Murder convictions upheld on appeal; remand quashed and case returned to appellate court for merits review.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 361 din 29 aprilie 2011 a Tribunalului Galați, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului P.Ș. din infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., în complicitate la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

În noua încadrare juridică a condamnat pe inculpatul P.Ș., fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010), faptă din luna septembrie 2010.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010), faptă din 30 decembrie 2007; parte vătămată B.G.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani, sporită la 9 (nouă) ani și 4 (patru) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani.

A condamnat pe inculpatul C.P., fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010), faptă din luna septembrie 2010.

A condamnat pe inculpatul Ț.N., fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Galați la o pedeapsă de 9 (nouă) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010), faptă din luna septembrie 2010.

Potrivit art. 71 C. pen. a aplicat celor trei inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și a arestării preventive după cum urmează:

- pentru inculpatul P.Ș. de la 05 octombrie 2010 la zi;

- pentru inculpații C.P. și Ț.N. de la 03 octombrie 2010 la zi.

A constatat că partea vătămată B.G. nu s-a constituit parte civilă.

A respins ca tardiv formulată acțiunea civilă promovată de părțile vătămate O.V. și O.V.C.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J).

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoștință inculpaților că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.590 lei.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:

- C.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen.;

- Ț.N., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- P.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., reținându-se în sarcina primilor doi că, în luna septembrie 2010, în jurul datei de 22 sau 23 septembrie 2010, la o stână, concomitent, au aplicat lovituri repetate victimei O.I. cu corpuri/mijloace contondente peste tot corpul, inclusiv în zone vitale, cauzându-i leziuni ce au produs moartea victimei.

În sarcina inculpatului P.Ș. s-a reținut că la sfârșitul lunii septembrie 2010, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracțiunii de omor de către inculpații C.P. și Ț.N. (victimă O.I. a fost cioban la stâna sa), i-a ajutat pe aceștia pentru a îngreuna și zădărnici urmărirea penală în ceea ce privește prezentarea la organele de urmărire penală, declarațiile pe care le-ar putea da, transportarea victimei din zona comiterii faptei și lăsarea acesteia, în stare gravă, pe un drum din mun. Bârlad.

Prin același rechizitoriu s-a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la data de 30 decembrie 2007, a aplicat lovituri cu pumnul și a asmuțit câinii pe partea vătămată B.G., cauzându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale.

În fapt, s-au reținut următoarele:

Inculpatul P.Ș. este crescător de animale și de o lungă perioadă de timp, avea o stână. De-a lungul timpului, la această stână au fost angajate diverse persoane în calitate de ciobani care, din cauza tratamentului aplicat și condițiilor inumane de lucru, au fugit și au abandonat stâna. Singurii care lucrau de cel mai mult timp la stâna inculpatului (aproximativ 8 ani) erau inculpatul C.P. și concubina acestuia, martora O.G. Tocmai pentru că cei doi nu aveau o locuință a lor și au devenit dependenți de inculpatul P.Ș., inculpatul C.P. devenise omul de încredere și „bun la toate” al patronului stânei.

Pentru a le crea dependența de el, inculpatul P.Ș. nu le plătea salariile inculpatului C.P. și martorei O.G., făcându-i să creadă că, după ce va desființa stâna, le va cumpăra o casă cu banii reprezentând contravaloarea muncii lor.

Întrucât condițiile de muncă la stâna nu erau tocmai umane, inculpatul P.Ș. a început să caute forță de muncă pe raza altor județe, inclusiv județul Vaslui. Aici, prin intermediul martorului M.M., inculpatul P.Ș. a identificat în cursul lunii august 2010, cel mai probabil în jurul datei de 23 august 2010, persoane care să fie dispuse să muncească ca și ciobani.

Astfel, în jurul datei de 23 august 2010, inculpatul P.Ș. împreună cu fiul său, P.C. și martorul I.Ș., s-au deplasat pe raza comunei Voinești. Cu ajutorul martorului M.M., au fost găsiți victima O.I. (în vârstă de 67 ani) și martorii C.C. și J.D.

Cele trei persoane aveau la momentul acela datorii la diverse magazine de pe raza comunei. După ce inculpatul le-a achitat datoriile, cu promisiunea din partea victimei și a martorilor să muncească în schimbul banilor, cei trei (victima și martorii) au fost duși la stână.

Dintre aceștia, doar martorul J.D. își luase bagaj, haine și încălțăminte și niciunul dintre ei nu cunoștea exact locația stânei.

La stână au ajuns pe parcursul nopții și încă din acel moment, victima și martorii au fost trimiși cu oile, la schimb sau împreună cu martorul B.I. și cu inculpații C.P. și Ț.N. De regulă, turmele de oi și cârlani se pășteau și noaptea astfel că, ciobanii care înnoptau pe câmp, aveau asupra lor și câte o pătură.

Victima O.I. era o persoană în vârstă, neșcolarizată și cu probleme de sănătate, împrejurări care îi determinau încetineala în muncă, pierderea animalelor, rătăcirea lor. Situațiile de acest gen erau de natură să-l enerveze atât pe patron, inculpatul P.Ș. cât și pe inculpatul C.P., direct răspunzător de ceilalți ciobani.

Victima și-a manifestat față de ceilalți ciobani dorința de a pleca de la stână, de a merge acasă, însă aceasta nu știa nici măcar unde se află și pe unde ar trebuie să meargă către gară. Solicitarea sa de a merge acasă nu avea cum să fie luată în seamă de către inculpați pentru că, în accepțiunea lor, victima ar fi trebuit să muncească cel puțin o lună pentru suma de 450 lei pe care i-ar fi dat-o inculpatul P.Ș. la momentul plecării din localitatea de domiciliu.

Cu excepția inculpatului C.P., fiecare dintre ceilalți ciobani au avut de-a lungul timpului de suportat „corecțiile” pe care le aplica inculpatul P.Ș. în cazul în care aceștia nu-și făceau treburile cum ar fi dorit. Chiar și martora O.G. (concubina inculpatului C.P.) a fugit cel puțin o dată de la stână, situație în care a fost căutată de inculpatul P.Ș. și găsită de inculpatul C.P. și adusă cu forța înapoi. O situație similară este relevată de martorul A.S. care a precizat că, după ce a refuzat să mai muncească la stâna inculpatului P.Ș., deși socotelile între cei doi erau încheiate, inculpatul P.Ș., însoțit de alți trei bărbați, înarmați cu bâte, au venit la locuința sa, pe timp de noapte, au încercat să-l determine să se întoarcă la stână, i-au lovit câinele iar la plecare, inculpatul P.Ș. l-a asigurat că lucrurile n-or să rămână așa.

Victima O.I. a lucrat o perioadă la cârd cu inculpatul C.P. care, pe motiv că se mișca prea încet, că rupea cârdul și pierdea animale, o lovea cu pumnii sau cu palmele ori cu vergeaua în diferite zone ale corpului. Din această cauză, în condițiile în care situația era cunoscută de toți cei de la stână, inclusiv de către inculpatul P.Ș., victima a fost schimbată pe cârd cu inculpatul Ț.N., care însă și acesta i-a aplicat lovituri cu varga peste corp.

În jurul datei de 19 sau 20 septembrie 2010, inculpatul Ț.N. a fost văzut de către inculpatul C.P. când îi aplica victimei lovituri cu ghioaga în zona capului. În acea împrejurare, inculpatul C.P. a intervenit pentru oprirea agresiunii.

În aceste condiții, în ultima perioadă de timp, victima a fost mutată pe cârd din nou cu inculpatul C.P.

La data de 22 sau 23 septembrie 2010, inculpații C.P. și Ț.N. se aflau la stână împreună cu martorii O.G., B.I. și C.C. Din locul în care se afla, inculpatul C.P. a observat că victima O.I. scăpase oile în cultura de varză a unui vecin cu care inculpatul P.Ș. mai avusese conflicte.

În aceste împrejurări, inculpatul C.P. a luat un bici și s-a îndreptat spre locul în care se afla victima, fiind urmat de inculpatul Ț.N.

Ajunși lângă victimă, ambii inculpați au început să o lovească peste corp, inclusiv în zona toraco-abdominală, inculpatul C.P. cu palmele, pumnii și biciul, iar inculpatul Ț.N. cu picioarele.

