Provisional release under judicial control: overcoming the burden of continued preventive detention through expired reasonable duration and dissipated risk of evidence tampering

Asuprea recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, în dosarul nr. 960/57/2011 s-a dispus admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații S.M.I. și I.D.I.

A dispus punerea în libertate provizorie a inculpaților S.M.I. și I.D.I.

Pe timpul liberării provizorii, fiecare inculpat a fost obligat să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a localității Lancrăm pentru inculpatul S.M.I. și a orașului Cugir pentru inculpatul I.D.I., decât în condițiile stabilite de instanță;

b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, respectiv Poliția Mun. Sebeș pentru S.M.I. și Poliția orașului Cugir pentru inculpatul I.D.I., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

f) să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis fapta, martori, experți și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.

A atras atenția fiecărui inculpat că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care-i revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților:

1. S.M.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 12 din 12 mai 2011 emis de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. 626/57/2011.

I.D.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 13 din 12 mai 2011 emis de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. 626/57/2011, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că, prin încheierea penală nr. 6/MP din 12 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosar nr. 626/57/2011 a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpaților S.M.I. și I.D.I. formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba-Iulia și s-a dispus arestarea acestora pe o durată de 29 de zile.

Inculpatul S.M.I. a fost arestat în temeiul art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc. pen., iar inculpatul I.D.I. în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Referitor la inculpatul S. s-a reținut că din discuțiile purtate cu J.R., privind neconcordanța datelor din rapoartele de control efectuate de către inculpat, împreună cu inculpatul I. și contabilitatea firmei, rezultă că acesta a sfătuit-o pe J.R. să ascundă această neconcordanța față de echipa de control trimisă de D.I.I.C.O.T. (vol. 9 fila 185-188, 189-194).

S-a apreciat că, raportat la gravitatea faptei, la tulburarea produsă în funcționarea instituțiilor statului, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Măsura arestării preventive a fost prelungită și menținută succesiv.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba-Iulia din 03 august 2011 din în dosarul nr. 114/D/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților:

2. S.M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- sprijinire a unui grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b), d) din Legea nr. 241/2005 (referitor la redevențele calculate la SC P.P.O. SA și activitățile derulate prin SC E.E.X. SRL), conflict de interese prev. de art. 253/1 C. pen. (sume de bani și alte foloase primite de la L.A.), favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (constatările de la SC E.E.X. ARL și SC P.P.O. SA), fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (declarațiile de avere și interese), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. I.D.I. - pentru săvârșirea infracțiunilor de;

- sprijinire a unui grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (referitor la redevențele calculate la SC P.P.O. SA și activitățile derulate prin SC E.E.X. SRL), conflict de interese prev. de art. 253/1 C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (constatările de la SC E.E.X. SRL și SC P.P.O. SA), fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (declarațiile de avere și interese), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pe parcursul procedurilor inculpații au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive și cereri de liberare provizorie sub control judiciar, care au fost respinse de instanța de fond sau de instanța de recurs.

Curtea de Apel a apreciat că cererile de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinesc condițiile de formă și de fond pentru admiterea în principiu a acestora, infracțiunile de care sunt acuzați inculpații fiind sancționate cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, luând în considerare și Decizia nr. 7/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin care a fost admis recursul în interesul legii.

A mai reținut că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă. Acordarea liberării provizorii reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, iar instanța trebuie să se pronunțe asupra oportunității acestei măsuri pe baza unui examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea, calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei, natura acesteia și persoana inculpatului.

Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.

Caracterul inculpaților, pregătirea superioară a acestora, domiciliul, resursele și legăturile familiale constituie împrejurări din care rezultă presupunerea rezonabilă că buna desfășurare a procesului penal nu va fi împiedicată de punerea în libertate sub control judiciar a inculpaților.

La examinarea temeiniciei cererilor instanța a avut în vedere și împrejurarea că o parte din autori, care au solicitat judecarea în temeiul art. 3201 C. proc. pen., nu au fost arestați, fiind condamnați la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia, precum și faptul că inculpații sunt arestați de aproape 1 an de zile (care se împlinește 8 mai 2012).

Pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului, iar pericolul pentru influențarea anchetei nu mai subzistă, prin luarea depozițiilor persoanelor implicate și realizarea tuturor verificărilor cerute de circumstanțele cauzei, neexistând în realitate un risc de ascundere a dovezilor și influențarea martorilor în acest moment.

