Family trafficking ring convictions upheld and adjusted on appeal; one retrial ordered.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 253 din 11 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1290/121/2009, s-a dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 condamnarea inculpatului B.A. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

Același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și e) C. pen., pe o perioadă de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul B.A. la o pedeapsă de 11 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 442 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Urziceni inculpatului B.A.

În baza art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate la instanța de fond cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 442 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Urziceni și s-a aplicat inculpatului B.A. pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare sporită la 15 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) și e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani.

A fost condamnată inculpata B.M., la o pedeapsă de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnată inculpata B.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a, teza a II-a, b) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata B.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe un an, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei B.M. pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

A fost condamnată inculpata L.A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnată inculpata L.A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata L.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe un an, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei L.A. pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani închisoare sporită la 8 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

A fost condamnată inculpata B.I.A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnată inculpata B.I.A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata B.I.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe un an, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei B.I.A. pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani închisoare sporită la 8 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

A fost condamnată inculpata B.C.L. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A fost condamnată inculpata B.C.L. la o pedeapsă de 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata B.C.L. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe un an, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei B.C.L. pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare sporită la 15 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani.

A fost condamnat inculpatul S.M.D. la o pedeapsă de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.N.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat fiecăruia dintre inculpații B.A., B.M., L.A., B.I.A., B.C.L., S.M.D. și D.N.D., pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele principale aplicate inculpaților:

- durata reținerii și arestării preventive de la data de 18 septembrie 2008, ora 8,40 și până la data de 11 mai 2009 pentru inculpata L.A.;

- durata reținerii și arestării preventive de la data de 18 septembrie 2008, ora 13,45 și până la zi pentru inculpatul B.A.;

- durata reținerii și arestării preventive de la data de 18 septembrie 2008, ora 8,20 și până la data de 11 mai 2009 pentru inculpata B.M.;

- durata reținerii și arestării preventive de la data de 18 septembrie 2008, ora 9,00 și până la data de 11 mai 2009 pentru inculpata B.I.A.;

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.A.

S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul D.N.D.

S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpatele L.A., B.M., și B.I.A.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, art. 19 din Legea nr. 678/2001, art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat:

- suma de 511.250 euro, transformată în lei la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data când se va efectua plata, de la inculpatul B.A.;

- suma de 76.750 euro, transformată în lei la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data când se va efectua plata, de la inculpata B.C.L.;

- suma de 11.500 euro, transformată în lei la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data când se va efectua plata, de la inculpata B.I.A.;

- suma de 4.000 euro, transformată în lei la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data când se va efectua plata, de la inculpatul S.M.D.;

- suma de 149.000 euro, transformată în lei la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data când se va efectua plata, de la inculpatul D.N.D.

În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 s-a confiscat:

- apartamentul cu nr. 20 situat în Galați, de la inculpații B.C.L. și B.A.;

- apartamentul cu nr. 24 situat în Galați, str. Stadionului, de la inculpata B.M.;

- apartamentul cu nr. 24 situat în Galați, str. 1 Decembrie 1918, de la inculpata L.A.;

- autoturismul marca A., de la inculpata B.M.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanța nr. 246/D/P/2005 din 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați asupra următoarelor imobile:

- imobilul cu destinație garaj situat în Galați, str. 1 Decembrie 1918, dobândit la data de 27 mai 2008, aparținând inculpatului B.A.;

- apartamentul cu nr. 20, situat în Galați, cartier I. C. Frimu, aparținând inculpaților B.A. și B.C.L.;

- apartamentul cu nr. 24 situat în Galați, str. Stadionului, aparținând inculpatei B.M.;

- apartamentul cu nr. 24 situat în Galați, str. 1 Decembrie 1918, aparținând inculpatei L.A.;

- apartamentul cu nr. 2 situat în Galați, str. Ionel Fernic, aparținând inculpatei B.I.A.

S-a ridicat măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța cu nr. 246/D/P/2005 din 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați asupra imobilului (casă de locuit și teren aferent) situat în Galați, str. Tineretului II, dobândit la data de 8 decembrie 2008, aparținând inculpatei L.A.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța cu nr. 246/D/P/2005 din 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați asupra următoarelor sume aparținând inculpatului B.A.: 5.100 Euro, 65 lire sterline, 4 dolari S.U.A. și 2.400 lei.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța cu nr. 246/D/P/2005 din 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați asupra sumei de 350 lei aparținând lui P.S.G.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța nr. 246/D/P/2005 din 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați asupra autoturismelor:

- autoturism marca A., proprietatea inculpatei B.M.;

- autoturism marca B., proprietatea lui P.S.G.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța nr. 246/D/P/2005 din 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați asupra bijuteriilor ridicate în cursul urmăririi penale de la inculpatul B.A.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța nr. 246/D/P/2005 din 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați pentru blocarea tuturor conturilor în lei și valută deschise la bănci de inculpații B.A., B.C.L. și B.I.A.