Urmare loviturilor aplicate de inculpați, victima a căzut la pământ, fără a putea schița vreun gest de apărare. Cei doi inculpați au lăsat-o pe victimă în locul în care căzuse și au început să mâne oile din cultura cu varză. Apoi, cei doi s-au întors la stână pentru a continua mulsul oilor, loc din care aveau vizibilitatea spre zona unde era victima.

După aproximativ o oră, inculpatul C.P. a sesizat că victima a încercat să se ridice de la pământ, a reușit pentru scurt timp să o facă, după care a căzut din nou. După un timp, văzând că nu s-a mai ridicat, inculpații C.P. și Ț.N. au mers la victimă, au ridicat-o din locul în care căzuse și, pentru că aceasta nu se putea deplasa, inculpatul C.P. l-a trimis pe inculpatul Ț.N. să aducă căruța de la stână.

După ce a fost adusă căruța, inculpații au schimbat-o pe victimă de haine, iar apoi au așezat-o în coșul căruței. Este foarte posibil ca gâtul victimei să fi fost comprimat fie în momentul în care inculpații i-au schimbat hainele, fie în momentul în care au ridicat-o și au urcat-o în căruță. Apoi, cei doi au dus victima și au așezat-o pe pat.

În momentul în care au revenit la stână cu victima, inculpatul C.P. le-a spus martorilor B.I., C.C. și O.G. că au bătut-o pe victimă.

În următoarele zile starea victimei s-a agravat, nu s-a mai ridicat din pat, nu mai vorbea și respira greu. În această situație, la data de 29 septembrie 2010, inculpatul C.P. l-a sunat pe inculpatul P.Ș. și i-a spus că victima este în stare gravă și l-a chemat la stână ca să o ia pe aceasta și să o ducă acasă că „altfel moare”.

În seara aceleiași zile, inculpatul P.Ș. s-a deplasat la stână împreună cu fiul său, C. Inculpatul a realizat starea în care se afla victima, cu atât mai mult cu cât inculpatul C.P. i-a povestit cum a ajuns victima în acea stare. Inculpatul P.Ș. era la curent atât cu starea de neputință datorată vârstei victimei cât și cu agresiunile la care aceasta era supusă de către ciobanii săi, inculpații C.P. și Ț.N.

Pentru ca victima să nu fie găsită la stâna sa, având în vedere că începând cu anul 2007, stâna la care era patron a făcut obiectul unor anchete care vizau împrejurările și condițiile în care au decedat alți doi ciobani, inculpatul P.Ș. a hotărât să o transporte pe victimă de acolo, în condițiile în care a știut că starea gravă în care se afla aceasta se datora agresiunilor exercitate de inculpații C.P. și Ț.N.

Inculpatul C.P. și concubina acestuia, martora O.G., au învelit victima cu o pătură și au dus-o la mașina inculpatului P.Ș., fiind așezată pe bancheta din spate. Apoi, inculpatul P.Ș. s-a deplasat înspre municipiul Bârlad, unde a ajuns după lăsarea întunericului.

Aici a abandonat victima pe marginea drumului, undeva la intrarea în municipiu, lângă o cale ferată. Victima a fost lăsată în acel loc fără acte de identitate, în hainele în care era îmbrăcată, având lângă ea pătura cu care fusese învelită de la stână.

În dimineața zilei de joi, 30 septembrie 2010, în jurul orei 06:30 - 06:50, în timp ce se deplasau pe str. Trestiana din municipiul Bârlad cu mașina de serviciu, pe direcția comuna Grivița, pe partea stângă a sensului de mers, martorii D.C. și L.C. au observat-o pe victimă, întinsă la pământ.

Martorul L.C. a coborât din autoturism și s-a apropiat de victimă, moment în care aceasta a mișcat piciorul stâng, care era desculț. Martorul a observat că victima era încălțată cu cizme din cauciuc dar cizma de la piciorul stâng era lângă ea, era îmbrăcată cu pantaloni de trening și avea capul descoperit, iar imediat lângă victimă se afla o pătură de culoare crem, strânsă, mototolită. Victima era poziționată între carosabil și trotuar, pe spațiul verde din fața unei societăți comerciale. În aceste condiții, cei doi martori au sunat la 112, victima fiind transportată inițial la Spitalul Municipiului Bârlad iar apoi la Spitalul Clinic de Urgență Iași unde, la data de 01 octombrie 2010, ora 03:20 a decedat.

În data de 30 septembrie 2010, inculpatul P.Ș. s-a deplasat pe raza municipiului Iași, pentru a-l vizita la spital pe prietenul său, martorul I.M., ocazie cu care, cel mai probabil, s-a interesat și de starea victimei. Când a revenit la stână, inculpatul P.Ș. le-a spus inculpaților Ț.N. și C.P. că este foarte posibil ca victima să moară deoarece starea acesteia este gravă.

Realizând că va fi vizitat de organele de urmărire penală și că se va demara o anchetă cu privire la condițiile și împrejurările în care a murit victima O.I., inculpatul P.Ș. a început să „traseze sarcini” celor prezenți la stână.

Astfel, a stabilit cu inculpații C.P. și Ț.N. ca, atunci când vor fi audiați, să susțină că victima a căzut într-un șanț cu apă, fiind în stare avansată de ebrietate și că după ce și-a revenit a plecat pur și simplu de la stână.

În prima declarație olografă dată de inculpatul P.Ș. la data de 02 octombrie 2010, acesta a precizat că victima O.I. a plecat de la stână fără să anunțe pe cineva, în jurul datei de 27 sau 28 septembrie 2010. Aceeași variantă, a căderii într-un canal cu apă și a plecării victimei fără să anunțe pe nimeni, în condițiile în care aceasta nu știa nici măcar cum să ajungă într-un loc de unde să poată lua un mijloc de transport pentru a se deplasa acasă, a fost susținută, pentru scurt timp și de către celelalte persoane prezente la stână.

În condițiile în care, în perioada 01 - 03 octombrie 2010, activitățile de urmărire penală s-au intensificat la locațiile aparținând inculpatului P.Ș., acesta a făcut tot ce i-a stat în putință ca organele de urmărire penală să nu-i identifice și să nu-i depisteze în vederea audierii pe martorii P.I., J.D. și C.C., consăteni cu victima, persoane care ar fi putut să releve adevărul în condițiile în care erau „legați” de victimă.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei O.I. au rezultat următoarele:

- moartea victimei a fost violentă;

- ea s-a datorat unui politraumatism cu comă cerebrală consecutiv hemoragiei subarahnoidiană în pânză, hematomului intracerebral cu zonă de contuzie perilezională, edem dur cerebral cu angajare amigdaliană și insuficienței respiratorii consecutive fracturilor costale multiple, pneumotoraxului drept și comprimării gâtului, complicat în evoluție cu bronhopneumonie hipostatică;

- leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu obiecte și corpuri contondente (pumn, picior, par, scândură, etc.) și comprimarea gâtului cu obiect moale (fular, guler de cămașă, etc.);

- leziunile pot data de circa 6-7 zile anterior decesului;

- între agresiune și deces există legătură directă de cauzalitate;

- în momentul morții sângele nu conținea alcool;

- sângele victimei aparține grupei sanguine B III;

- moartea datează din 01 octombrie 2010.

Partea civilă O.V.C., fiul victimei a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu o sumă de bani pe care o va preciza la instanța de judecată.

La începutul lunii decembrie 2007, partea vătămată B.G., director la SC A. SRL, a fost anunțată în mai multe rânduri de diverse persoane că, pe terenurile societății cultivate cu orz, pasc oile ciobanii inculpatului P.Ș. Ca urmare a acestor sesizări repetate, partea vătămată B.G. a dispus efectuarea unor expertize tehnice agricole de către specialiști independenți.

După stabilirea distrugerilor, partea vătămată B.G. a formulat plângere pentru infracțiunea de distrugere, indicând ca și autori ai distrugerilor culturilor pe inculpatul P.Ș. și ciobanii acestuia.

