La scurt timp, a sosit un echipaj de poliție care i-a sfătuit să rămână acolo pentru ca să fie în siguranță. în dimineața următoare, în locul unde se aflau, a venit M. împreună cu alte persoane ale căror nume nu le cunoaște, iar la scurt timp a sosit un alt echipaj de poliție, care Ie-a recuperat actele de identitate și Ie-a sugerat să meargă la consulatul României din Sevillia pentru a fi ajutați să ajungă în țară.

A mai precizat faptul că M.I. împreună cu soția sa M. au rămas în Spania.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M. și pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cei pe care i-a indicat și numitul M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 300 de euro, iar în cursul cercetării judecătorești a arătat că nu se constituie parte civilă.

Din declarația părții vătămate M.A., rezultă că, la data de 02 septembrie 2007, pe o stradă învecinată cu cea pe care locuiește, era un bărbat de etnie rromă care spunea că poate oferi locuri de muncă în Spania, pe bază de contract și că a mai dus o serie de cetățeni români în această țară. Fiind de acord să plece la muncă în străinătate, partea vătămată și încă 12 persoane, i-au dat actele de identitate, acelui bărbat, iar acesta i-a transportat cu o dubită în localitatea Bolintin Vale unde au fost cazați pentru o noapte și de unde au fost preluați de către M.I. și M. în locuința respectivă, partea civilă a aflat că unul dintre cei doi, respectiv M.V., era frate cu unul dintre cei care urmau să meargă la muncă, și anume M.C. S-a plecat către Spania chiar de la acea adresă, iar biletele au fost puse la dispoziție de către M. și M.I. care de asemenea, au plecat și ei în Spania.

Când au ajuns în Spania, nu exista nici un spațiu de cazare, nu se asigura hrana, au fost conduși pe o plantație unde au fost nevoiți să-și construiască singuri corturi în care să locuiască. Totodată, M. și M.I. au afirmat că trei luni ar trebui să muncească gratis, iar banii să-i dea lor pentru achitarea contravalorii transportului și a celorlalte cheltuieli. Pe timpul nopții, erau păziți de M.I. și M. sau alte persoane din anturajul acestora, pentru a nu pleca din tabăra improvizată, cu toate că actele erau în continuare în posesia traficanților. De asemenea, hrana pe care o primeau era formată de fapt din resturi alimentare, provenind probabil de la gunoi, dormeau pe niște saltele pe care le găsiseră aruncate prin zonă, nu erau condiții pentru a se putea spăla sau pentru a-și satisface nevoile fiziologice și nu au primit nici un ban conform înțelegerii. în noaptea de 15 septembrie 2007, profitând de faptul că cei care-i păzeau au consumat băuturi alcoolice, victimele au fugit printr-o pădure până au ajuns la o stație de benzină, unde au cerut ajutor. în prezența polițiștilor spanioli și după discuțiile purtate cu aceștia, M. a fost obligat să le restituie actele de identitate. Polițiștii spanioli i-au îndrumat către Consulatul de la Sevilla.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată l-a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., iar cu privire la fratele acestuia „D.", la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestora. A fost întocmit procesul verbal și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată M.A. s-a constituit parte civilă în cursul cercetării judecătorești cu suma de 500 euro pentru munca depusă rămasă neretribuită.

Partea vătămată M.I. a declarat că la data de 02 septembrie 2007, s-a hotărât să meargă la muncă în străinătate, respectiv în Spania, în urma unei propuneri spontane a unui rrom pe nume M.I.

Acesta a venit în cartierul unde locuiește partea vătămată cu un văr de al său, pe nume M.P., afirmând că are nevoie de persoane care vor să muncească în Spania, la cules de măsline. împreună cu alți vecini și însoțiți de M.I., au plecat în Bolintin Vale, unde au fost cazați timp de 3 zile în casa numitului M., iar după două zile au mai fost aduși la aceeași adresă și alți rromi din Mangalia.

Inculpatul M. a asigurat hrana celor care se aflau în locuința sa, iar la plecare a achitat biletele pentru transport către Spania. După ce au trecut granița în Spania, M. a strâns toate actele de identitate de la cei din autocar. în Spania, au fost conduși în localitatea Bollullus, unde nu existau spații de cazare, ba mai mult au fost conduși pe plantație și au fost nevoiți să-și construiască singuri adăposturi din folii de celofan ce acopereau saltele găsite abandonate în zona respectivă. în Spania nu au fost întocmite contracte de muncă, așa cum li se promisese, iar discuțiile cu proprietarii spanioli erau purtate de M. și de apropiații săi care primeau sumele de bani pentru munca prestată de către victimele traficului. Programul de lucru începea la orele 04,00 și se termina în jurul orelor 21,00. După câteva zile, nu s-au schimbat condițiile de cazare, nu existau toalete, apă curentă, hrana adusă era de fapt constituită din resturi alimentare, conserve expirate și, de asemenea, nu primeau nici un ban pentru munca prestată, conform înțelegerii.

Dat fiind faptul că M., I. și apropiații lor se purtau urât cu muncitorii, amenințându-i și pe unii chiar agresându-i, purtând asupra lor bâte, răngi, cuțite, săbii, s-au hotărât de comun acord cu ceilalți muncitori, să fugă. în noaptea de 15 septembrie 2007, atunci când cei care-i supravegheau s-au îmbătat, au profitat și au fugit printr-o pădure până la o benzinărie, unde au cerut ajutor organelor de poliție spaniole, cu ajutorul acestora obținând actele de identitate de la M., iar după aceea au plecat către Consulatul României din Sevilia.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată l-a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată M.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Fiind audiat numitul M.B., în calitate de parte vătămată, acesta a declarat că, la începutul lunii septembrie, se afla la socrul său în Mangalia unde a venit un individ pe nume I. care a spus că a fost trimis de patronul său pe nume M., pentru a căuta bărbați care doresc să meargă să muncească în Spania, la cules de măsline. Tot I. Ie-a spus că vor fi plătiți cu 5 euro pentru o lădiță de măsline culeasă, și că vor avea cazarea asigurată, iar hrana o vor plăti din banii câștigați și la început vor primi 60 de euro pentru a plăti hrana până la primul salariu. Tot acesta Ie-a spus că deplasarea în Spania se face pentru o perioadă de trei luni, iar dacă treaba merge bine se mai poate prelungi cu încă trei luni și, de asemenea, Ie-a spus că la sfârșitul perioadei de trei luni fiecare va trebui să-i plătească lui M. câte 300 de euro, pentru că i-a ajutat să muncească în Spania și pentru că Ie-a plătit transportul.

Înainte de a pleca în Spania, au fost găzduiți pentru o noapte la locuința lui M. din Bolintin, unde de mai aflau 25 de bărbațion După trei zile de mers cu autocarul au ajuns în Spania, unde au fost așteptați de către rudele lui M., care îl ajutau la supravegherea celor ce lucrau în livadă.

Victimele au fost lăsate să doarmă sub cerul liber, fiind nevoiți să-și improvizeze niște corturi din cartoane și folii din plastic. în aceste condiții au muncit timp de 10 zile, permanent supravegheați de M. și rudele acestuia. în ziua de 15 septembrie 2007, au aflat că proprietarul livezii îi dăduse banii lui M. pentru munca prestată de muncitori iar atunci muncitorii i-au cerut lui M. să-i plătească, însă acesta Ie-a răspuns că trebuie să mai muncească până vor strânge suma de 1.000 de euro pe care i-o datorează fiecare.

Nemaisuportând condițiile de muncă și cazare, hrana primită, pe timpul nopții, profitând de faptul că M. și rudele sale dormeau, au reușit să fugă și au ajuns la un PECO, unde au cerut ajutor. Organelor de poliție spaniole, care s-a deplasat la livada de măslini, determinându-l pe M. să vină la PECO și să aducă actele de identitate ale părților vătămate. M. Ie-a adus actele de identitate, dar Ie-a reproșat că vor să-l bage în pușcărie.

În perioada cât a muncit la acea plantație de măslini, partea vătămată a efectuat câteva fotografii cu telefonul mobil, a corturilor improvizate în care dormeau. S-a procedat de către organele de urmărire penală la copierea unor imagini filmate cu telefonul mobil de către partea vătămată și la redarea sub forma unor planșe foto a imaginilor înregistrate. Partea vătămată mai declară că M. este șeful tuturor celor implicați și că tot acesta discuta cu cetățeanul spaniol care era proprietarul livezii de măslini. în ziua de 16 septembrie 2007, victimele au ajuns la Consulatul României din Sevilia, unde au adus la cunoștință cele întâmplate și au cerut ajutor.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată l-a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., precum și pe cumnatul lui M., pe nume C. în persoana lui C.C. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cei trei pe care i-a indicat și numitul M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă.

Potrivit declarației părții vătămate M.A. rezultă că la începutul lunii septembrie, l-a cunoscut pe numitul I., care i-a propus să meargă în Spania la cules de măsline. în data de 05 septembrie 2007 a plecat împreună cu I. și încă 34 de persoane către locuința patronului din Bolentin Vale, pe nume M.

Acesta a fost cel care Ie-a precizat că trebuie să-i plătească suma de 300 de euro fiecare, comisI. pentru găsirea locului de muncă și tot el Ie-a precizat că în Spania vor avea asigurată cazarea și hrana și că vor primi suma de 60 de euro pentru cheltuieli, urmând să fie plătiți cu 4 euro pentru fiecare lădiță de măsline culeasă.

Cheltuielile de transport și asigurările de sănătate au fost plătite de M., iar la ieșirea din țară acesta a strâns toate cărțile de identitate ale părților vătămate, spunând că o să le păstreze la el.

Ajunși în Spania, au constatat că trebuia să doarmă pe câmp, sub cerul liber, fiind nevoiți să-și construiască singuri niște corturi, de la M. primind niște saltele murdare. Când au încercat să-i reproșeze lui M. condițiile de cazare, acesta i-a amenințat că „le taie tendoanele" spunându-le că, oricum, sunt datori față de el cu suma de 1.000 de euro fiecare.

Programul de lucru era de la orele 04,00 până seara la orele 20,00, mâncarea pe care o primeam era stricată, iar apa o luau dintr-o fântână plină de gunoaie.

Datorită acestor condiții, într-o noapte când M. și ceilalți care-i supravegheau erau sub influența băuturilor alcoolice, au reușit să fugă până la o benzinărie unde au fost ajutați de niște polițiști care i-au îndrumat să ajungă la Consulatul României din Sevilia.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., precum și pe cumnatul lui M., pe nume C. în persoana lui C.C. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cei trei pe care i-a indicat și numitul M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată M.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania și a prejudiciului cauzat, periclitarea sănătății și a vieții, iar ulterior in cursul cercetării judecătorești a arătat ca se constituie parte civila cu suma de 500 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Partea vătămată S.G. a susținut declarațiile celorlalte părți vătămate și a arătat că, în urmă cu aproximativ 2 luni de zile de la momentul sosirii în Mangalia, a lucrat împreună cu nepotul său M.I. la o casă situată în comuna Bolintin Vale, județul Giurgiu la un individ pe nume M.

În seara zilei în care M.I. a sosit în Mangalia, toată familia s-a reunit la fratele său M.M., ocazie cu care nepotul M.I. Ie-a spus că vine din partea lui M. din Bolintin Vale și că are să le facă o propunere. La această discuție au luat parte toți membrii familiei, prilej cu care nepotul M.I. i-a informat că M. poate să-i ajute să mergem în Spania la muncă.

Inculpatul M.I. Ie-a comunicat că M. urma să le întocmească toate formalitățile în momentul în care ajungeau în Spania, respectiv contract de muncă și dreptul de rezidență, că urmau să beneficieze de cazare într-o casă cu mai multe camere, că vor primi fiecare suma de 60 euro în vederea cumpărării de alimente pentru primele zile de muncă. De asemenea, acesta i-a informat că pentru efortul depus de M. trebuie să-i dea acestuia un comisI. în sumă de 300 euro, sumă pe care aveau să o plătească la întoarcerea în țară. Tot la întoarcerea în țară ar fi trebuit să-i restituie lui M. și cei 60 de euro pe care îi primeau pentru hrană.

Partea vătămată nu s-a hotărât să dea curs acestei propuneri pe loc și au mai trecut aproximativ 2-3 zile timp în care a continuat să meargă la cules de struguri.

În acest interval de timp, inculpatul M.I. a umblat singur prin Mangalia pentru a căuta și alte persoane care ar fi fost dispuse să meargă la cules de măsline în Spania.

După cele 2-3 zile, M.I. a plecat împreună cu M.P. în comuna Bolintin Vale, cu scopul de a lua bani de la M., bani ce aveau să fie folosiți pentru închirierea unui mijloc de transport care să conducă persoanele interesate să meargă la muncă, din Mangalia în localitatea Bolintin Vale.

Revenind în Mangalia, inculpatul M.I. a închiriat un microbuz. Având în vedere că îl cunoștea pe M.I. ca fiind o persoană serioasă, iar condițiile prezentate de acesta păreau avantajoase, a luat hotărârea de a merge la muncă în Spania prin intermediul lui M.

În seara zilei de 02 septembrie 2007, au ajuns în corn. B. V. și au fost cazați toți la domiciliul lui M., unde au stat aproximativ 3 zile.

Inculpatul M. Ie-a confirmat că este vorba de cules de măsline, că vor primi câte 4 euro pentru fiecare, lădiță, că vor fi cazați într-o casă mare, că vor primi la sosirea în Spania suma de 60 euro pentru alimente, că el se va ocupa în Spania de întocmirea contractelor de muncă și de obținerea dreptului de rezidență și că pentru serviciile sale urma să-i plătească la întoarcerea în țară un comisI. în sumă de 300 euro. Totodată, acesta Ie-a precizat că el va acoperi cheltuielile de transport și că la revenirea în țară trebuia să-i restituie și cei 60 euro primiți anterior.

După ce au ajuns in Spania s-au odihnit 2-3 ore, după care au plecat să caute lemne și celofan pentru a ridica corturi. In acea seară au dormit în corturile confecționate de ei și precizează că în cortul în care a dormit el au mai stat și alte 7 persoane.

A doua zi dimineață, M. i-a informat că în loc de 300 euro reprezentând comisionul pe care îl stabiliseră la plecarea din țară acesta Ie-a cerut 1.000 euro de persoană, pe care trebuia să-i achite în 4 tranșe câte 250 de euro, după fiecare 10 zile de muncă.

Totodată, a constatat că deși le spusese că le va plăti cu 4 euro pentru fiecare lădiță de măsline culese, acolo nu se făcea calculul la lădițe, ci la un butoi care avea aproximativ 30 - 40 kg.

Văzând acestea, părțile vătămate s-au declarat nemulțumite, iar ca răspuns M. a început să-i amenințe spunându-le că îi bate, că îi omoară și că trebuie să muncească ca să-i restituie banii.

Partea vătămată a mai arătat ca alături de M. mai erau încă 2 persoane care erau puse de către acesta să-i păzească pe muncitori pentru ca aceștia să nu fugă și care aveau asupra lor bâte și săbii, avertizându-i că dacă intenționează să fugă, „le vor rupe picioarele".

Acesta a mai arătat că la livadă, în afară de acest grup, mai erau și alți români care munceau la fel, dar nu cunoaște alte amănunte cu privire la aceștia. Din acel moment, de frică, au început să lucreze crezând totuși că vor fi plătiți pentru munca prestată.

După ce au trecut 7 zile în care au muncit de la 4 dimineața până la ora 20.00 proprietarul livezii a venit și i-a dat soției inculpatului M. plicurile cu bani pentru munca prestată de fiecare dintre ei, plicuri ce ar fi trebuit să le fie înmânate părților vătămate.

Aceasta i-a dat plicurile soțului său M., însă acesta Ie-a dat la fiecare numai câte 5-10 euro pentru mâncare, restul de bani oprindu-i și spunându-le că reprezintă o parte din comisI..

Pe perioada celor 7 zile, partea vătămată a primit de la M. o dată la 2-3 zile alimente care proveneau din gunoaie, iar apa pe care Ie-o dădea era adusă dintr-o fântână în care pluteau scutece de copii precum și alte reziduuri.

Condițiile de muncă erau foarte grele, iar oamenii lui M. îi obligau să umple 6-7 butoaie de măsline pe zi, amenințându-i că în caz contrar vor fi bătuțion

În cauză părții vătămate i-au fost prezentate mai multe fotografii, în vederea recunoașterii după planșă foto a vreunuia dintre traficanți, ocazie cu care acesta a indicat fotografia numitului C.M., ca fiind cel pe care-l cunoaște sub numele de „M.,fapt ce rezulta din procesul verbal atașat la dosarul cauzei . În cursul cercetării judecătorești a arătat ca nu se constituie parte civilă.

Declarația părții vătămate R.I. se coroborează cu declarațiile celorlalte părți vătămate si civile, ca de altfel cu întregul material probator. Astfel acesta a arătat că în data de 2 septembrie 2007, în cartierul unde locuiește în Mangalia, a venit un cetățean pe nume M.I., care a spus că poate să-i găsească un loc de muncă în Spania, la cules de măsline.

Împreună cu alte 13 persoane, au fost urcați într-un microbuz și au fost duși la Bolintin Vale, acasă la numitul M. Acolo erau mai mulți bărbați, iar M. Ie-a spus că trebuie să-i plătească suma de 300 euro fiecare drept comisI. pentru găsirea locului de muncă și tot acesta Ie-a spus că în Spania vor avea asigurată cazarea și masa, că vor primi suma de 60 de euro pentru cheltuieli cu transportul și că vor fi plătiți cu 4 euro pentru fiecare lădiță de măsline culeasă. Taxa de 100 euro pentru transport precum și asigurarea de sănătate în valoare de 85 000 lei au fost plătite de M. La ieșirea din România, M. a strâns toate cărțile de identitate sub pretextul că el o să aibă mai bine grijă de ele.

Ajunși în Spania, au fost duși pe o plantație de măslini, iar M. Ie-a spus că o să le dea niște corturi și saltele. Până la urmă, au primit de la M. doar saltele, iar corturile au fost improvizate din diferite materiale. în momentul în care au încercat să se plângă de condițiile mizere în care stăteau M. Ie-a spus că dacă încearcă să fugă, „le taie tendoanele" și că, oricum îi sunt datori cu suma de 1.000 de euro fiecare, pe care o să-i achite din sumele câștigate la culesul de măsline. Programul de lucru era de orele 04,00 dimineața până la orele 20,00, iar plata era de 4 euro pentru o lădiță de măsline culeasă. Banii urmau să-i primească la un interval de 10 zile, iar din aceștia M. își oprea un comisI. de 250 de euro, pentru achitarea datoriei de 1.000 de euro. M. își nota într-un carnețel hrana pe care Ie-o aducea urmând ca ulterior să-și oprească banii cheltuițion

Datorită acestor condiții, într-o noapte în jur de ora 01,00 - 02,00 s-a hotărât să fugă, în timp ce M. și ceilalți ai lui erau sub influența băuturilor alcoolice. Astfel, au ajuns la o benzinărie, fiind ajutați de organele de poliție și îndrumați cum să ajungă la Consulatul României din Sevilla.