S-a ridicat măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța nr. 246/D/P/2005 din 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați pentru blocarea tuturor conturilor în lei și valută deschise la bănci de inculpatele B.M. și L.A..

S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța nr. 246/D/P/2005 din 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați pentru blocarea tuturor conturilor în lei și valută deschise la bănci de B.E. și P.S.G.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească către stat cu titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume de bani:

- câte o sumă de 5.500 lei de către fiecare dintre inculpații B.A., B.M., B.C.L., B.I.A. și L.A.;

- câte o sumă de 3.000 lei de către fiecare dintre inculpații S.M.D. și D.N.D.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul B.A. este fiul inculpatei B.M., aceasta din urmă fiind cunoscută mai ales sub poreclele de M.C.F. sau M.N.

Inculpatele B.C.L. și B.I.A. sunt surori, ambele fiind fiicele inculpatei L.A.

Pe de altă parte inculpații B.A. și B.C.L. sunt soți, în timp ce inculpata B.I.A. este concubina inculpatului S.M.D., aceștia având împreună un copil minor.

Inculpatul D.N.D. a fost unul dintre prietenii inculpatului B.A.

Având în vedere faptul că inculpații trăiau în condiții modeste, încă din cursul anului 2000 au luat hotărârea infracțională de a obține sumele de bani necesare asigurării unui nivel de viață peste limita normalității prin racolarea de tinere pe care apoi să le exploateze în străinătate prin determinarea acestora la practicarea prostituției. După anul 2002, au ales ca țară țintă a traficului de ființe umane Spania. Inculpații au ales această țară țintă întrucât în Spania prostituția deși nu este legală este tolerată, putând fi practicată în stabilimente special amenajate, care funcționează sub forma unor „cluburi”.

Cvasitotalitatea acestor „cluburi” sunt constituite dintr-un bar în care clienții intră în legătură cu tinerele ce se prostituează, putând fi determinați de acestea să consume băuturi alcoolice ce sunt oferite spre vânzare de către club la prețuri exorbitante, cotă parte din prețul acestor băuturi revenind și tinerelor în cauză.

Pe de altă parte aceste „cluburi” sunt prevăzute și cu camere în regim hotelier, situate în general la etaj, în care se pot desfășura relațiile sexuale între prostituate și clienții acestora, în unele situații tinerele fiind și cazate permanent în camerele respective. În limbajul utilizat de tinerele care practică prostituția, în acest mod, acostarea unui client cu care întrețineau raporturi sexuale era denumită „urcare”, iar clientul era denumit „fraier”.

Această modalitate de practicare a prostituției era denumită în argoul infracțional „a lucra pe club” sau „a lucra la club”.

Întrucât au observat că din această activitate se pot obține sume importante de bani, începând din anul 2002, activitatea desfășurată de inculpați pe linia racolării, transportului, cazării și exploatării tinerelor a devenit din ce în ce mai intensă, astfel că pentru maximizarea profiturilor aceștia, începând din prima parte a anului 2003, au cristalizat un grup infracțional organizat, în care fiecărui membru îi reveneau roluri și atribuții bine stabilite în vederea realizării scopului infracțional.

Scopul grupului infracțional organizat era acela al obținerii unor profituri bănești cât mai mari prin racolarea de tinere pe care le cazau în România până la obținerea documentelor de călătorie după care le transportau în Spania, unde le cazau în locuri anume stabilite și pregătite după care le exploatau prin determinarea acestora la practicarea prostituției. Cvasitotalitatea sumelor de bani obținute de tinere ca urmare a practicării prostituției erau însușite de membrii grupului infracțional, după care erau transferate prin diferite metode în România, unde fie erau „investite” în imobile, autoturisme de lux, bijuterii și bunuri de larg consum, fie erau constituite în depozite bancare, ori erau păstrate în numerar.