Pentru că probarea infracțiunii de distrugere era destul de dificilă și pentru a-i descuraja pe ciobanii inculpatului P.Ș., în zilele următoare, partea vătămată trimitea periodic angajați de-ai săi pentru a verifica culturile.

Astfel, la data de 30 decembrie 2007, în jurul orelor 12:00, partea vătămată B.G. l-a trimis pe martorul H.C., cu tractorul, să verifice culturile. În jurul orelor 13:00, martorul a sunat-o pe partea vătămată B.G. și i-a adus la cunoștință că, în culturile de rapiță situate în tarlaua 2, se găsește o turmă de oi cu doi ciobani. Pentru a putea să-i prindă în flagrant, partea vătămată i-a spus martorului să nu intervină și să o aștepte.

În timp ce se deplasa spre poligon, partea vătămată s-a intersectat cu autoturismul condus de inculpatul P.Ș. Ajuns în zona terenurilor cultivate cu rapiță, partea vătămată B.G. s-a deplasat împreună cu martorul H.C. cât mai aproape de turma de oi, moment din care partea vătămată a început să filmeze și să facă fotografii. În același timp, partea vătămată a început să reproșeze ciobanilor, martorii C.P. și V.C., că pasc oile în culturile cu rapiță și că distrugerile vor fi suportate de patronul lor.

În timpul acestor discuții, inculpatul P.Ș. se afla la o distanță de aproximativ 50-100 metri de ciobani. Când a văzut că partea vătămată fotografiază ciobanii și turma de oi, inculpatul s-a repezit înspre partea vătămată cu o bâtă de bassball în mână, reproșându-i martorului C.P. că stă degeaba și că nu asmute câinii pe partea vătămată.

În aceste condiții, partea vătămată s-a întors înspre tractor pentru a evita o discuție contradictorie cu inculpatul. Din urma sa, inculpatul s-a repezit în fugă la partea vătămată, a ajuns-o din urmă, a lovit-o cu pumnul în zona feței, din lovitură partea vătămată căzând la pământ.

În cădere fiind, partea vătămată a mai fost lovită o dată de către inculpat, cu pumnul în zona spatelui, după care a asmuțit câinii pe partea vătămată. Aceasta a reușit să scape cu fuga și, înainte de a urca în tractor, l-a auzit pe inculpat amenințând cu moartea.

După ce partea vătămată a formulat plângere împotriva inculpatului P.Ș. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, acesta din urmă i-a solicitat părții vătămată să-și retragă plângerea.

Din certificatul medico-legal întocmit cu ocazia examinării părții vătămate, au rezultat următoarele:

- partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur cu suprafața neregulată și prin comprimare între arcadele dentare (mușcătură de câine);

- leziunile pot data din 30 decembrie 2007;

- necesită 11-12 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații.

Partea vătămată B.G. a precizat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Audiați fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, în cursul urmăririi penale inculpații au avut atitudini procesuale diferite.

Astfel, inculpatul C.P. a recunoscut comiterea infracțiunii și a relevat și contribuția inculpatului Ț.N., care nu a recunoscut că ar fi agresat-o în mod grav pe victimă.

Inculpatul C.P. a precizat că în jurul datei de 22 - 23 septembrie 2010, în timp ce se aflau la stână, a observat că victima era cât pe ce să scape oile în cultura cu varză a unui vecin; în aceste împrejurări, a luat biciul și s-a îndreptat către victimă, urmat fiind de inculpatul Ț.N.; inculpatul C.P. recunoaște că a lovit-o pe victimă peste picioare cu biciul și cu palmele peste cap, aceasta căzând la pământ; în aceleași împrejurări, inculpatul Ț.N. a lovit-o și el pe victimă cu picioarele în zona coastelor, în partea din față a toracelui; din cauza loviturilor primite, victima O.I. a rămas căzută la pământ; cei doi inculpați au adunat și mânat oile, lăsând-o pe victima O.I. la pământ; după aproximativ o oră, victima s-ar fi ridicat, însă a căzut din nou la pământ; în aceste condiții, inculpații au mers la ea și au încercat să o ridice dar pentru că bătrânul nu mai putea merge și era distanță mare până la stână, inculpatul Ț.N. a mers la stână să aducă căruța;

Inculpatul C.P. a mai precizat că au schimbat-o de haine pe victimă, au așezat-o în coșul căruței și au dus-o la stână; când au dat-o jos din căruță, inculpații au observat că victima sângera la nas; inculpatul a mai precizat că, înainte cu vreo 3-4 zile de această agresiune, inculpatul Ț.N. a lovit-o pe victima O.I. cu o ghioagă în zona capului și cu picioarele în stomac de mai multe ori, bătrânul fiind căzut la pământ; inculpatul a susținut că atunci a strigat la inculpatul Ț.N. să nu mai lovească și că, tot atunci, ar fi observat că victima avea rană în creștetul capului și sângera.

La rândul său, inculpatul Ț.N. a precizat că la aproximativ patru zile după venirea la stână a victimei, pentru că scăpase niște cârlani și se mișca mai greu, a lovit-o pe victima O.I. cu o nuia – vergea, peste fund și nu în alte zone ale corpului; inculpatul a susținut în schimb că, spre deosebire de el, inculpatul C.P. a bătut-o în repetate rânduri pe victimă deoarece munceau împreună pe cârd iar C.P. nu era mulțumit de munca pe care o făcea bătrânul;

Inculpatul Ț.N. a precizat că inculpatul C.P. o bătea în fiecare zi pe victimă. A mai susținut acest inculpat că, în jurul datei de 22 - 23 septembrie 2010, în timp ce mulgeau oile la stână, pentru că victima era pe punctul de a scăpa oile într-o cultură de varză, inculpatul C.P. a fugit spre locul în care se afla victima, singur, și după aproximativ o jumătate de oră, o oră, a revenit spunând „l-am lăsat jos pe moș, l-am umplut de sânge” și a mai zis că nu se va lasă până nu-l omoară pe bătrân în acea seară;

Inculpatul Ț.N. nu a recunoscut că ar fi avut vreo contribuție la agresarea victimei, conturând doar acțiunea agresivă a inculpatului C.P.

Împrejurările și condițiile în care ambii inculpați au agresat-o în mod grav pe victima O.I. sunt relatate de către martorii B.I., O.G., C.C., J.D. și P.I.

Pe parcursul urmăririi penale, nici inculpatul P.Ș. nu a recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Astfel, în prima declarație olografă consemnată personal de inculpat la data de 02 octombrie 2010, acesta a precizat că în luna august 2010, cu ajutorul unui bărbat din municipiul Bârlad, a găsit trei persoane, printre care și victima, care au acceptat să meargă să muncească la stâna sa, ca și ciobani. Despre victima O.I., inculpatul a precizat că i-ar fi plătit anticipat suma de 5 milioane lei și că în jurul datei de 23 septembrie 2010 sau 24 septembrie 2010, victima a abandonat pur și simplu cârdul de animale și respectiv stâna, fără să știe unde anume a plecat.

Realizând că data indicată (23 sau 24 septembrie 2010) ar putea să creeze și mai mari suspiciuni, inculpatul a revenit și a susținut că victima ar fi abandonat stâna în jurul datei de 27 sau 28 septembrie 2010. Inculpatul a mai precizat că la data de 30 septembrie 2010, împreună cu rude de-ale sale, a mers în municipiul Iași, la spital, în vizită la un prieten, I.M., fără a se abate din drumul său din municipiul Galați spre municipiul Iași și retur.

A mai menționat inculpatul că nu a lovit niciodată pe vreunul dintre angajații săi, sub nici un motiv și nici nu i s-a plâns vreun angajat că a fost supus agresiunilor fizice de către inculpatul C.P.

În aceeași declarație inculpatul a menționat că, în urmă cu o săptămână și jumătate – două săptămâni (deci pe 20-25 septembrie 2010), inculpatul C.P. i-ar fi povestit că victima O.I. ar fi căzut într-un canal de irigații de unde chiar inculpatul C.P. l-ar fi scos, iar la o zi sau două după această întâmplare, victima ar fi abandonat stâna.

