Appellate failure to analyze proof of fraudulent intent and address appeal grounds in fraud conviction

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 146/ F din 2 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.N., din infracțiunile prev. de art. 9 lit. b) și lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 40 din Legea nr. 82/1991 rep., rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de schimbare a încadrării juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (3) și alin. (4) C. pen. în infracțiunea prev. de art. art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (3) și alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.

În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 215 alin. (3) și alin. (4) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu un an, în final 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 14, art. 346 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 998, 999, 1000 alin. (3) C. civ., au fost admise în totalitate/în parte acțiunile civile si obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.T. SRL (cu sediul în str. N.P., București), la plata către părțile civile a următoarelor sume:

1. F.N. (citat și prin afișare la ușa Consiliului Local Sector 2 București) - 550 dolari SUA;

2. L.I.D. (citat prin afișare la ușa Consiliului Local Sector 2 București) - 733 dolari SUA;

3. M.V. - 550 dolari SUA;

4. M.A. - 550 dolari SUA;

5. B.V. (citat prin afișare la ușa Consiliului Local Sector 2 București) - 550 dolari SUA;

6. U.N. - 550 DOLARI SUA;

7. M.V. (citat și prin afișare la ușa Consiliului Local Sector 2 București) - 550 dolari SUA;

8.P.l. – 1.560 dolari SUA;

9.A.A. - 14.971.500 ROL și dobânda legală la suma de 1.000 de dolari SUA pentru perioada iulie 2001 - februarie 2002;

10. S.V. - 200 dolari SUA;

11. E.V. - 200 dolari SUA și 10.000.000 ROL;

12. G.P. - 200 dolari SUA și 12.300.000 ROL;

13. M.V. - 100 dolari SUA și 2.000.000 ROL (daune materiale) și 1.000 dolari SUA daune morale;

14. E.V. - 400 dolari SUA și 6.000.000 ROL;

15. P.V. - 1.700 dolari SUA;

16. M.D. - 300 dolari SUA și 11.500.000 ROL;

17. T.l. - 1.400 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

18. F.l. - 200 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

19. B.L. - 1.400 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

20. M.L. - 300 dolari SUA și 19.000.000 ROL;

21. A.F.E. - 200 dolari SUA;

22. C.V. (citat și prin afișare la ușa Consiliului Local Sector 2 București) – 1.000 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

23. D.N. - 1.200 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

24. F.P. - 1.200 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

25. C.D. - 1.000 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

26. J.G. (citat prin afișare la ușa Consiliului Local Sector 2 București) - 1.200 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

27. B.I. (citat prin afișare la ușa Consiliului Local Sector 2 București) - 1.200 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

28. l.V. - 15.000.000 ROL;

29. D.A. - 15.000.000 ROL;

30. B.C.C. - 5.000.000 ROL;

31. V.C. - 5.000.000 ROL;

32. l.S.V. - 5.000.000 ROL;

33. B.F - 1.200 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

34. N.M. - 4.500.000 ROL;

35. P.M. - 1.200 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

36. B.M. - 1.200 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

37. P.l. (citat și prin afișare la ușa Consiliului Local Sector 2 București) - 18.000.000 ROL;

38. I.I. - 1.200 dolari SUA și 5.000.000 ROL

39. G.V. - 15.000.000 ROL

40. U.R. - 9.500.000 ROL;

41. A.C. - 15.000.000 ROL;

42. B.N. -1.200 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

43. P.G. - 5.000.000 ROL;

44. T.M. (citat prin afișare la ușa Consiliului Local Sector 2 București) -1.200 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

45. K.L. - 1.200 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

46. P.V. - 1.200 dolari SUA și 9.500.000 ROL;

47. D.L.G. - 15.000.000 ROL;

48. D.M. - 1.200 dolari SUA și 9.500.000 ROL;

49. L.M. - 15.000.000 ROL;

50. P.S. - 1.200 dolari SUA și 9.500.000 ROL;

51. M.P. - 1.200 dolari SUA și 9.500.000 ROL;

52. S.F. - 1.200 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

53. R.V. - 1.200 dolari SUA și 9.500.000 ROL;

54. U.T. - 9.500.000 ROL;

55. B.V. - 1.200 dolari SUA și 9.500.000 ROL;

56. B.F. - 400 dolari SUA și 25.000.000 ROL

57. T.G. - 1.200 dolari SUA și 9.500.000 ROL;

58. G.R. - 800 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

59. G.M. - 15.000.000 ROL;

60. D.G. (citat prin afișare la ușa Consiliului Local Sector 2 București) – 1.500 dolari SUA și 5.000.000 ROL;

61. M.V. - 1.900 dolari SUA și 3.000.000 ROL;

62. G.P. - 1.900 dolari SUA;

63. P.N. - 650 dolari SUA;

64. M.l. - 100 dolari SUA și 14.450.000 ROL cu titlu de daune materiale și 1.000 euro cu titlu de daune morale;

65. B.N. - 14.500.000 ROL;

66. B.M. - 14.500.000 ROL cu titlu de daune materiale și 1.000 euro cu titlu de daune morale;

67. P.V. - 15.000.000 ROL

68. N.G. - 200 euro și 14.500.000 ROL;

69. V.V. - 1.600 dolari SUA;

70. Ș.V. -1.600 dolari SUA;

71. L.L. (în calitate de moștenitor al numitului L.I.) (prin procurator, V.R.) - 1.600 dolari SUA.

S-a luat act că părțile vătămate M.C., G.G., P.D., B.G., D.l., A.C., B.C., G.C., B.V., B.G., S.G., P.I., V.D., B.G., Z.l.I., I.A., B.D.P., l.G., B.D., N.P., Ș.G., M.C., A.M.C., C.L., P.S., P.P., G.N.B., P.Ș.M., M.l., B.G.G., V.A., P.V., P.G., M.P., N.A., H.D., P.S., G.D., G.D., I.I., M.A., D.D.C., B.I., B.G., G.A.D., B.G., T.C., R.V., B.C., M.C.l., N.A., T.N., D.M., T.I., S.M., A.T., M.T., nu s-au constituit părți civile în procesul penal/au renunțat la acțiunea civilă.

A fost respinsă acțiunea civilă a părții civile D.G.O.

În baza art. 118 lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 11.500 dolari SUA, 700 euro și 19.525 RON.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus radierea ipotecii constituită pe apartamentul părții civile A.A., în favoarea SC O. SRL, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1908 din 9 iulie 2001 de BNP - A.G. și M.R.E.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus radierea ipotecii constituită pe apartamentul părții civile M.V., în favoarea SC O. SRL, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 254 din 30 noiembrie 2000 de BNP T.S.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus radierea ipotecii constituită pe apartamentul părții civile D.l., prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 290 din 8 decembrie 2000 de BNP T.S.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus radierea ipotecii constituită pe apartamentul părții civile P.N., în favoarea SC O. SRL, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 374 din 8 februarie 2001 de BNP A.G. și M.R.E.

S-a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., rap. la art. 998, 999, 1000 alin. (3) C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. și obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.T. SRL, la plata către aceasta a sumei de 301.226.495 ROL, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, din momentul producerii prejudiciului până la achitarea integrală a acestuia.

A fost menținut sechestrul asigurător dispus prin încheierea de ședință din data de 4 ianuarie 2010, până la concurența sumei de 50.043 dolari SUA, 220 euro, 80.600 RON.

În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.T. SRL, la plata sumei de 70.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut că, prin rechizitoriul nr. 25/P/2005 din data de 11 decembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 decembrie 2006 sub nr. 16238/1/2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, fals intelectual și înșelăciune în formă continuată și înșelăciune, prev. de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., art. 10 din Legea nr. 82/1991 rep., rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (3) și alin. (4), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:

În perioada 2000-2002, în calitate de administrator și asociat unic al SC O.T. SRL, inculpatul s-a sustras de la plata taxelor și impozitelor, prin omisiunea evidențierii, în actele contabile a unor operațiuni comerciale efectuate și a evidențiat cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, diminuând veniturile societății cu suma de 21.707.393.388 ROL, efectuând, cu bună știință, înregistrări inexacte, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală și fals intelectual, prevăzute de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceeași calitate, în perioada 2000-2005, a indus în eroare, cu ocazia încheierii și executării contractelor de mediere a forței de muncă, un număr de 129 de persoane, care, fără această eroare nu ar fi încheiat contractul, cărora Ie-a produs un prejudiciu total de 390539,9038 RON, echivalentul în lei a sumei de 150.173 dolari SUA, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data de 18 martie 2004, inculpatul a emis o filă cec fără a avea disponibil în cont sau după ce l-a retras, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (3) și alin. (4) C. pen.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, judecătorul fondului a reținut următoarele:

A. În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune in forma continuata, prev. de art. 215 alin. (3), 5 c. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) c. pen. SC O.T. SRL a fost înregistrată la O.N.R.C. sub nr. J40/381 la data de 21 ianuarie 1998 (fila 14 ș.u., vol. 3 dup), având ca asociat unic pe inculpatul M.N..

Potrivit statutului societății, aceasta avea ca obiect principal de activitate selecția și plasarea forței de muncă și activități de investigare, orientare și plasare a acesteia în străinătate (filele 17 - 25, vol. 3 dup). Potrivit art. 9 din statut, atribuțiile privind conducerea societății dată de lege în competența Adunării Generale, revin asociatului unic, N.M. și pentru primul mandat de 2 ani, administrator unic al societății era numit N.M.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale a eliberat S.C. O.T. S.R.L. avizul nr. 164 din 10 februarie 1998 pentru recrutarea și plasarea forței de muncă din România către agenții economici din Israel și a fost acreditată, potrivit certificatului nr. 66 din 31 mai 2001, pentru a desfășura activități de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate, conform Legii nr. 156/2000 (filele 70, 71, voi. 3 DUP).

Potrivit dovezii nr. 42 din 19 decembrie 2002, SC O.T. SRL s-a înregistrat la ITM conform prevederilor art. 9 lit. e) din O.G. nr. 43/2002.

SC O.T. SRL a încheiat un contract la data de 1 ianuarie 2001 cu D.L.I. LTD (fila 160 și urm., voi. 1 DUP), având în vedere că D. era interesată să angajeze lucrători străini din România, pentru diferite proiecte în domeniul construcțiilor, având în vedere că recrutatorul a declarat că posedă experiența, cunoștințele, calificarea potrivite recrutării lucrătorilor în România. în cuprinsul contractului s-a stabilit că biletele de avion ale lucrătorilor spre Israel se vor finanța de către D., dar recrutatorul răspunde de comandarea biletelor, adunarea și predarea lor la lucrători pentru zborul spre Israel.