După un anumit timp existența motivelor plauzibile de a bănui persoanele arestate de comiterea infracțiunii nu mai sunt suficiente pentru a justifica detenția preventivă a acesteia.

Inculpații sunt în detenție preventivă din luna mai 2011, de aproximativ 1 an.

Ținând cont de complexitatea cauzei, de diligenta specială a organelor judiciare, de stadiul procedurilor, instanța apreciază că durata rezonabilă a arestării preventive a fost depășită, iar motivele invocate de autorități pentru menținerea detenției preventive nu au fost completate cu elemente factuale concrete, convingătoare și pertinente referitoare la necesitatea menținerii măsurii arestării preventive.

Când se decide cu privire la menținerea arestării preventive, instanțele sunt obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezența persoanei respective la proces (CEDO cauza Vrencev.contra Serbiei), această posibilitate putând fi evaluată încă din primele faze ale arestării (CEDO cauza Mc.Kay contra Regatului Unit).

La menținerea unei persoane în stare de detenție, instanțele nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, la domiciliul sau profesia sa, resursele materiale și legăturile cu familia (cauza Neumeister vs. Austria).

În aprecierea pericolului de influențare a bunei desfășurări a procesului penal trebuie indicate fapte concrete care să arate că riscul ascunderii dovezilor și influențarea martorilor există în realitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba-Iulia prin care a solicitat, admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar și cercetarea în stare de libertate.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit art. 23 alin. (10) din Constituție și art. 5 alin. (5) C. proc. pen., liberarea provizorie reprezintă o formă de garantare a libertății persoanei pe tot parcursul desfășurării activității judiciare de natură penală.

Potrivit art. 1601 C. proc. pen. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Analizând recursul inculpatului, prin prisma condițiilor prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., privitoare la admisibilitatea cererii de liberare provizorie, Înalta Curte constată că sub acest aspect, prima instanță a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii inculpaților, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați nu depășesc limita maximă de 18 ani închisoare.

Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În ce privește această a doua condiție prevăzută de textul de lege, referitoare la temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar și oportunitatea admiterii acesteia, în raport de datele care caracterizează persoana inculpatului, stadiul procesului și complexitatea cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Analizând temeinicia cererii, prin prisma criteriilor prevăzute la art. 136 alin. (8) C. proc. pen., se constată că în mod corect a apreciat Curtea de Apel că buna desfășurare a procesului penal nu va fi împiedicată de punerea în libertate sub control judiciar a inculpaților în raport de caracterul inculpaților, pregătirea superioară a acestora, domiciliul, resursele și legăturile familiale, precum și faptul că inculpații sunt arestați de aproape 1 an de zile (din mai 2011).

Drept urmare, se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege care conduc la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cursul procesului penal, în condițiile art.1602 alin. (1) și 2 C. proc. pen., și sub aspectul oportunității cererile sunt întemeiate, în raport de prevederile art. 136 alin. (2) și (8) C. proc. pen.

Înalta Curte se raportează atât la elementele care privesc faptele presupus comise de inculpați (gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptelor, calitatea inculpaților), cât și la cele care privesc persoana inculpaților, pentru a aprecia în concret dacă scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie a acesteia.

Examinarea gradului de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpaților într-adevăr nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunțându-se în mod constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Dar sub acest aspect prin hotărârea atacată s-a reținut, în mod corect că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului, iar pericolul pentru influențarea cercetărilor nu mai subzistă, având în vedere că au fost audiate toate persoanele implicate în cauză, neexistând în realitate un risc de ascundere a dovezilor și influențarea martorilor în acest moment.

De asemenea, după un anumit timp existența motivelor plauzibile de a bănui persoanele arestate de comiterea infracțiunii nu mai sunt suficiente pentru a justifica detenția preventivă a acesteia. De aceea, în raport de complexitatea cauzei, de stadiul procedurilor, de faptul că inculpații sunt în detenție preventivă din luna mai 2011,deci de aproximativ 1 an, durata rezonabilă a arestării preventive a fost depășită.

Totodată, potrivit practicii C.E.D.O. (cauza Vrencev vs. Serbia), instanțele sunt obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative și nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, la domiciliul sau profesia sa, resursele materiale și legăturile cu familia (cauza Neumeister vs. Austria).

În consecință, criticile din recurs și solicitarea de respingere a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt întemeiate.

Față de circumstanțele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii din 26 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. 960/57/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii din 26 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. 960/57/2011 privind pe inculpații S.M.I. și I.D.I.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimații inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2012.