În declarația dată în calitate de învinuit, în prezența avocatului ales, la data de 05 octombrie 2010, inculpatul a precizat că victima O.I. nu i s-a plâns niciodată că ar fi fost bătută de vreunul dintre ceilalți ciobani și nici nu a sesizat vreodată ca aceasta să prezinte urme de lovituri; de asemenea, a mai precizat inculpatul că victima nu i-a spus niciodată că ar vrea să plece acasă dar că îl tot întreba cât timp ar trebui să muncească pentru banii pe care-i dăduse când l-a luat din comuna Voinești, 450 lei; de altfel cu privire la acești bani, din declarația martorului D.C. (persoană la care victima avea o datorie de 250 lei) rezultă că, în ziua plecării din comuna Voinești, victima a achitat datoria din pensie, ocazie cu care martorul i-a și restituit buletinul de identitate.

A mai susținut inculpatul P.Ș. că în săptămâna 20-27 septembrie 2010 a fost la stâna din baltă cam la două zile și că nu a sesizat să fie ceva în neregulă; în aceea săptămână nu ar fi văzut-o deloc pe victima O.I. și nici inculpatul C.P. nu i-ar fi povestit nimic despre aceasta;

Inculpatul a susținut că la data de 27 septembrie 2010 sau 29 septembrie 2010, a fost sunat de inculpatul C.P. care i-a spus că moșului (victima O.I.) îi este rău; l-ar fi întrebat de ce îi este rău iar inculpatul C.P. i-a zis că bătrânul ar fi căzut în canalul cu apă, că ar avea hainele ude și că ar vrea să plece acasă.

Inculpatul P.Ș. a ținut să insiste asupra faptului că inculpatul C.P. nu i-a spus că moșul ar fi în stare gravă ci doar că îi este rău iar inculpatul ar fi trebuit să vină să-l ducă acasă, la dorința victimei.

Acest inculpat este contrazis de către ceilalți doi inculpați și de către martorii – angajați la stâna sa, în sensul că ideea de a susține că victima a căzut într-un canal cu apă și că era relativ în regulă a aparținut exclusiv inculpatului P.Ș. și tot el este cel care i-a determinat pe ceilalți să declare acest lucru. Inculpatul a mai precizat că, în momentul în care a ajuns la stână, a observat că victima era vânătă în zona ochiului drept și că avea haine uscate pe el; nu ar fi purtat alte discuții cu bătrânul care, de altfel, s-a ridicat singur din pat, s-a încălțat singur cu niște cizme din cauciuc și a mers, fără să fie ajutat, la mașina; inculpatul insistă în a susține că victima era în regulă, nu se plângea de nimic și că, la intrarea în municipiul Bârlad, în apropierea fostului punct de control a poliției, lângă linia de cale ferată, bătrânul a coborât singur spunând că va lua o ocazie spre comuna Voinești.

A mai susținut inculpatul P.Ș. că a dat victimei suma de 200 lei, că a lăsat-o acolo pe picioarele ei și că bătrânul i-ar fi spus că dacă nu găsește „o ocazie”, se va duce să doarmă la fiica sa în mun. Bârlad.

Afirmațiile inculpatului sunt însă pe deplin contrazise de mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, la data de 29 septembrie 2010, victima O.I. se afla în stare comatoasă, nu mai comunica, nu se mai mișca, toate manifestările sale fiind de natură să contureze starea gravă în care se afla, nemaivorbind de faptul că leziunile erau vizibile pe cap, corp și membre.

La data de 29 septembrie 2010, pentru a nu fi găsită la stâna sa și pentru a îngreuna și zădărnici urmărirea penală, inculpatul P.Ș. a hotărât nu să o ducă la spital sau să anunțe salvarea, așa cum ar fi fost firesc și uman, ci să o transporte undeva în apropierea mun. Bârlad și să o lase pe drum, în starea în care se afla.

Asupra victimei O.I., în locul în care a fost găsită, nu numai că nu s-a găsit suma de 200 lei, pe care i-ar fi dat-o inculpatul la coborârea din autoturism, ci s-a găsit pătura de care se mai folosea victima când dormea pe câmp și cu care aceasta a fost transportată în mașină.

În perioada următoare, inculpatul P.Ș. a făcut tot ce i-a stat în putință pentru împiedicarea bunei desfășurări a anchetei. A înțeles să nu permită accesul organelor de cercetare ale poliției judiciare la stâna sa de pe baltă, sub pretextul că fiul său ar fi fost jignit și amenințat de organele de poliție. Pe parcursul cercetărilor desfășurate la fața locului, după ce în prealabil le-a spus angajaților săi ce anume să declare, și-a luat toate măsurile necesare pentru ca organele de urmărire penală să nu-i găsească la stână pe ciobanii consăteni cu victima, persoane care în accepțiunea sa, ar fi putut să spună adevărul, dată fiind apropierea lor cu victima.

La una din deplasările organelor de urmărire penală, inculpatul a trasat sarcina inculpatului C.P. de a-l trimite pe martorul C.C. să se ascundă cât sunt la stână mașinile poliției, lucru pe care martorul l-a și făcut. Profitând însă de acest prilej, martorul a fugit de la stână și s-a deplasat spre domiciliul său, fiind identificat ulterior și audiat.

Fiecare dintre martorii J.D., C.C. și P.I. au dat amănunte despre tratamentul pe care-l aplicau la stână inculpatul P.Ș. și ciobanul său „de suflet”, inculpatul C.P., iar afirmațiile acestora sunt confirmate și de rapoartele de constatare medico-legală întocmite în cauză.

Situația de fapt expusă mai sus și vinovăția celor trei inculpați sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal de sesizare a infracțiunii;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului;

- schița locului faptei și planșele fotografice efectuate la cercetarea la fața locului;

- raportul de constatare medico-legală, copia foii de observație a victimei O.I.;

- raportul medico-legală de necropsie și planșa fotografică autopsie;

- declarația părții vătămate O.V.C.;

- declarația părții vătămate B.G.;

- certificatul medico-legal pentru partea vătămată B.G.;

- declarațiile martorilor P.I., J.D., O.G., A.S., C.C., B.R., B.I., D.C., L.C., H.C., H.M., P.V., R.I.I. și I.Ș.;

- declarațiile inculpaților.

În faza de cercetare judecătorească, la termenul din 01 aprilie 2011, până la începerea cercetării judecătorești, respectiv până la citirea rechizitoriului, toți cei trei inculpați au declarat că recunosc săvârșirea infracțiunilor reținute în actul de sesizare a instanței și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În raport de dispozițiile art. 3201 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și față de manifestarea de voință a inculpaților, în cauză, judecata va avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La același termen de judecată, inculpații C.P., Ț.N. și P.Ș. s-au prevalat de dispozițiile art. 70 C. proc. pen, precizând că înțeleg să nu dea declarații în fața instanței de judecată.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpaților C.P. și Ț.N. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

Această cerere nu va putea fi primită, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen, se săvârșește cu praeterintenție, caracterizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și culpă în ceea ce privește rezultatul produs (moartea victimei), spre deosebire de infracțiunea de omor, care se comite numai cu intenție directă sau indirectă.

Or, la stabilirea intenției cu care a acționat făptuitorul se au în vedere, între altele, obiectul vulnerabil folosit, zona spre care au fost îndreptate și exercitate actele de violență, intensitatea acestora, precum și gravitatea leziunilor cauzate.

În speță, victima era o persoană în vârstă (67 de ani), cu probleme de sănătate (nu vedea bine și se mișca greu), iar inculpații C.P. și Ț.N. sunt în putere, având vârsta de 41, respectiv 34 de ani.

Cei doi au aplicat victimei multiple lovituri, în diferite zone ale corpului, inclusiv în zona toraco-abdominală, inculpatul C.P. cu palmele, pumnii și biciul, iar inculpatul Ț.N. cu picioarele.

Urmare a loviturilor primite victima a căzut la pământ, fără a putea schița vreun gest de apărare, fiind lăsată în câmp, iar după aproximativ o oră, văzând că aceasta nu se mai mișcă, inculpații au transportat victima cu căruța la stână, după ce au schimbat-o de haine și au urcat-o în coșul căruței.

Ulterior, starea acesteia s-a agravat, în sensul că nu s-a mai ridicat din patul în care cei doi au așezat-o, nu mai vorbea și respira greu.