De asemenea, SC O.T. SRL a încheiat un contract la data de 1 ianuarie 2001 cu T.M.E. LTD (fila 163 și urm., vol. 1 dup), în care se prevedea că recrutatorul este obligat să reîntoarcă în România, la cererea societății, orice lucrător care nu este corespunzător funcției sale din punct de vedere profesional, pe cheltuiala recrutatorul, cu plata sumei de 500 dolari SUA; recrutatorul s-a obligat să se îngrijească de garanțiile potrivite, precum ipotecarea casei și vinderea ei, pentru a asigura împiedicarea fugii lucrătorului de la societate; se menționează în contract că în cazul în care lucrătorul părăsește șantierul fără aprobare, recrutatorul va despăgubi societatea cu suma de 1000 dolari SUA și suplimentar cu suma de 4000 dolari SUA la terminarea procedurii de executare silită asupra averii lucrătorului; spre deosebire de contractul anterior, recrutatorul se obliga, pe cheltuiala sa, să trimită cu avionul lucrătorii în Israel.

Clauze asemănătoare conțin, și contractele încheiate de SC O.T. SRL cu S.B. LTD (fila 165 și urm., vol. 1 dup) și cu Z. LTD (filele 78 - 82, vol. 3 dup).

Întrucât la data de 13 decembrie 2004, inculpatul N.M. a dobândit calitatea de deputat în cadrul Parlamentului României, prin actul adițional la Statutul SC O.T. SRL autentificat la data de 23 decembrie 2004 sub nr. 2727 de BNP - A.G., a fost revocat din funcția de administrator al societății și a fost numită în această funcție S.S., soția inculpatului, începând cu data de 20 decembrie 2004, celelalte prevederi ale statutului societății rămânând nemodificate (filele 58, 59, vol. I dup).

Pentru îndeplinirea obiectului principal de activitate, SC O.T. SRL încheia contracte de mediere (prestări servicii) cu diverse persoane, prin care se obliga să intermedieze angajarea beneficiarului la o firmă specializată în Israel; printre obligațiile beneficiarului, se număra și aceea de a plăti o taxă de înregistrare, în valoare de 5.000.000 ROL și să depună garanțiile necesare acoperirii daunelor contractuale; în cazul în care beneficiarul nu își îndeplinea obligațiile asumate prin contract, în sensul că părăsește locul de muncă unde a fost repartizat sau pregătirea sa nu corespunde cu cea declarată la întocmirea dosarului, era obligat să plătească suma de 5.500 dolari SUA; pentru garantarea acestei sume, beneficiarul se obliga să constituie în favoarea SC O.T. SRL o garanție asupra bunurilor imobile, cât și un depozit în valoare de 500 dolari SUA (contracte de mediere, fila 6 și urm, vol. 6 dup și fila 70 și urm., vol. 7 dup).

Astfel, SC O.T. SRL a încheiat mai multe contracte de intermediere cu mai multe persoane fizice, printre care și cele 129 de părți vătămate din prezenta cauză.

Inculpatul N.M. nu a recunoscut săvârșirea faptelor (filele 1014, 1015, vol. 1 dosar I.C.C.J.) arătând că de la înființarea SC O.T. SRL a reușit trimiterea la muncă în Israel a 27.000 de persoane și cele 129 de persoane vătămate nu au mai fost trimise la muncă din motive obiective, care țin de anumite nereguli la dosarele persoanelor respective sau capacității de absorbție a forței de muncă în Israel, precum și unor dispoziții cu caracter politic la un moment dat, care interzicea prezența unor muncitori străini în acest stat. Mai arată inculpatul că niciodată nu a încasat bani de la persoanele care solicitau obținerea de contracte de muncă în Israel, de acest lucru ocupându-se funcționarii SC O.T. SRL.

Susținerile inculpatului în sensul că nu încasa personal sumele de bani sunt confirmate de martora I.C. (fila 800, voi. 2, dosar I.C.C.J.), care, în calitate de secretară în cadrul SC O.T. SRL a precizat că sumele de bani reprezentând contravaloarea biletelor de avion, taxa de înscriere și comisionul erau încasate de persoane de la contabilitate, respectiv de doamna l. Mai arată martora că după ce inculpatul a dobândit calitatea de parlamentar, nu s-au mai încheiat contracte pentru plecarea la muncă în Israel, din motive ce țineau de situația politică și militară a acestui stat.

Inculpatul precizează că a despăgubit circa 119-120 dintre persoanele păgubite, iar pentru restul a precizat că va acoperi toate cheltuielile ocazionate de neexecutarea contractului. Mai arată inculpatul că încasa de la muncitori următoarele sume: 2.000.000 ROL reprezentând vizita medicală la Spitalul C., 10.000.000 ROL în ultimii ani, care reprezentau taxă de înscriere, 300 dolari SUA biletul de avion și 1000 dolari SUA sau încheierea unei contract de ipotecă pe imobil, pentru aceste sume fiind eliberate chitanțe întocmite de funcționarii firmei. în ceea ce privește cea din urmă sumă de bani, inculpatul precizează că era restituită muncitorilor la întoarcerea în tară.

În susținerea celor precizate, inculpatul, prin apărător, a depus la dosarul cauzei contracte încheiate de diverse persoane care au lucrat efectiv la diverse firme din Israel (S.Ș., V.C., N.N., S.L., M.V., S.S.N., T.E., P.V., G.M. - filele 308 - 474, vol. 2, dosar I.C.C.J.), din care rezultă că acestea, în perioada iulie - noiembrie 2000, au încheiat contracte de intermediere cu SC O.T. SRL și ulterior, cu firmele din Israel, unde au lucrat în diverse domenii timp de 11 luni. De asemenea, a depus cereri de solicitare de viză pentru Israel, pentru mai multe persoane, din perioada septembrie 1997-iulie 2000 (filele 164-173).

De altfel, cu ocazia efectuării unui control de către Garda Financiară, la data de 14 iulie 2003, la sediul SC O.T. SRL București, s-a constatat că în perioada iulie 2000 - octombrie 2002, societatea a intermediat angajarea în Israel a 543 de persoane.

Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în modalitatea reglementată de art. 215 alin. (3), alin. (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., este necesară o acțiune de inducere sau menținere în eroare a unei persoane cu ocazia încheierii sau executării unui contract, săvârșită într-o asemenea modalitate încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

Din întreg probatoriul administrat în cauză, Tribunalul nu poate retine intenția inculpatului N.M., în calitate de reprezentant al SC O.T. SRL, (inclusiv după data de 13 decembrie 2004, când, deși a fost revocat din funcția de administrator al societății, a exercitat în continuare, de fado, această funcție) de a induce în eroare părțile vătămate cu ocazia încheierii contractelor de mediere.

Astfel, Tribunalul retine că SC O.T. SRL avea ca obiect principal de activitate selecția și plasarea forței de muncă și activități de investigare, orientare și plasare a acesteia în străinătate, M.M.P.S. i-a acordat aviz pentru recrutarea și plasarea forței de muncă din România către agenții economici din Israel și a fost acreditată pentru a desfășura activități de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate, conform dispozițiilor legale, respectiv Legea nr. 156/2000. De asemenea, SC O.T. SRL era înregistrată la ITM conform prevederilor art. 9 lit. e) din O.G. nr. 43/2002.

În plus, SC O.T. SRL a încheiat contracte cu mai multe firme din Israel pentru plasarea forței de muncă recrutată de această societate – D.L.I. LTD, T.M.E. LTD, S.B. LTD și Z. LTD.

De altfel, mai multe persoane au fost trimise la muncă în Israel prin intermediul SC O.T. SRL, inclusiv o parte din o parte din părțile vătămate din prezenta cauză – P.N., B.V., D.l., G.C., G.G.. Din contractele de prestări servicii, contractele individuale de muncă, copii pașapoarte rezultă că în iulie - noiembrie 2000, SC O.T. SRL a intermediat angajarea în Israel, a numiților S.Ș., V.C., N.N., S.L., M.V., S.S.N., T.E., P.V., G.M., care au desfășurat lucrat efectiv în Israel la societatea S.B. sau D.H. pentru perioade 11 luni (filele 308 și urm. vol. II, Dosar nr. 16238/1/2006 I.C.C.J.). În plus, în cuprinsul raportul de expertiză contabilă se retine că în perioada iulie 2000 - octombrie 2002, SC O.T. SRL a intermediat angajarea în Israel a 543 persoane.

Din cuprinsul contractelor de mediere încheiate de SC O.T. SRL cu părțile vătămate/civile din cauză a rezultat că obiectul acestora consta în intermedierea contractelor de muncă între părțile vătămate și firmele interesate în angajarea forței de muncă în străinătate, SC O.T. SRL angajându-se ca în termen de 6 luni de la depunerea dosarului complet, să depună toate diligentele pentru obținerea vizelor și trimiterea candidatului la muncă în străinătate.

În aceste condiții - funcționarea SC O.T. SRL în cadru legal, existența contractelor cu firme interesate în plasarea forței de muncă în Israel, obligația de diligentă asumată prin contractele de mediere de această firmă, faptul că mai multe persoane au plecat prin intermediul acestei firme în Israel - nu se poate reține intenția de inducere în eroare a părților vătămate/civile din prezenta cauză cu ocazia încheierii contractelor de mediere. Faptul că, din cauza unor împrejurări obiective, SC O.T. SRL nu a reușit să intermedieze plecarea la muncă în străinătate a părților vătămate/civile din prezenta cauză (cu excepția celor precizate anterior), nu poate conduce la concluzia intenției de inducere în eroare la momentul încheierii contractelor.

Deși în actul de sesizare se reține că, în momentul încheierii contractelor, părțile vătămate au plătit, direct și personal, inculpatului N.M. sumele cuprinse între 2.000.000 și 10.000.000 ROL, reprezentând taxă de înscriere, dar și sume, cuprinse între 550 dolari SUA și 3500 dolari SUA, fiecare, reprezentând „comisionul” societății O.T. SRL, materialul probator administrat nu susține în totalitate o astfel de afirmație.

Deși inculpatul a precizat că el nu încasa personal sumele de bani plătite de părțile vătămate, contabila societății, martora l.R. - filele 831, 832, vol. 2, dosar I.C.C.J., a arătat că sumele de bani erau încasate în mod direct de către inculpat. în același sens au declarat și o parte din părțile vătămate sau martori, care au precizat că au înmânat aceste sume inculpatului personal - de ex., partea vătămată N.M. (fila 830, vol. 2, dosar I.C.C.J.), partea vătămată M.C. (fila 833, vol. 2, dosar I.C.C.J.), martorul C.L. (fila 404, vol. 3, dosar I.C.C.J.), partea vătămată V.A. (fila 404, vol. 3, dosar I.C.C.J.), martorul P.G. (fila 334, vol. 4, dosar I.C.C.J.), B.F. (fila 832, vol. 5, dosar I.C.C.J.), P.N.V. (fila 833, vol. 5, dosar I.C.C.J.).