Partea vătămată R.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Fiind audiată, partea vătămată S.V. a precizat că, în cursul lunii septembrie 2007, a venit la domiciliul său din Mangalia numitul M., pe care-l cunoștea mai de mult și l-a întrebat dacă vrea să meargă în Spania, la cules de măsline, spunându-i că va lucra cu contract de muncă. După câteva zile, partea vătămată a plecat cu un autobuz al firmei SC A. SA, însoțit de „S." și de M. Cei doi i-au promis că-i vor caza în corturi, dar când au ajuns în Spania, i-au dus în satul Bolullos și i-a lăsat sub cerul liber, fiind nevoiți să -și confecționeze singuri corturi, din lemn și folie de celofan.

În acest sat, au stat aproximativ 3 săptămâni, muncind de dimineața până seara târziu. Erau hrăniți cu conserve stricate, pe care îi puneau să le plătească cu 3-4 euro. Deși munceau câte 15-16 ore pe zi, banii erau luați de la patronul plantației de măsline de către soțiile numiților „ S." și „ M.", iar ei nu primeau nici un ban.

În data de 16 septembrie 2007, cei doi au primit banii de la patron și Ie-a dat câte 10 euro la fiecare. „S." și „ M." le-au luat cărțile de identitate când au intrat în Spania și nu le-au dat voie să iasă din satul respectiv, fiind amenințați de aceștia cu sabia și cuțitul.

În dimineața de 16 septembrie 2007, întrucât cei doi s-au îmbătat, au reușit să fugă.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată S.V. se constituit inițial parte civilă cu suma de 300 euro, iar ulterior cu suma de 500 reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

De asemenea, din declarația părții vătămate M.F., a rezultat că la începutul lunii septembrie, a venit M.I., vărul său, care l-a întrebat dacă vrea să meargă în Spania la cules de măsline, cu contract de muncă, spunând că-i va plăti cu 5 euro/lădiță.

La câteva zile, au plecat mai mulți băieți la Bolintin, unde au locuit în casa numitului M.C. o perioadă de 4 zile, pentru a se strânge 40 de oameni. După ce s-au strâns 40 de oameni, au plecat din Bolintin cu un autocar, însoțiți de C. M. și familia acestuia, până în Spania. Inițial, acesta Ie-a spus că le va găsi o locuință, dar în realitate au locuit pe un câmp dormind pe niște saltele, sub cerul liber. Ulterior, au strâns din gunoaie materiale și și-au construit singuri un fel de corturi. Timp de 3 săptămâni, au muncit de la 4 dimineața până la 7 seara. Patronul plantației le dădea plicurile cu bani, care imediat le erau luate de soția lui M., de fiica lui M. și de cumnații acestuia C. și „D.” care-i amenințau cu săbiile, și astfel le luau toți banii.

M.C. le dădea câte 10 euro la 4 persoane pentru mâncare sau le aduceau conserve stricate din gunoaie. în data de 16 septembrie 2007, părțile vătămate au reușit să fugă și a ajuns în țară.

În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., pentru fiecare recunoaștere în parte fiind atașate procesele verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Deși partea vătămată M.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 de euro, reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania, în cursul cercetării judecătorești a arătat ca nu se mai constituie parte civila.

Partea vătămată S.B. a arătat că la începutul lunii septembrie, a aflat că mai mulți cetățeni din Mangalia au fost recrutați de un individ pe nume M.I., pentru a munci în Spania la cules de măsline și a decis să plece si el.

Precizează partea vătămată că inculpatul M.I. Ie-a făcut cunoscut că transportul, cazarea și masa sunt asigurate și acolo vor primi 5 euro pentru fiecare lădiță de măsline culeasă, precum și că urma să primească suma de 60 de euro la sosire în Spania, pentru a avea până la primul salariu. Pentru acest serviciu, toți cei care plecau în Spania, trebuia să-i achite numitului M. suma de 300 de euro. Părțile vătămate au fost cazate în localitatea B., la domiciliul lui M., de unde au plecat spre Spania cu un autocar.

M. a ridicat cărțile de identitate și Ie-a păstrat asupra sa, cu excepția situației când trebuiau prezentate la vamă. La plecarea din România, M. Ie-a promis părților vătămate că le va face contracte de muncă pentru a nu avea probleme cu poliția spaniolă. Ajunși la plantația de măslini, victimele nu aveau voie să iasă în oraș sau să dea telefoane, iar de mâncare primeau mâncare adunată din gunoaie pe care M. o trecea pe un caiet cu un preț stabilit tot de el. După o săptămână, au primit 10 euro pentru patru persoane. Dacă încercau să-i spună că sunt nemulțumiți, M. îi amenința și le spunea că trebuie să facă ce vrea el până când îi vor da datoria, care acum nu mai era de 300 de euro, ci de 1.000 de euro pentru fiecare persoană. Pe plantație, au dormit sub cerul liber pe niște saltele vechi, iar ulterior și-au construit din folii și alte resturi, niște corturi.

După trei săptămâni, partea vătămată s-a hotărât să fugă împreună cu celelalte persoane, au prins un moment în care M. și prietenii lui s-au îmbătat și au adormit, au fugit pe câmp, aproximativ 30 de persoane, până au ajuns la o benzinărie și au sunat la poliție pentru a-i ajuta să-și recupereze documentele de identitate.

Procedându-se la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. A arătat ca nu se constituie parte civila ci dorește ca aceștia să suporte rigorile legii.

Partea vătămată L.D.P. a arătat că M., din Bolintin Vale era prieten cu inculpatul M.I., pe care l-a trimis după forță de muncă în orașele Constanța, Medgidia și Mangalia.

Inculpatul M.I. a prezentat spus părților vătămate situația potrivit cu care M. îi poate duce și le poate asigura un loc de muncă pe termen de trei luni în Spania, în schimbul sumei de 300 euro, pe care trebuia să-i plătească la sfârșitul celor trei luni, că le oferă cazare și hrană. Fiind de acord cu aceste condiții, partea vătămată a acceptat, însă, ajungând acolo, a constatat că nimic din ceea ce i s-a precizat în țară nu era adevărat. Erau ținuți în corturi, erau forțați să mănânce ce le dădeau traficanții, pentru mâncarea primită fiind trecuți cu datorii astfel încât, partea vătămată s-a considerat sechestrata iar munca sa exploatată.

Partea vătămata a mai arătat că în momentul în care își arătau nemulțumirea față de modul în care sunt tratați, puși să muncească, erau lovite în așa fel încât să nu li se lase semne. Ca urmare a acestor întâmplări, atât partea vătămată, cât și celelalte persoane cu care venise din România, au hotărât să fugă si pentru ca într-o seară cei care răspundeau de livada în care erau sechestrați au consumat băuturi alcoolice, profitând de această situație, în jurul orelor 02,00, au fugit și au apelat la poliție, care i-a ajutat să-și recupereze cărțile de identitate. Deși partea vătămată L.D.P. s-a constituit inițial parte civilă cu suma de 300 euro, reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania, ulterior a arătat ca nu se mai constituie parte civilă.

Potrivit declarației părții vătămate M.D., la începutul lunii septembrie 2007, a venit în orașul Mangalia vărul său M.I., care locuiește în „Clejani” și l-a întrebat dacă vrea să meargă în Spania, la cules de măsline, cu contract de muncă. Fiind de acord cu propunerea făcută, după câteva zile au plecat mai multe persoane cu un microbuz, la Bolintin Vale, la locuința lui M.C., unde au locuit timp de 3 zile până s-au strâns 50 de persoane. Numitul M.I. Ie-a zis că, din salariul obținut în prima lună, trebuia să-i dea fiecare câte 300 de euro, reprezentând comisI.ul său.

Când au plecat spre Spania, M.C. Ie-a spus că vor locui într-o casă cu toate condițiile, în afară de curent electric. După ce au ajuns acolo, au fost cazați chiar în livada în care munceau, pe niște saltele rupte, luate din gunoi.

După ce au ajuns în Spania, M. Ie-a luat la toți cărțile de identitate, spunându-le că îi datorează câte 1.000 de euro, comisI.. Victimele munceau în jur de 15-16 ore pe zi, împărțiți pe mai multe grupuri, li se aducea mâncare de la gunoi, iar pentru aceasta li se cereau bani, sume pe care ei nu le aveau, motiv pentru care erau trecuți într-un caiet cu datorii.

La sfârșitul săptămânii, patronul spaniol le dădea câte un plic pe care era scris numele fiecăruia, dar nu au văzut ce sumă era în plicuri, pentru că imediat plicurile erau luate de soția lui M.C.

Erau amenințați cu săbiile și cu cuțitele de M., de fratele lui, D. și de cumnatul acestuia, pe nume C.

După aprecierea sa, plătind fiecare coș de măsline cules la 5 euro, consideră că trebuia să fie plătit cu suma de 600 de euro/ săptămână. Partea vătămată M.D. se constituie parte civilă cu suma de 500 euro, reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Partea vătămată A.S. declară că la începutul lunii septembrie 2007, l-a cunoscut pe numitul I., care i-a propus să lucreze în Spania la cules măsline, de față fiind și alte persoane care erau interesate și ele de acest lucru.

Acesta Ie-a spus că vor fi plătiți cu 5 euro pentru o lădiță de măsline, dar mai multe detalii le vor primi de patronul său pe nume M. La scurt timp, mai multe persoane au plecat împreună cu I. la patronul acestuia, care avea domiciliul în B. V. și care Ie-a precizat că vor lucra pentru el, urmând să-i achite suma de 300 de euro, comisI.ul lui, și 60 de euro pentru transport.

După trei zile, timp în care au stat la M. acasă, au plecat în jur de 47 de persoane către Spania, însoțiți fiind de M., mama și copiii acestuia, I. și soția lui. Când au ajuns în Spania, M. Ie-a cerut cărțile de identitate, motivând că o să aibă el grijă de ele ca să nu se piardă.

Ajunși în Spania, au observat că nu aveau nimic din ceea ce le promisese M., mai mult, acesta Ie-a precizat că au o datorie de 1.000 euro față de el. întrucât și-au exprimat nemulțumirea față de condițiile găsite, M., împreună cu oamenii săi, i-au amenințat.

Programul de lucru era de la orele 04,00 până seara la orele 19,00, timp în care victimele culegeau aproximativ 8-10 lădițe cu măsline pe zi. După 8-9 zile de muncă, nici unul dintre ei nu au primit vreun ban pentru munca prestată.

Văzând aceasta, partea civilă s-a hotărât să fugă împreună cu alte persoane și astfel au ajuns la o benzinărie, unde au fost ajutați de polițiștii spanioli și tot de aceștia au fost îndrumați să ajungă la Consulatul României din Sevilla. Partea vătămată A.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.

Din declarația martorului A.I. rezultă că, la începutul lunii septembrie 2007, un prieten din localitatea Mangalia, pe nume S.V., i-a spus că o cunoștință de-a sa, pe nume M.I. ar putea să-i ajute să meargă în Spania, la cules de măsline. I. răspândise prin oraș zvonul că în orașul Bolintin există o persoană pe nume M., care are multe relații în Spania și le poate oferi locuri de muncă în agricultură. Pe data de 2 septembrie, l-a contactat pe I., care pregătise un microbuz pentru a-i transporta la locuința lui M. pe cei care doreau să plece la muncă în Spania, fiind asigurat că acest M. este un om de încredere.

Împreună cu încă 11 persoane din Mangalia, s-au deplasat cu microbuzul la domiciliul lui M., care de fapt era o vilă în curtea căreia se aflau mai multe autoturisme înmatriculate în România și în Spania.

După un timp, a apărut și M., care era în stare de ebrietate și care Ie-a spus că în Spania vor primi pentru fiecare coș de măsline cules, suma de 5 euro,,vor fi cazați în condiții bune, cu program de lucru este între orele 7,00 - 14,00, și că nu vor mai avea nevoie de contract de muncă, întrucât după 6 sau 7 luni, autoritățile spaniole le vor acorda drept de rezidență.

La gara din Sevilla, după ce au coborât din autocar, M. a ținut să le spună că a plătit pentru călătoria lor suma de 15.000 euro, motiv pentru care suma de 300 de euro convenită inițial, s-a modificat la 1.000 de euro pentru fiecare persoană. La gară au fost așteptați de un anume C., cumnatul lui M., care i-a transportat cu un microbuz într-o pădure lângă o plantație de măslini, unde au primit de la M. și C. niște saltele vechi și murdare.

Au fost nevoiți să-și improvizeze niște adăposturi din resturi de materiale și folii din plastic. Se spălau în găleți, iar mâncarea pe care le-o dădeau consta în resturi adunate de M. și C. de prin gunoaie. Când au încercat să protesteze, cumnata lui M. a luat o sabie cu care i-a amenințat că „le taie gâtul”.

Într-o altă zonă, se aflau corturi amenajate în care se aflau alte persoane, muncitori români, care munceau tot pentru M. și C. refuza să-i lase să iasă din acea localitate, motivând că nu trebuie să fie remarcațion Au stat în aceste condiții și au muncit circa 11 zile, fiind treziți în fiecare zi la orele 4,00 și munceau până seara la orele 21,00. Spaniolul pe plantația căruia au muncit îi plătea, punând banii în plicuri, însă aceștia erau luați de M. și C. care le dădeau câte 3 sau 4 euro, pentru mâncare. în cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care martorul a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii.

Din declarația martorului I.V., a rezultat că la începutul lunii septembrie 2007, a venit în orașul unde domiciliază un anume „D.", care în realitate se numește M.I. și acesta Ie-a spus că-l cunoaște pe un individ M. din Bolintin, care le poate găsi de lucru în Spania, la cules de măsline. Astfel, un prim grup de 18 bărbați a plecat către Bolintin și după câteva zile a plecat și el împreună cu alte persoane, unde-i aștepta M.I. și M. Aici, martorul s-a întâlnit cu celălalt grup, format din cei 18 bărbați și au început să discute despre condițiile de muncă din Spania, cu M.I. după care a intervenit și M., care Ie-a precizat că pentru 10 zile de muncă la cules de măsline urmează să primească fiecare minimum 800 de euro, că pentru găsirea locului de muncă și cheltuielile de transport urmează să dea fiecare câte 1.000 de euro într-un termen de 40 de zile, că pentru fiecare coș de măsline cules vor primi 4 euro și că vor avea condiții de cazare foarte bune, fiind repartizați la o fermă câte doi în cameră.

La câteva zile, a sosit un autocar în care s-a îmbarcat tot grupul, aproximativ 46 de persoane, însoțiți de M. și I. Călătoria până în Spania a durat 4 zile, iar șoferul a primit de la M. suma de 6.400 de euro, iar acesta i-a dat lui M. actele de identitate, moment în care acesta a zis „acum sunteți ai mei”.

În Spania au fost așteptați de cumnatul lui M., pe nume C., care i-a transportat cu un microbuz la plantația de măsline, unde de fapt nu era nici o fermă cu camere pentru cazare așa cum le spusese M. și C. ci aceștia le-au dat 20 de saltele pe care urmau să doarmă 40 de persoane. Intr-o primă fază, M. nu a putut să le asigure de lucru decât la 10 dintre persoane venite în Spania, pentru o perioadă de 3 zile. întrucât ceilalți au început să obiecteze, spunând că vor să muncească și ei, M. Ie-a dat câte 5 euro de persoană, pentru a cumpăra mâncare. Martorul mai tot timpul purta discuții contradictorii cu M., motiv pentru care acesta i-a atras atenția că nu o să-i fie bine dacă mai continuă.

După câteva zile, martorul, împreună cu încă trei persoane, au reușit să fugă și au cerut ajutorul polițiștilor la telefon care i-au spus lui M. să restituie actele de identitate celor patru muncitori. Polițiștii i-au condus până la plantație și i-au solicitat din nou lui M. să aducă cele patru cărți de identitate la o benzinărie. De acolo au plecat pe jos către Sevilla cu speranța că vor găsi ceva de lucru, însă au stat 2 zile în gara din Sevilla, după care au fost racolați de un alt rrom pe nume „T.”, care i-a dus pe o altă plantație și în 7 zile au strâns circa 200 de euro de fiecare, din care i-au dat acestuia câte 20 de euro.

În intervalul cât au muncit pentru T., numitul B.l., unul dintre cetățenii români care-l însoțise pe martor în momentul când au fugit, a plecat înapoi în gara din Sevilla și a fost reperat de M. și C. care l-au adus înapoi pe plantație. La locul unde muncea martorul I.V. a venit B.l., însoțit de M., C. și D. Numitul M. s-a plâns că sunt foarte multe declarații împotriva sa și i-a cerut să meargă la consulat pentru a relata un neadevăr, respectiv să precizeze că au fost bine tratați de el și rudele lui, și că li s-au asigurat condiții decente de cazare și masă. Tot atunci, M. I-a transportat pe martor și pe ceilalți trei muncitori la Consulatul României din Sevilla, mai precis în fața unui telefon public, după care acesta a sunat la consulat, mințind că el este V. și că se află în Sevilia cu ceilalți trei muncitori rromi, care nu mai fuseseră găsițion Una din funcționarele de la consulat a venit la locul unde se aflau aceștia și acolo martorul a dat o declarație în care a relatat în mod real tot ceea ce i s-a întâmplat și nu a ținut cont de rugămințile lui M. de a denatura adevărul.

Din planșele foto prezentate pentru recunoaștere, martorul a recunoscut pe M. în persoana lui C.M., pe C. în persoana lui C.C. și pe „D.” în persoana lui C. D., fiind întocmite planșe foto și procese verbale pentru fiecare recunoaștere în parte.

