Maintenance of preventive detention based on pending appellate conviction: interpretation of Article 5(1)(a) ECHR
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the appellate court's decision to maintain the preventive detention order and ordering the defendant to pay state court costs. The case concerned the periodic review of a pretrial detention measure imposed for charges of aggravated assault and bodily injury, where the defendant was concurrently sentenced to an 8-year prison term by the trial court. The High Court ruled that detention remained legally justified because the initial grounds for arrest persisted and the pending appellate conviction, though not yet final, satisfied the requirements for continued deprivation of liberty under Article 5(1)(a) of the European Convention on Human Rights, as interpreted by the European Court of Human Rights in *W. v. Germany*, while the lower court's assessment of the gravity of the offenses and specific circumstances was deemed correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 3002 C. proc. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 99 C. pen, art. 3201 C. proc. pen, art. 160b C. proc. pen, art. 148 C. proc. pen; Maintenance of preventive detention based on pending appellate conviction: interpretation of Article 5(1)(a) ECHR: Potrivit art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 ianuarie 2012 instanța de apel, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, printre alții și a inculpatului P.M.M. a dispus în temeiul art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 3002 C. proc. pen., menținerea stării de arest.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a constatat că există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul e posibil să fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condițiile impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite, acesta fiind condamnat prin sentința penală nr. 164 din 30 noiembrie 2011 de Tribunalul Călărași la o pedeapsă rezultantă de 8 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) teza I cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.
Împotriva încheierii atacate inculpatul a declarat recurs pentru motivele arătate în partea introductivă.
Recursul inculpatului este nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
Potrivit art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.
Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel, motivat, a dispus legal și temeinic menținerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile inițiale care au determinat arestarea nu a dispărut (art. 143 și art. 148 C. proc. pen.) și acestea impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte, în cauza a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa închisorii, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpat, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.E.D.O., astfel cum acesta a fost interpretat de C.E.D.O. în cauza W. contra Germaniei.
În raport de gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dar mai ales a împrejurărilor concrete, corect instanța de apel a reținut că se impune continuarea privării de libertate, iar Înalta Curte apreciază încheierea atacată legală și temeinică, iar motivele de recurs neîntemeiate.
Față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.M. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 3277/116/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 20 ianuarie 2012.