Pe de altă parte însă, o parte dintre părțile vătămate sau martori declară că au plătit aceste sume la secretariatul firmei sau la contabilitate - partea vătămată M.C. (fila 405, vol. 3, dosar I.C.C.J.), martorul I.I.V. (fila 335, voi. 4, dosar I.C.C.J.), martorul G.A.D. (fila 336, voi. 4, dosar ICCJ), partea civilă G.M. (fila 338, voi. 4, dosar I.C.C.J.), partea civilă P.V. (fila 381, voi. 5, dosar I.C.C.J.), martorul M.A. (fila 384, voi. 5, dosar I.C.C.J.), martorul G.D. (fila 385, voi. 5, dosar I.C.C.J.).

În consecință, instanța de fond a reținut că sumele de bani încasate cu titlu de taxă și de comision erau plătite fie direct inculpatului, fie la secretariatul firmei sau la contabilitate.

Deși se reține, în mod corect, în actul de sesizare că pentru sumele încasate cu titlu de comision, nu s-a emis chitanță, astfel cum rezultă din declarațiile părților vătămate și a martorilor, acest aspect nu are relevanță în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (3), 5 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ci în privința infracțiunilor prev. de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., astfel cum se va reține mai jos, cum nu are relevanță nici faptul (reținut în rechizitoriu) că părților vătămate nu li s-a înmânat un exemplar din contractul de mediere încheiat, deși, în această privință, materialul probator arată că o parte dintre părțile vătămate au primit un astfel de exemplar (pe care de altfel l-au depus la dosarul cauzei împreună cu chitanțele și celelalte înscrisuri).

În același sens, referirile din actul de sesizare în sensul că sumele plătite drept „comision”, nu se regăsesc în conținutul contractelor încheiate de părțile vătămate cu SC O.T. SRL, iar garanția prevăzută în contract, de 500 dolari SUA, nu era vărsată direct în contul societății, suma nefiind evidențiată în documentele contabile, nu au relevanță în privința infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (3), alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ci în privința infracțiunilor prev. de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Mai mult, din analiza contractelor de intermediere se retine însă că, în situația în care beneficiarul părăsește locul de muncă la care a fost repartizat sau pregătirea sa nu corespunde cu cea declarată la momentul întocmirii dosarului, acesta se obliga să plătească suma de 5500 dolari SUA, iar pentru garantarea acestei sume, beneficiarul urma să constituie, în favoarea și la dispoziția SC O.T. SRL, o garanție asupra unor bunuri imobile cât și un depozit de garanție în numerar, în valoare de 500 dolari SUA

Faptul că, astfel cum se reține în rechizitoriu, „la momentul încheierii contractelor, inculpatul N.M., personal aducea la cunoștința beneficiarilor, condițiile de plecare în Israel, data plecării, care întotdeauna era fixată la o distanță relativ scurtă, precum și condițiile în care, la cererea beneficiarilor de a renunța la plecarea în Israel, se va restitui suma de bani plătită drept comision”, care potrivit actului de sesizare „au fost de natură a da o aparență de legitimitate”, nu demonstrează intenția inculpatului de inducere în eroare la momentul încheierii acestor contracte de mediere. Obligația inculpatului, în calitate de reprezentant al firmei de intermediere, era de a aduce la cunoștința beneficiarilor acestor contracte a condițiilor de plecare ori a condițiilor în care puteau fi restituite sumele de bani plătite cu titlu de comision. Faptul că, astfel cum se reține în rechizitoriu, persoanele vătămate nu au beneficiat de contractele de mediere încheiate cu SC O.T. SRL prin reprezentantul său, inculpatul N.M., întrucât nu au mai fost trimiși în Israel, în lipsa unor manopere dolosive sau alte elemente de fapt neputând indica intenția inculpatului de inducere în eroare părțile vătămate la momentul încheierii contractelor.

De altfel, nu se rețin în actul de sesizare elementele de fapt care demonstrează intenția inculpatului de inducere în eroare a părților vătămate la momentul încheierii contractelor, ci doar că acesta nu eliberat chitanțe pentru sumele de bani încasate cu titlu de comision, că nu a eliberat părților vătămate câte un exemplar de pe contract, că, în final, nu au mai fost trimiși în Israel, că aceștia au adresat memorii instituțiilor statului și posturilor de televiziune și au protestat față de modalitatea în care au fost înșelați de către inculpatul N.M. la sediul societății, din Strada B.

Este evident că există o acțiune ilicită a inculpatului, care a creat prejudicii în principal de natură materială părților vătămate, aspect care va fi evidențiat odată cu soluționarea laturii civile a prezentei cauze, însă neexecutarea obligației (de diligentă) prevăzută în contractele de mediere, din împrejurări care nu au fost evidențiate ca imputabile inculpatului sub forma intenției, nu pot atrage răspunderea penală a acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (3), alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Mai mult, în momentul în care plecarea părților vătămate/civile a devenit incertă, inculpatul a restituit sumele plătite cu titlu de comision, multe dintre acestea semnând declarații în care menționau că nu mai au nici o pretenție de natură materială de la inculpat.

Tribunalul reține din declarația părții vătămate V.A. (fila 404, voi. 3, dosar I.C.C.J.) că în martie 2003 s-au restituit eșalonat sumele, martorul Ivan I.V. (fila 335, voi. 4, dosar I.C.C.J.) a achitat sumele de bani în martie 2005, iar după sărbătorile de iarnă i-a fost restituită suma în EURO; de asemenea, martorul D.D.C. (fila 337, voi. 4, dosar I.C.C.J.), a precizat că după un an a primit suma în euro; martorul G.D. (fila 385, voi. 5, dosar I.C.C.J.) a menționat în luna februarie 2006 i s-a restituit suma de 1300 euro în prezența secretarei și avocatei; B.F. (fila 832, voi. 5, dosar I.C.C.J.) a menționat că inculpatul i-a restituit suma de 800 dolari SUA

În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului M.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (3) și alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.

B. În ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscala, fals intelectual, prev. de art. 9 lit. b) și lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., art. 10 din Legea nr. 82/1991 rep., rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective modul de înregistrare și reflectarea în contabilitate a operațiunilor ce decurg din încheierea contractelor de către SC O.T. SRL cu societățile din Israel, a taxelor percepute drept comision, garanție ori contravaloare a prețului biletelor de avion de la persoanele fizice, temeiul legal al dispoziției de încasare din 29 noiembrie 2000 în sumă de 1.632.312.000 ROL, dar și alte date în legătură cu documentele contabile.

I. Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, rezultă că, pentru plasarea forței de muncă în Israel, SC O.T. SRL, în calitate de agent a încheiat contracte de plasare cu două firme din Israel, in calitate de angajatori, respectiv cu firma SC T. SA si firma SC Z. SA, contracte care au fost certificate de direcția de specialitate din cadrul Ministerului Muncii și Securității Sociale.

Din conținutul acestor contracte, rezultă ca obligații financiare pentru agent, următoarele clauze:

- despăgubirea angajatorului cu suma de 1.000 dolari SUA pentru fiecare lucrător care părăsește șantierul unde a fost repartizat pentru a lucra la «negru», in baza unei «NOTIFICĂRI» remisă de acesta;

- cumpărarea biletelor de avion pentru Israel, pe cheltuiala lucrătorilor plasați la munca in Israel.

Pentru nerespectarea clauzei contractuale susmenționate, respectiv părăsirea șantierului la care au fost repartizați lucrătorii angajați, la dosarul cauzei se afla, in copie xerox, o serie de înscrisuri din care rezultă că s-ar fi plătit cu titlu de despăgubiri, din contul personal al inculpatului N.M. deschis la Banca C.S. din Elveția, sume (câte 1.000 dolari SUA/ persoană) către firme si persoane fizice din Israel, precum si cu titlul de comision (300 dolari SUA/ persoană) către firma SC M.A. SA (pentru care la dosarul cauzei nu există un contract de plasare încheiat cu SC O.T. SRL pentru a se constata existența unei astfel de clauze), sume pentru care în înscrisurile respective nu se dau explicații în legătura cu scopul plății.

Din analiza acestor operațiuni a rezultat că, în perioada 15 iunie 1999 - 30 ianuarie 2001, din contul personal al inculpatului N.M., a fost plătită suma de 167.100 dolari SUA, echivalent a 3.955.911.400 ROL, pentru lucrătorii care au părăsit locul de muncă, pentru comision, pentru avocat, pentru „altă persoană".

Din analiza acestor tranzacții, expertiza a pus în evidență următoarele aspecte atipice:

a. înscrisurile emise de partenerii externi si de Banca C.S., se prezintă numai sub forma de copii xerox fără a prezenta vreo semnătura din partea lucrătorilor bancari (de asemenea, nu rezultă că au fost remise prin fax). La baza acestor înregistrări nu există extrasul de cont al titularului de cont, din care să rezulte că sumele respective au fost înregistrate în creditul contului în cauză, acest înscris fiind singurul act care atestă că viramentul a avut loc.

Pe unele din aceste înscrisuri (copii xerox) au fost consemnate date si informații (olografe) referitoare la sumele plătite către SC M.A. SA și sursele din care acestea provin, ceea ce atestă că în cadrul societății nu exista exemplarul original al acestor acte.

b. SC O.T. SRL a înregistrat drept împrumuturi acordate din partea inculpatului N.M., sumele consemnate în registrele de casă (în RON și dolari SUA), fapt ce a permis ulterior să i se restituie acestuia sumele respective, deși la dosarul cauzei nu există nici un înscris care să ateste efectuarea unor astfel de operațiuni (contract de împrumut, înțelegere etc.).