Fiind audiat, martorul B.I. acesta a declarat că, pe la sfârșitul lunii august, a aflat de la o persoană cunoscută că M.I. recrutează oameni pentru a merge la cules de măsline, în Spania. Fiind interesat, a luat legătura cu M.I., care i-a precizat că în Spania va primi 5 euro pentru o lădiță de măsline culese, că vor fi cazați într-o locuință și că vor primi bani pentru mâncare, de toate acestea urmând să se ocupe un prieten de al său pe nume M. din Bolintin. Pe data de 05 septembrie 2007, au plecat cu un autocar din fața casei lui M., iar înainte de a se urca în autocar, acesta Ie-a cerut cărțile de identitate care au stat tot timpul la el. în data de 08 septembrie 2007, au ajuns în Spania și din fața unei benzinării au fost transportați cu un microbuz condus de o persoană pe nume C., la o fermă de măslini. Aici au constatat că nu aveau nimic din ceea ce le fusese promis și au fost nevoiți să-și amenajeze niște corturi din folie de plastic și au dormit pe niște saltele vechi și murdare. Timp de trei zile, nu au primit nimic de lucru. Martorul, împreună cu I.V., S.M. și D. s-au deplasat în oraș, spunându-i lui M. că merg să cumpere ceva de mâncare, însă acești, după o înțelegere prealabilă, au mers la poliția locală pentru a declara care este situația lor și pentru a-i ajuta să-și recupereze cărțile de identitate de la M.

Împreună cu un echipaj de poliție au mers la acea plantație și i-au cerut lui M. să le restituie cărțile de identitate, timp în care au spus organelor de poliție că în situația lor mai sunt încă 30 de persoane, aceștia le-au răspuns că nu pot interveni atâta timp cât cetățenii respectivi nu sesizează autoritățile. Ulterior a fost găsit de M. care i-a propus să se reîntoarcă să lucreze pentru el, lucru pe care l-a și făcut, iar în același timp, acesta i-a cerut să-i spună unde sunt I.V., S.M. și D.

Martorul i-a condus pe M. și M.I. la acea fermă, iar acolo aceștia au încercat să-i convingă să meargă la Consulatul României din Sevilla, pentru a declara că nu au fost sechestrați și că ceilalți colegi care au plecat, au făcut acest lucru, pentru că nu Ie-a plăcut munca. M. Ie-a dat bani pentru a putea suna la Consulat însă aceștia și-au menținut declarațiile date anterior.

Din planșele foto prezentate pentru recunoaștere, martorul a recunoscut pe M. în persoana lui C.M. și pe „D.” în persoana lui C.D., fiind întocmite procese verbale și planșe foto pentru fiecare recunoaștere efectuată.

Transportul cetățenilor români, care au apelat la Consulatul României din Sevilla, pentru a fi ajutați să se reîntoarcă în țară s-a făcut cu un autocar al firmei SC A. SA în cauză au fost audiați în calitate de martori și cei doi conducători auto, care au efectuat această deplasare a cetățenilor români din Spania în România.

Martorul B.N.G. declară că este șofer la SC A. SRL și în seara zilei de 16 septembrie 2007, a primit telefon în jurul orei 23.00 de la dispecera din Spania, care l-a informat că trebuie să îmbarce un grup de 27 de bărbați, care se aflau în incinta Consulatului României din Sevilla. A plecat spre Sevilla în jurul orei 23.45, unde a ajuns în jurul orei 04.30 și a îmbarcat un număr de 27 cetățeni români.

Pe drumul spre România, din discuțiile avute cu pasagerii și din cele auzite, a reieșit faptul că aceste 27 de persoane au plecat din România în data de 02 septembrie 2007, pentru a lucra la o cultură de măsline, cu condiția de a-i da câte 300 de euro persoanei care Ie-a oferit locul de muncă respectiv. În momentul în care au ajuns în Spania, suma inițială de 300 de euro a fost mărită la 1.000 de euro pentru fiecare persoană, sumă imposibilă de restituit, deoarece un coș de măsline culese era remunerat cu 20 de euro, media pe zi fiind de 5 coșuri.

Totodată, conform celor spuse de pasagerii din autocar a rezultat faptul că nici cei 20 de euro promiși pentru fiecare coș de măsline nu au fost oferiți, toți banii revenindu-le celor care i-au obligat să muncească.

De asemenea, din discuțiile purtate cu pasagerii, aceștia au declarat verbal că au fost amenințați cu săbii de către membrii unei grupări de naționalitate română, iar toți membrii grupării erau domiciliați în zona localității B. Din discuții a mai înțeles că 3 persoane cu numele M. erau veri cu M. din Bolintin, despre care se cunoștea că face parte din grupare și un alt M. care este fratele acestuia.

Martorul P.A. declară că este șofer la SC A. SRL și în data de 16 septembrie 2007, se afla în Spania, în localitatea Rocheta de Mar în staționare, când, în jurul orei 23,00 colegul său B.G., șoferul titular, a primit un telefon prin care i se cerea să se deplaseze la Sevilla să îmbarce un grup de muncitori români de la Consulat, pe care să-i transporte spre România, lucru pe care l-a și executat.

Pe drumul spre România, din discuțiile auzite de la pasageri, a dedus că aceste 27 de persoane au plecat din România pe data de 2 septembrie 2007, la muncă pe o plantație de măsline. Ajunși în Spania, înțelegerea privind plata salariilor pentru munca prestată nu a mai fost aceeași conform celor stabilite în România. De aici, au început divergențele între cei 27 și membrii grupării. Din câte a înțeles, aceștia nu au primit decât câțiva euro (de la 2 - 10 euro) și banii erau doar pentru mâncare. De asemenea, a înțeles din conversațiile lor că au fost cazați în condiții inumane și obligați să muncească. Totodată, din conversațiile lor a înțeles că o persoană din cele 27 este frate cu unul din gruparea aflată pe teritoriul Spaniei, pe nume M., iar alți trei din cei 27, verișori cu acest M.

Ca urmare a faptului că victimele traficului au precizat despre faptul că au dat declarații în fața reprezentantului misiunii diplomatice române din Sevilla s-a luat legătura telefonic cu consulul României din acea țară și pe fax au fost transmise în fotocopie declarațiile olografe date de cetățenii români, precum și copii ale unor înscrisuri ce au fost puse la dispoziție de către aceștia. Din toate aceste declarații olografe rezultă cu certitudine că cetățenii români au fost cazați în condiții inumane, au fost exploatați la muncă și nu au beneficiat de hrana corespunzătoare pentru munca prestată mai mult de 12 ore pe zi.

Au fost făcute verificări în vederea depistării persoanelor implicate, ocazie cu care s-a stabilit că inculpații C.C. și M.I. sunt în țară, motiv pentru care s-a procedat la audierea acestora în cursul cercetării judecătorești deși au fost citați atât la domiciliu, dar si prin afișare la ușa instanței existând date ca sunt in străinătate fără a li se cunoaște adresa nu s-au prezentat in vederea audierii ca de altfel si inculpații C.M., C.D., C.C.

În declarația sa in cursul urmăririi penale inculpatul C.C. a arătat ca locuiește în Bolintin și este vecin cu inculpatul C.M., nu are relații de prietenie cu acesta. A mai precizat că nu a fost plecat din țară în cursul anului 2007. în anul 2006 a fost plecat în Spania cu soția și copilul în localitate Ciudad Real și a fost cazat timp de 2 zile la locuința lui C.M. Inculpatul C.M. locuia împreună cu familia și alte rude. Pe inculpatul C.M., inculpatul C.C. la întâlnit în Spania și fiind din aceeași localitate a apelat la acesta pentru a-l găzdui o zi sau două, până își găsea ceva de lucru. După aceasta inculpatul C.C. s-a mutat cu familia sa la o gazdă unde a locuit o lună și jumătate, iar apoi a plecat în localitatea Placencia. A muncit la cules de măsline și cireșe și constatând că nu strânge suficienți bani pentru a-și întreține familia a hotărât să revină în țară. De la întoarcerea în România nu a mai fost plecat în străinătate.

Din câte își amintește inculpatul C.C., în urmă cu aproximativ 2 -3 luni, a auzit de la vecini și rude că la locuința lui C.M. au fost aduse mai multe persoane, bărbați, cu care acesta urma să plece în Spania. Tot din auzite a aflat că persoanele ce urmau să plece în Spania trebuiau să -i plătească lui C.M. câte 1.000 euro. A înțeles că acești bani trebuiau dați pentru faptul că le găsea de muncă, iar suma le era oprită din primul salariu. Inculpatul C.C. nu a văzut acele persoane ce au fost cazate la locuința lui C.M. și nici momentul în care acestea au plecat cu un autocar.

Cu ocazia audierii i s-a adus la cunoștință inculpatului că unele dintre părțile vătămate audiate în prezenta cauză l-au indicat cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșă foto, ca fiind unul dintre cei care i-au exploatat la muncă. Ocazie cu care acesta a precizat că este posibil ca aceste persoane să-l fi confundat cu numitul C.N., deoarece acesta seamănă foarte bine cu el.

Inculpatul C.C. a declarat faptul că nu a exploatat nici o persoană la muncă în Spania și nici nu a avut legături cu frații C. sau cu numitul M.I. pentru a desfășura astfel de activitățion De altfel numele de M.I. nu-i spune nimic și nici nu cunoaște vreo persoană cu acest nume.

Inculpatul M.I., a arătat cu ocazia audierii la urmărire penala că nu s-a ocupat de racolarea persoanelor ce au fost exploatate în Spania și, mai mult, și el este una dintre victimele ce au fost exploatate cu acea ocazie. A auzit prin mama sa ca se plece în străinătate, la cules de măsline si va primi 4 euro pentru o lădiță de struguri. A fost de acord cu această propunere, motiv pentru care s-a deplasat la București, în Gara de Nord, de unde a preluat de un microbuz și dus în localitatea Bolintin Vale și cazat la locuința unui bărbat pe care nu-l cunoaște, o perioadă de două săptămâni.

În toată această perioadă, la locuința respectivă, au fost aduși de inculpatul M.I. din Clejani, în fiecare zi câte 2-3 bărbați, în special din Mangalia, până s-au strâns în jur de 38 de persoane.

În Spania a plecat împreună cu bărbatul la care fusese găzduit, precum și cu ceilalți bărbați din Mangalia și M.I. din Clejani. Bărbatul la care fusese găzduit în România Ie-a precizat tuturor că le va da timp de o lună de zile câte 60 euro, bani de cheltuială, pentru ca la ajungerea în Spania să le precizeze că au să-i restituie fiecare câte 1.000 euro. De asemenea, inculpatul menționează faptul că actele de identitate ale tuturor persoanelor au fost luate de către cel care-i găzduise la Bolintin Vale, aceste acte de stare civilă nu le-au mai primit înapoi decât la momentul intervenției poliției spaniole.

La ajungerea în Spania au fost preluați de un microbuz și transportați până la o plantație, iar 2-3 zile au dormit sub cerul liber, după care bărbatul la care fusese găzduit în România Ie-a adus cartoane și celofan pentru a improviza fiecare câte un cort în care să se adăpostească.

Erau treziți în jurul orelor 4 dimineața și transportați cu un microbuz până la o plantație, unde rămâneau să muncească până la orele 19,00 erau hrăniți cu mâncare strânsă din gunoaie, iar apa le era dată dintr-o fântână părăsită și murdară. Inculpatul M.I. precizează că nu a primit nici o sumă de bani pentru munca depusă.

Totodată, acesta a declarat că s-a aflat în grupul care a fugit de pe plantație și s-a refugiat împreună cu celelalte victime la o benzinărie, unde au fost găsiți de către autoritățile spaniole. în timp ce se aflau la acea benzinărie au venit în acel loc și cei care-i păzeau pe plantație și le-au cerut să se întoarcă, pentru că altfel „îi bagă la pușcărie".

După venirea organelor de poliție și primirea actelor de identitate, cetățenii români au plecat la Consulatul României pentru a solicita sprijin, iar potrivit declarației M.I. nu i-a mai însoțit pe ceilalți la consulat pentru a sesiza cele întâmplate, ci a mers la o soră de-a sa, care locuiește în Spania, la Madrid.

Inculpatului i s-a prezentat fotografia numitului C.M., iar cu această ocazie acesta a declarat că inculpatul C.M. este bărbatul la care a fost găzduit la Bolintin Vale și care s-a ocupat de transportul grupului în Spania și totodată, cel care i-a obligat să muncească în folosul lui.

Având în vedere cele declarate de către inculpatul C.C., precum și inculpatul M.I., în cauză s-au efectuat verificări pentru identificarea numiților C.S., C.N. și C.N., persoane despre care inculpatul C.C. a precizat că sunt rude ale învinuiților C.M. și C.D. și care, de asemenea, sunt plecate în Spania de mai mult timp. Au fost întocmite planșe foto în care erau cuprinse fotografiile acestora și s-a procedat la reaudierea părților vătămate și a martorilor și totodată li s-au prezentat noile planșe foto întocmite în cauză.

Fiind reaudiată partea vătămată A.S., aceasta a precizat că își menține declarațiile anterioare și dorește să facă noi completări.

Fiindu-i prezentate noile planșe foto întocmite în cauză partea vătămată a indicat într-una dintre planșe pe cel de la fotografia cu numărul 1, ca fiind individul care la sosirea lor în Spania i-a transportat cu microbuzul până la plantația de măslini din apropierea localității Bolullos - Sevilla. I s-a menționat de către organele de poliție că fotografia indicată îi aparține numitului C.C.F. Despre această persoană, partea vătămată a precizat că se afla permanent în compania inculpatului C.M. zis M., sau îi supraveghea împreună cu celelalte rude ale acestui inculpat. Tot numitul C.C.F. era cel care îi amenința și le spunea că a investit împreună cu C.M. în transportul lor în Spania și că trebuie să-i restituie banii. De asemenea, C.C.F., în momentul în care partea vătămată a fugit împreună cu celelalte persoane de la plantație, a venit însoțit de C.M., M.I. și un cumnat de al lui M., la benzinăria unde se opriseră și a început să-i amenințe cu moartea pentru a-i determina să se întoarcă la muncă pe plantația de măslini.

Fiindu-i prezentată o a doua planșă fotografică, partea vătămată A.S. a indicat la poziția nr. 3 pe unul dintre cumnații inculpatului C.M., persoană despre care știe că se numește S. și care de asemenea, îi supraveghea în timp ce munceau pe plantație. A luat la cunoștință că cel indicat de către el se numește C.V., iar despre această persoană partea vătămată a mai precizat că aceasta este cea despre care a precizat că a venit la benzinărie împreună cu C.M. și C.F. și i-a amenințat pentru a se întoarce și a lucra pe plantații.

În cea de a treia planșă prezentată, la poziția nr. 3 partea vătămată I-a indicat pe M.I., acesta fiind cel care a racolat pe majoritatea bărbaților din Mangalia, pentru a munci în folosul inculpatului C.M. Verificându-se datele de identitate ale persoanei indicate de partea vătămată ca fiind M.I. se constată că în realitate acesta se numește M.I. și domiciliază în comuna C., satul C.i județul G. Referitor la această persoană partea vătămată a menționat că după ce au ajuns în Spania, M.I. și-a schimbat atitudinea față de ei și împreună cu inculpatul C.M. și ceilalți indivizi din grupul acestuia obișnuia să-i insulte, să-i amenințe pentru a munci în folosul lor.

În ultima din planșele prezentate părții vătămate acesta a indicat la poziția nr. 4 pe încă unul din cumnații inculpatului C.M. care-i supraveghea cât au munci pe plantație. Acesta avea o sabie însă așa cum rezultă din declarația părții vătămate, persoana respectivă nu i-a amenințat în perioada în care au muncit la acea plantație. I s-a precizat de către organele de poliție că cel indicat de către el se numește C.N.

Partea vătămată A.I. a fost reaudiat și i s-au prezentat noile planșe fotografice întocmite în cauză. în prima planșă fotografică a indicat la poziția nr. 1, bărbatul despre care știa că se numește C., persoană care i-a așteptat în Spania și i-a transportat cu microbuzul la plantația de măslini, unde urmau să lucreze. Pe timpul cât au stat pe plantație și au cules măsline, C. i-a amenințat forțându-i să muncească mai mult spunându-le că trebuie să-și recupereze banii pe care i-a cheltuit împreună cu C.M., pentru transportul lor în Spania. Totodată, partea vătămată a precizat că numitul C. era cel care ținea evidența coșurilor cu măsline culese de către ei. Tot acesta este una dintre persoanele care a venit după ei la stația de benzină, unde se refugiaseră după ce au reușit să fugă de pe plantație, iar cu acea ocazie a încercat să-i convingă să se întoarcă la muncă. Părții vătămate i s-a precizat că persoana indicată de el se numește în realitate C.C.

Din planșa fotografică numărul 2 partea vătămată a indicat fotografia cu nr. 2, ca fiind a persoanei ce era în legătură cu numiții S., C. și inculpatul C.M. zis M., însă acest bărbat nu l-a amenințat și nici nu l-a exploatat. A luat la cunoștință că persoana indicată se numește C.N.

În planșa fotografică nr. 3 a indicat la poziția 3, bărbatul despre care știe că se numește M.I., persoană care i-a racolat pentru a merge la muncă în Spania și tot acesta este cel care i-a dus cu microbuzul la domiciliul lui C.M. zis M. în perioada cât a muncit pe plantație în Spania, M.I. I-a amenințat pentru a-l determina să muncească mai mult și acesta a fost una dintre persoanele care a venit la benzinărie împreună cu S. și M. pentru a-i convinge să se întoarcă la muncă. Cu această ocazie partea vătămată a luat la cunoștință că cel pe care-l cunoaște sub numele de M.I., se numește în realitate M.I.

Fiindu-i prezentată planșa fotografică cu nr. 4, partea vătămată A.I. a indicat fotografia cu numărul 3, ca fiind a celui pe care-l cunoaște sub numele de S., și totodată ca fiind cel care ținea evidența coșurilor de măsline culese de către ei și avea legătură direct cu patronul spaniol. Tot numitul S. era cel care primea plicurile cu banii de pe urma muncii victimelor traficului, și în același timp este una dintre persoanele care a venit la benzinărie pentru a-i determina pe cei care reușiseră să fugă de pe plantație să se reîntoarcă la muncă. Organele de poliție i-au adus la cunoștință părții vătămate că cel indicat se numește C.V.

l-au fost prezentate noile planșe foto întocmite în cauză și părții vătămate A.A. în același timp partea vătămată fiind reaudiată a precizat că în Spania la locul debarcării au fost așteptați de două microbuze și reține că șoferul unuia dintre ele se numea C. sau C. și era cumnat cu inculpatul C.M. Acest C. i-a transportat pe rând la plantația de măslini, unde a constatat că tot ceea ce promiseseră în țară C.M. și M.I. nu erau decât minciuni.