În cadrul grupului, inculpatul B.A. avea rolul de lider, acestuia revenindu-i atât sarcina de a racola tinere cât și de a le transporta în Spania, unde le caza în imobile închiriate. Totodată acesta avea rolul de a determina tinerele să se prostitueze și de a centraliza sumele obținute de tinere prin practicarea prostituției, de a dispune împărțirea acestora, având totodată și atribuția de a „investi” și „plasa” aceste sume.

În ceea ce o privește pe inculpata B.M. aceasta avea, în general, în cadrul grupului atât rolul de a racola tinere, de a le caza pe acestea în locuința sa, cât și de a le facilita obținerea pașapoartelor.

Inculpatele B.C.L. și B.I.A. aveau rolul de a le primi pe tinere în Spania, de a le caza, de a le „introduce” la club și de a le supraveghea în timp ce practicau prostituția, colectând de la acestea sumele obținute.

Inculpata L.A. avea, în general, în cadrul grupului atât rolul de a racola tinere, de a le caza pe acestea în locuința sa până la plecarea acestora spre Spania.

Inculpatul S.M.D. avea în general rolul de a transporta tinerele spre Spania, însoțindu-le pe acestea până la destinație, activitatea acestuia desfășurându-se însă anterior anului 2003.

În ceea ce îl privește pe inculpatul D.N.D. acesta era prietenul inculpatului B.A., acesta acționând, în general, independent în vederea exploatării unor tinere în Spania, prin determinarea acestora la practicarea prostituției. Totuși în unele cazuri acesta a acționat alături de inculpatul B.A., neputându-se însă reține apartenența lui la grupul infracțional organizat.

Cu privire la atribuțiile menționate mai sus, ale fiecărui membru al grupului infracțional, s-a precizat că acestea sunt enumerate cu caracter general, aceste atribuții fiind mult mai largi și manifestându-se în mod specific în raport de fiecare victimă a traficului de ființe umane.

Deși în cadrul grupului fiecare membru avea atribuții bine definite pe parcursul timpului pentru maximizarea profiturilor și îndeplinirea scopului infracțional urmărit, aceștia își schimbau între ei rolurile.

Metoda de racolare a tinerelor cel mai des utilizată de inculpatul B.A. era abordarea tinerelor cu care iniția relații afective, acesta pretinzând că dorește să aibă cu victimele relații serioase și de lungă durată. Acesta acționa, în general, asupra unor tinere ce aveau probleme financiare ori familiale deosebite, situații în care acestea deveneau vulnerabile.

Ulterior, inculpatul se întâlnea în mod repetat cu victimele, iar în scurt timp începea să pretindă că este îndrăgostit de ele făcându-le chiar propuneri de căsătorie.

Pe acest fond inculpatul ajungea să cazeze tinerele pentru o perioadă la locuința sa, la locuința mamei sale, inculpata B.M., fie la locuința soacrei sale, inculpata L.A. De remarcat este că inculpata B.M. acționa asupra tinerelor convingându-le să meargă în străinătate și asigurându-le că „nimeriseră pe mâini bune” și că își „puteau face viitorul alături de fiul său”, inculpatul B.A., chiar în condițiile în care acesta era căsătorit cu inculpata B.C.L. Inculpata își justifica acțiunile față de victime prin aceea că „ea dorea doar să le ajute”.

De altfel, atât inculpatul B.A., cât și inculpata B.M. susțineau în fața tinerelor fie că inculpatul era căsătorit cu inculpata B.C.L., dar că intenționa să divorțeze de aceasta pentru „a-și reface viața” alături de tânăra pe care aceștia vizau să o determina să practice prostituția, fie că inculpatul nu era căsătorit, prezentând-o pe inculpata B.C.L. ca fiind „o prietenă mai îndepărtată” ori drept o rudă.

Urmărind realizarea scopului grupului infracțional, inculpata B.C.L. susținea la rândul său aceleași aspecte, determinându-le astfel pe tinere să creadă susținerile inculpaților B.A. și B.M.

Un alt aspect este acela că inculpatul B.A. obișnuia să le fotografieze pe victimele traficului în ipostaze sexuale explicite, stocând imaginile și filmele, având astfel posibilitatea să le șantajeze pe tinerele care ar fi dorit să fugă de sub influența sa.

Inculpata L.A. le convingea pe tinere să accepte să plece în Spania, asigurându-le, în general, că fiicele sale și ginerele său B.A. se vor preocupa să le găsească locuri de muncă bine plătite.