Mai mult, scrisorile emise de societățile comerciale din Israel, au fost adresate si remise către SC O.T. SRL, însă sumele în cauză rezultă că ar fi fost virate din contul personal al inculpatului.

c. Pentru sumele plătite drept comision la firma SC M. SA, respectiv cate 300 dolari SUA/ lucrător, nu se regăsește drept clauză o astfel de obligație în contractele încheiate cu cei doi angajatori, la dosarul cauzei neexistând un astfel de înscris, respectiv contract de plasare încheiat cu firma SC M.A. SA. Mai mult, plata unui astfel de comision nu se poate justifica, atât timp cât din actele încheiate nu rezultă că societatea a încasat de la lucrătorii trimiși la munca în Israel un astfel de comision, de unde rezultă că sumele respective (781.751.400 ROL) au fost suportate din gestiunea societății, în mod nejustificat.

d. Sumele plătite, conform clauzelor contractuale, drept comision pentru lucrătorii care au părăsit locul de muncă (câte 1.000 dolari SUA/ persoană, respectiv 1.356.135.000 ROL), de la care, prin contractele de mediere, s-au prevăzut si s-au constituit garanții imobiliare (la nivelul sumei de 5.500 dolari SUA/ persoană), acestea trebuiau sa fie înregistrate în Contul 461 „Debitori diverși” (într-un subcont de „debitori litigioși”) și recuperate din garanțiile constituite de cei în cauză, fără a fi grevate resursele financiare ale societății.

e. Din expertizarea înscrisurilor s-a constatat că în conținutul lor apar o serie de contradicții respectiv:

- factura externă (INVOICE) remisă SC O.T. SRL, a fost emisă la data de 18 octombrie 2000, în timp ce suma la care se referă aceasta rezultă că ar fi fost virată la data de 11 septembrie 2000, deci înainte de facturarea serviciului în cauză ;

- viramentul efectuat către Av. E.L. (35.000 dolari SUA) nu este susținut de nici un act din care să rezulte o astfel de obligație in sarcina SC O.T. SRL

- în facturile externe emise de firma SC M.A. SA sunt consemnate informații și date care nu se uzitează in relațiile financiare internaționale, respectiv cursul de schimb valutar și valoarea facturii exprimata și in lei, cu atât mai mult cu cât stabilirea valorii în lei a facturilor externe, se determină după alt criteriu, respectiv «data valutei din ziua în care are loc transferul (virarea) bancar a sumei în cauză».

- sumele plătite direct din casieria SC O.T. SRL, în baza unor facturi (copii xerox) emise de o firmă din Israel (SC M.A. SA), care conțin si elemente exprimate in date specifice sistemului financiar românesc (cursul de schimb valutar leu/dolar și valoarea în lei), nu pot fi considerate ca fiind reale, deoarece astfel de plăți erau interzise prin O.G. nr. 15/1996 (operațiunile de încasări si plați intre persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plată fără numerar), iar la casieria societății nu s-a completat actul legal instituit pentru ridicarea de numerar în cash (dispoziția de plată în numerar), formular în care se consemnează semnătura si datele de identificare ale persoanei care încasează banii, fapt pentru care, în Registrul de casă, în coloana « numărul actului de casă» a fost consemnat numărul facturii, iar în coloana « explicații» s-a consemnat «SC M.A. SA - comision». în aceasta situație, rezultă că societatea a fost păgubită prin plata unor sume în cash fără întocmirea de acte legal prevăzute prin normele în vigoare și către o persoană necunoscută, cât și prin înregistrarea de obligații ale societății pentru împrumuturile acordate de inculpatul N.M. în vederea efectuării acestor plăți ca obligație a societății;

- asupra sumei de 50.000 dolari SUA, virată în data de 03 octombrie 2000, deoarece nu există nici o explicație, singura referință consemnată în Avizul de debitare fiind «Beneficiar 040024 ADY ESHED», expertiza nu s-a putut opina;

- înscrisurile care se prezintă la operațiunile de decontare de la pct. «c» și «e» de la Obiectivul nr. 1 (faxul și scrisoarea trimise de bancă către inculpatul N.M., ordinul de plată dat de acesta și avizul de debitare emis de bancă) au fost întocmite în aceeași zi, deși subiecții de drept, participanți la aceste operațiuni se aflau în țari diferite (Elveția și România).

În concluzie, în legătură cu sumele care rezultă că ar fi fost virate din contul inculpatului N.M. de la Banca C.S., în valoare totală de 3.955.911.400 ROL, experții contabili opinează în sensul că, aceste sume nu pot greva gestiunea SC O.T. SRL

Din datele înregistrate în registrele de casă, în lei și valută, rezultă că au fost plătite în perioada 2000-2001, direct către firma SC M.A. SA, doar pe baza facturilor „INVOICE”, aflate în fotocopie la dosarul cauzei, fără a se întocmi înscrisurile legal prevăzute care să conțină datele de identificare și semnătura persoanei care a intrat în posesia banilor, suma de 30.900 dolari SUA (echivalentul a 760.346.500 ROL) și 1.428.814.800 ROL, în total 2.189.161.300 ROL.

În ceea ce privește plățile efectuate direct din casieria societății, astfel cum au fost înscrise în Registrele de casă și înregistrate în contabilitatea societății, și ața cum sunt redate în fișele operațiunilor elaborate pentru conturile 531, 462 și 455, a rezultat că inculpatul a depus în numerar, ca împrumut acordat societății, în perioada 2000 - 2001, suma totală de 1.605.184.000 ROL.

Aceste sume au fost înregistrate în creditul contului 455 „Asociați - conturi curente", ca obligații ferme ale societății care ulterior au fost achitate către inculpatul N.M., respectiv:

- tranzacția din data de 26 ianuarie 2001, în valoare de 20.000.000 ROL a fost înregistrată, inițial prin diminuarea veniturilor, iar la 30 ianuarie 2001, a fost înregistrată la cheltuieli, fără a se justifica o astfel de cheltuială din fondurile societății.

- sumele în valoare totală de 2.169.161.300 ROL, care au fost plătite, în lei și în valută, în perioada 2000 - 2002 din casierie societății către firma SC M.A. SA din Israel, a fost înregistrate greșit, pe creditori, ceea ce a făcut să se diminueze obligațiile societății create către lucrători și provenite din sumele încasate de la aceștia în valută în vederea cumpărării biletelor de avion.

- aceste sume, împreună cu suma de 20.000.000 ROL, trebuiau să fie înregistrate în contul 461 (debitori diverși) și recuperate prin executarea silită a garanțiilor constituite, de la lucrătorii care au părăsit locul de muncă (contravaloarea a 1.000 dolari SUA), respectiv și prin încasarea comisionului de 300 dolari SUA de la fiecare lucrător în cauză, comision care însă nu rezultă din actele dosarului că ar fi fost încasat de la lucrători.

- în jurnalul operațiunilor rezultă că pentru sumele plătite în valută, în valoare de 16.500 dolari SUA (echivalentul a 382.562.500 ROL), s-a consemnat în mod greșit că reprezintă plata „bilete de avion”, în timp ce în registrul de casă s-a consemnat că reprezintă „M.A. plata taxă de comision”.

Astfel, se concluzionează în expertiza contabilă că, în urma derulării contractelor de plasare a forței de muncă încheiate cu firme din Israel, resursele societății au fost diminuate fără justă cauză cu suma totală de 2.479.328.300 lei, în scopul sustragerii de la plata impozitelor către stat.

II. În ceea ce privește derularea contractelor de mediere încheiate cu lucrătorii recrutați, expertiza a luat în considerare doar acelea pentru care, la dosarul cauzei, a existat, în fotocopie, contractul de mediere, respectiv un număr de 66.

S-a menționat astfel că sumele oficiale, încasate pe bază de chitanță și factură fiscală de la lucrătorii recrutați, au fost corect înregistrate în contabilitatea societății, respectiv: taxa de înscriere, comisionul pentru cumpărarea biletelor de avion și garanțiile constituite.

Expertiza nu s-a pronunțat asupra veridicității susținerilor părților vătămate, potrivit cărora aceștia au plătit, pe lângă taxa de înscriere și alte sume, în valută, cuprinse între 1.200 și 3.500 dolari SUA, inculpatului N.M.

III. În vederea efectuării operațiunilor de încasări în plăți și în valută între rezidenți, care în perioada de referință erau interzise, SC O.T. SRL a solicitat și obținut autorizarea BNR, în cadrul unor limite și cu respectarea unor condiții, societatea fiind astfel îndreptățită să încaseze de la lucrătorii recrutați, în valută, contravaloarea biletelor de avion și contravaloarea eventualelor penalități plătite în valută către firmele străine, cu condiția păstrării acestor disponibilități, în cash, în conturi la o bancă comercială, până la utilizarea lor.

În documentele contabile pe baza cărora s-a efectuat expertiza contabilă, s-a constatat existența de încasări și plați în valută, efectuate în numerar, prin casă (anexele 7, 9 și 11 din raportul de expertiză).

Expertizarea operațiunilor de plăți în valută efectuate de casieria societății, în cash, a pus în evidență următoarele aspecte:

- încă de la începutul anului 2000, pe măsură ce se efectuau operațiuni de încasări in valuta de la lucrători, respectiv cate 250 dolari SUA/ persoana pentru cumpărarea biletului de avion, sumele respective erau utilizate zilnic, pentru plata contravalorii biletelor de avion, respectiv către Compania aviatica SC E.A. SA, la nivelul sumei încasate, de 250 dolari SUA/ persoana (deși la dosarul cauzei nu se afla înscrisuri eliberate de SC E.A. SA pentru biletele de avion cumpărate), deci fără nici un fel de diferențe intre suma încasata de la lucrători si costul efectiv al biletului, astfel ca soldul Contului casa în valută la sfârșitul fiecărei zile devenea «zero». Luând in considerare acest element (inexistența unor diferențe între suma încasată de la lucrători pentru cumpărarea biletelor de avion și plata efectuată către SC E.A. SA pentru cumpărarea acestora), se ridica problema realității scrisorilor aflate la dosarul cauzei - emise de SC O.T. SRL, prin care s-a făcut cunoscut lucrătorilor în cauza că în urma cumpărării biletelor de avion, au apărut o serie de diferențe de preț (între 70 - 90 dolari SUA/ persoană) care rămân la dispoziția lor pentru a fi ridicate. Or, în cazul realității acestor scrisori, predate organului de cercetare penala chiar de către inculpatul N.M., atunci se ridica problema realității sumelor plătite in numerar din casieria societății în valuta către SC E.A. SA și consemnate în Registrul de casă în valuta ca atare.

- ulterior, când încasările in valuta pentru cumpărarea biletelor de avion au crescut, s-a procedat la înregistrarea de plăți (interzise prin Regulamentul valutar al B.N.R. nr. 3/1997) în numerar către inculpatul N.M., sub formă de „restituire împrumut”. Astfel, în perioada 02 februarie 2000 - 23 martie 2000, inculpatul N.M. a încasat sub forma de „restituire împrumut”, în cash din casieria societății, fără ca în prealabil să depună nici o sumă în casieria societății drept „împrumut acordat", pentru un număr de 20 de plăți, suma de 30.700 dolari SUA.