Prezentându-i-se prima planșă fotografică partea vătămată a indicat la poziția nr. 1, pe numitul C. șoferul inculpatului C.M. Despre C., partea vătămată a precizat că îi supraveghea în mod frecvent pe plantație și avea asupra un caiet în care nota coșurile de măsline culese de către ei. Tot acesta era cel care prin amenințări a încercat să-i determine să muncească mai mult în folosul său și al lui C.M., motivând că trebuie să-și recupereze banii pe care-i cheltuise pentru transportul lor în Spania. Organele de poliție i-au adus la cunoștință părții vătămate A.A. că cel indicat de către el se numește în realitate C.C.F. Referitor la această persoană, partea vătămată a precizat că a venit împreună cu C.M., cu numitul S. și M.I. la benzinăria unde se opriseră și i-a amenințat că-i omoară dacă nu se întorc la muncă.

În cea de a doua planșă fotografică, la poziția nr. 3, partea vătămată l-a indicat pe cumnatul lui C.M., pe nume S. și care participa împreună cu C.C. la supravegherea lor și totodată la constrângerea victimelor pentru a-i determina să muncească. Numitul S. avea legături directe cu patronul spaniol al plantației și ținea tot timpul asupra sa un caiet în care nota cât muncea fiecare victimă. Partea vătămată a luat la cunoștință că persoana indicată se numește în realitate C.V.

În planșa fotografică nr. 3, la poziția nr. 3, la indicat pe cel cunoscut sub numele de M.I., cel care s-a ocupat de racolarea și transportul lor în Spania iar după ce au ajuns acolo și-a schimbat atitudinea, i-a insultat, amenințat cerându-le să muncească mai mult fără a avea pretenții la cazare, hrană și apă. Totodată, M.I. a participat la activitatea de intimidare și amenințare a celor care se refugiaseră în benzinărie după ce reușiseră să fugă de pe plantație și a venit în acel loc împreună cu C.M., C.V. și C.C.F.

În ultima planșă prezentată, partea vătămată a indicat la poziția nr. 4 pe încă unul din cumnații lui C.M. și despre care reține că era fratele lui C.V. Despre această persoană partea vătămată a precizat că nu reține să-i fi amenințat sau să fi folosit violența asupra victimelor care munceau pe plantație. Fotografia indicată de partea vătămată A.A. aparține numitului C.N.

Pentru fiecare recunoaștere efectuată a fost întocmit proces verbal în cauză.

Partea vătămată M.I. a precizat că în prima planșă fotografică ce i-a fost prezentată recunoaște la poziția nr. 1, bărbatul despre care știe că se numește C. Acesta este cel care i-a așteptat în Spania și i-a transportat apoi cu microbuzul la plantația de măslini unde trebuia să muncească. în toată perioada cât au muncit pe plantație numitul C. i-a amenințat forțându-i să muncească mai repede și mai mult motivând că trebuie să-și recupereze banii pe care i-a cheltuit împreună cu inculpatul C.M. zis M., pentru transportul victimelor în Spania. Tot C. era cel care ținea evidența coșurilor cu măsline culese de către muncitorii români. în același timp C. este una dintre persoanele care a venit la stația de benzină unde se refugiaseră victimele, după ce reușiseră să fugă de pe plantație, pentru a-i convinge să se reîntoarcă la muncă. Partea vătămată a luat la cunoștință că persoana pe care o cunoaște sub numele de C. se numește în realitate C.C.F.

Fiindu-i prezentată a doua planșă fotografică, M.I. a indicat fotografia de la poziția 4, ca aparținând celui care îndeplinea funcția de șef de echipă și care le arăta și spunea de unde să culeagă măslinele. Acesta era în legătură cu numiții S., C. și inculpatul C.M. zis M. Părții vătămate i s-a precizat de către organele de poliție că fotografia aparține numitului C.N.

În planșa fotografică nr. 3, la poziția nr. 3 partea vătămată I-a indicat pe cel pe care-l cunoaște sub numele de M.I., persoană care s-a ocupat de racolarea lor, transportul din Mangalia la Bolintin Vale, iar după ce au ajuns în Spania îi amenința în timp ce munceau pe plantație. Totodată acesta a venit la stația de benzină unde victimele se refugiaseră după ce au reușit să fugă de la plantație și a încercat să-i convingă să se reîntoarcă la lucru. Cel indicat de partea vătămată se numește în realitate M.I.

În planșa fotografică nr. 4, la poziția nr. 3, este indicat numitul S., cel care ținea evidența coșurilor cu măsline culese de către victime, avea legătură directă cu patronul spaniol și primea plicurile cu bani pentru munca prestată de către cetățenii români. Totodată, acesta a venit împreună cu M.I., inculpatul C.M. la stația de benzină unde se refugiaseră victimele și a încercat să-i convingă să se întoarcă la lucru. Partea vătămată a luat la cunoștință că persoana indicată de către el se numește C.V.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaștere efectuată.

Fiind reaudiată partea vătămată B.A., acesta a precizat că își menține declarațiile date anterior și revine asupra declarației referitoare la indicarea inculpatului C.C. ca fiind cel pe care l-a cunoscut în Spania sub numele de C. sau C., și despre care precizase anterior că este cel care i-a transportat cu microbuzul la plantația de măslini. De asemenea, a precizat că l-a indicat cu ocazia recunoașterii după fotografie doar datorită asemănării dintre el și persoana care se afla în anturajul lui C.M. în Spania. Fiindu-i prezentate noile planșe foto întocmite în cauză, partea vătămată a indicat în prima planșă pe cel pe care l-a văzut în Spania și care i-a transportat la plantație cu microbuzul. Acestui individ i se spunea C. sau C., iar după ce au ajuns la plantație susnumitul nota într-un caiet pe care-l avea asupra sa cât muncea fiecare victimă. Totodată această persoană le preciza că-i sunt datori deoarece el împreună cu M. cheltuiseră mulți bani pentru a le aduce pe victime în Spania. în toată perioada cât au fost supravegheați de C. sau C., acesta profera tot felul de amenințări la adera victimelor. Partea vătămată a luat la cunoștință că persoana indicată se numește C.C.F.

După ce au ajuns la benzinăria din apropierea plantației unde fuseseră exploatați, în cursul dimineții în acel loc au venit inculpatul C.M., numitul M.I., C.C.F. și o altă rudă de a lui C., despre care partea vătămată reține că se numește S. Toți cei patru aveau asupra lor bâte și încercau să le determine pe părțile vătămate, prin amenințări, să se întoarcă la plantație.

În cea de a doua planșă fotografică partea vătămată a indicat la poziția nr. 3 pe cel căruia i se spunea S. Și acest individ își nota într-un carnet modul în care munceau cetățenii români sau câte kilograme de măsline a strâns fiecare și tot acest individ era în legătură cu proprietarul spaniol al plantației, de la încasa plicurile cu bani pentru munca depusă de către victime, plicuri pe care i le dădea apoi lui C.M.

În cea de a treia planșă fotografică partea vătămată a indicat la poziția nr. 3 pe numitul M.I., persoana care i-a racolat, pentru a munci în Spania. După ce au ajuns în acea țară M.I. i-a amenințat pe toți cetățenii români care lucrau pe plantație încercând să-i oblige să muncească mai mult. Organele de poliție i-au adus la cunoștință părții vătămate că în realitate această persoană se numește M.I.

În ultima planșă ce a fost prezentată, partea vătămată a recunoscut la poziția nr. 4 pe încă unul din cumnații lui C.M., care însă nu-i amenința în mod direct și se afla în compania acestui inculpat sau a rudelor acestuia. A luat la cunoștință că această persoană se numește C.N.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaștere efectuată.

Partea vătămată M.B., fiind reaudiată a declarat că după ce a ajuns împreună cu celelalte victime în Spania, la locul unde au fost debarcați așteptau câteva microbuze. Șoferul unuia dintre aceste microbuze se numea C. și acesta s-a ocupat de transportul lor, pe rând, până la o plantație de măslini din apropierea localității Bolullos - Sevilla. în timp ce se aflau la plantație a aflat că acest C. ar fi fost cumnat cu inculpatul C.M.

Fiindu-i prezentată prima planșă fotografică, partea vătămată a recunoscut la poziția nr. 4 pe cel despre care știa că se numește C. și era cumnatul lui C.M. Despre acesta a luat la cunoștință că se numește în realitate C.C.F. și a precizat că respectivul se ocupa cu supravegherea victimelor, notând câte kilograme de măsline aduna fiecare și amenința în mod frecvent precizându-le că-i datorau bani. După ce victimele au reușit să fugă de pe plantație și s-au refugiat într-o benzinărie, C.C.F. a venit în acel loc însoțit de C.M., M.I. și un alt cumnat de al lui C. și au început să-i amenințe cu bâtele pe care le aveau asupra lor încercând să-i determine să se întoarcă la plantații.

În următoarea planșă ce i-a fost prezentată, la poziția nr. 2, partea vătămată l-a recunoscut pe cumnatul lui C.M., care venise la benzinărie. Totodată, cel indicat se ocupa și de supravegherea lor pe plantație, era atent la modul în care victimele umpleau coșurile cu măsline, avea contact direct cu patronul spaniol al plantației de la care încasa banii pentru munca prestată de cetățenii români. I s-a adus la cunoștință părții vătămate că persoana indicată de către el se numește C.V.

În cea de a treia planșă prezentată, la poziția nr. 2 a fost indicat numitul M.I. cel care s-a ocupat de racolarea cetățenilor români din Mangalia, iar după ce au ajuns în Spania prin amenințări i-a obligat pe aceștia să muncească până la lăsarea întunericului, fără hrană, cazare și fără nici un ban.

Organele de poliție i-au adus la cunoștință părții vătămate că persoana indicată de către el se numește în realitate M.I.

În ultima planșă ce i-a fost prezentată, la poziția nr. 2, partea vătămată l-a recunoscut pe unul dintre frații lui C.V. și a menționat că acest individ al cărui nume nu-l cunoaște îi supraveghea la plantație însă nu i-a amenințat niciodată, dar crede că-l informa pe C.M. despre ce se întâmpla pe plantație. A luat la cunoștință că persoana respectivă se numește C.N.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaștere efectuată.

Partea vătămată S.R. a indicat în prima planșă fotografică ce i-a fost prezentată, la poziția nr. 4 ca fiind cel pe care-l cunoștea sub numele de C. Acesta a fost persoana care i-a așteptat în Spania și i-a transportat apoi la plantația de măslini. Pe perioada cât a stat la plantație împreună cu celelalte victime, C. i-a amenințat spunându-le că trebuie să muncească mai mult întrucât el trebuie să scoată banii pe care i-a cheltuit împreună cu M. pentru transportul victimelor în Spania. Totodată, C. avea un caiet în care ținea evidența coșurilor cu măsline culese, iar în momentul în care victimele au reușit să fugă și să se refugieze în stația de benzină, acesta a venit după ei încercând să-i convingă să se reîntoarcă pe plantație. Partea vătămată a luat la cunoștință că persoana respectivă se numește în realitate C.C.F.

În cea de a doua planșă fotografică partea vătămată a indicat la poziția nr. 2, pe cel pe care l-a văzut în compania lui M. și C. însă acest individ nu a avut treabă cu ei și nu i-a amenințat în nici un fel. A înțeles că această persoană se numește C.N. Fiindu-i prezentată planșa fotografică nr. 3, la poziția nr. 2 partea vătămată a recunoscut fotografia bărbatului despre care știe că se numește M.I. Acesta este cel care i-a convins să meargă să muncească în Spania, i-a transportat cu microbuzul la domiciliul lui C.M., unde au rămas câteva zile, iar apoi au plecat în Spania. După ce au ajuns în acea țară M.I. a început să-i amenințe, pentru a munci mai mult și mai repede, iar după ce victimele reușiseră să fugă și să se refugieze la o stație de benzină, tot acesta a fost una dintre persoanele care a venit și a încercat să-i convingă să se întoarcă la lucru pe plantație. Organele de poliție i-au precizat părții vătămate că cel pe care-l cunoaște sub numele de M.I. se numește în realitate M.I.

În planșa fotografică nr. 4, partea vătămată a indicat la poziția nr. 2 pe cel despre care știe că se numește S. Și această persoană ținea evidența coșurilor cu măsline culese de către victime, avea legătură cu patronul spaniol, el fiind cel care primea plicurile cu bani pentru munca depusă de cetățenii români. Numitul S. a fost una dintre persoanele care a venit după victime la benzinărie pentru a le determina să se reîntoarcă să muncească pe plantație. Cu ocazia recunoașterii a luat la cunoștință că cel cunoscut sub numele de S. se numește în realitate C.V.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaștere efectuată.

Din declarația părții vătămate C.R.A. rezultă că acesta a indicat în prima planșă fotografică bărbatul de la poziția nr. 4, despre care știe că se numește C. Acesta este cel care i-a așteptat în Spania și i-a condus cu microbuzul la plantația de măslini, unde urmau să muncească. în perioada cât au muncit în acel loc, numitul C. i-a amenințat spunându-le să muncească mai mult și mai repede, deoarece el trebuie să-și recupereze banii pe care i-a cheltuit împreună cu C.M. zis M., pentru transportul victimelor în Spania. În același timp numitul C. ținea evidența coșurilor cu măsline culese de cetățenii români, iar după ce aceștia au reușit să fugă și să se refugieze la o stație de benzină, a venit împreună cu alte persoane pentru a-i determina să se reîntoarcă pe plantație. Referitor la această persoană partea vătămată a mai precizat că în momentul în care i-a cerut acestuia să-i dea banii pentru munca depusă, C. i-a răspuns că dacă vrea bani să își aducă femeia la produs. Cu ocazia recunoașterii, partea vătămată a luat la cunoștință că cel pe care-l cunoaște sub numele de C. se numește în realitate C.C.F.

În planșa nr. 2, la poziția 2, partea vătămată C.R. a indicat persoana care era în legătură cu numiții S., C. și M., și a precizat că și această persoană îi amenința pentru a-i determina să muncească. Cel indicat de către partea vătămată se numește C.N.

De pe planșa fotografică nr. 3, a fost indicată fotografia de la nr. 2, ca aparținând celui pe care partea vătămată îl cunoaște sub numele de M.I. Acest individ a fost cel care i-a convins să meargă la muncă în Spania, la cules de măsline, i-a transportat cu microbuzul de la Mangalia la B. V., la domiciliul lui C.M., iar după câteva zile au plecat în Spania. După ce au ajuns în acea țară M.I. și-a schimbat atitudinea, a început să amenințe victimele pentru a le determina să muncească mai mult. Și acest individ a venit la benzinărie, după ce victimele s-au refugiat în acel loc, pentru a le determina prin amenințări să se reîntoarcă la plantație. Partea vătămată a luat la cunoștință că cel pe care-l cunoaște sub numele de M.I. se numește în realitate M.I.

În planșa fotografică nr. 4, la poziția nr. 2, partea vătămată a indicat pe cel pe care îl cunoaște sub numele de S., persoană care ținea evidența coșurilor cu măsline culese, avea legături directe cu patronul spaniol și primea de la acesta plicurile cu bani pentru munca prestată de cetățenii români. De asemenea, și numitul S. a fost una dintre persoanele care a venit la benzinărie pentru a le amenința și încerca să le convingă pe victime să revină la plantație.

Părții vătămate i s-a precizat că numitul S. se numește în realitate C.V.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaștere fotografică efectuată.

Partea vătămată S.B.A., fiind reaudiat, a precizat că este posibil să se fi înșelat cu privire la recunoașterea pe care a efectuat-o și în care îl indica pe numitul C. ca fiind inculpatul C.C.

A existat această posibilitate întrucât rezultau similarități între semnalmentele persoanei din planșă și ale cei pe care o cunoscuse în Spania sub numele de C. Totodată partea vătămată a precizat că cel care i-a preluat în Spania și i-a transportat la plantația de măslini se numea C. întrucât C.M. și C.D. erau sprijiniți în activitățile de supraveghere și intimidare de mai mulți indivizi, toți de etnie rromă, și marea lor majoritate rude prin alianță, respectiv cumnați, este posibil ca și șoferul C. să fi fost rudă cu cei doi învinuiți, însă nu cunoaște cu certitudine acest lucru. Cert este că acest individ a venit împreună cu C.M., un cumnat de-al acestuia pe nume S., și M.I. la benzinăria unde se refugiaseră, ea amenințat cu moartea, și a încercat să-i determine să revină pe plantație. în timpul cât a lucrat pe plantația respectivă atât partea vătămată cât și celelalte victime a fost supravegheată și amenințată de către inculpații C.M. și C.D., numitul S. și fratele acestuia care avea o sabie și le preciza că le va tăia tendoanele dacă nu muncesc.

Fiindu-i prezentate noile planșe fotografice întocmite în cauză, partea vătămată S.B.A. a indicat în prima planșă la poziția nr. 4 pe cel pe care-l cunoaște sub numele de C. A luat la cunoștință că acest individ se numește în realitate C.C.F.

În următoarea planșă fotografică I-a recunoscut la poziția nr. 2 pe cel căruia i se spunea S. și i s-a precizat că această persoană se numește C.V.

În planșa fotografică nr. 3 partea vătămată I-a indicat la poziția nr. 2 pe cel care-i amenința cu sabia în timp ce lucrau pe plantație și a luat la cunoștință că acest individ se numește C.N.

În planșa fotografică nr. 4 la poziția nr. 2 partea vătămată I-a indicat pe cel cunoscut sub numele de M.I., cel care s-a ocupat de racolarea lor în vederea găsirii unui loc de muncă în Spania. Cu această ocazie a înțeles că acest individ se numește în realitate M.I.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaștere efectuată.

Fiind reaudiată partea vătămată N.G. și fiindu-i prezentate noile planșe întocmite în cauză acesta a precizat că în prima planșă fotografică la poziția nr. 4 este cel pe care-l cunoaște sub numele de C.. Acesta s-a ocupat de transportul lor, iar în momentul în care victimele au început să ceară banii promiși (60 euro pentru hrană) acesta a început să-i amenințe cu bătaia, spunându-le că trebuie să muncească. De la organele de urmărire penală a aflat că acest bărbat se numește în realitate C.C.F.

În planșa fotografică nr. 2 partea vătămată a indicat la poziția nr. 2 pe cel pe care-l cunoaște sub numele de Urâtul, individ care-i amenința cu sabia și le spunea că dacă nu muncesc și se mai vaită o să le taie gâtul. A luat la cunoștință că acest bărbat se numește C.N.

