Statute of limitations for dividend claims: accrual date fixed at general assembly approval under Law No. 31/1990
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal as unfounded, leaving the lower court’s decision in force, which resulted in the claimant's loss and the dismissal of its claim for unpaid dividends. The dispute concerned a commercial society’s claim for the payment of dividends from 1996, which was initially dismissed by the first-instance court as time-barred. The claimant argued that the statute of limitations should begin running only after the end of the financial year (December 31, 1997), when dividends would be effectively distributed and taxes paid, but the court rejected this argument. Relying on Article 67(5) of Law No. 31/1990 and Article 111, the court held that the three-year general limitation period began on April 24, 1997, the date the General Assembly approved the balance sheet and fixed the dividends, concluding that the action filed on January 3, 2001, was prescribed.
Legislator headnote
AI generatedart.67 pct.5 din Legea nr.31/1990; Statute of limitations for dividend claims: accrual date fixed at general assembly approval under Law No. 31/1990: La data de 26 iulie 2001 reclamanta a declarat recurs, criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie fiind invocate dispozițiie art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SIF „M.” SA București împotriva deciziei nr.857 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă SIF „M.” SA București prin consilier juridicD.I., lipsind intimata pârâtă SC „B.” SA Boldești – Scăieni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, cupă care Curtea, luând act că, nu sunt chestiuni prealabile de pus în discuția părților și nici nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond, părții prezente.
Reprezentanta recurentei reclamante susține oral motivele de recurs, astfel cum au fost formulate și în scris și pune concluzii de admitere a recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.544/2001, Tribunalul Prahova a respins ca prescrisă acțiunea reclamantei SIF „M.” SA împotriva pârâtei SC „B.” SA Boldești – Scăieni având ca obiect plata sumei de 25.446.927 lei dividende datorate pe anul 1996.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că dreptul la acțiune al reclamantei pentru recuperarea dividendelor este prescris, prin împlinirea termenului de trei ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat de interpretare a dispozițiilor Legii nr.31/1990 care nu prevede un termen în raport cu care se poate soliicta plata dividendelor.
Curtea de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr.857 din 27 iunie 2001 a respins apelul ca nefondat.
La pronunțarea soluției, instanța de apel a reținut că dreptul la acțiune pentru plata dividendelor s-a născut la data de 24 aprilie 1997, atunci când obligația de plată a fost concretizată prin hotărârea Adunării generale a acționarilor, iar acțiunea a fost promovată la data de 3 ianuarie 2001 după trecerea termenului de trei ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
La data de 26 iulie 2001 reclamanta a declarat recurs, criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie fiind invocate dispozițiie art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel se susține că la data când a avut loc AGA nu se putea cere plata dividendelor, întrucât după aprobarea bilanțului acesta trebuie depus la Administrația financiară, iar după aceea se poate începe distribuirea efectivă a dividendelor până la sfârșitul anului economico financiar respectiv până la 31 decembrie 1997, așa cum era de altfel obligată să facă și vărsarea la buget a impozitului pe dividende.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.67 pct.5 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, dreptul la acțiune de restituire a dividendelor se prescrie în termen de trei ani de la data distribuirii lor, iar art.111 din același act normativ stabilește în competența Adunărilor generale a acționarilor aprobarea bilanțului contabil și fixarea dividendelor.
Din economia textelor precitate, rezultă, fără putință de tăgadă că, momentul în care începe să curgă prescripția îl constituie data nașterii dreptului subiectiv al creditorului reclamant, moment ce coincide cu data aprobării bilanțului de către Adunarea generală a societății respectiv 24 aprilie 1997.
În aceste condiții critica formulată nu poate fi avută în vedere, având în vedere termenul general de prescripție de trei ani raportat la data introducerii acțiunii 3 ianuarie 2001.
Față de cele arătate Curtea apreciează că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea corectă a legii situație în care în considerarea dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. „M.” SA București, împotriva deciziei nr.857 din 27 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2003.