- în continuare, când încasările în valută efectuate de la lucrătorii recrutați pentru cumpărarea biletelor de avion, au crescut ca volum, pe lângă soluțiile mai sus prezentate (plăți către SC E.A. SA și restituiri împrumuturi către inculpatul N.M.), din casieria societății în valută, a început să se efectueze plăți in numerar (interzise prin Regulamentul valutar al B.N.R. nr. 3/1997) pentru decontarea deplasărilor în străinătate (în suma de 32.939 dolari SUA - echivalent 1.005.464.340 ROL), către diverse societăți comerciale din România (ex. către S.C. SINAIA S.R.L. suma de 11.781 dolari SUA sau în echivalent 347.808.899 ROL în perioada 19 iulie - 03 august 2002), precum și alte cheltuieli care nu au legătură cu obiectul de activitate al societății, operațiuni pentru efectuarea cărora nu există documente justificative din care să rezulte necesitatea și realitatea acestora.

Prin folosirea acestor soluții de utilizare în mod discreționar a unor fonduri valutare, încasate de la rezidenți pentru un anumit scop autorizat de B.N.R. (respectiv cumpărarea biletelor de avion), contrar prevederilor art. 18 din Regulamentul valutar al B.N.R. nr. 3/1997, s-a ajuns la situația permanentă ca soldul zilnic al Contului casă în valută să fie zero sau aproape zero, evitându-se astfel depunerea disponibilităților la bancă și sustrăgându-se în acest fel controlului B.N.R., care se exercita prin băncile comerciale unde clienții își depun valuta, în legătură cu utilizarea valutei încasate de la rezidenți, ca excepție de la regula instituită de B.N.R. si autorizată strict în cazul SC O.T. SRL numai pentru cumpărarea biletelor de avion și plata eventualelor despăgubiri în valută către partenerii externi.

În urma analizării documentelor contabile privind operațiunile în valută, a rezultat o diferență nejustificată din gestionarea valutei în cadrul societății în sumă totală de 6.179.573.445 ROL, care reprezintă suma cu care au fost diminuate veniturile acesteia, pentru a se sustrage de la plata impozitelor către bugetul statului.

În expertiza contabilă s-a menționat existența unui alt „împrumut”, în sumă de 56.244 dolari SUA (1.589.047.128 ROL) acordat ca împrumut societății, de către inculpatul N.M., în afara prevederilor Regulamentului valutar al B.N.R. nr. 3/1997.

De asemenea, expertiza contabilă a relevat faptul că, în perioada 23 octombrie 2002 - 31 decembrie 2002, în cadrul societății nu s-a mai condus Registrul de casă și valută, deși, în aceeași perioadă, au mai fost emise un număr de 186 chitanțe, cu încasări de la lucrători, câte 250 dolari SUA/persoană, în valoare totală de 46.500 dolari SUA (1.557.183.250 ROL).

IV. Activitatea societății, în perioada 2000 - 2002, privind operațiunile în lei, era reglementată de prevederile O.G. nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare și Regulamentul operațiunilor de casă nr. 2/1996 emis de B.N.R., acte normative care se referă, în principal la:

- operațiunile cu numerar in moneda națională (LEI) se efectuează numai prin rețeaua unităților bancare, cu instrumente de plata fără numerar;

- unitățile comerciale pot păstra în casieria proprie sume în limita plafonului stabilit (20.000.000 ROL in perioada de referință, conform Legii nr. 88/1998);

- societățile bancare raportează la B.N.R. informații cu privire la ridicările de numerar efectuate de clienții acestora, pentru fiecare operațiune care depășește valoarea de 50.000.000 ROL (plafon stabilit apoi în valută, la nivelul sumei de 10.000 dolari SUA și ulterior la suma de 10.000 euro).

Expertiza contabila precizează ca singura sursa de venit a SC O.T. SRL a constituit-o încasarea taxei de înscriere de la lucrătorii recrutați pentru a fi plasați la munca în Israel. Din acest venit, societatea putea să-și acopere toate cheltuielile de organizare, întreținere si funcționare, inclusiv cele de personal (salarii, impozite și taxe).

Din documentele contabile analizate a reieșit faptul că, în perioada 2000 - 2002, față de veniturile provenite din activitatea de bază, în sumă totală de 8.978.706.998 ROL (inclusiv TVA-ul datorat bugetului de stat), a cheltuit o suma de 15.899.184.920 ROL, deci de aproape două ori mai mult decât veniturile obținute, respectiv suma de 6.913.695.588 ROL.

V. În ceea ce privește împrumuturile acordate și restituite inculpatului N.M., se arată că asemenea operațiuni, efectuate în valută, erau interzise prin art. 18 din Regulamentul valutar al B.N.R. nr. 3/1997.

În perioada 2000-2002, inculpatul N.M. a acordat împrumuturi, în lei, în valoare de 6.798.415.056 ROL, din care au fost restituite acestuia suma de 2.703.573.608 ROL, împrejurare care relevă sursa mijloacelor financiare care a permis societății să cheltuiască mai mult decât veniturile încasate din activitatea de bază, respectiv din obligațiile viitoare create de societate către inculpatul N.M., ca finanțator benevol al societății.

În context, din expertizarea datelor consemnate in Registrul de casă în lei, în perioada 2000 - 2002, au rezultat următoarele aspecte, de natură a pune sub îndoială veridicitatea și realitatea acordării acestor împrumuturi:

- în perioada 07 ianuarie 2000 - 23 martie 2000, s-a plătit în cash, în lei, din casieria societății către inculpatul N.M., sub forma de „restituire împrumut” în cadrul a 20 de operațiuni, suma totală de 569.999.000 ROL, deși în aceeași perioadă acesta a acordat societății un singur împrumut de 10.000.000 ROL la data de 17 ianuarie 2000. în perioada respectiva a mai acordat societății un împrumut la data de 27 ianuarie 2000, cu care societatea a plătit in aceeași zi aceeași sumă de 202.367.000 RON, cu titlu de despăgubire pentru lucrătorii „fugiți” de la locul de muncă, către o firma din Israel;

- urmărind încasările si plățile înregistrate în Registrul de casă în perioada 2000 - 2002, se constată existența unor operațiuni perechi, care constau în faptul că suma acordată în cash de inculpatul N.M. drept împrumut societății, era destinată plății, în cash, către o firma din Israel sau o societate comercială din România sau pentru a fi depusă la bancă, pentru care nu există nici un document justificativ (facturi chitanțe, extrase de cont bancar etc.), ceea ce denotă faptul că aceste operațiuni nu au avut loc precum și faptul că efectuarea acestora, pe lângă cheltuiala în sine, societatea a rămas și cu obligația creată către inculpatul N.M.

În privința operațiunilor de plăți efectuate în lei din casieria societății către inculpatul N.M., sub forma „restituirilor de împrumuturi”, în lipsa unui înscris încheiat între acesta și societate, expertiza contabilă pune în evidență faptul că aceasta a fost o metodă prin care s-a creat posibilitatea ca SC O.T. SRL să cheltuiască în mod nejustificat mai mult decât veniturile încasate din activitatea de bază, în folosul inculpatului N.M., prin drepturile pe care acesta și Ie-a creat din astfel de operațiuni și pe care societatea Ie-a onorat (prin restituiri de împrumuturi în lei și valută) sau urmează sa le onoreze (prin lichidarea soldului creditor al Contului 455).

Pentru aceeași perioadă, s-a constatat că, din casieria SC O.T. SRL, a fost depusă în bancă, în total, suma de 4.729.062.000 ROL, sumă ce a fost cheltuită în totalitate, ceea ce a avut ca efect în gestiunea societății cheltuirea mai mult decât veniturile obținute din activitatea de bază, în folosul inculpatului N.M.

Prin dispoziția de încasare din data de 29 noiembrie 2000, se consemnează că s-a încasat de la inculpatul N.M., în calitate de asociat unic, cu scopul „împrumut firmă”, suma de 1.632.312.000 ROL. Formularul tipizat nu are semnătura compartimentului financiar-contabil a persoanei care a efectuat controlul financiar preventiv, a persoanei care aproba operațiunea și nici semnătura casierului pentru confirmarea încasării sumei și a datei când a fost efectuată operațiunea. Cu toate acestea, operațiunea a fost consemnată in Registrul de casă în lei la data de 29 noiembrie 2000 și înregistrată în contabilitate în creditul Contului 455 «Sume datorate asociaților», ca obligație a SC O.T. SRL de a restitui aceasta sumă inculpatului N.M.

Expertiza contabilă constată că, în Registrul de casă în lei, la data de 29 noiembrie 2000, au fost consemnate următoarele operațiuni: încasarea sumei de 1.632.312.000 ROL, cu următoarea explicație: «împrumut firmă N.M. pentru cheltuieli delegație și instalare a echipei FC L.O.»; plata sumei de 1.632.312.000 ROL cu următoarea explicație: «Plata cheltuielilor delegație și instalare a echipei FC L.O.».

În contabilitate, operațiunile de mai sus au fost înregistrate în Contul 5311 «Casa în lei», în debitul și respectiv creditul acestuia, fără a exista niciun document justificativ, încălcându-se astfel prevederile art. 6 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată, care statuează că „Orice operațiune economico - financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care sta la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ".

În expertiza contabilă se opinează că aceste operațiuni nu pot fi luate în considerare întrucât nu există semnătura casierului pe „dispoziția de încasare” și nu există dispoziția de plată către casierie.

În legătură cu suma de 1.632.312.000 ROL, la dosarul cauzei se află un înscris în copie, intitulat „situația cheltuielilor", care are consemnat numele inculpatului, înscris în care sunt consemnate o serie de nume, iar în dreptul acestora sume în valută, în sumă totală de 54.800 dolari SUA, la care sunt adiționate i alte sume, în total 64.800 dolari SUA și un final de 70.800 dolari SUA

Această sumă a fost înregistrată ca fiind încasată prin casă de la asociatul N.M., aceeași sumă a fost înregistrată odată ca și cheltuiala, în contul 625 „Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări”, iar apoi a fost trecută în contul 4581 „decontări din operațiuni în participație - activ”.

Rezultă, in aceste înregistrări că au fost făcute cheltuieli, neacoperite din operații de participațiune în cuantum de 2.344.132.607 ROL, care apar a fi neoportune din prisma rezultatelor înregistrate de societate.

Față de cele prezentate, expertiza contabila opinează că suma de 2.344.132.607 ROL care reprezintă o imobilizare certă creată în gestiunea societății (o cheltuială în afara obiectului de activitate al firmei), la care urmează să se adauge și suma de 305.141.257 ROL trecută pe pierderi, deci în total suma de 2.649,273.864 ROL, trebuie să fie recuperată de la persoanele care au dispus efectuarea acestor operațiuni (în participare), în speță de la conducerea societății din acel moment reprezentată de inculpatul N.M.