În altă planșă fotografică partea vătămată a indicat la poziția 2 fotografia celui pe care-l cunoaște ca fiind M.I., persoană care s-a ocupat de racolarea lor, i-a transportat cu microbuzul de la Mangalia la Bolintin Vale și mai departe în Spania. Partea vătămată a aflat de la organele de poliție, cu ocazia audierii că acesta se numește în realitate M.I.

Din declarația părții vătămate N.G. rezultă că acesta are cunoștință despre faptul că numiții C.C. și C.N. sunt cumnați cu inculpatul C.M.

Au fost întocmite procese verbale de recunoaștere după planșa fotografică pentru fiecare recunoaștere în parte.

Părții vătămate M.A. i-au fost prezentate noile planșe fotografice întocmite în cauză. în prima planșă fotografică, acesta a indicat la poziția nr. 1 pe cel pe care-l cunoaște sub numele de C. Acesta este persoana care i-a așteptat în Spania și i-a condus apoi cu microbuzul la plantația de măslini unde urmau să muncească. Pe perioada cât a muncit pe plantație, numitul C. I-a amenințat atât pe el cât și pe celelalte victime, motivând că trebuie să-și recupereze banii pe care-i plătise împreună cu inculpatul C.M. pentru transportul în Spania a părților vătămate. Tot sus numitul era cel care ținea evidența coșurilor cu măsline culese de cetățenii români. Același individ a venit împreună cu alte persoane după victime, atunci când acestea au fugit de pe plantație și s-au refugiat la benzinărie, pentru a le convinge prin amenințări să se întoarcă pe plantație. Partea vătămată a aflat de la organele de poliție că cel pe care-l cunoaște sub numele de C. se numește în realitate C.C.F.

În cea de-a doua planșă fotografică, partea vătămată a indicat la poziția 4 un bărbat pe care I-a văzut în compania lui C.M. și C.C.F., dar despre această persoană nu poate spune cum se numește. Partea vătămată a menționat că individul respectiv nu Ie-a făcut nimic. Persoana indicată de partea vătămată se numește C.N.

În planșa fotografică nr. 3 partea vătămată a indicat la poziția 3 fotografia celui pe care-l cunoaște sub numele de M.I. Acesta este cel care i-a convins să plece în Spania să muncească la cules de măsline. Tot acesta este cel care i-a condus cu microbuzul de la Mangalia la Bolintin Vale, iar după câteva zile au plecat în Spania. După ce au ajuns în străinătate și au fost obligați să muncească la cules de măsline, M.I. a fost unul dintre cei care-i amenințau să muncească mai repede și mai mult. De asemenea, acest individ a făcut parte din grupul ce a mers la benzinăria unde se refugiaseră victimele, pentru a le amenința și a le convinge să revină să lucreze pe acea plantație. Partea vătămată a luat la cunoștință că această persoană se numește în realitate M.I.

În ultima planșă fotografică, partea vătămată M.A., a indicat la poziția 3 pe cel pe care-l cunoaște sub numele de S. Acest individ ținea evidența coșurilor cu măsline culese de victime, avea legătură directă cu patronul spaniol și primea de la acea persoană plicurile cu bani pentru munca prestată de cetățenii români. Totodată, S. a fost una dintre persoanele care a venit la benzinărie pentru a-i determina, prin amenințări, pe cei care se refugiaseră în acel loc să revină pe plantație. Organele de poliție i-au adus la cunoștință părții vătămate că persoana pe care a indicat-o pe planșa fotografică se numește C.V.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaștere efectuată.

Potrivit declarației părții vătămate M.I., rezultă că și acestuia i-au fost prezentate noile planșe fotografice întocmite în cauză. Cu ocazia prezentării primei planșe fotografice, partea vătămată a recunoscut la poziția nr. 4 pe cel pe care-l cunoștea sub numele de C. Acest individ a fost cel care i-a așteptat la stația PECO din Spania și i-a transportat cu microbuzul pe un câmp unde urmau să muncească, la cules de măsline. Numitul C. a fost una dintre persoanele care i-a amenințat să muncească pentru a-și recupera banii pe care el susținea că i-a cheltuit împreună cu M. pentru transportul victimelor în Spania. Susținea că a cheltuit aproape 6.000 euro pentru 36 de persoane. în același timp. Despre numitul C., partea vătămată a mai precizat că acesta este una dintre persoanele care a venit la benzinărie, după ce s-au refugiat în acel loc, pentru a-i convinge să se întoarcă pe plantație. împreună cu acesta mai erau M.I. și S.

Organele de poliție i-au adus la cunoștință părții vătămate că cel pe care el îl cunoaște sub numele de C. se numește în realitate C.C.F.

Pe cea de-a doua planșă fotografică, partea vătămată a indicat fotografia de la poziția 2 ca aparținând unui bărbat pe care I-a văzut în compania lui M. și C., însă această persoană nu i-a amenințat și nici nu Ie-a făcut ceva pe timpul cât au lucrat la plantație. A luat la cunoștință că cel indicat de către el se numește C.N.

În planșa foto nr. 3 partea vătămată M.I. a recunoscut la poziția 2 pe cel pe care el îl cunoaște sub numele de M.I., persoana care s-a ocupat de racolarea victimelor din Mangalia, a închiriat un microbuz cu care i-a transportat apoi din Mangalia în B. V., la domiciliul lui M. și însoțiți de aceștia au plecat după câteva zile în Spania. După ce au ajuns în acea țară și au fost obligați să muncească pe plantație, M.I. a început să-i amenințe pentru a-i determina să muncească mai mult și mai repede. Partea vătămată a aflat de la organele de poliție că M.I. se numește în realitate M.I.

De pe planșa fotografică nr. 4 partea vătămată a recunoscut la poziția 2 pe cel pe care-l cunoaște sub numele de S., persoană care-i amenința în timp ce lucrau pe plantație și în același timp a fost una dintre persoanele care a venit după ei în stația de benzină unde se refugiaseră victimele, după ce au reușit să fugă de la traficanțion Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoștință că cel pe care-l cunoaște sub numele de S. se numește C.V.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaștere efectuată.

Partea vătămată M.B. fiind reaudiat a precizat că-și menține declarațiile date în cauză și dorește să facă unele precizări.

În luna octombrie 2007, cu ocazia audierii de către organele de poliție, i-a fost prezentată o planșă fotografică în care I-a recunoscut pe numitul C.C., ca fiind persoana care i-a transportat cu microbuzul de la de la autocarul cu care ajunseseră în Spania până la plantația de măslini din apropierea localității Bolulos, Sevilla. Știa că acesta se numește C. și că ar fi cumnat cu C.M. După ce a privit mai bine fotografia a observat că seamă foarte bine cu o altă persoană pe care a văzut-o în Spania . De aceea revine și precizează că acest C.C. nu a fost cu ei în acea perioadă la plantația de măslini din Spania și de asemenea, nu crede că I-a mai văzut până în prezent.

Fiind invitat la sediul poliției unde i-au fost prezentate noi planșe fotografice, a recunoscut fără să mai aibă vreun dubiu pe C., cel pe care I-a mai văzut în Spania, șoferul lui C.M., la poziția nr. 1. Cu acea ocazie organele de poliție i-au adus la cunoștință părții vătămate, că persoana pe care a indicat-o pe planșa fotografică se numește C.C.F. Despre acesta reține că îi supraveghea pe plantație și în momentul în care au reușit să fugă, acesta a venit la benzinăria unde se refugiaseră însoțit de C.M., M.I. și un cumnat al lui C., pe nume S., a început să-i amenințe și a încercat să-i convingă să se întoarcă la muncă.

În cea de a doua planșă fotografică la poziția nr. 3 l-a recunoscut pe cel cu numele de S., care de asemenea venise și el la benzinărie. Despre acesta reține că îi înjura și îi amenința tot timpul, ținea evidența lădițelor cu măsline și tot timpul era în legătură cu patronul spaniol de la care primea plicurile cu bani pentru munca prestată de cetățenii români. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoștință că cel pe care-l cunoaște sub numele de S. se numește C.V.

În planșa următoare, la poziția nr. 3 l-a recunoscut pe numitul M.I., persoana care după ce i-a convins să plece la muncă în Spania, alături de C.M. și rudele acestuia îi determina pe aceștia să muncească în folosul lor, fără ca victimele să aibă pretenții de cazare, hrană sau plată. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoștință că cel pe care-l cunoaște sub numele de M.I. se numește în realitate M.I.

În ultima planșă ce i-a fost prezentată a recunoscut la poziția nr. 4 pe încă unul din cumnații lui C.M., iar cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoștință că în realitate acesta se numește C.N., însă își amintește că acesta nu a recurs la amenințări împotriva sa sau a celorlalți cetățeni români aflați la muncă pe plantație.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaștere efectuată.

Potrivit declarației părții vătămate M.A. rezultă își menține în totalitate declarațiile date anterior, însă revine cu privire la recunoașterea pe care a făcut-o la sediul poliției, a persoanei care știa că se numește C. și aflase în Spania că ar fi cumnatul lui C.M. Acea persoană recunoscută C.C. avea semnalmentele asemănătoare cu ale persoanei pe care a văzut-o în Spania și din acest motiv l-a indicat ca fiind cel care i-a transportat cu microbuzul la plantație. După o privire mai atentă, poate afirma că numitul C.C. nu este persoana pe care a văzut-o în Spania și că acesta nu este implicat în acțiune de exploatare alături de C.M. De asemenea, mai precizează că la plantația de măslini erau destul de multe rude ale lui C.M., în special cumnați, care împreună cu acesta i-au obligat să muncească pentru ei și i-a amenințat în permanență cu moartea sau alte mutilări fizice.

Nu este sigur că șoferul care i-a transportat cu microbuzul la plantație este sau nu cumnat cu C.M., dar știe sigur că acela se numea C., care îi supraveghea aproape permanent, pentru a fi sigur că muncesc bine și avea un caiet în care își nota câte coșuri aduna fiecare dintre cei ce muncea pe acea plantație și, le amintea că el împreună cu C.M. investiseră foarte mulți bani în transportul lor în Spania. Tot C. sau C. l-a însoțit pe C.M., M.I., și încă un cumnat de al lui C. căruia reține că i se spunea S., în momentul în care au venit la benzinăria unde victimele se refugiaseră. Aici toți i-au amenințat că-i taie dacă nu se întorc la muncă.

l-au fost prezentate mai multe planșe fotografice, iar în prima dintre acestea la poziția nr. 4 l-a recunoscut fără dubii pe C., șoferul lui C.M. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoștință că acesta se numește C.C.F.

În cea de a doua planșă prezentată la poziția nr. 2, l-a recunoscut pe unul din cumnații lui C.M., respectiv pe cel căruia i se spunea S. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoștință că acesta se numește C.V. Acesta se afla deja la plantația de măslini din Spania și era tot timpul atent la modul în care munceau, insultându-i și amenințându-i dacă i se părea că nu umpleau bine coșurile cu măsline, și avea un caiet îi care își nota tot timpul câte ceva și era în contact direct cu patronul spaniol al plantației.

În cea de a treia planșă prezentată la poziția nr. 2 l-a recunoscut pe M.I. cel care l-a convins pe el și pe ceilalți cetățeni să plece în Spania pentru a munci în folosul lui C.M. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoștință că acesta se numește în realitate M.I. își amintește că după ce au ajuns în Spania M.I. a început și el să-i amenințe așa cum făcea și C.V. și C.M.

În ultima planșă fotografică care i-a fost prezentată, la poziția nr. 2, l-a recunoscut pe un alt cumnat de al lui C.M., însă nu reține cum se numea. A aflat de la organele de poliție că acesta se numește C.N.

În cauză au fost întocmite procese verbale pentru fiecare recunoaștere efectuată.

Partea vătămată S.G. a arătat cu privire la planșe fotografice ca a recunoscut la poziția nr. 4, persoana care la momentul sosirii în Spania i-a așteptat și i-a transportat cu un microbuz la plantația de măslini din apropierea localității Bollulos, Sevilla, se numea C., iar de la organele de poliție a aflat că se numește C.C.F. Reține că acesta îi supraveghea la plantație și avea și un caiet în care își nota cât muncea fiecare la plantație. După ce au reușit să fugă de la plantație, acesta împreună cu C.M., M.I. și încă un alt cumnat de al acestuia din urmă căruia i se spunea S., au apărut la benzinărie având asupra lor bâte cu care încercau sub amenințare să-i determine să revină la plantație.

În cea de a doua planșă prezentată la poziția nr. 2, l-a recunoscut pe S., care reține că și el era cumnat cu C.M. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoștință că cel pe care-l cunoaște sub numele de S., se numește în realitate C.V.

În planșa cu numărul 3 ce i-a fost prezentată pentru recunoaște la poziția nr. 3 l-a recunoscut pe cel care la păcălit că-i poate găsi un loc de muncă în Spania, la cules de măsline, respectiv M.I. Cu ocazia prezentării efectuate, partea vătămată a luat la cunoștință că cel pe care-l cunoaște sub numele de M.I. se numește în realitate M.I.

Și acesta l-a amenințat pe el și pe ceilalți muncitori de mai multe ori cu mutilări fizice în cazul în care ar fi avut pretenții la condiții minime de cazare sau hrană ori în cazul în care ar fi cerut plata pentru munca prestată.

În ultima planșă prezentată la poziția nr. 2 l-a recunoscut pe unul din cumnații lui C.M. despre care a aflat de la organele poliție că se numește C.N. și își amintește că făcea și el parte din grupul lui C.M.

Partea vătămată M.F. fiind reaudiat, declară că își menține în totalitate declarațiile date anterior. Din câte își amintește, C.M. era sprijinit la plantația de măslini din Spania, de mai multe rude ale sale în special cumnați de-ai său. Unul dintre aceștia, pe nume C., a fost cel care i-a așteptat când au ajuns în Spania și după ce au coborât din autocar i-a preluat pe rând și i-a transportat la o plantație de măslini, cu un microbuz.

Organele de poliție i-au prezentat pentru recunoaștere mai multe planșe fotografice, iar în prima planșă la poziția nr. 2, l-a recunoscut pe C., despre care știa că este cumnat cu C.M., și care atunci când au ajuns la plantație îi supraveghea permanent și își nota într-un caiet tot ceea ce se întâmpla. De la organele de poliție a aflat că în realitate C. este C.C.F., își amintește că după ce a fugit de la plantație împreună cu ceilalți băieți din Mangalia s-au oprit la o benzinărie, iar după câteva ore acolo și-a făcut apariția C.C.F., C.M., M.I. și încă un cumnat căruia i se spunea S., care aveau asupra lor niște bâte și au încercat să-i oblige prin amenințări să se întoarcă la plantație.

Din cea de a doua planșă fotografică ce i-a fost prezentată, la poziția nr. 3 l-a recunoscut pe acel S., cumnatul lui C.M. despre care organele de poliție i-au comunicat că acesta se numește în realitate C.V. Referitor la acesta își amintește faptul că vorbea mereu cu patronul spaniol al plantației și că încasa de la acesta banii pentru munca prestată de victime, bani pe care îi dădea lui C.M. Și acesta îi supraveghea alături de alți indivizi, îi amenința sau îi insulta.

În cea de-a treia planșă la poziția nr. 4 l-a recunoscut pe un alt cumnat al lui C.M., care nu reține cum se numea, dar știe faptul că era fratele lui S. Despre această persoană, partea vătămată a precizat că nu-i amenințat direct, dar îi înjura, încercând să-și dea importanță. De la organele de poliție a aflat că acest individ se numește C.N.

În ultima planșă fotografică prezentată l-a recunoscut pe vărul său M.I. I s-a spus că acesta în realitate de numește M.I.

Îl consideră direct responsabil pe vărul său, de faptul că nu a ținut cont de faptul că M.D. și partea vătămată M.F., sunt rudele sale, racolându-i pentru a munci în Spania, în condiții mizere, fără hrană și apă și îi amenința în permanență pentru a munci în folosul său.

Fiind reaudiată și partea vătămată S.B. declară că își menține declarațiile date anterior. Reține că în momentul în care a ajuns în Spania, împreună cu mai mulți tineri din Mangalia însoțiți de C.M. și M.I. au observat că în locul în care au coborât din autocar erau așteptați de un cunoscut al lui C.M., pe nume C., care fusese cumnat cu C.M. Acest C. în intervalul cât au fost obligați să muncească pe plantație, fără hrană și în condiții mizere, îi supraveghea și își nota într-un caiet câte coșuri de măsline adunau fiecare. Tot acesta Ie-a spus că el împreună cu C.M. plătise mai multe mii de euro pentru a-i aduce în Spania, și astfel că îi erau datori. După mai multe zile de muncă, el împreună cu ceilalți cetățeni, într-o noapte au reușit să fugă de la plantație și s-au oprit într-o benzinărie. A doua zi, C. împreună cu C.M., M.I. și un alt cumnat de-al lui C.M. pe nume S., au venit la benzinărie cu bâte, i-a amenințat cu moartea, pentru a-i determina să se întoarcă la plantație.

l-au fost prezentate patru planșe fotografice pentru recunoaștere iar din prima planșă la poziția nr. 1, l-a recunoscut pe C., iar de la organele de poliție a aflat că acesta în realitate se numește C.C.F.

În cea de-a doua planșă fotografică prezentată la poziția nr. 3 l-a recunoscut pe cumnatul lui C.M., care știe că se numește S. Reține că acesta se implicase de multe ori în acțiunile de intimidare și amenințare și chiar îi supraveghea mereu, pentru a se asigura de faptul că umpleau bine coșurile cu măsline. De la organele de poliție a aflat că acesta se numește C.V.

Dintr-o altă planșă fotografică prezentată la poziția nr. 3 l-a recunoscut pe numitul M.I., cel care i-a convins să plece să muncească în Spania. De la organele de poliție a aflat că aceste în realitate se numește M.I.

Partea vătămată L.D.P. a arătat ca i-au fost prezentate patru planșe fotografice pentru recunoaștere ocazie cu care a recunoscut după semnalmente la poziția nr. 4, un bărbat despre care știe că se numește C. Acesta este persoana care i-a așteptat în Spania și i-a transportat cu microbuzul la plantația de măsline. Pe timpul cât au lucrat pe plantație C. i-a amenințat, i-a înjurat pentru a-i determina să muncească mai repede și, mai mult, motivând că trebuie să-și recupereze banii pe care i-a cheltuit împreună cu C.M. pentru transportul lor în Spania. Atunci când erau pe plantație, C. era unul dintre indivizii care țineau evidența coșurilor cu măsline culese de exploatați la muncă. Precizează faptul că atunci când au reușit să fugă de pe plantație și s-au refugiat la o stație de benzină, după ei au venit C.M., S. și M.I., care au încercat să-i convingă să se întoarcă la muncă.