Intensitatea loviturilor a fost deosebită având în vedere că din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism cu comă cerebrală consecutiv hemoragiei subarahnoidiană în pânză, hematomului intracerebral cu zonă de contuzie perilezională, edem dur cerebral cu angajare amigdaliană și insuficienței respiratorii consecutive fracturilor costale multiple, pneumotoraxului drept și comprimării gâtului, complicat în evoluție cu bronhopneumonie hipostatică.

Este semnificativ că prin acest act se concluzionează că leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu obiecte și corpuri contondente (pumn, picior, par, scândură, etc.) și comprimării gâtului cu obiect moale (fular, guler de cămașă, etc.) și că între agresiune și deces există legătură directă de cauzalitate.

Prin urmare, în drept, fapta celor doi inculpați, C.P. și Ț.N., care, în luna septembrie 2010 (în jurul datei de 22 sau 23), la o stână, au aplicat concomitent lovituri repetate victimei O.I., cu corpuri/mijloace contondente peste tot corpul, inclusiv în zone vitale, cauzându-i leziuni ce au produs moartea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen.

Modul în care inculpații au săvârșit fapta evidențiază intenția indirectă de a ucide, specifică infracțiunii de omor și nu existența intenției depășite, ce caracterizează infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P.Ș., care a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen, la termenul de judecată din 01 aprilie 2011, tribunalul a făcut aplicarea art. 3201 alin. (6) din Legea nr. 202/2010, în sensul că a pus în discuția participanților procesuali, în baza art. 334 C. proc. pen, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestui inculpat, din infracțiunea de favorizare a infractorului, în complicitate la infracțiunea de omor, prevăzute de art. 26 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) C. pen, acordând un nou termen, la solicitarea apărătorilor inculpatului, pentru pregătirea apărării.

Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, în mod special din declarațiile martorilor P.I., J.D., C.C. și O.G. rezultă că inculpatul P.Ș. are o fire violentă și deseori îi lovea cu ghioaga pe ciobanii de care era nemulțumit de munca pe care o prestau.

Din modul în care inculpatul P.Ș. a acționat în momentul în care a fost anunțat la data de 29 septembrie 2010 de către omul său de încredere, (inculpatul C.P.) că victima O.I. se află în stare gravă și l-a chemat la stână pentru a-l lua pe bătrân și a-l duce acasă că „altfel moare”, se apreciază că fapta acestuia nu constituie infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

Astfel, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și însușit în totalitate de către inculpat, atestă că în seara de 29 septembrie 2010, după ce a fost anunțat de către inculpatul C.P. despre starea gravă a victimei, inculpatul P.Ș. s-a deplasat la stână împreună cu fiul său, C.

Aici, l-a văzut pe bătrân care avea leziuni vizibile în mai multe zone ale corpului, inclusiv în zona capului, era în stare de inconștiență, îi curgea sânge din nas și din gură, astfel că inculpatul și-a putut da seama de starea gravă în care se afla victima, cu atât mai mult cu cât inculpatul C.P. i-a povestit cum a ajuns victima în acea stare.

De altfel, inculpatul P.Ș. era la curent atât cu starea de neputință a victimei, datorată vârstei acesteia și problemelor de sănătate pe care le avea, cât și cu agresiunile la care aceasta era supusă de către ciobanii săi, inculpații C.P. și Ț.N.

În împrejurările arătate, inculpatul P.Ș. a hotărât să o transporte pe victimă de la stâna sa, pentru ca aceasta să nu fie găsită în acest loc, având în vedere că începând cu anul 2007, stâna la care inculpatul era patron a făcut obiectul unor anchete care vizau împrejurările și condițiile în care au decedat alți doi ciobani.

Inculpatul C.P. și concubina acestuia, martora O.G., au învelit victima cu o pătură și au dus-o la mașina inculpatului P.Ș., fiind așezată pe bancheta din spate.

Apoi, inculpatul P.Ș. s-a deplasat înspre municipiul Bârlad, unde a ajuns după lăsarea întunericului și l-a abandonat pe bătrân pe marginea drumului, undeva la intrarea în municipiu, lângă o cale ferată.

Victima a fost lăsată în acel loc fără acte de identitate în hainele în care era îmbrăcată, având lângă ea pătura cu care fusese învelită de la stână, iar în dimineața zilei de 30 septembrie 2010, în jurul orei 06:30 - 06:50, a fost observată de martorii D.C. și L.C., care au anunțat serviciul de urgență 112.

Activitatea infracțională a inculpatului P.Ș. se circumscrie elementelor constitutive ale complicității la infracțiunea de omor, prevăzute de art. 26 C. pen raportat la art. 174 alin. (1) C. pen și nu de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen, condiții în care se va face aplicarea art. 334 C. proc. pen.

Latura obiectivă a infracțiunii de omor, respectiv complicitate la omor, se poate realiza și prin inacțiune, când se omite a se îndeplini un act la care era obligat.

În speță, deși inculpatul a observat că victima se simte rău și se află în stare foarte gravă, a transportat-o în altă localitate și a abandonat-o la marginea drumului și nu a solicitat ajutor medical, acceptând prin inacțiunea sa moartea victimei.

Pe de altă parte, fapta aceluiași inculpat (P.Ș.) care, la data de 30 decembrie 2007, a aplicat lovituri cu pumnul și a asmuțit câinii pe partea vătămată B.G., cauzându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime, conform alin. (7) al art. 3201 din Legea nr. 202/2010, gradul de pericol social concret al infracțiunilor, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite, numărul infracțiunilor comise de fiecare inculpat, persoana și conduita acestora pe parcursul întregului proces, existența ori inexistența antecedentelor penale.

II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații P.Ș., C.P. și Ț.N., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Ca motiv de nelegalitate, s-a invocat că, în condițiile în care faptele au fost săvârșite de trei persoane împreună, prima instanță trebuia să rețină în încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În ce privește netemeinicia hotărârii de fond, s-a susținut că pedepsele aplicate celor trei inculpați sunt prea mici în raport cu gravitatea faptelor săvârșite violențele excesive de care toți trei inculpații au dat dovadă, violențe repetate în timp, avându-se în vedere vârsta și starea de sănătate a victimei, lipsa de regret și de omenie a inculpaților și modalitatea în care în care au săvârșit fapta și s-au comportat până când victima a decedat și rezultatul produs.

S-a invocat că inculpații aveau de obicei un comportament violent față de cei pe care îi racolau și îi aduceau să muncească, poate mai mult cu forța sau profitând de situația acestora de a nu-și putea plăti datoriile și deși au precizat în declarații că nu au urmărit uciderea victimei, totuși cu intenție indirectă au urmărit acest lucru, având în vedere numărul loviturilor, repetabilitatea acestora, modalitatea în care s-au comportat după ce partea vătămată a căzut la pat, lucru ce rezultă din toate probele administrate în cauză.

S-a invocat că partea vătămată a fost găsită pe raza localității Bârlad, în locul în care fusese abandonată o noapte, deși se afla într-o stare foarte gravă și fiind dusă la spital, s-a constatat că nu putea vorbi și era confuză.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că partea vătămată era în aceeași poziție în care fusese aruncată din mașină, desculță la un picior, nefiind în stare să se miște.

Potrivit concluziilor raportului medico de necropsie rezultă că victima avea foarte multe echimoze, plăgi contuze, excoriații pe tot corpul, tumefacții, hemoragie, hematom, contuzie cerebrală, fracturi costale multiple, fractura sternului, etc. fiind într-o situație gravă.

Ceea ce relevă actele medicale, dar și declarațiile martorilor, sunt violențele deosebite, duse la extrem, la care au recurs inculpații față de o persoană în vârstă, care nu putea să mai alerge ca un tânăr pentru a-și desfășura activitatea, lucru cunoscut de către inculpați.