VI. Potrivit art. 5 din O.G. nr. 15/1996, pentru întărirea disciplinei financiare și evitarea evaziunii fiscale, operațiunile de încasări și plăți între persoanele juridice se vot efectua numai prin instrumente de plată fără numerar. Pentru perioada anilor 2000-2002, contrar dispozițiilor legale, din casieria SC O.T. SRL s-au plătit, în numerar, în total, suma de 7.867.014.026 ROL.

Din expertizarea datelor consemnate in Registrele de casă în lei, pe perioada 2000 - 2002, rezultă că și la această grupă de plăți există operațiuni perechi legate între împrumuturile acordate de inculpatul N.M. și unele plăți de sume mai mari efectuate de societate în numerar către o serie de societăți comerciale, plăți efectuate în folosul inculpatului N.M., care pentru împrumuturile acordate, a creat obligații societății, care au fost onorate sau urmează a fi onorate.

Plățile efectuate în numerar, în maniera prezentată (operațiuni perechi și legate cu împrumuturile acordate societății de inculpatul N.M.), deși au fost executate prin evitarea băncilor și în mod implicit sustrăgându-se controlului B.N.R. exercitat asupra circulației monetare, pun in evidență încă o metodă care a condus la efectuarea unor cheltuieli necontrolabile, peste veniturile societății.

Există situații în care, în aceeași lună, au fost efectuate plați în numerar din casieria societății, prin mai multe operațiuni, către aceeași societate comercială.

În consecință, expertiza contabilă opinează că sumele plătite către diverse societăți comerciale din România, direct din casieria societății, contrar prevederilor normelor legale, în valoare de 3.518.758.362ROL (7.867.014.026 - 1.698.981.800 - 2.649.273.864), rămân în răspunderea persoanei care era la conducerea S.C. ORWALSAM TRADÎNG S.R.L., care a dispus efectuarea acestor plăți, respectiv inculpatul N.M.

Toate plățile care au fost efectuate direct din casieria societății, contrar prevederilor O.G. nr. 15/1997 si scoase de sub controlul B.N.R., în sumă totală de 7.867.014.026 ROL, care împreună cu cele efectuate prin bănci, în sumă totală de 4.729.062.000 ROL, precum și cu cele efectuate în valută direct din casieria societății, în sumă totală de 3.123.695.539 ROL, deci în total 15.719.771.565 ROL, respectiv cu 6.741.064.577 ROL peste veniturile obținute de societate din activitatea de baza, au generat în cadrul societății o situație financiară dezastruoasă.

Volumul acestor pierderi urmează să crească, odată cu stingerea obligațiilor societății către inculpatul N.M., acumulate în contul 455 „Asociați - conturi curente”, datorii care se situau, la sfârșitul anului 2002 la suma de 2.829.064.324 ROL, iar cele către lucrătorii recrutați, în sumă de 4.163.417.324 ROL, sumă care ar trebui reîntregită cu valoarea de 2.367.892.508 ROL, operată greșit, rezultând o obligație totală către lucrători în valoare de 6.531.309.832 ROL.

Răspunderea pentru crearea acestor imobilizări care in fapt au blocat activitatea societății, revine inculpatului N.M., care asigura conducerea societății și care a utilizat resursele acesteia in mod discreționar, prin efectuarea de plăți prin casieria societății (în lei și valută) si prin bancă, fără documentele justificative care să pună în evidență destinația, scopul, natura, necesitatea si realitatea operațiunilor respective, operațiunile de plăți efectuate prin casieria societății (în lei și valută) fiind consemnate direct în Registrele de casă, chiar si după închiderea zilnică a casei.

În concluzie, raportul de expertiză contabilă a stabilit că inculpatul N.M. a diminuat veniturile societății, prin metodele mai sus menționate, în perioada 2000-2002, cu o suma de 21.707.393.388 ROL, respectiv:

a. 2.479.328.300 ROL - plăți la societăți din Israel (fila 86 din raportul de expertiză);

b. 2.948.037.450 ROL - rezultată din derularea contractelor de mediere (fila 89 din raportul de expertiză);

c. 5.419.226.945 ROL - sume în valută folosite în mod nelegal(fila94 raportul de expertiză);

d. 4.682.768.467 ROL - plăți prin bancă, nejustificate (fila 99 din raportul de expertiză);

e. 2.649.273.864 ROL - plăți la SC L.R. SA (fila 102 din raportul de expertiză);

f. 3.518.758.362 ROL - plăți, în lei, efectuate prin casă, către persoane juridice din România (fila 104 din raportul de expertiză);

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor (filele 1014, 1015, voi. 1 dosar I.C.C.J.), arătând că de coordonarea activității contabile în firmă se ocupa l.R., care îi prezenta actele ce urmau a fi semnate, având încrederea în legalitatea acestora. Mai arată inculpatul că încasa de la fiecare persoană suma de aproximativ 300 dolari SUA pentru biletul de avion însă, întrucât uneori biletul costa mai puțin, diferența era păstrată într-un cont special pentru a fi restituită persoanei în cauză.

Inculpatul precizează că în anumite perioade împrumuta societatea cu diverse sume de bani în numerar pentru a-și onora obligațiile contractuale cu firmele angajatoare din Israel, evitând astfel blocaje financiare, după care solicita restituirea sumelor de bani de la societate, întocmind întotdeauna acte care evidențiau asemenea operațiuni.

Mai arată inculpatul că pierderile înregistrate la societate se datorau faptului că a finanțat echipa de fotbal L.R. și că fusese sfătuit de avocatul cu care colabora la acel moment, domnul G. și de contabila l.R., ca activitatea firmei să fie în pierdere, oferind ca explicație faptul că existau mai multe controale la firmă și, pentru „a nu ieși în evidență”, s-a preferat ca rezultatele financiar contabile să fie negative.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă însă că inculpatul N.M. deținea controlul lichidităților societății, iar toate operațiunile, consemnate în documentele contabile erau făcute la ordinul său și pe baza actelor pe care acesta le punea la dispoziția angajaților societății.

Mai mult, din declarația martorei I.R., angajată în funcția de contabilă a rezultat că, în fapt, casieria societății se afla în biroul inculpatului N.M., în seiful la care numai acesta avea acces. Din declarația martorei Ispas Corina a reieșit de asemenea că toate încasările și toate operațiunile în numerar erau efectuate personal de către inculpatul N.M.

Astfel, Tribunalul urmează a înlătura declarațiile inculpatului N.M. potrivit cărora de coordonarea activității contabile în firmă se ocupa I.R.. Mai mult, în calitate de administrator al societății, îi revenea răspunderea pentru faptele prin care a diminuat veniturile societății prin omisiunea înregistrării ori înregistrarea eronată a unor operațiuni contabile, pentru a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor datorate statului.

În ceea ce privește „împrumuturile” acordate de inculpat societății, în concluziile raportului de expertiză, prezentat pe larg, se evidențiază că, în lipsa unui înscris încheiat între acesta și societate, aceasta a fost o metodă prin care s-a creat posibilitatea ca SC O.T. SRL să cheltuiască în mod nejustificat mai mult decât veniturile încasate din activitatea de bază, în folosul inculpatului N.M., prin drepturile pe care acesta și Ie-a creat din astfel de operațiuni și pe care societatea le-a onorat (prin restituiri de împrumuturi în lei și valută) sau urmează sa le onoreze (prin lichidarea soldului creditor al Contului 455).

La dosarul de urmărire penală a fost depusă opinia separată la raportul de expertiză contabilă, în care se susține că experții desemnați în cauză, sesizând faptul că documentele contabile sunt incomplete, ar fi trebuit să întocmească un raport de imposibilitate a efectuării expertizei.

Din actele efectuate rezultă însă că, potrivit comunicării reprezentanților SC O.T. SRL, toate documentele contabile se află la dosarul cauzei, astfel încât expertiza contabilă s-a realizat față de aceste documente financiar contabile.

În cuprinsul opiniei separate, expertul parte semnalează faptul că raportul de expertiză nu a răspuns la toate obiectivele stabilite prin ordonanță ori că, în alte situații a răspuns mai mult decât i s-a cerut.

Raportul de expertiză a răspuns la toate obiectivele stabilite, în mod punctual, cu exprimarea rezervelor, în fiecare din cazurile în care documentele justificative nu îndeplineau condițiile de formă și a extins expertizarea, peste obiectivele punctual stabilite întrucât la punctul 15 din ordonanța de efectuare a expertizei s-a stipulat obligația experților de a preciza orice date sau documente în legătură cu cauza, constatate pe parcursul efectuării expertizei contabile.

În drept, faptele inculpatului N.M. care, în perioada 2000 - 2002, în calitate de administrator și asociat unic al SC O.T. SRL, s-a sustras de la plata taxelor și impozitelor, prin omisiunea evidențierii, în actele contabile a unor operațiuni comerciale efectuate și a evidențiat cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, diminuând veniturile societății cu suma de 21.707.393.388 ROL, efectuând, cu bună știință, înregistrări inexacte, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Tribunalul are în vedere decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiției, secțiile unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit căreia „fapta de omisiune în tot sau în parte ori evidențierea, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 241/2005 (fost art. 11 lit. c)), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994), nefiind incidente dispozițiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilității, raportat la art. 289 C. pen., aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală”.

În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor deduse judecății, din infracțiunile de evaziune fiscală și fals intelectual, prevăzute de art. 9 lit. b) și lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 40 din Legea nr. 82/1991 rep., rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și respectiv art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Tribunalul nu poate reține susținerile apărătorului inculpatului, în sensul că, în cauză, a intervenit prescripția răspunderii penale. Astfel, pentru infracțiunile prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, și respectiv art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, limitele de pedeapsă sunt între 2 și 8 ani închisoare, în raport de care, potrivit art. 122 C. proc. pen., termenul de prescripție este de 8 ani; pe de altă parte, având în vedere că în cauză au existat numeroase întreruperi ale termenului prescripției, sunt incidente dispozițiile art. 124 C. pen., care reglementează termenele speciale de prescripție, în cauză de 12 ani. Fiind o infracțiune continuată, care s-a epuizat în anul 2002, se constată că termenul de 12 ani al prescripției speciale a răspunderii penale nu s-a împlinit.

La aplicare pedepselor, Tribunalul va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al fiecărei infracțiuni, raportat la împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul a săvârșit fapte cu un grad ridicat de pericol social abstract și concret, a avut o atitudine nesinceră, încercând minimalizarea rolului său în cadrul societății, dar și faptul că nu a achitat prejudiciul comis.