De la organele de poliție a aflat că de fapt C. se numește C.C.F.

Fiindu-i prezentată planșa fotografică cu nr. 3, la poziția cu nr. 2, după semnalmente a recunoscut un bărbat despre care știe că se numește M.I. Acesta este cel care i-a convins să meargă la muncă în Spania, tot el este cel care i-a condus cu microbuzul la domiciliul lui C. M. în B. V., unde au stat câteva zile, de unde M.I. i-a urcat pe toți într-un autocar și i-a dus în Spania. Pe perioada cât au muncit pe plantație, M.I. i-a amenințat, i-a înjurat pentru a-i determina să muncească mai mult.

De la organele de anchetă a aflat faptul că M.I. se numește de fapt în realitate M.I. și domiciliază în comuna C. județul G.

De pe planșa fotografică cu numărul 4, la poziția nr. 2 l-a recunoscut pe un bărbat despre care știe că se numește S., văzându-l pe plantația de măslini, fiind cel care-i supraveghea și ținea evidența coșurilor cu măsline culese de toți cetății exploatați la muncă. De la organele de poliție a aflat că de fapt S. se numește C.V.

Declarația părții vătămate M.D., se coroborează cu declarațiile celorlalte părți si rezulta ca numitul C.,era cel care i-a așteptat în Spania și i-a condus cu microbuzul până la plantația de măslini. în tot timpul cât a stat pe plantație și a muncit la cules de măsline C. a fost cel care i-a amenințat și înjurat pentru a-i determina să muncească mai mult și mai repede deoarece el trebuia să-și recupereze banii pe care i-a cheltuit împreună cu C. M., pentru transportul cetățenilor în Spania la plantația de măslini. C. era una dintre persoanele care ținea evidența coșurilor cu măsline culese și tot el împreună cu S. și M.I. sunt cei care au venit după ei la benzinăria unde reușiseră să se refugieze după ce au fugit de pe plantație, și sub amenințare a încercat să-i determine să se întoarcă pe plantație.

Organele de poliție i-au precizat faptul că de fapt C. se numește C.C.F.

De pe planșa fotografică nr. 2, la poziția nr. 2 a recunoscut după semnalmente o persoană de sex bărbătesc, însă nu știe cum se numește. Aceasta era și el pe plantație fiind în legătură cu S., C., M.I.și C.M. De la organele de poliție a aflat că acea persoană se numește de fapt C.N.

Fiindu-i prezentată planșa fotografică cu nr. 3, la poziția nr. 2, după semnalmente a recunoscut un bărbat despre care știe că se numește M.I., acesta fiind persoana care i-a convins să meargă la muncă în Spania, la cules de măsline. M.I. este cel care i-a condus cu microbuzul la domiciliul lui C. M. din B. V., unde au stat câteva zile după care I. i-a dus mai departe în Spania. Pe perioada cât au lucrat pe plantație în Spania, M.I. i-a amenințat și tot acesta a venit după ei la benzinăria unde se refugiaseră, după ce au reușit să fugă de pe plantație, și a încercat să-i determine să se întoarcă la plantație.

Organele de poliție i-au precizat că de fapt M.I. în realitate se numește M.I.

La poziția nr. 2 din planșa fotografică nr. 4, după semnalmente I-a recunoscut pe S. întrucât îl văzuse pe plantație ținând evidența coșurilor cu măsline, fiind mereu în legătură directă cu patronul spaniol de la care primea plicurile cu bani pentru munca prestată. Și S. a venit la acea benzinărie și a încercat să-i convingă a se întoarce la muncă pe plantație.

Organele de poliție i-au precizat că de fapt S. în realitate se numește C.V.

În același sens sunt și declarațiile părții vătămate A.S., A.I., I.V., a martorului B.I. care pe rând din planșele fotografice au identificat inculpații si au arătat în ce a constat activitatea acestora pe parcursul întregii perioade petrecuta in Spania. Fiind audiat si numitul P.G., în calitate de martor, acesta a precizat că în data de 04 septembrie 2007 a fost anunțat de administratorul firmei că urmează să efectueze o cursă pe traseul București - Sevillia, pentru un grup de aproximativ 50 de persoane, cu un autocar al firmei SC O.C. SA. Martorul a venit la București pentru a prelua autocarul pe care trebuia să-l conducă și a lua legătura cu reprezentanții firmei SC O.C. SA, precum și cu organizatorul grupului. S-a întâlnit cu ceilalți doi conducători auto și apoi a luat legătura cu persoana indicată de administratorul firmei la care lucrează și despre care i s-a precizat că este organizatorul grupului.

Conform indicațiilor primite de la acea persoană, martorul a mers cu autocarul în localitatea Bolintin Vale unde a parcat pe o stradă într-o zonă locuită de cetățeni de etnie rromă. Imediat a venit la el un cetățean de etnie rromă, s-a prezentat ca fiind conducătorul grupului și a organizat transportul, după care a început îmbarcarea celor 50 persoane în autocar.

După ce acestea și-au ocupat locurile în autocar, martorul Ie-a cerut actele de identitate pentru a completa chitanțele individuale reprezentând costul transportului, respectiv câte 100 euro. A adunat și suma de bani pentru asigurările medicale, iar întreaga sumă de bani i-a fost plătită de către conducătorul grupului, respectiv suma de 5.000 euro. De asemenea a fost întocmit tabelul cu toate persoanele ce se aflu în autocar, tabel ce reprezintă anexa la foaia de parcurs internațională.

Pe drum au oprit în localitatea Miercurea Sibiului pentru a mânca, ocazie cu care martorul a constat că cel care era conducătorul grupului a achitat la restaurant consumația pentru toate cele 50 de persoane.

Au ajuns în Sevillia în data de 08 septembrie 2007, martorul a oprit la autogara, iar conducătorul grupului i-a cerut să-i mai transporte încă 20 km. într-o altă localitate. A fost de acord cu această solicitare și ajungând în localitatea ce i-a fost indicată a oprit la o benzinărie.

La scurt timp și-a făcut apariția un microbuz de transport marfă, cu numere de înmatriculare spaniole, în care se aflau un bărbat și o femeie, care s-au îmbrățișat cu organizatorul grupului și apoi au început să îmbarce o parte din călători în acel vehicul.

Microbuzul respectiv a plecat și a revenit după circa 30 minute, a îmbarcat alți pasageri din grupul de 50, iar ceilalți au rămas să aștepte în parcare, urmând a fi luați și ei cu acel microbuz de transport marfă.

Potrivit declarației martorului P.G. rezultă că, pe parcursul călătoriei, din discuțiile purtate cu o mică parte din membrii grupului a înțeles că scopul călătoriei acestora în Spania era să muncească la cules de măsline sau alte activități agricole pe parcursul a 1 sau 2 ani. Locurile de muncă le erau asigurate de către cel care era conducătorul grupului, urmau să lucreze circa 8-10 ore pe zi, iar din banii pe care-i câștigau, la întoarcerea în țară urmau să-și cumpere autoturisme sau alte bunuri mobile sau imobile, mai mult, unul dintre bărbați a afirmat că și el a contribuit la finanțarea acestei călătorii în Spania cu suma de 1.500 euro.

În momentul în care au ajuns la destinație, unii dintre pasagerii din autocar i-au cerut conducătorului de grup să le dea posibilitatea să se spele, ocazie cu care li s-a spus că nu au venit în calitate de turiști, ci pentru a muncii și chiar din acel moment trebuie să meargă la o fermă pentru a începe lucrul.

A mai arătat totodată ca după ce a apărut în mass-media știrea despre cele întâmplate cetățenilor români, exploatați la muncă în Spania, martorul a fost contactat telefonic de către cel care se prezenta conducătorul grupului, spunându-i că „țiganii” l-au reclamat la poliție că îi exploatează și i-a cerut martorului să declare autorităților faptul că el s-a ocupat de membrii grupului, Ie-a dat de mâncare, și totodată că este băiat bun și nu un „exploatator". I-a mai precizat că va fi contacta de o doamnă de la Consulat. Fiindu-i prezentate planșe fotografice, martorul P.G. a indicat în fotografia ce-l reprezintă pe inculpatul C.M. persoana ce s-a recomandat ca fiind organizatorul și conducătorul grupului transportat în Spania, iar în fotografia ce-l reprezintă pe inculpatul M.I., ca fiind persoana care a afirmat că a contribuit cu suma de 1.500 euro la finanțarea călătoriei în Spania, a aceluiași grup. Pentru recunoașterile efectuate au fost întocmite procese verbale.

Au fost atașate la dosarul cauzei în fotocopie, comanda de transport nr. 166 din 28 august 2007, contractul de transport încheiat între SC L.T. SA și SC O.C. SA, factura privind încasarea sumei de 2.200 de euro reprezentând contravaloarea transportului România - Spania, foaia de parcurs și tabelul anexă ce cuprinde un număr de 25 de persoane.

În cauză, a fost identificat și audiat în calitate de martor și numitul L.I., cel de-al doilea conducător auto, ce a condus autocarul către Spania.

Potrivit declarației acestui martor rezultă că acest martor lucrează la firma SC O.C. SA în calitate de șofer, iar în cursul anului 2007 a fost solicitat de reprezentanții firmei SC L.T. SA să efectueze o cursă pe relația România Spania. În cursul lunii septembrie a primit dispoziție să se prezinte la Gara de Nord pentru a se întâlni cu șoferul firmei SC L.T. SA După ce s-a întâlnit cu martorul P.G. și a discutat cu acesta a înțeles că trebuie să meargă în localitatea Bolintin Vale, de unde urmau să preia mai multe persoane pentru a le transporta în Spania. S-au deplasat în acea localitate, au oprit pe o stradă unde locuiau mai mulți cetățeni de etnie rromă. Imediat după aceasta la autocar au venit aproximativ 50 de persoane, iar una din acestea s-a recomandat cu numele de M. și având calitatea de organizator al grupului. După ce martorul P.G. a completat toate documentele necesare călătoriei grupului în Spania, au plecat către destinația finală.

Potrivit declarației martorului L.I. rezultă că M. Ie-a cerut celor din autocar actele de identitate, spunându-le că are nevoie de ele ca garanție că îi vor fi restituiți banii achitați pentru acea călătorie. în momentul în care au ajuns în punctul de frontieră român actele de identitate le-au fost restituite pasagerilor, iar după ce au intrat pe teritoriul Ungariei aceste documente au fost din nou solicitate de M., iar pasagerii s-au conformat.

După ce au ajuns în Sevilla, M. Ie-a cerut conducătorilor auto să se oprească în parcarea unei benzinării, iar în apropiere se aflau mai multe plantații de măslini. în acest loc pasagerii au fost așteptați de mai mulți cunoscuți de-ai lui M., care veniseră cu un microbuz cu numere de înmatriculare de Spania. întrucât în microbuzul respectiv nu încăpeau decât câteva persoane, conducătorul acelui microbuz a făcut mai multe drumuri pentru a-i transporta pe membrii grupului la o locație din apropiere, probabil una dintre plantațiile de măslini. Fiindu-i prezentate planșele fotografice martorul a indicat pe numitul M. în fotografia ce-l reprezintă pe inculpatul C.M., motiv pentru care s-a încheiat proces verbal în acest sens.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că, părțile vătămate/ martorii aveau obligația să culeagă 13, 14 lădițe cu măsline, programul de lucru era de la 04,00 - 21,30, nu primeau de mâncare, erau supravegheați de către rudele traficanților care se ocupaseră de racolarea lor, iar în cazul în care nu îndeplineau norma stabilită erau bătuțion Documentele de călătorie le-au fost luate imediat după ce au ajuns în Spania. Pentru munca prestată au primit la un interval de 4 zile suma de 10 euro pentru 4 persoane. Mâncarea pe care au primit-o de la gruparea de traficanți era strânsă din gunoaie, fiind veche, alterată și urât mirositoare, având chiar resturi de pământ pe ea. De asemenea, au fost puși să bea apă dintr-un puț în care se aruncau resturi menajere, existând astfel posibilitatea ca apa să fi fost infestată și să nu fi fost bună de consumat.

Această exploatare a părților vătămate s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 2 săptămâni, timp în care victimele au fost duse să muncească la mai multe plantații de măslini, fiecărei plantații fiindu-i alocate 3-4 zile.

Analizând declarația inculpatul M.I. a rezultat că acesta s-a întâlnit cu un număr de 21 persoane în curtea unuia dintre acestea, mai precis la locuința celui căruia i se spunea „B.". Le-a precizat acestor persoane cele spuse de către inculpatul C.M. și anume că pentru o lădiță cu măsline vor primi 4 euro, cazarea este pe câmp, în corturi, transportul le este plătit de către C.M., și de asemenea acesta le plătea mâncarea până la obținerea primului salariu. Referitor la transport le-a precizat că banii ce vor fi plătiți de inculpatul C. va trebui să-i restituie acestuia după ce obțineau primul salariu. Toate cele 21 de persoane au fost de acord cu aceste condiții și au acceptat să plece în Spania.

A doua zi 10 dintre victime au fost puse să muncească chiar în livada în care locuiau, iar pe restul după circa 5 zile le-a dus la o livadă la 5 km, cu un microbuz condus de C., cumnatul inculpatului C.M.

Inculpatul M.I. a menționat că la ora 5 se trezeau, luau micul dejun, iar în jur de ora 6,00 plecau cu microbuzul la livada în care munceau. Ajungeau în jur de ora 6,30 - 7,00 și unii dintre ei munceau până la ora 14,00, iar ceilalți munceau până seara la ora 18,00 - 19,00.

Evidența lădițelor culese era ținută la o echipă de inculpatul C.M., iar la cealaltă de C., cumnatul acestuia.

Susține că pentru această perioadă primeau câte 10 euro pentru două zile, pentru ași cumpăra mâncare. într-o singură duminică pentru că le era foame, iar magazinele erau închise, inculpatul C.M. a mers la locuința unde era cazat și Ie-a adus mâncare.

De asemenea, inculpatul M.I. a mai precizat că a muncit alături de celelalte victime și era cazat în aceleași condiții ca și acestea. Totodată a precizat că nu Ie-a amenințat pe victime și nici el nu a fost amenințat de ceilalți inculpați pentru a munci pe plantația de măslini.

Nu a văzut vreo sabie sau o altă armă la inculpatul C.M. sau la C.

C.M., C. și S., cunoscând limba spaniolă erau cei care discutau cu patronii spanioli și tot aceștia erau cei care primeau banii pentru munca prestată de către victime și respectiv și pentru inculpatul M.I.

Totodată, a menționat că au fost momente în care M., C., S. îi amenințau și le spuneau să muncească mai mult, pentru că ei au cheltuit mulți bani cu aducerea lor în Spania. La un moment dat inculpatul C.M. s-a certat cu unul din băieții din Mangalia și inculpatul M.I. a văzut când l-a lovit pe acesta cu o țeava din aluminiu de la un mop, însă după părerea lui nu l-a lovit tare.

Întrucât intr-o dimineață au constatat că în afara inculpatului M.I. și a soției acestuia nu mai era nici un om la plantație.

În acel moment inculpatul C.M. a hotărât ca M.I., C. și S. să meargă cu el și să-i caute pe ceilalți cetățeni români pe care-i adusese din România pentru a munci pe plantație, l-au găsit pe aceștia la o benzinărie, iar unul dintre români, cel care era din Botoșani, cunoscând limba spaniolă discuta cu polițiști din „Guardia civilă". A susținut că nici unul dintre ei nu a avut nici o bâtă sau sabie.

Inculpatul C.M. a discutat cu polițiștii după care a revenit cu actele de identitate ale părților vătămate

A mai arătat ca împreună cu soția sa au lucrat pe plantație timp de aproape o lună de zile, după plecarea părților vătămate iar suma de 1.200 euro pe care au câștigat-o i-au dat-o inculpatului C.M. Fiind plata pentru el și rudele sale, pentru transportul și mâncarea pe care le asigurase C.M.

La circa 4 zile după incident inculpatul C.M. l-a luat cu el pe inculpatul M.I. și i-a impus să-l sune pe numitul S.G. întrebările ce urmau a fi adresate lui S.G. erau dictate, totodată M. avea obligația să spună cu voce tare ce răspunde interlocutorul.

Inculpatul C.D. a arătat ca a efectuat transporturi ale părților vătămate, cunoaște că actele de identitate ale muncitorilor români s-au aflat tot timpul la inculpatul C.M., acesta urmând a se ocupa de înscrierea muncitorilor la primăria din localitatea respectivă și a le obține drept de ședere.

A mai declarat că nu a amenințat pe nici unul din muncitorii români și nici nu a auzit vreodată pe vreunul din aceștia să se plângă de condițiile de cazare și de mâncare. Nu cunoaște de ce au fugit victimele, dar ulterior a aflat de fratele său, inculpatul C.M. că cetățenii români se aflau la o stație de benzinărie și erau înarmați cu bâte și cărămizi. El nu a fost la acea benzinărie, ci numai inculpații C.M., C.C.F., C.V., M.I. După plecarea muncitorilor români inculpatul M.I. a locuit cu ei, fiindu-i frică că aceștia s-ar putea întoarce să-l bată.

Se poate constata - în opinia instanței de fond - din materialul probator existent la dosarul cauzei că inculpații M.I. și C.D. au fost nesinceri în declarațiile date, existând contradicții între cele declarate de către aceștia. în urma confruntării celor doi inculpați fiecare și-a susținut declarația dată anterior organelor de urmărire penală. Susținerile inculpaților nu pot fi reținute întrucât nu se coroborează cu faptele și împrejurările care rezultă din celelalte probe administrate în cauză și nu sunt întrunite astfel condițiile prevăzute de art. 69 C. proc. pen. Astfel, potrivit prevederilor art. 69 C. proc. pen., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Mai mult, așa cum rezultă din declarațiile victimelor M.D., M.P., M.F., care sunt rude cu inculpatul M.I., se reține faptul că despre plecarea în Spania și găsirea unui loc de muncă, respectiv la cules de măsline, au aflat de la ruda lor, inculpatul M.I., acesta din urmă fiind coordonat de inculpatul C.M., pentru a se ocupa de găsirea unui număr cât mai mare de persoane în vederea efectuării de munci agricole în Spania.

Totodată, din probele administrate se reține de instanța de fond faptul că toate victimele l-au indicat pe inculpatul M.I., ca fiind persoana care și-a exprimat disponibilitatea de a mijloci deplasarea și angajarea în Spania, nu doar față de rudele sale, ci și față de celelalte persoane din Mangalia, persoane exploatate ulterior în Spania de către gruparea condusă de inculpatul C.M. Ca atare, susținerea inculpatului M.I. cum că rudele sale, M.D., M.P., M.F. s-ar fi ocupat de racolarea victimelor din Mangalia, este înlăturată prin faptul că așa zișii racolatori au fost ei înșiși victime ale traficului, exploatați la muncă, unul dintre exploatatori fiind chiar persoana care face aceste afirmații, respectiv inculpatul M.I.