S-a invocat declarațiile martorului P.I. care a precizat că și el a fost racolat, ca și alți mulți martori, pentru a lucra la stâna inculpatului P.Ș. și a arătat că era lovit de acesta cu ghioaga peste tot corpul, chiar și în cap, nemulțumit de cum făcea treaba sau pentru că refuza să se ducă la furat, fiind bătut și de ceilalți doi ciobani. Cu privire la victimă, a arătat martorul că bătrânul tot întreba unde este gara și i-a cerut inculpatului bani pentru a pleca acasă, însă acesta l-a lovit cu ghioaga peste cap și spate, fiind bătut de toți trei inculpații până l-au lăsat la pământ. Având în vedere declarațiile martorilor, consideră că încadrarea juridică reținută în faza de urmărire penală a fost „mai mult decât ofertantă” pentru inculpați, încadrare care, în final, a fost schimbată de instanța de fond fiind aproape de cea legală.

S-a arătat că toți trei inculpații au lovit victima în aceeași măsură și, în acest sens, invocă declarația martorului J.D. din care rezultă că a fost trimis de inculpat la furat pe câmp, din culturile oamenilor și dacă refuza, îl punea pe P. să-l bată.

S-a invocat declarația martorei O.G., concubina unuia dintre inculpați, care, fiind audiată, a arătat că și ea a fugit de la stână din cauza violenților inculpatului P.Ș. și a mai arătat că ciobanii aduși la stână erau bătuți fără milă.

A mai arătat această martoră că a văzut când victima a fost bătută de către inculpații C.P. și Ț.N. în perioada 20-26 septembrie 2010 dar și de Ț.N., cu o bâtă în cap, iar după ce a căzut, C.P. l-a lovit cu picioarele.

În continuare, s-a arătat de către martoră că inculpatul P.Ș. aflând că victima nu se ocupă de oi a luat o bâtă și l-a lovit peste tot corpul până ce acesta a căzut la pământ, făcându-i-se rău, iar starea de sănătate i s-a degradat de la o zi la alta, arătând că ciobanii îi schimbau hainele în fiecare zi, întrucât îi curtea sânge de la cap și din gură și l-au chemat pe patron, spunându-i să-l ducă pentru că s-ar putea să moară la stână.

S-a arătat că inculpatul P.Ș. le-a cerut să învelească victima într-o pătură și să o ducă pe bancheta din spate a mașinii, contrar a ceea ce inculpatul a declarat la urmărirea penală că victima s-a sculat și s-a îmbrăcat singură șic ă ar fi urcat de bunăvoie în mașină, fiind găsit a doua zi în poziția în care fusese aruncat din mașină. Invocă declarația martorului C.C., care a arătat că inculpatul P.Ș. îi punea la muncă, nu le plătea, îi bătea și îi amenința că-i omoară.

S-a solicitat a fi avute în vedere toate declarațiile date în cauză care duc la concluzia că inculpații au dat dovadă de o violență extremă și de lipsa oricărei urme de omenie față de victimă și că toate loviturile pe care le aplicau cei doi inculpați le dădeau cu acceptul inculpatului P.Ș.

S-a susținut că, fiind audiați, inculpații au încercat să arunce vina unul pe altul și deși victima se afla într-o stare extrem de gravă, inculpații nu au avut intenția de a încerca o salvare în vreun fel a acesteia, în sensul de a chema salvarea pentru a-l duce la spital pentru a i se acorda ultimele îngrijiri medicale.

Inculpatul P.Ș. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Ca motiv de nelegalitate a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că faptele săvârșite de el întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la omor, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 C. pen., încadrarea faptele săvârșite întrunind elementele constitutive al infracțiunii de complicitate la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracțiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 183 C. pen.

A invocat că, sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se realizează prin acțiuni sau inacțiuni identice cu cele prin care se realizează infracțiunile de loviri sau alte violente, vătămare corporala si vătămare corporala gravă, dar care, în cazul celei dintâi, au ca urmare moarte victimei, fiind necesar ca între acestea si rezultatul produs sa existe legătura de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintentionată. Lovirea sau fapta de vătămare corporala se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai grava produsa, moartea victimei, i se atribuie făptuitorului pe baza culpei. Cu alte cuvinte, făptuitorul își da seama si vrea să lovească victima sau sa-i producă o vătămare corporala, dar nu urmărește si nici nu accepta posibilitatea producerii morții victimei, dar daca totuși acest rezultat se produce, el nu va atrage răspunderea penală a subiectului decât dacă acesta a avut, în raport cu rezultatul mai grav, poziția subiectiva a culpei, fie în modalitatea ușurinței, fie în modalitatea neglijentei.

Spre deosebire de această categorie de infracțiune, infracțiunea de omor nu poate fi săvârșită decât cu intenție, în una din cele două modalități la care se referă art. 19 alin. (2) pct. 2 lit. a) și b) C. pen. Or, tocmai intenția de a ucide, sub forma intenției directe sau indirecte, dedusă dintr-un ansamblu de fapte, acte materiale, acțiuni/inacțiuni, împrejurări, circumstanțe, este aceea care deosebește infracțiunea de omor prevăzută de art. 174-176 C. pen. de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Pentru a caracteriza elementul subiectiv al faptelor pe care inculpații apelanți le-au realizat în mod concret, trebuie luate în considerare toate particularitățile acțiunilor pe care aceștia le-au întreprins precum și situațiile și împrejurările anterioare, concomitente și chiar subsecvente comiterii lor. Posibilitatea făptuitorului de a prevedea urmarea faptei sale nu se apreciază în raport cu o unitate de măsură abstractă, ci în raport de împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta.

A invocat că, ansamblul împrejurărilor în care a avut loc agresiunea și rezultatul acesteia infirmă teza conform căreia inculpații ar fi urmărit și ar fi acceptat producerea decesului victimei O.I.

Un alt motiv de apel a vizat faptul că el nu a lovit-o pe victima O.I. și că în cazul unei eventuale pluralități de contribuții trebuie să se reliefeze însă legătura dintre ele, lanțul lor neîntrerupt, sau eventuala întrerupere prin intervenția unui nou lanț cauzal. A susținut că acțiunile sale de a transporta victima și a o lăsa la intrarea in Mun. Bârlad nu îmbracă forma unei contribuții înlesnitoare, parte din lanțul cauzal declanșat de acțiunile coinculpaților și cu atât mai puțin forma unei contribuții esențiale de natura să dea naștere unui nou lanț cauzal ce-l întrerupe pe primul.

Mediul socio-profesional în care s-au derulat evenimentele este circumscris unui orizont limitat, în care „corecția/impactul fizic este aproape cotidian. Nu și tentația/intenția de a ucide, ca mijloc de soluționare a diferendelor. In mod repetat, chiar dacă au recurs la brutalități, atât Ț.N. cât și C.P. l-au luat pe bătrân pe lângă ei, împiedicând escaladarea violențelor.

Când au realizat că victima nu revine la stână, s-au deplasat și să-l aducă cu căruța, sperând în remedierea situației și nicidecum nu au căutat suprimarea vieții. De altfel, bătrânul O.I., după corecțiile aplicate concomitent de Ț.N. și C.P., a fost văzut mergând cu turma la păscut în zilele următoare agresiunii, în condițiile în care, din păcate, starea sa s-a agravat/complicat prin instalarea bronhopneumoniei hipostatice.

A susținut că el comis niciun act material și nu a săvârșit nici o faptă prin care o faptă care, cu intenție, să înlesnească în orice mod la săvârșirea faptelor comise și consumate de cei doi ciobani la 22 sau 23 septembrie 2010.

A invocat că actele medicale atestă că decesul victimei O.I. s-a datorat exclusiv actelor materiale săvârșite de inculpații C.P. și Ț.N. în zilele de 22 sau 23. septembrie 2010, situație în care el ar putea fi învinuit cel mult de săvârșirea infracțiunii de lăsarea victimei fără ajutor, prevăzută de art. 315 C. pen.

Inculpații C.P. și Ț.N. au criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Ca motiv de nelegalitate au susținut că, în mod greșit s-a reținut că faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (4) C. pen. Au invocat că deși au aplicat unele corecții părții vătămate nu au acționat cu intenția de a o ucide, situație în care faptele săvârșite ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Ca motive de netemeinicie toți inculpații au susținut că pedepsele aplicate sunt prea mari.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații P.Ș., C.P. și Ț.N. sunt fondate, urmând a fi admise, dar pentru considerentele care vor fi arătate.

