Detention upheld pending appeal; convicted bribery defendants' release bids rejected
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as unfounded the defendants' appeals against the appellate court's interim order of 20 January 2012, which had postponed the merits appeal to 10 February 2012 and maintained the defendants' pre-trial detention; the contested order and the detention therefore remain in force, and the defendants were ordered to pay 200 lei each in judicial costs. The defendants, convicted at first instance by the Călărași Tribunal to 4 years' imprisonment for bribery under art. 254(1)-(2) of the Criminal Code read with arts. 6 and 7(1) of Law No. 78/2000, had sought revocation of their preventive arrest under art. 160b(2) C. proc. pen. The Court held that, under arts. 300² and 160b(1) and (3) C. proc. pen., continued detention was lawful and justified because the original grounds for arrest (legitimate suspicion of a serious offence and danger to public order, arts. 143 and 148(f) C. proc. pen.) had not ceased to exist, and the subsequent conviction, though not final, independently justified continued deprivation of liberty under art. 5(1)(a) ECHR as interpreted in the W. v. Germany case law.
Legislator headnote
AI generatedart. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 291 C. proc. pen, art. 171 C. proc. pen, art. 160b alin. (2) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 160b C. proc. pen; Detention upheld pending appeal; convicted bribery defendants' release bids rejected: The defendants, convicted at first instance by the Călărași Tribunal to 4 years' imprisonment for bribery under art. 254(1)-(2) of the Criminal Code read with arts. 6 and 7(1) of Law No. 78/2000, had sought revocation of their preventive arrest under art. 160b(2) C. proc. pen. The Court held that, under arts. 300² and 160b(1) and (3) C. proc. pen., continued detention was lawful and justified because the original grounds for arrest (legitimate suspicion of a serious offence and danger to public order, arts. 143 and 148(f) C. proc. pen.) had not ceased to exist, and the subsequent conviction, though not final, independently justified continued deprivation of liberty under art. 5(1)(a) ECHR as interpreted in the W. v. Germany case law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeals as unfounded.
Used to impose judicial expenses on the appellants.
Full text
Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea din 20 ianuarie 2012 a amânat din motive de ordin procedural la data de 10 februarie 2012 soluționarea apelurilor declarate de inculpații P.P.Z. și C.G.L., interval de timp în care s-a menținut arestarea preventivă a acestora în conformitate cu dispozițiile art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. (ce statuează că „în cursul judecății, instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive”, putând dispune „când instanța constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate (.) menținerea arestării preventive”.
Dispunând astfel, instanța a constatat că inculpații au fost arestați preventiv în cursul urmăririi penale desfășurate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T.B., la data de 8 septembrie 2011, în temeiul art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura prelungită, menținută ulterior succesiv pe parcursul procesului penal, până la momentul actual, existând bănuială legitimă, privind săvârșirea unei infracțiuni grave ce depășește peste 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și anume aceea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Prin sentința penală nr. 163 din 30 noiembrie 2011, Tribunalul Călărași, respingând cererile inculpaților de achitare a dispus, în baza textului de lege susmenționat, condamnarea lor la câte 4 ani de închisoare cu executare în regim de detenție, după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. cu respectarea drepturilor la apărare și a garanțiilor procedurale prevăzute de art. 170 alin. (2) și art. 171 C. proc. pen. care a confirmat săvârșirea infracțiunii amintite.
2. Recursurile declarate împotriva încheierii amintite de inculpați cu solicitarea de a li se revoca arestarea preventivă în cauză prin aplicarea dispozițiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.
Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel, motivat, a dispus legal și temeinic menținerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile inițiale care au determinat arestarea nu a dispărut (art. 143 și art. 148 C. proc. pen.) și acestea impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa închisorii, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpați, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost interpretat de C.E.D.O. în cauza W. contra Germaniei.
În raport de gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, dar mai ales a împrejurărilor concrete, corect instanța de apel a reținut că se impune continuarea privării de libertate.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.P.Z. și C.G.L. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 3917/116/2011/a2.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 01 februarie 2012.