De asemenea, din probele administrate rezultă că inculpatul M.I. s-a ocupat de racolarea cetățenilor români, victime ale traficului, a închiriat un microbuz cu care a transportat victimele de la Mangalia până la Bolintin Vale, la locuința inculpatului C.M. care s-a ocupat de cazarea acestor victime pe teritoriul României, la locuința sa din localitatea Bolintin Vale, până la data plecării în Spania, tot acesta fiind si cel care a achitat contravaloarea transportului până în Spania, și împreună cu M.I. a însoțit grupul de cetățeni români până în Spania.

De la locul unde au fost lăsați cetățenii români, aceștia au fost transportați, pe rând, cu un microbuz condus de către inculpatul C.C.F., acesta fiind însoțit de inculpatul C.V., până la plantația unde urmau să muncească și lăsați pe câmp. Din momentul în care victimele traficului au ajuns la plantația de măslini, acestea au fost supravegheate în permanență de cei patru inculpați precum și de inculpatul C.D., atât pe timpul cât lucrau cât și la locul de cazare, loc care era situat de fapt sub cerul liber. în ceea ce-l privește pe inculpatul C.D. se reține faptul că și acesta a transportat, cu microbuzul, de câteva ori victimele la plantația la care erau obligați să muncească.

Mai mult, inculpatul C.C.F. ținea evidența coșurilor cu măsline culese de către victime și le amenința pentru a lucra mai repede și mai mult, motivând că trebuie să-și recupereze banii cheltuiți împreună cu inculpatul C.M. pentru transportul victimelor în Spania. Totodată, victimele erau supravegheate și de către inculpatul C.V., persoană care avea și ea un caiet în care nota câte coșuri cu măsline umplea fiecare muncitor, era în permanentă legătură cu patronul spaniol al plantației și primea de la acesta plicurile cu bani care ar fi trebuit să fie date victimelor pentru munca prestată. în realitate aceste plicuri cu bani îi erau date inculpatului C.M.

Pe timpul desfășurării muncilor agricole, victimele erau amenințate de către inculpați și alte rude de-ale acestora să culeagă mai multe coșuri cu măsline, iar în cazul în care nu îndeplineau norma stabilită erau amenințați cu săbii, topoare, bâte de baseball. în același timp, se reține că victimelor li s-a stabilit de către inculpatul C.M. o datorie imaginară în valoare de 1.000 euro pe care aveau obligația să i-o restituie din banii pe care-i obțineau ca urmare a muncii depuse. în realitate banii pe care ar fi trebuit să-i primească părțile vătămate erau luați de către inculpați Din declarațiile părților vătămate, rezultă că inculpatul C.M. era considerat liderul traficanților, iar ceilalți acționau ca urmare a ordinelor date de acesta.

Se constată, în opinia instanței, existenta înțelegerii între inculpați în sensul găsirii și racolării unor cetățeni români, cărora să li se promită înaintea plecării din România asigurarea unor locuri de muncă bine plătite, cazare și hrană corespunzătoare. Mai mult, se poate reține inculpații au apelat la persoane care aveau o situație materială precară, neșcolarizate, susceptibile a fi atrase în situații favorabile exploatării. După ce victimele au ajuns în Spania, acestea au constatat că niciuna dintre promisiunile făcute de racolatori, înaintea plecării din țară, nu aveau corespondent în realitate, mai mult s-au trezit și cu așa zise „datorii” de câte 1.000 euro pentru facilitarea ajungerii în acea țară și găsirea unui loc de muncă, la negru.

Față de numiții C.C. și M.I., pentru că aceștia nu aveau nici o implicare în comiterea faptelor, și - mai mult - M.I. era chiar una dintre persoanele traficate, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală. Aceasta deoarece în cazul inculpatului C.C. acesta a fost indicat de unele dintre părțile vătămate, ca urmare a existenței unor similitudini cu semnalmentele adevăratului făptuitor, nimeni altul decât C.C.F., iar în cazul lui M.I. întrucât victimele știau că cel care i-a racolat se numea astfel, iar în realitate racolatorul se numește M.I. Inițial, victimelor nu le-au fost prezentate fotografii ale inculpatul M.I., persoanele audiate făcând referiri directe la numele acestuia, omițându-se existența unei asemănări semnificative de nume între făptuitor și victimă.

În termen legal, împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații M.I., C.M., C.D., C.C.F. și C.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul M.I., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii fondului și, rejudecând să se dispună în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând în esență că: a fost contactat de inculpatul C.M. din Spania care i-a comunicat că îl poate aduce la muncă în această țară numai cu condiția de a duna un grup de 49 de persoane care să lucreze la culesul de măsline; nu avea cunoștință de condițiile de muncă din Spania, expunându-le persoanelor cu care a mers la domiciliul lui C.M., condițiile de muncă, cazare și masă care i-au fost comunicate de acesta; după urcarea în autocar, inculpatul M.I. a devenit un membru al acestui grup ca și ceilalți care se deplasau în Spania, la muncă; s-a mai învederat că este la primul conflict cu legea penală, este singurul întreținător al unei familii compusă din 7 copii minori și soția bolnavă, este cunoscut în societate ca o persoană muncitoare care își realizează venituri licite. în subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond, în sensul diminuării cuantumului sub minimul special prevăzut de lege, astfel încât să fie îndeplinite condițiile aplicării uneia dintre modalitățile de executare prevăzute de art. 81 C. pen. - suspendarea condiționată sau art. 861 C. pen. - suspendarea sub supraveghere, având în vedere gradul redus de participație al acestuia la comiterea faptelor în raport de participația celorlalți coinculpațion în ceea ce privește latura civilă s-a învederat că, în situația în care va fi considerat vinovat de săvârșirea faptelor deduse judecății să fie obligat la despăgubiri civile în solidar cu ceilalți inculpațion

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul C.M., prin apărător din oficiu, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte vinovăția inculpatului privind săvârșirea unei infracțiunii de trafic de persoane. S-a motivat că din declarațiile martorilor și a persoanelor vătămate audiate în cauză rezultă că aceștia au plecat la muncă în Spania de bună-voie pentru a realiza câștiguri în scop personal fără prea mult efort, deși cunoșteau condițiile de cazare și masă. Reținerea cheltuielilor ocazionate de transportul în Spania de către inculpatul C.M. este justificată, câtă vreme acesta a achitat inițial contravaloarea cheltuielilor, astfel cum rezultă din declarația martorei M.M. Cu privire la infracțiunea de constituire de grup organizat în vederea exploatării de persoane s-a susținut că plângerile formulate împotriva inculpaților de părțile vătămate au avut ca obiectiv obținerea de foloase necuvenite. în subsidiar, s-a cerut redozarea pedepsei aplicată de instanța de fond sub minimul special prevăzut de legea penală fără a se motiva concret împrejurările care ar convinge instanța să pronunțe o astfel de soluție.

Inculpații C.D., C.C.F. și C.V., prin apărători din oficiu, au solicitat admiterea apelurilor formulate și, rejudecând, să se dispună achitarea lor în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru ambele infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, motivată de împrejurarea că probatoriul administrat până în acest moment procesual nu a dovedit că inculpații sunt autorii infracțiunilor deduse judecății. S-a arătat că părțile vătămate au plecat de bună - voie în Spania, nefiind constrânse să muncească în folosul inculpaților, ci pentru a obține mijloace bănești în interes personal. în subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate de instanța de fond în sensul reducerii cuantumului, dând eficiență sporită criteriilor de individualizare, astfel încât să fie îndeplinite condițiile pentru aplicarea disp. art. 81 C. pen. - suspendarea condiționată - ca modalitatea de executare a pedepsei. Cu referire la latura civilă a procesului penal s-a cerut ca în situația achitării să se dispună exonerarea inculpaților de răspundere civilă, iar în situația constatării vinovăției acestora să fie obligați în solidar cu ceilalți coinculpați la plata despăgubirilor civile către părțile civile în cauză.

Prin Decizia penală nr. 12 din 1 februarie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală, a dispus următoarele:

1) În baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții inculpați C.M., C.D., C.C.F. și C.V., împotriva sentinței penale nr. 70 din 24 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 5989/118/2008.

2) În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul M.I., împotriva sentinței penale nr. 70 din 24 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 5989/118/2008, a desființat, în parte, sentința penală nr. 70 din 24 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 5989/118/2008 și, rejudecând, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

3) În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca nefondate acțiunile civile exercitate de părțile civile A.I., R.I., M.A., S.V., A.S., A.A., M.D., A.S., D.C., M.I., M.A., M.I. și B.A. față de inculpatul M.I.

A înlăturat obligarea inculpatului M.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat la instanța de fond.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare deciziei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului formulat de apelantul inculpat M.I. să rămână în sarcina statului.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați apelanții inculpați C.M., C.D., C.C.F. și C.V. la plata a câte 800 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Față de caracterul devolutiv al apelului, instanța de prim control judiciar a procedat la audierea inculpatului M.I., care s-a prezentat la toate termenele de judecată, ceilalți 4 inculpați lipsind, fără a depune la dosarul cauzei vreo justificare. La cererea inculpatului M.I., curtea de apel a încuviințat următoarele probe: înscrisuri în circumstanțiere, din care rezultă că inculpatul este singurul întreținător al familiei, că are 7 copii minori, soția M.M. - bolnavă, fiind audiată în calitate de martoră.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001 constituie trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, prin abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani, ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei în scopul traficării. Prin această infracțiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe acțiuni alternative, trebuie să se urmărească un scop și anume exploatarea persoanei, victima traficului. în conformitate cu art. 2 alin. (2) din aceeași lege, prin exploatarea unei persoane se înțelege, între altele, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

În cauză, pe baza ansamblului probator administrat în cursul procesului penal, instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă dovezilor produse.

Astfel, din coroborarea declarațiilor părților civile și vătămate, cu declarațiile martorilor B.N., B.l., P.A., ultimii doi fiind șoferii autocarului care au asigurat transportul părților vătămate din Spania în România, a martorilor L.I. și I.D.G., rezultă că în cursul anului 2007 inculpatul C.M., împreună cu inculpații C.C.F., C.V. și C.D. au constituit o grupare care avea ca scop racolarea prin înșelăciune a unor persoane în vederea exploatării lor la muncă, scop realizat prin faptul că inculpații au reușit să exploateze 30 de persoane, transportate în Spania cu sprijinul material al organizatorului grupului - C.M., care Ie-a cerut acestora și actele de identitate cu motivarea că acestea constituie o garanție că-i vor fi restituiți banii acordați drept avans pentru achitarea călătoriei. Din probele dosarului rezultă că fiecare membru al grupării avea câte o sarcină, respectiv C.M. s-a ocupat de racolarea, găzduirea și transportul părților vătămate, promițându-le locuri de muncă bine plătite, iar inculpații C.C.F., C.D. s-au ocupat de transportul victimelor la locul de cazare la plantația cu măslini, supraveghindu-i și amenințându-i pentru a lucra cât mai mult și cât mai bine, în scopul obținerii unor sume mari de bani. C.V. a fost cel care primea banii de la patronul spaniol, care îi remitea inculpatului C.M.

Din actele dosarului mai rezultă că în momentul recrutării, părțile vătămate nu aveau loc de muncă, erau lipsite de venituri, iar unele aveau în întreținere copii minori. Totodată, mai rezultă că de la început inculpații au urmărit punerea părților vătămate în stare de dependență față de ei, astfel că, le-au plătit drumul până în Spania, urmând ca acoperirea cheltuielilor de transport să se facă după ce părțile vătămate vor primi banii pentru munca prestată. în Spania, deși, au muncit 9 zile în condiții de muncă și sănătate dintre cele mai grele având program de muncă zi - lumină, fiind cazați într-o livadă de măslini, sub cerul liber și hrăniți cu mâncare pregătită din alimente degradate nu au primit nici o sumă de bani, astfel cum li s-a promis - 4 euro/ lădiță de măsline recoltată și 60 euro la instalare pentru alimente. Ca urmare a nemulțumirilor manifestate de o parte din părțile vătămate după 4-5 zile de la instalare, întrucât situația reală era diferită de cea promisă, inculpații i-au amenințat că nu vor primi nici un ban și, chiar că „li se vor tăia tendoanele.".

Constatând că sunt incidente disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, în mod corect prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpații C.M., C.D., C.C.F. și C.V.

De asemenea, s-a apreciat că în mod corect s-a pronunțat hotărârea de condamnarea pentru aceeași inculpați și pentru infracțiunea de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în cursul lunii septembrie 2007 s-au constituit într-o grupare in vederea săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv pentru racolarea prin înșelăciune a unor persoane sub pretextul oferirii unui loc de muncă bine plătit în străinătate în scopul exploatării lor prin muncă, deziderat îndeplinit, în sensul că 30 de persoane transportate în Spania au fost obligate să muncească mai mult de 8 ore pe zi, in condiții improprii de cazare, hrană și igienă, banii primiți pentru munca prestată fiind încasați în totalitate de cei 4 inculpațion

Deci, în opinia instanței de apel, probele dosarului dovedesc, mai presus de orice dubiu, că inculpații C.M., C.D., C.C.F. și C.V. sunt autorii infracțiunilor deduse judecății prin rechizitoriul nr. 312/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește vinovăția inculpatului M.I., curtea de apel a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut că și acesta este coautor la comiterea celor două infracțiuni menționate în rechizitoriu, cu următoarea motivare:

Este real, a constatat și instanța de apel, că inculpatul M.I. a adunat 30 de persoane, cu care s-a deplasat la locuința inculpatului C.M., de unde au plecat cu autocarul în Spania însă, odată ajunși în această țară, comportamentul celorlalți inculpați față de acesta a fost identic cu cel avut față de celelalte persoane exploatate. în cauză, din declarațiile inculpaților C.M., C.D., C.C.F. și C.V. date în fază de urmărire penală, ale martorilor și părților vătămate, părților civile audiați în cauză, nu rezultă cu certitudine existența elementului subiectiv dat de intenția directă cu care trebuia să săvârșească cele două infracțiuni de care acesta este acuzat. A rezultat că inculpatul M.I. a fost sunat de C.M. din Spania, care i-a comunicat că îi va găsi un loc de muncă în această țară numai dacă va aduna un grup de 49 de persoane cu care să muncească pe o plantație de măslini. M.I. a expus condițiile de muncă, cazare și masă, comunicate de coinculpatul C.M., persoanelor contactate, în Spania el neavând un statut privilegiat. Totodată, în opinia instanței de apel probele dosarului nu confirmă că inculpatul M.I. a avut o înțelegere cu ceilalți 4 inculpați prin care să urmărească un scop, și anume exploatarea persoanelor, victime ale traficului, nefiind îndeplinite nici elementul material al laturii obiective a infracțiunii de traficare.

Ca atare, curtea de apel a apreciat că, față de inculpatul M.I., se impune soluția de achitare a acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., infracțiunilor lipsindu-le unul din elementele constitutive.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților C.M., C.D., C.C.F. și C.V., curtea de apel a apreciat că instanța de fond a făcut o justă interpretare și aplicare a disp. art. 72 C. pen. S-a ținut seama de criteriile generale prevăzute în Codul penal, de gradul concret de pericol social al faptelor comise, de împrejurările, modul și mijloacele de săvârșire - în formă continuată, de scopul urmărit, acela de a obține foloase injuste, de natura infracțiunii, de numărul mare de părți vătămate și de prejudiciul cauzat acestora. Totodată s-au avut în vedere datele ce caracterizează persoanele inculpaților, tineri, cu nivel de instruire scăzut, infractori primari, care s-au prezentat doar în faza inițială a procesului penal în fața organelor de urmărire penală, lipsind în cursul cercetării judecătorești, deși au fost citați la toate termenele de judecată cu mandat de aducere cu însoțitor. Pedepsele aplicate celor 4 inculpați de prima instanță sunt, atât sub aspectul cuantumului închisorii, cât și al modalității de executare - cu privare de libertate conform art. 57 C. pen. - de natură să asigure exigențele prevăzute de art. 52 C. pen., privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpaților și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către aceștia.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, curtea de apel a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata despăgubirilor civile către părțile civile din cauză, urmând ca hotărârea apelată să fie reformată doar în sensul exonerării de răspundere civilă a inculpatului M.I., ca o consecință a achitării acestuia.

Împotriva deciziei au declarat recurs Ministerul Public și inculpații C.M., C.D., C.V. și C.C.F., motivele fiind menționate în încheierea de dezbateri și amânare a pronunțării prezentei hotărâri.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, halta Curte constată următoarele:

- la judecata în primă instanță, numai inculpatul M.I. a fost prezent (fii. 137, vol. l), la termenul din 12 decembrie 2008 (termen la care a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea avocatului, iar la termenele ulterioare nu s-a mai prezentat), ceilalți inculpați neprezentându-se, în pofida repetatelor demersuri procedurale ale instanței pentru asigurarea participării acestora la procedura judiciară, și - în aceste condiții - nu a posibilă ascultarea inculpaților;

- în apel, inculpatul M.I. s-a prezentat la termenele de judecată, toți ceilalți inculpați lipsind, deși instanța de prim control judiciar - la toate termenele de judecată - a făcut repetate demersuri procedurale pentru a asigura participarea acestora la procedura judiciară. Inculpatul M.I., cu acordul său, a fost audiat (fii. 146-149, vol. I d.a.);

- în etapa recursului, la cererea inculpaților judecarea cauzei a fost amânată de 2 ori, fiind acordate 3 termene de judecată (21 iunie 2011, 04 octombrie 2011, 13 decembrie 2011) pentru ca aceștia să-și angajeze avocați și să-și pregătească apărarea. Singurul inculpat care s-a prezentat la instanța de recurs, și care și-a angajat avocat, a fost M.I., acesta fiind de acord să fie audiat (fii. 187) menționând că își menține declarațiile anterioare. Ceilalți 4 inculpați nu s-au prezentat la instanța de recurs, și nici nu și-au angajat avocați, pentru aceștia fiind desemnați avocați din oficiu. în recurs, nu au fost solicitate, și nu au fost administrate, probe noi pe situația de fapt;

I) Asupra motivelor de recurs ale M.P:

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

S-a susținut că în mod eronat instanța de apel a arătat că nu poate fi reținută vinovăția inculpatului M.I. și, astfel, că acesta nu este coautor la comiterea celor două infracțiuni reținute prin actul de inculpare. De asemenea, s-a arătat că în contradicție cu probele administrate în cauză, instanța de prim control judiciar a ajuns la concluzia neîntemeiată că inculpatul M.I. nu a avut o înțelegere cu ceilalți patru inculpați prin care să urmărească același scop și anume, exploatarea persoanelor prin muncă forțată și fără respectarea condițiilor de muncă și, ca urmare, că nu este îndeplinit elementul material al laturii obiective a infracțiunii de traficare. S-a apreciat că greșit instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul M.I. a fost o victimă a celorlalți inculpați, dat fiind comportamentul lor față de acesta, adică apreciat ca identic cu cel avut față de celelalte persoane exploatate.