Cu ocazia soluționării prezentelor apeluri, s-au invocat o serie de cereri esențiale pentru părți, cereri care nu au fost avute în vedere nici în faza de urmărire penală și nici la judecarea cauzei în fond, dar care sunt de natură să garanteze drepturile inculpaților și să influențeze soluția procesului.

O primă cerere în acest sens, o reprezintă cererea prin care reprezentantul Ministerului Public a solicitat, direct în apel, reținerea în încadrarea juridică a faptelor săvârșite de cei trei inculpați, a circumstanței agravante legale, prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Chiar dacă reținerea în încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați a circumstanței agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. nu implică o schimbare de încadrare juridică, în sensul art. 334 C. proc. pen., aceasta implică pentru instanță posibilitatea pentru instanță de a aplica dispozițiile art. 78 C. pen. și să aplice inculpaților o pedeapsă care să nu mai fie coborât sub maximul special de 20 ani închisoare, redus cu o treime, așa cum prevăd dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., ba mai mult la acest maxim special, astfel redus, să se aplice un spor de până la 5 ani.

Evident că reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., nu poate fi făcută direct în apel, deoarece inculpații ar fi lipsiți de o cale de atac prevăzută de lege.

O altă cerere esențială, de această dată pentru inculpatul P.Ș., de natură să garanteze drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului o reprezintă motivele de apel, susținute oral de reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia dezbaterilor.

Deși nu s-a solicitat, în mod expres aplicarea art. 334 C. proc. pen. și schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul P.Ș. din infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., o astfel de cerere a fost antamată.

Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că, prin rechizitoriul nr. 785/P/2010 din 17 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Galați, în sarcina inculpatului P.Ș. s-a reținut infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., reținându-se că, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracțiunii de omor de către inculpații C.P. și Ț.N., victimă O.I., i-a ajutat pe aceștia pentru a îngreuna și zădărnici urmărirea penală în ceea ce privește prezentarea la organele de urmărire penală, declarațiile pe care aceștia le-ar putea da, transportarea victimei din zona comiterii și lăsarea acesteia, în stare gravă, pe un drum din mun. Bârlad.

Instanța de fond a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen. și a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de omor prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., având în vedere doar faptul că latura obiectivă a infracțiunii de complicitate la omor poate fi săvârșită și prin inacțiune,când se omite a se îndeplini un act la care inculpatul era obligat.

În speță, s-a avut în vedere că P.Ș., deși a observat că victima se simte rău și se află în stare foarte gravă, a transportat-o într-o altă localitate și a abandonat-o la marginea drumului și nu a solicita ajutor medical, acceptând prin inacțiunea sa moartea victimei.

Cu ocazia soluționării prezentelor apeluri, însă reprezentanta Ministerului Public, a susținut, în mod constant, că și inculpatul P.Ș. a lovit-o pe victima O.I., făcând în acest sens referiri ample la probele sen administrate în cauză.

Astfel, s-a făcut referire la declarațiile martorului P.I., care a precizat că și el a fost racolat, ca și alți mulți martori, pentru a lucra la stâna inculpatului P.Ș. și a arătat că era lovit de acesta cu ghioaga peste tot corpul, chiar și în cap, nemulțumit de cum făcea treaba sau pentru că refuza să se ducă la furat, fiind bătut și de ceilalți doi ciobani. Cu privire la victimă, a arătat martorul că bătrânul tot întreba unde este gara și i-a cerut inculpatului bani pentru a pleca acasă, însă acesta l-a lovit cu ghioaga peste cap și spate, fiind bătut de toți trei inculpații până l-au lăsat la pământ.

Având în vedere declarațiile martorilor, reprezentanta Ministerului Public a susținut că încadrarea juridică reținută în faza de urmărire penală a fost „mai mult decât ofertantă” pentru inculpați, încadrare care, în final, a fost schimbată de instanța de fond fiind aproape de cea legală.

A invocat că, potrivit probelor administrate în dosar, toți trei inculpații au lovit victima în aceeași măsură, în acest sens, invocând declarația martorului J.D. din care rezultă că a fost trimis de inculpat la furat pe câmp, din culturile oamenilor și dacă refuza, îl punea pe P. să-l bată.

De asemenea a fost invocată declarația martorei O.G., concubina unuia dintre inculpați, a arătat că și ea a fugit de la stână din cauza violenților inculpatului P.Ș. și a mai arătat că ciobanii aduși la stână erau bătuți fără milă.

A mai arătat această martoră că a văzut când victima a fost bătută de către inculpații C.P. și Ț.N. în perioada 20-26 septembrie 2010 dar și de Ț.N., cu o bâtă în cap, iar după ce a căzut, C.P. l-a lovit cu picioarele.

Arată martora că, atâta timp cât ciobanii din județul Vaslui au lucrat, au fost bătuți deseori de P.Ș., C.P. și Ț.N.

În continuare, s-a arătat de către martoră că inculpatul P.Ș. aflând că victima nu se ocupă de oi a luat o bâtă și l-a lovit peste tot corpul până ce acesta a căzut la pământ, făcându-i-se rău, iar starea de sănătate i s-a degradat de la o zi la alta, arătând că ciobanii îi schimbau hainele în fiecare zi, întrucât îi curtea sânge de la cap și din gură și l-au chemat pe patron, spunându-i să-l ducă pentru că s-ar putea să moară la stână.

S-a arătat că inculpatul P.Ș. le-a cerut să învelească victima într-o pătură și să o ducă pe bancheta din spate a mașinii, contrar a ceea ce inculpatul a declarat la urmărirea penală că victima s-a sculat și s-a îmbrăcat singură și ă ar fi urcat de bunăvoie în mașină, fiind găsit a doua zi în poziția în care fusese aruncat din mașină. Invocă declarația martorului C.C., care a arătat că inculpatul P.Ș. îi punea la muncă, nu le plătea, îi bătea și îi amenința că-i omoară.

Evident că față, de noua situație de fapt, expusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și probele invocate în susținerea acestei cereri, s-ar putea pune în discuție schimbarea încadrării a faptelor săvârșite de inculpatul P.Ș. din infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., schimbare de încadrare juridică care nu poate fi dispusă direct în apel, deoarece potrivit art. 334 C. proc. pen., în această situație, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare juridică și să atragă atenția inculpatului că are dreptul că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă, eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.

În cauză cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul P.Ș. din infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., nu a fost avută în vedere nici în faza de urmărire penală și nici la judecarea cauzei în fond.

O a treia cerere esențială pentru inculpatul P.Ș., de natură să garanteze drepturile acestuia și să influențeze soarta procesului penal, se referă la faptul că, în apel, acesta a susținut a susținut și a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 7 ani, în infracțiunea de lăsare fără ajutor, prevăzută de art. 315, infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la o lună la 1 an sau amenda.

De asemenea, inculpatul P.Ș. a făcut referiri la modul tendențios în care s-a făcut ancheta penală, susținând că declarațiile martorilor, persoane analfabete au fost scrise integral de procuror și doar ultimele două rânduri final sunt scrise de martori, considerând că declarațiile au fost dirijate spre el, întrucât nu existau date cu privire la autori. Așa fiind, chiar dacă inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., urmează a se aprecia dacă se impune sau nu audierea directă a martorilor de către instanța de judecată.

Chiar dacă aspectele de mai sus, vizează, în principal, situația juridică a inculpatului P.Ș., fiind vorba de un caz de indivizibilitate, apreciem că se impune ca rejudecarea cauzei de către instanța de fond să se facă pentru toți inculpații.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 227/ A din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații P.Ș., C.P. și Ț.N. împotriva sentinței penale nr. 361 din 29 aprilie 2011 a Tribunalului Galați, pronunțat în dosarul nr. 568/121/2011 și în consecință.

A desființat sentința penală nr. 361 din 29 aprilie 2011 a Tribunalului Galați și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Conform art. 383 alin. (3) C. proc. pen., s-au menținut actele procedurale efectuate de instanța de fond până la termenul din 18 aprilie 2011.

În baza art. 383 alin. (11) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri au rămas în sarcina statului.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul P.Ș.