În consecință, în baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. va condamna pe inculpatul N.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

C. În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (3), alin. (4) C. pen.”.

Astfel cum rezultă din declarațiile părții vătămate P.M. (fila 831, voi. 5, dosar I.C.C.J.) și a martorului G.B., asociați ai SC D.G. SRL București, aceștia au cesionat inculpatului N.M. și soției acestuia, S.S., părțile sociale deținute la societate, conform contractului de cesiune autentificat sub nr. 635 din data de 05 martie 2003 de B.N.P. - A.G. Deși în contractul de cesiune se menționează că la data autentificării contractului părțile vătămate au primit integral contravaloarea părților sociale cedate, părțile au stabilit ca modalitate de plată a prețului ca aceasta să se facă în trei tranșe. Primele două tranșe au fost plătite în numerar, iar pentru cea de a treia, inculpatul a emis consecutiv trei file cec.

Primele două file cec au fost restituite de către partea vătămată P.M. inculpatului N.M., însă după emiterea celei de a treia (la data de 18 martie 2003) și după refuzul inculpatului de a plăti în numerar restul prețului, partea vătămată P.M. a prezentat-o la B.C.R., Sucursala Sector 3 București, la data de 24 martie 2003. Martorul G.B. menționează că fila CEC a fost completată de inculpat pe numele asociatului său, P.M., care s-a ocupat de introducerea filei CEC la plată.

Fila cec însă a fost refuzată la plată la data de 2 aprilie 2003, întrucât în cont nu există disponibil și a fost returnată părții vătămate P.M.

În aceste condiții, partea vătămată P.M. și G.B. au declarat că au înștiințat Registrul Comerțului despre intenția de a stopa derularea cesiunii, precum și B.C.R., unde era deschis contul SC D.G. SRL, pentru că odată cu cesionarea părților sociale, cei doi asociați predaseră inculpatului N.M. și disponibilul din contul societății.

Ulterior, la insistențele părții vătămate, inculpatul N.M. a plătit restul prețului datorat, iar la momentul plății, partea vătămată P.M. și G.B. au încheiat un înscris intitulat „declarație", autentificat sub nr. 908 la data de 04 aprilie 2003 de B.N.P. - A.G., prin care se obligau să nu încaseze cecul nr. 00024619 emis de inculpat și declarau că au primit de la inculpat suma de 7.000 euro și că nu mai au nici o pretenție materială de la acesta (fila 154, voi. I DUP).

De altfel, fila CEC nici nu mai putea fi valorificată, atât timp cât aceasta fusese deja introdusă la plată și refuzată din lipsă de disponibil în cont.

Potrivit declarațiilor părții vătămate, în momentul emiterii file CEC de către inculpatul N.M., acesta a asigurat-o că are disponibil în cont, mai ales că motivul emiterii filei CEC a fost împrejurarea că acesta nu dispunea de lichidități.

În declarația dată în fața procurorului, inculpatul N.M. a arătat că la momentul emiterii filei CEC exista disponibil în cont și că astfel, nu poate exista infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (3), alin. (4) C. pen.

Inculpatul a declarat că a stabilit împreună cu P.M. ca acesta să nu introducă la plată fila CEC, plata acțiunilor SC D.G. SA urmând a se realiza în numerar, și că la data emiterii filei CEC avea disponibil în cont la Banca C.S. ELVEȚIA, retrăgând disponibilul după ce și-a îndeplinit obligațiile față de P.M. (filele 15, 16 voi. I DUP).

În cursul cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei (filele 1016, voi. 1 dosar I.C.C.J.) arătând că a emis într-adevăr o filă CEC pentru suma de 4.500 dolari SUA, convenind cu P.M. să folosească fila CEC, dar aceasta nu s-a putut realiza pentru că banca i-a făcut o comunicare că va intra în posesia sumei după o lună; în aceste condiții, menționează inculpatul că a doua zi i-a înmânat suma de 4.500 dolari SUA în numerar, urmând ca acesta să anuleze fila CEC, fiind întocmit în acest sens un act notarial.

Declarațiile în acest sens ale inculpatului sunt infirmate de cele ale martorului G.B., care a arătat că au fost asigurați la momentul înmânării filei CEC că se pot îndestula din contul deschis la BCR - filiala sector 3 București.

De asemenea, având în vedere relațiile furnizate de banca „Credit Suisse" și Banca Comercială Române, Sucursala Sector 3, potrivit cărora, la momentul introducerii la plată nu exista disponibil în cont, se reține că după emiterea cecului, inculpatul N.M. a retras disponibilul din cont.

Chiar dacă ulterior, la data de 04 aprilie 2003, inculpatul a plătit celor două părți vătămate suma de bani reprezentând cea de-a treia tranșă din contravaloarea părților sociale cedate, acest fapt nu are nici o influență asupra existenței infracțiunii de înșelăciune, care s-a consumat în momentul producerii pagubei, respectiv data refuzului la plată a CEC-ului.

În drept, fapta inculpatului N.M. de a retrage din cont disponibilul, după emiterea unei file CEC la data de 18 martie 2004, filă refuzată la plată la data de 2 aprilie 2003, cu scopul de a obține pentru sine un folos material injust, creând astfel o pagubă părților vătămate P.M. și G.B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 3 și 4 C. pen.

În ceea ce privește înșelăciunea prin emiterea unei file cec fără acoperire, potrivit deciziei nr. 9/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, pronunțată în urma soluționării recursului în interesul legii, fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. Dacă beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59 /1934.

Tribunalul nu poate reține cererea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. art. 215 alin. (3) și alin. (4) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59 /1934, întrucât, astfel cum rezultă din probele administrate, că la momentul emiterii filei CEC, partea vătămată P.M. nu avea cunoștință de faptul că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras.

În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (3) și alin. (4) C. pen. în infracțiunea prev. de art. art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

La aplicarea pedepsei, Tribunalul va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract și concret, a avut o atitudine nesinceră. Mai mult, din fișa de cazier național a inculpatului a rezultat că acesta a fost condamnat prin cinci hotărâri penale pentru săvârșirea a nenumărate infracțiuni de înșelăciune.

De asemenea, Tribunalul constată că prin hotărârea Curții de Apel Regională din Haifa s-au analizat condamnările inculpatului, reținându-se o creștere a condamnărilor anterioare pentru infracțiuni identice sau similare cu cele care au format obiectului hotărârii. Astfel, se retine că ultima sa condamnare a vizat 80 de infracțiuni în domeniul fraudei și înșelăciunii, care „demonstrează cu claritate că avem de a face cu un om lipsit de orice fel de reticențe, limite sau valori, în comiterea fraudelor și prejudicierea gravă a avutului oamenilor cinstiți, care i-au acordat încrederea. Acuzatul este un om care a ales crima ca mod al său de viață, nu a conștientizat în niciun fel semnificația faptelor sale și a gravelor suferințe pe care le pricinuiește celorlalți. Astfel, în pofida pedepsei efective cu închisoarea la care a fost condamnat și, la un răstimp mic de la expirarea perioadei cu suspendare (..) a recidivat în comiterea în mod sistematic și continuu a acelorași infracțiuni” „(..) trebuie să accentuez ca un surplus de gravitate faptul că, dincolo de comportamentul deosebit de scandalos al acuzatului descris mai sus, acuzatul nu a avut absolut nici o reținere în a falsifica o hotărâre a tribunalului, prejudiciind în felul acesta însăși legea și sistemul de drept și toate acestea pentru a-și atinge scopurile sale. La fel s-a comportat și atunci când s-a prezentat în fața unor oameni cinstiți, atribuindu-și o calitate falsă de avocat (..)”.

În consecință, în baza art. 215 alin. (3) și alin. (4) C. pen. va condamna pe inculpatul N.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, apreciind că prin executarea acestei pedepse vor fi atinse scopurile preventiv, coercitiv, dar și educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., cu pedeapsa aplicată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (3) și alin. (4) C. pen., inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu un an, în final 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Va lua act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În soluționarea laturii civile, tribunalul a avut în vedere următoarele:

Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, trebuie îndeplinite cumulativ, potrivit art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ., următoarele condiții: infracțiunea să fi cauzat un prejudiciu, între infracțiune și prejudiciu trebuie să existe legătură de cauzalitate, prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat.

În plus, având în vedere principiul disponibilității care guvernează latura civilă a procesului penal, Tribunalul reține că le revine părților civile obligația de a administra probe prin care să dovedească pretențiile civile formulate. Pe de altă parte, Tribunalul reține că, în declarația dată, inculpatul a precizat că este de acord să acopere cheltuielile ocazionate de neexecutarea contractelor (declarație inculpat, filele 1014, 1016, voi. I, dosar I.C.C.J.), ceea ce constituie o achiesare la pretențiile civile formulate de părțile civile.

Tribunalul constată îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv acțiunea ilicită (constând în nerespectarea obligațiilor contractuale), prejudiciul cauzat părților vătămate constituite părți civile, legătura de cauzalitate existentă între infracțiune și prejudiciu, faptul că prejudiciul este cert și nu a fost reparat. în plus, deși nu a reținut intenția specifică comiterii unei infracțiuni, există cel puțin o culpă în neexecutarea contractelor, în materie civilă nefiind răspunderea existând pentru culpa cea mai ușoară.

Pe de altă parte, Tribunalul l-a obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.T. SRL.

Potrivit art. 1000 alin. (3) C. civ., comitenții răspund „de prejudiciul cauzat de (…) prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat" fără a fi prevăzută pentru aceștia posibilitatea de a fi apărați de răspundere dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil.

Pentru a putea fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, este necesar ca în persoana prepusului să fie întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, și mai este necesar să fie întrunite două condiții speciale: existența raportului de prepușenie și condiția ca prepușii să fi săvârșit fapta în funcțiile ce li s-au încredințat. Nu trebuie dovedită vinovăția comitentului în producerea prejudiciului, răspunderea acestuia fiind instituită ca o garanție față de partea civilă pentru obligațiile născute din fapta ilicită a prepusului.

Instanța a apreciat ca fiind îndeplinite toate aceste condiții. Condiția ca în persoana prepusului să fie întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie este îndeplinită, astfel cum s-a reținut anterior. în ceea ce privește cele două condiții speciale, și acestea sunt îndeplinite întrucât la data încheierii contractelor inculpatul era administrator al SC O.T. SRL (de drept, iar ulterior, de fapt), existând astfel un raport de subordonare în temeiul căruia comitentul are posibilitatea de a controla și îndruma activitatea prepusului, iar din probele administrate a rezultat că inculpatul a săvârșit fapta în exercitarea funcției ce i-a fost încredințată.