În opinia procurorului, elementul subiectiv definit de intenția directă cu care inculpatul M.I. a săvârșit cele două infracțiuni de care este acuzat rezultă, cu prisosință, din materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, dar și în fața instanței de fond. Astfel, din declarațiile tuturor părților vătămate, însă a evidențiat, cu titlu de exemplu, declarațiile părților vătămate M.I., B.A., M.S., N.G. și D.C. rezultă că inculpatul M.I. s-a deplasat în municipiul Mangalia, în data de 01 septembrie 2007, și le-a propus să meargă si să lucreze în Spania, la cules de măsline, contra sumei de 5 euro/lădiță, dar și o primă de instalare, ulterior aceștia urmau să achite un comisI. de 300 euro în termen de 3 luni.

Părțile vătămate s-au deplasat cu un microbuz în care se aflau 22 de persoane din localitatea Mangalia, împreună cu inculpatul M.I. până în orașul B. V. și au stat împreună cu alte 13 persoane la domiciliul lui M., respectiv inculpatul C.M. circa 3 zile. în data de 4 septembrie 2007, cele 25 de persoane racolate de inculpatul M.I., la care s-au mai adăugat alte 9 persoane, s-au deplasat cu un autocar în Spania, fiind însoțiți de C.M., mama acestuia și cei doi copii ai săi, respectiv inculpatul M.I. și soția sa. După patru zile de mers cu autocarul, au ajuns în Spania, au fost urcați într-o dubită condusă de cumnatul inculpatul C.M.

și duși la o livadă de măsline. De a doua zi au început munca, iar în permanență erau supravegheați de inculpatul M.I. și cei doi cumnați ai săi, respectiv inculpații C.D. și C.C.F. Inculpatul C.M. era cel care primea banii pentru munca prestată de toți muncitorii de la un cetățean spaniol în vârstă. Văzând condițiile grele de muncă, respectiv zi-lumină, fără cazare, hrană și fără a fi plătiți, amenințați și bătuți pentru că nu munceau mai mult și mai bine, cei 27 de muncitori au reușit sa fugă, au ajuns la o benzinărie și au cerut ajutor autorităților spaniole.

După recuperarea actelor de identitate de la inculpatul C.M. au mers la Consulatul Român din Sevilla și au fost ajutați să se reîntoarcă în țară. Așadar, în opinia procurorului, declarațiile tuturor părților vătămate audiate în cauză au evidențiat fără echivoc contribuția inculpatului M.I. la comiterea celor două infracțiuni, în condițiile în care aceștia au declarat că erau păziți de inculpatul M.I., pentru a nu pleca din tabăra improvizată, amenințați cu sabia de același inculpat și obligați să muncească pentru a le fi restituiți inculpaților banii pentru transport și comisI.ul cuvenit pentru deplasare.

S-a susținut că instanța de apel a acceptat necritic apărările inculpatului M.I. exprimate în declarația dată în fața instanței de apel, din care s-ar putea trage concluzia nejustificată că el însuși ar fi fost o victimă, deși instanța de fond, din coroborarea acelorași probe, a apreciat declarația inculpatului M.I. ca fiind nesinceră și în contradicție cu declarațiile date de ceilalți inculpați în cauză. S-a concluzI.at că, în mod corect, pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că toate victimele l-au indicat pe inculpatul M.I. ca fiind persoana care și-a exprimat disponibilitatea de a mijloci deplasarea și angajarea în Spania, lucru pe care l-a realizat nu doar față de cele 27 de persoane din Mangalia, dar și față de rudele sale, respectiv numiții M.D., M.P. și M.F.

Ca atare, în mod corect instanța de fond a înlăturat susținerea inculpatului M.I. cum că cele 3 rude ale sale s-ar fi ocupat de racolarea victimelor din Mangalia, în condițiile în care aceștia au declarat că ei înșiși au fost victime ale traficului și au fost exploatate la muncă, unul dintre exploatatori fiind chiar vărul lor, respectiv inculpatul M.I. Este adevărat, menționează procurorul în motivele de recurs, că nici aceste părți vătămate, dar nici celelalte 27 victime nu au negat că inculpatul M.I. muncea alături de ei, însă toți au relatat că era un supraveghetor al lor, îi amenința și îi obliga să muncească.

De altfel, toate părțile vătămate au relatat despre relația pe care o avea inculpatul M.I. cu inculpatul C.M., inițiatorul grupului și beneficiarul sumelor de bani primite de la patronul spaniol. în final, procurorul a apreciat că se poate reține intenția directă a inculpatului M.I., participația sa directă în vederea realizării scopului urmărit, în sensul găsirii și racolării unor cetățeni români din Mangalia cărora li s-a promis, înaintea plecării din România, asigurarea unor locuri de muncă bine plătite, cazare și hrană, iar în Spania, sub pretextul plății unor datorii mari, erau amenințați și bătuți să muncească în condiții grele fără hrană și cazare corespunzătoare, sumele de bani astfel obținute fiind însușite de toți inculpații ce au constituit grupul infracțional organizat.

Recursul M.P. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Din examinarea soluției de achitare a inculpatului M.I., soluție dispusă de instanța de prim control judiciar, comparativ cu probatoriul administrat, nu rezultă existența unei erori grave de fapt.

Așa cum a reținut instanța de apel, inculpatul M.I. a adunat 30 de persoane cu care s-a deplasat la locuința inculpatului C.M., de unde au plecat cu autocarul în Spania însă, odată ajunși în această țară, comportamentul celorlalți inculpați față de acesta a fost identic cu cel avut față de celelalte persoane exploatate. Din declarațiile coinculpaților C.M., C.D., C.C.F. și C.V., date în faza de urmărire penală, respectiv, ale martorilor, părților vătămate și părților civile, nu a rezultat însă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, existența elementului subiectiv - intenția directă în săvârșirea celor două infracțiuni de care acesta este acuzat. Dimpotrivă, din probele administrate (declarațiile părților vătămate: P.C., M.B., M.P., A.S., M.D., M.C., D.C. și M.F. - vol. l d.p.i. fil. 404, 405, 406, 411, 418; vol. II d.p.i., fil. 57, 59, toate coroborate cu declarațiile date în cursul urmăririi penale), a rezultat că inculpatul M.I. a fost sunat de inculpatul C.M. din Spania, care i-a comunicat că îi va găsi un loc de muncă în această țară numai dacă va aduna un grup de 49 de persoane cu care să muncească pe o plantație de măslini. Or, se mai constată, din aceleași probe administrate, că inculpatul M.I. a expus condițiile de muncă, plată, cazare și masă - astfel cum acestea au fost comunicate de coinculpatul C.M. - persoanelor contactate, iar în Spania el nu a avut un statut privilegiat. De asemenea, probele dosarului nu confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul M.I. ar fi avut o înțelegere cu ceilalți 4 coinculpați prin care să urmărească un scop - și anume exploatarea persoanelor, victime ale traficului. Infracțiunile de trafic de persoane, în modalitățile normative prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, au ca element subiectiv intenția directă, calificată prin scop, care trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei, dar care nu trebuie să fie și efectiv realizat. Traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale, în realizarea cărora se implică în mod conștient, și prevede consecințele lor, urmărind totodată producerea acestora. Argumente juridice asemănătoare cu privire la elementul subiectiv (formă și modalitate), sunt corect reținute și expuse de către instanța de apel și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

II) Asupra motivelor de recurs ale inculpaților C.M., C.D., C.V. și C.C.F.:

Motivele de recurs ale inculpaților C.M., C.D., C.V. și C.C.F. sunt, în esență, aceleași cu cele expuse la instanța de prim control judiciar (ca motive de apel) și au fost invocate ca apărări în cursul judecății la instanța de fond (în sensul că probatoriul administrat nu a dovedit că ei sunt autorii infracțiunilor deduse judecății, că părțile vătămate au plecat de bună-voie în Spania, nefiind constrânse să muncească în folosul inculpaților, ci pentru a obține mijloace bănești în interes personal; s-a mai solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate de instanța de fond în sensul reducerii cuantumului, dându-se eficiență juridică sporită criteriilor de individualizare, astfel încât să fie îndeplinite condițiile pentru aplicarea disp. art. 81 C. pen. - suspendarea condiționată a executării) - cazuri de casare invocate, art. 3859 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, niciunul dintre cazurile de casare invocate nefiind incident, pentru motivele ce se vor arăta:

Traficul de persoane a constituit, și constituie și în prezent, o preocupare majoră la nivelul comunității statelor lumii, în acest sens fiind adoptate mai multe instrumente juridice internaționale: Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate ratificată prin Legea nr. 565/2002; Protocolul ONU privind reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, ratificat prin Legea nr. 565/2002; Protocolul împotriva traficului de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, ratificat prin Legea nr. 565/2002; Decizia Consiliului Uniunii Europene privind completarea definiției crimei numite „trafic de ființe umane”, în anexa Convenției Europene, Consiliul UE nr. 1999/C/26/; Decizia - Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de ființe umane (2002/629/JAI), aceeași majoră procupare existând și nivelul statului român (în acest sens fiind adoptată Legea nr. 678/2001, completată și modificată, H.G. nr. 1216/2001 și nr. 299/2003).

Din definiția traficului de persoane, cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, rezultă și formele în care se concretizează această infracțiune în raport de caracteristicile persoanelor traficate și traficante, de scopul urmărit și interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicațiile sociale, dar și de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului).

Astfel:

- privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia, munca forțată, violența, abuzul de încredere, agresiunea fizică și psihică a persoanei, fiind pe deplin justificată aprecierea că traficul de ființe umane este o formă a sclaviei la început de mileniu;

- sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriașe), rețele regionale și internaționale, circulația ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic și pe baza cărora se realizează activitatea de traficare);

- din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează și susțin traficul sunt sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educațional scăzut, neîncrederea în sine, eșecurile în viață;

- din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sunt reduse la condiția de „marfă”, sunt dezumanizate treptat, fiindu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma suferită marcându-le întreaga evoluție viitoare;

- din punctul de vedere al implicațiilor sociale, datorită creșterii alarmante din ultimii ani, traficul de persoane devine un fenomen național și transnațional, fiind favorizat de procesul general al globalizării și de utilizarea tehnologiilor moderne;

- prin prisma scopului vizat, traficul de persoane presupune profituri uriașe pentru traficanți, inclusiv în cazul traficului în scop de muncă forțată.

Din perspectiva victimelor, traficul de persoane poate fi clasificat prin natura actelor abuzive exercitate asupra lor și care vizează, printre altele: - aspectul social (constând în abuz psihologic, fizic, supravegherea pentru împiedicarea deplasării ori liberei circulații a victimelor, lipsa puterii de decizie, lipsa accesului la servicii medicale); - aspectul juridic (deposedarea de actele identitate, posedarea și utilizarea de acte false, amenințările cu predarea la poliție); - aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată, reținerea unor plăți nejustificate).

Elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 se realizează printr-una sau mai multe dintre acțiunile prevăzute ca modalități alternative, acțiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei:

- recrutarea, constă în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obținerii de profit;

- transportarea presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul, fie în interiorul statului de origine, fie din statul de origine a victimei în statul de destinație, ceea ce presupune cel mai adesea trecerea uneia sau mai multor linii de frontieră;

- transferarea constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, atunci când este vândută pur și simplu ca o marfă, inițial fără ca ea să știe, sau face obiectul unei alte tranzacții încheiate între traficanți (de ex. schimbul).

- cazarea presupune instalarea unei persoane temporar într-o locuință ori într-un alt amplasament având această destinație;

- găzduirea constă în primirea unei persoane într-o locuință și adăpostirea vremelnică a acesteia;

- primirea presupune preluarea victimei de către un traficant, de la unul la altul, ca urmare a unei tranzacții intervenite între cei doi

Fiecare dintre aceste acțiuni este suficientă pentru realizarea elementului material al infracțiunii de trafic de persoane, atât în variantele tip, cât și în cele agravate.

Infracțiunile de trafic de persoane, în modalitățile normative prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, au ca element subiectiv intenția directă, calificată prin scop, care trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei, dar care nu trebuie să fie și efectiv realizat. Traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora se implică în mod conștient și prevede consecințele lor, urmărind totodată producerea acestora.

În raport cu aceste instrumente juridice internaționale, precum și cu legea internă arătată, situația de fapt reținută de instanța de fond cu privire la acești recurenți-inculpați, astfel cu a rezultat din coroborarea tuturor probelor administrate în cursul procesului penal - situație de fapt confirmată de instanța de apel - relevă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, nu numai existența faptelor în materialitatea lor, persoana celor care le-au săvârșit, dar și întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați inculpații (elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate, precum și elementul subiectiv).

Numărul mare al victimelor traficului de persoane, distanța la care trebuiau transportate acestea, organizarea supunerii la muncă, corelativ cu supravegherea strictă - sub amenințări extrem de grave - a necesitat colaborarea și organizarea minuțioasă a grupului infracțional, fiecare inculpat având „sarcini" precise, legate de un anumit „domeniu de activitate" (racolarea prin „convingerea" viitoarelor victime, transportarea și cazarea lor, ținerea evidențelor rezultatelor muncii, organizarea și supravegherea echipelor de muncă, „normarea" muncii și asigurarea eficienței muncii prestate de victime, chiar prin amenințarea gravă a acestora, procurarea „alimentelor", încasarea de la „angajatorul" spaniol a contravalorii muncii prestate și „repartizarea" unor sume „modeste" către victimele traficului de persoane), toate acestea justificând, și în opinia Înaltei Curți, reținerea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, prin observarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 12 din aceeași lege.

Or, așa cum s-a arătat anterior, conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare, eroarea gravă fiind constatată din compararea faptelor reținute în hotărârea judecătorească atacată cu probele administrate.

Apărătorii inculpaților - astfel cu rezultă din pledoariile consemnate în încheierea de dezbateri și amânare a pronunțării deciziei - nu au arătat, în concret, în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel. Motivarea apărătorilor, pe de o parte, sugerează ipoteza potrivit căreia instanțele ar fi interpretat greșit probele administrate, aceasta nefiind însă de natură să justifice incidența cazului de casare invocat, iar de pe altă parte, susține ipoteza că părțile vătămate „ar fi fost de acord să plece de bună voie să muncească în Spania, dar să și muncească o lună pentru a-și achita cheltuielile de cazare și transport", ipoteză nereală deoarece, potrivit întregului probatoriu administrat, „acordul de a pleca" al acestora a fost obținut în mod înșelător, prin prezentarea unor perspective mincinoase cu privire la condițiile de muncă, de plată, de cazare și de hrană {transport gratuit, condiții de cazare decente în locuințe sau corturi, plata a 5 euro pentru o lădiță de măsline și 60 de euro la începutul perioadei de muncă, pentru alimente, plata sumei de 300 euro, în trei luni, eșalonat, după ce va începe munca, sumă reprezentând comisionul).

Înalta Curte apreciază că nu este necesar să se reitereze aspectele anterior menționate cu privire la „normarea muncii" la condițiile de „cazare"'și la cele de „plată", condiții asigurate de inculpați părților vătămate - victime ale traficului de persoane - acestea fiind amenințate și bătute pentru că „nu munceau mai mult și mai bine".

Revenind la examinarea cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpaților prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție", nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

În înțelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță. în măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, această prezumție având caracter relativ, iar nu absolut. Apărătorii inculpaților s-au limitat la expunerea unor ipoteze, fără a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare și fără a arăta, de o manieră rezonabilă, care probă este în contradicție cu situația de fapt expusă în cele două hotărâri judecătorești atacate.

Neîntemeiată este și critica inculpaților privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate.

Infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată (art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, respectiv, art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003), și pentru care au condamnați în primă instanță, soluție menținută de instanța de prim control judiciar, sunt sancționate cu pedepse de la 5 la 15 ani închisoare, respectiv, de la 5 la 20 ani de închisoare.

Pentru fiecare infracțiune, instanța de fond a aplicat pedeapsa minimă de 5 ani închisoare și, în final, fără să se mai dea eficiență juridică unor împrejurări de natură să agraveze sancționarea inculpaților (concursul de infracțiuni - art. 33 C. pen. și, respectiv, forma continuată a infracțiunii - art. 41 alin. (2) C. pen.), efect juridic care - potrivit legii - era facultativ (conform art. 34 alin. (1) lit. b), respectiv, art. 42 C. pen.), a aplicat o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

Reducerea pedepselor sub minimul special de 5 ani închisoare - și care, eventual, ar fi deschis posibilitatea legală de examinare a unor modalități neprivative de libertate pentru executarea acestora - ar fi fost legal posibilă numai în condițiile reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților.

Or, sub aceste aspecte, Înalta Curte apreciază - în acord cu cele două instanțe - că solicitarea inculpaților de reținere a unor circumstanțe atenuante nu este întemeiată pentru următoarele motive:

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel:

- „conduita bună”, în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale;

- „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 lit. b) din C. pen., nu se regăsește concret în prezenta cauză;

- „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților", în sensul art. 74 lit. c) C. pen., de asemenea, nu se regăsește în această cauză penală.

împrejurarea că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale a fost reținută de către cele două instanțe și, în sensul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. pentru individualizarea judiciară a pedepsei, a produs consecințe juridice prin aceea că li s-au aplicat pedepse egale cu minimul special al textului incriminator al faptelor săvârșite.

Față de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpații C.M., C.D., C.V. și C.C.F.

Potrivit art. 192 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare, iar cheltuielile judiciare ocazI.ate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța vor rămâne însărcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpații C.M., C.D., C.V. și C.C.F. împotriva Deciziei penale nr. 12/ P din 1 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind și pe inculpatul M.I.

Obligă recurenții inculpați C.M., C.D., C.V. și C.C.F. la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.