În recursul declarat de procuror, decizia atacată a fost criticată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. și s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății apelurilor la aceiași instanță.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că nici unul dintre motivele invocate de instanța de apel nu este fondat, inculpații nu au solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, critica vizând schimbarea încadrării juridice putea fi analizată de instanța de apel întrucât inculpații au fost judecați în procedura simplificată și nu au solicitat efectuarea cercetării judecătorești.

În recursul declarat de inculpatul P.Ș. s-a achiesat la recursul procurorului și pentru același motiv de casare s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății apelurilor la aceiași instanță, respectiv Curtea de Apel Galați.

Examinând actele și lucrările dosarului, recursurile concordante ale procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și ale inculpatului P.Ș., în raport de motivul de critică comună și de același caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare că ambele recursuri de față sunt fondate și urmează a fi admise ca atare în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) teza I C. proc. pen. și în consecință se va dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată.

Cu titlu de premisă, într-o analiză comună a ambelor recursuri de față declarate de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul P.Ș., Înalta Curte are în vedere că apelul este o cale de atac prin care se poate face o reexaminare a cauzei și a judecății anterioare de către instanța superioară în grad.

Avându-se în vedere caracterul devolutiv al acestuia, apelul poate presupune și o nouă judecată în fond, privind ansamblul chestiunilor de fapt și de drept, tinzând spre refacerea hotărârii dată în prima instanță, în cazul în care aceasta nu reflectă adevărul.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desființarea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, se poate dispune numai în anumite condiții, limitativ prevăzute de textul de lege și anume atunci când judecata fondului a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate, sau deși legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate, ori când există vreunul din cazurile de nulitate absolută, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu excepția cazului de necompetență.

Instanța de apel a reținut, în motivarea deciziei recurate, faptul că parchetul a solicitat, direct în apel, completarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați, cu circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. ce ar implica aplicarea dispozițiilor art. 78 C. pen. și ar face inoperabile dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Or, argumentul uzitat în raționamentul ce a premers soluția de trimitere dispusă prin decizia recurată a cauzei la prima instanță de fond este nepertinent, întrucât la stabilirea pedepsei aplicate inculpaților, care au solicitat ca judecarea cauzei să se efectueze în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ar trebui să nu li se poată reține circumstanțe agravante, sau odată reținute, să li se respingă cererea de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Nimic nu împiedică instanța de apel să stabilească limitele de pedeapsă, reduse cu o treime, pe care să le majoreze până la maximul de 12 ani și 8 luni, în speța de față, și dacă le consideră neîndestulătoare, să aplice un spor, care nu poate depăși o treime din acest maxim, deci până la 4 ani și 2 luni închisoare.

Susținerea că reținerea circumstanțelor agravante în apel, nu se poate face deoarece inculpații ar fi lipsiți de o cale de atac, nu se bazează nici pe dispozițiile legale ce reglementează respectiva cale de atac și nici pe practica judiciară în materie.

Pe de altă parte, judecata în apel se desfășoară la instanța ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanță, caracteristică pentru căile de atac de reformare, fiind astfel un al doilea grad de jurisdicție.

Acest caracter este întărit prin dreptul conferit instanței de apel, de a rejudeca fondul cauzei, de a completa probele administrate de prima instanță, de a da o nouă apreciere acestora și de a adopta o altă soluție de fond, care poate fi diferită față de soluția dată de prima instanță.

Concomitent, un alt motiv pentru care instanța de apel a dispus desființarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, a fost și acela că din susținerile reprezentantului parchetului ar fi rezultat o altă încadrare juridică în ceea ce îl privește pe inculpatul P.Ș., respectiv art. 174 alin. (1) C. pen.

Or, procurorul nu a solicitat schimbarea încadrării juridice reținute de instanța de fond în sarcina acestui inculpat, fapt recunoscut și de instanța de apel, care în motivare a precizat că „nu s-a solicitat în mod expres aplicarea art. 334 C. proc. pen.”.

Invocarea declarațiilor unor martori privind comportamentul violent al inculpatului P.Ș., a fost făcută pentru susținerea motivului de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, privind netemeinicia hotărârii instanței de fond.

Nici faptul că inculpații C.P. și Ț.N. au solicitat instanței de control judiciar schimbarea încadrării juridice din art. 174 alin. (1) C. pen., în art. 183 C. pen., iar inculpatul P.Ș. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., așa cum se reține în rechizitoriu, sau în art. 315 C. pen., nu era de natură a îndreptăți instanța de apel să trimită cauza spre rejudecare la tribunal.

Fiind întrebați, cei trei inculpați nu au dorit să dea declarații în apel și și-au menținut poziția din fața instanței de fond, ca judecata să se efectueze pe baza probelor de la urmărire penală.

De altfel, prin solicitarea reținerii dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., inculpații nominalizați au recunoscut săvârșirea faptelor descrise în actul de sesizare al instanței și nu încadrarea juridică a acestora care este atributul instanței de judecată, care reapreciind probele administrate în cursul urmăririi penale, nu este ținută de încadrarea juridică din rechizitoriu.

Instanța de apel, poate de asemenea, să aprecieze dacă la fondul cauzei s-a dat o încadrare juridică corectă faptelor și se poate pronunța în această cale de atac cu privire la schimbarea acestei încadrări.

Pentru aceasta, nu se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să respingă cererile inculpaților cu privire la aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și să reia cercetările, atât timp cât inculpații nu au solicitat, iar probatoriul administrat în faza de urmărire penală este complet.

Pe de altă parte, aspectul că recurentul inculpat P.Ș., în ultimul cuvânt acordat de instanța de apel, a fost nemulțumit că parchetul a solicitat majorarea pedepselor ce i-au fost aplicate de instanța de fond și că declarațiile date de martori la urmărirea penală au fost scrise de procuror, nu poate fi asimilat cu o renunțare la aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. întrucât, întrebat fiind, acesta și-a menținut declarația dată la judecarea fondului cauzei.

Mai mult decât atât, cererile inculpaților privind schimbarea încadrărilor juridice, au avut la bază probele deja administrate la urmărirea penală.

Astfel, inculpații C.P. și Ț.N. și-au întemeiat cererile pe faptul că nu au urmărit suprimarea vieții victimei, ci doar lovirea acesteia, decesul survenind după mai multe zile de la conflict.

Inculpatul P.Ș. a considerat că din probele existente rezultă săvârșirea de către el a infracțiunii prevăzută de art. 315 C. pen., adică lăsarea fără ajutor a victimei O.I.

În consecință, față de toate cele de mai sus expuse, conchizându-se că decizia recurată pronunțată de instanța de apel a Curții de Apel Galați este nelegală sub aspectul greșitei desființări a hotărârii de primă instanță a Tribunalului Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță; urmează ca admițându-se recursurile declarate de procuror și inculpatul P.Ș. să se caseze în parte decizia atacată numai în ceea ce privește susmenționata dispoziție de trimitere a cauzei la instanța de fond și urmează a se trimite cauza pentru continuarea judecății tuturor apelurilor declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații P.Ș., C.P. și Ț.N., aceleiași instanțe, Curtea de Apel Galați.

Între aceste limite, urmează a se menține restul dispozițiilor din decizia recurată.

Urmează ca în baza art. 38516 alin. (2) combinat cu art. 3002 și art. 160b C. proc. pen. să se mențină starea de arest a inculpaților P.Ș., C.P. și Ț.N., dată fiind gravitatea extremă a infracțiunii de omor imputată în sarcina fiecăruia din cei trei inculpați și în raport de pedeapsa de câte 9 ani închisoare aplicată inculpaților P.Ș. și C.P. și respectiv de 9 ani și 6 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului Ț.N. de către prima instanță.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea ambelor recursuri de față să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul P.Ș. împotriva deciziei penale nr. 227/ A din 06 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind și pe intimații inculpați C.P. și Ț.N.

Casează în parte decizia recurată numai în ceea ce privește dispoziția de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond și trimite cauza pentru continuarea judecății apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații P.Ș., C.P. și Ț.N., aceleași instanțe, Curtea de Apel Galați.

Menține restul dispozițiilor deciziei recurate.

Menține starea de arest a inculpaților P.Ș., C.P. și Ț.N.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu inculpaților până la prezentarea apărătorului ales în sume de câte 150 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul P.Ș. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 februarie 2012.