Prin urmare își găsesc aplicare dispozițiile art. 1003 C. civ., existând o răspundere solidară a comitentului împreună cu prepusul pentru repararea prejudiciului.

Pentru aceste motive, Tribunalul, în baza art. 14, art. 346 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 998, 999, 1000 alin. (3) C. civ., a admis în totalitate/în parte acțiunile civile formulate.

împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul M.N. și părțile civile M.V. și P.S., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, astfel după cum urmează:

a). apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București vizează greșita încadrare juridică dată faptei inculpatului M.N., în sensul că infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită sub imperiul Legii nr. 87/1994, aceasta urmează a fi încadrată în art. 13 din lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.; totodată, reținându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale, în conformitate cu art. 122-124 C. pen.;

- de asemenea, se invocă greșita soluție de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, avându-se în vedere că probele administrate dovedesc cu prisosință vinovăția inculpatului;

- tot astfel, se critică soluția dată de instanța de fond și prin cuantumul scăzut al pedepsei aplicate inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 215 alin. (4) C. pen., solicitând majorarea acesteia, în raport de criteriile art. 72 C. pen.

b). apelul inculpatului M.N. - vizează, în principal, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 215 alin. (4) și alin. (5) C. pen.,considerând că întreaga activitate a inculpatului s-a desfășurat sub imperiul bunei credințe, acesta neavând intenția de a înșela părțile civile, cu privire la contractele de muncă în Israel, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse minime, cu executare în regimul prev.de art. 861 C. pen.

c). apelul părții civile M.V. privește cuantumul daunelor materiale, pe care solicită la nivelul a 30.000 dolari SUA.

d). prin apelul părții civile P.S., se solicită acordarea despăgubirilor civile, întrucât s-a constituit parte civilă în cauză, respectiv prin declarația dată în faza de urmărire penală (fila 219-220).

Prin decizia penală nr. 88 din 22 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul București, al inculpatului M.N. și al părții civile P.S.

S-a desființat, în parte, sentința penală nr. 146 din 02 martie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, și rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în:

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru art. 215 alin. (3), alin. (4) C. pen.;

- două pedepse de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru art. 9 lit. b) și c din Legea nr. 241/2005;

- spor 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 9 lit. b), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., și art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru care inculpatul a fost trimis în judecată), în art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g C. proc. pen.,cu referire la art. 122-124 C. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul M.N., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 13 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției.

În baza art. 215 alin. (3) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.N. la pedeapsa de 6(șase) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) și lit. c) C. pen. pe timp de 2 ani.

S-a contopit pedeapsa aplicată cu cea de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (3), lit. (4) C. pen., inculpatul având de executat în final pedeapsa de 6(șase) ani închisoare și spor de 1 an, respectiv 7(șapte) ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) ll-a lit. b) și lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicări. 71 - 64 C. pen.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P.S. și a fost obligat inculpatul M.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.T. SRL la plata sumei de 1.600 dolar SUA către aceasta.

S-a respins, ca neîntemeiat, apelul părții civile M.V.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Examinând, prin coroborare, actele și lucrările dosarului, în conformitate cu art. 371 C. proc. pen., față și de motivele de apel formulate, Curtea de Apel a reținut următoarele:

a). Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București:

Cu privire la greșita încadrare juridică dată faptelor vizând infracțiunea de evaziune fiscală, se constată că, potrivit art. 13 C. pen., încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de Legea contabilității, aplicabilă la momentul desfășurării activității infracționale - respectiv Legea nr. 87/1994, art. 13, astfel că va fi admis acest motiv de apel.

Totodată, s-a constatat că, potrivit art. 124 C. pen., a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, față de împlinirea termenului prevăzut de art. 122 și art. 124 C. pen. și, drept consecință, se va dispune în conformitate cu art. 11 pct. 2, lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Cu privire la greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art. 215 alin. (3), alin. (5) C. pen., reținându-se că nu există intenția, Curtea a constatat că din întreg materialul probator administrat, rezultă cu prisosință intenția inculpatului de a înșela părțile vătămate, cu privire la angajarea acestora la muncă în Israel.

Astfel, raportat la întreaga activitate a inculpatului, modalitatea de desfășurare a activității și numărul mare de părți vătămate, cărora Ie-a promis că le trimite la muncă în străinătate (Israel), rezultă intenția directă a inculpatului de a induce în eroare aceste persoane - părți vătămate, activitatea infracțională desfășurându-se și după ce inculpatul a devenit membru al Parlamentului României, drept pentru care, Curtea constată că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 215 alin. (3), alin. (5) C. pen., urmând a dispune în conformitate cu art. 345 C. proc. pen.

Cu privire la aplicarea pedepselor complimentare, Curtea a constatat că în conformitate cu art. 65 alin. (1) C. pen., aceasta se impune și, drept consecință va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen., acolo unde se impune.

Cu privire la greșita individualizare a pedepsei, Curtea a constatat că față de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, persoana inculpatului, care a suferit 108 condamnări, în statul de origine - Israel, pentru infracțiuni similare, de înșelăciune (a se vedea hotărârea judecătorească a Curții de Apel Regionale din Haifa - filele 21-25, vol. l), se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, aceasta fiind de natură a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

b). Cu privire la apelul inculpatului, prin care s-a solicitat menținerea soluției de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 215 alin. (3) și alin. (5) C. pen., întrucât acesta nu a avut intenția de a înșela părțile vătămate, cu ocazia încheierii contractelor de muncă, precum și reindividualizarea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 215 alin. (4) C. pen., atât în ceea ce privește cuantumul acesteia considerat prea mare, cât și prin modalitatea executării pedepsei, vizându-se aplicarea art. 861 C. pen., Curtea l-a constatat ca neîntemeiat, motivele ce au stat la baza admiterii apelului Parchetului de pe lângă tribunalul București fiind de natură a răspunde susținerilor din apelul inculpatului.

Totuși, apelul inculpatului a fost însă admis, însă din altă perspectivă, respectiv aceea a schimbării încadrării juridice a infracțiunii de evaziune fiscală și încetarea procesului penal pe motivul intervenirii prescripției, aspecte detaliate la primul motiv de apel promovat de Parchet.

c). Apelul părții civile M.V. vizând majorarea cuantumului despăgubirilor la nivelul sumei de 30.000 dolari SUA apare ca nefondat, întrucât, din probatoriul administrat, nu rezultă în nici un fel un atare nivel al prejudiciului suferit, apelul urmând a fi respins ca nefondat.

d). Apelul părții civile P.S. a fost admis, având în vedere că, în mod greșit, s-a reținut că acesta nu s-a constituit parte civilă, în condițiile în care, la filele 219 - 220 din dosarul de urmărire penală, acesta explică totalul cheltuielilor făcute, declarația sa fiind considerată drept constituire de parte civilă, cu suma de 1.600 dolari SUA.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.N., invocând cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., cu referire la greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Examinând hotărârea atacată, Curtea constată că recursul este fondat, însă pentru un alt caz de casare decât cel invocat de inculpat.

Potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen. instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, în caz contrar hotărârea acesteia fiind supusă casării conform art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul M.N. a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni distincte de înșelăciune: pe de o parte s-a reținut că inculpatul ar fi indus în eroare mai multe persoane cu ocazia încheierii și executării unor contracte de mediere a forței de muncă, cărora le-ar fi produs un prejudiciu total de 390.539,90 RON; pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul ar fi retras disponibilul din cont, după emiterea unei file CEC, cu scopul de a obține pentru sine un folos material injust, cauzând astfel o pagubă părților vătămate P.M. și G.B.

Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru prima infracțiune de înșelăciune, reținându-se în esență că nu se poate reține intenția de inducere în eroare a părților vătămate/ civile cu ocazia încheierii contractelor de mediere.

În același timp, prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (3) și alin. (4) C. pen.

În apelul său, inculpatul a criticat soluția de condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune, solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât din materialul probator administrat în cauză nu ar rezulta că inculpatul ar fi avut intenția de a înșela părțile vătămate.

Fiind învestită cu apelul inculpatului, instanța de apel a reținut în mod eronat că prin acesta s-ar fi solicitat „menținerea soluției de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 215 alin. (3) și alin. (5) C. pen., întrucât acesta nu a avut intenția de a înșela părțile vătămate, cu ocazia încheierii contractelor de muncă”, fiind evident că aceste susțineri nu puteau constitui o critică a inculpatului în propria sa cale de atac, ci eventual apărarea pe care a înțeles să o facă, în calitate de intimat, în apelul Parchetului.

În aceste condiții, instanța de apel nu a analizat practic principala critică formulată de inculpat, care punea în discuție vinovăția sa pentru cea de-a doua infracțiune de înșelăciune. De altfel, reținând eronat acest motiv de apel al inculpatului, instanța de control judiciar l-a expediat într-o frază, reținând că "motivele ce au stat la baza admiterii apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul București sunt de natură a răspunde susținerilor din apelul inculpatului”.

Or, apelul Parchetului a vizat soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (3) și alin. (5) C. pen., care nu avea nici o legătură cu infracțiunea de înșelăciune pentru care inculpatul fusese condamnat.

Prin urmare, analiza probatoriului și raționamentul juridic (dacă ar fi existat) care ar fi stat la baza soluției instanței de apel, de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art. 215 alin. (3) și alin. (5) C. pen., nu puteau servi ca temei și pentru soluția aceleiași instanțe, de menținere implicită a condamnării inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (3) și alin. (4) C. pen.

În altă ordine de idei, superficialitatea dovedită de instanța de apel nu s-a rezumat doar la modul în care (nu) a analizat apelul inculpatului, întrucât chiar și soluția de condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (3) și alin. (5) C. pen., urmare a admiterii apelului Parchetului, nu cuprinde o analiză a probatoriului care a stat la baza acestei soluții, prin raportare la considerentele cuprinse în hotărârea instanței de fond.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale a inculpatului (principalul motiv de apel, ce tindea la achitarea sa pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (3) și alin. (4) C. pen.), precum și asupra probelor administrate în cauză (cu referire la infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (3) și alin. (5) C. pen.), omisiuni de natură a influența soluția procesului.

Fiind incident astfel cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Curtea va admite recursul inculpatului, va casa decizia instanței de apel și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor desemnați din oficiu atât pentru recurentul inculpat, cât și pentru intimatele părți vătămate și civile se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul inculpat M.N. împotriva deciziei penale nr. 88 din 22 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei pentru recurentul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate și părți civile, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2012.