Ca linie generală s-a remarcat faptul că toți membrii grupării le înfățișau victimelor posibilitatea obținerii unor câștiguri importante în străinătate.

În Spania, gruparea infracțională și-a stabilit aria de activitate în localitatea Alicante, victimele fiind determinate să se prostitueze în anumite cluburi, în care membrii grupului infracțional puteau controla ușor activitatea tinerelor, în special ca urmare a prieteniilor pe care le legau cu patronii acestora. Astfel, s-a stabilit că membrii grupului infracțional plasau cu preponderență tinerele pentru a practica prostituția în cluburile L.S. și M., dar au existat și situații când pentru a evita depistarea acestora de către raziile autorităților spaniole aceștia mutau tinerele în alte cluburi. Este de remarcat prietenia existentă pe de o parte între inculpații B.A. și B.C.L. și pe de altă parte între patronii clubului L.S., fapt remarcat de mare parte a martorelor audiate în cauză.

Ca urmare a acestui mod inculpații aveau un control eficient asupra tinerelor cunoscând în orice moment numărul „urcărilor” acestora (adică al numărului de clienți cu care întrețineau relații sexuale plătite), precum și al sumelor obținute ca urmare a întreținerii de raporturi sexuale.

Întrucât în cursul anului 2008 relațiile dintre inculpatul B.A. și inculpata B.C.L. s-au deteriorat, pentru a avea un control efectiv al victimelor în timp ce acestea practicau prostituția, inculpatul a racolat-o din rândul tinerelor ce se prostituau în folosul grupului infracțional pe o tânără ce putea fi controlată mai ușor, respectiv pe petenta P.S.G., căreia i-a delegat responsabilitățile de a le primi pe unele dintre tinere, de a le caza, de a le determina să se prostitueze și în final de a le supraveghea pe acestea în timp ce se prostituau și de a lua de la acestea banii obținuți.

O astfel de tânără, care se prostitua la rândul său în folosul grupului infracțional din care făcea parte, poartă denumirea generică de „bază”. În general această „bază” are o relație mai apropiată cu membrii grupării, fiind concubina ori chiar soția unuia dintre acești membri. În cazul de față petenta P.S.G. este concubina inculpatului B.A.

Una dintre primele tinere exploatate în Spania de membrii grupului infracțional este martora B.S.

În cursul anului 2002 martora B.S. era prietenă cu numita B.E., sora inculpatului B.A. și fiica inculpatei B.M.

De la numita B.E., martora B.S. a aflat că inculpatul B.A. transporta diferite tinere în străinătate, unde acestea practicau prostituția sub protecția sa, obținând sume de bani consistente.

Urmărind să-și amelioreze situația materială precară în care se afla, martora l-a contactat telefonic pe inculpatul B.A., stabilind să se întâlnească cu acesta pe raza municipiului Galați. Inculpatul i-a comunicat martorei că putea să o ajute să ajungă în Spania, unde urma să practice prostituția la club. Inculpatul s-a oferit să plătească toate cheltuielile legate de obținerea pașaportului martorei, de transportul acesteia până în Spania și cele legate de cazarea martorei pe teritoriul spaniol. Cu același prilej inculpatul B.A. și martora B.S. s-au înțeles că, după ce aceasta din urmă își achita datoriile acumulate către inculpat, să înceapă să se prostitueze în interes propriu.

Martora a acceptat condițiile impuse de inculpat, iar la scurt timp cei doi s-au deplasat împreună la serviciul pașapoarte Galați, unde martora a făcut demersurile necesare eliberării documentului de călătorie.

După eliberarea pașaportului, inculpatul a contactat-o pe martoră căreia i-a comunicat că urma să plece spre Spania, cu autocarul, împreună cu o altă tânără identificată în persoana numitei P.M.

În ziua următoare inculpatul s-a deplasat la locuința martorei cu un autoturism în care se afla și numita P.M. Inculpatul B.A. le-a îmbarcat pe cele două tinere într-un autocar ce efectua transport de persoane pe relația Galați – Alicante. Acesta le-a spus că la destinație urmau să fie așteptate de inculpata B.C.L., soția sa, care urma să le explice modul în care trebuiau să procedeze ulterior. Tot inculpatul le-a dat celor două tinere câte 500 dolari S.U.A., pentru a-i arăta organelor poliției de frontieră, dovedind astfel că aveau posibilitatea de a se întreține pe parcursul călătoriei.

Victima și numita P.M. au părăsit teritoriul României în data de 20 septembrie 2002.

La sosirea în localitatea spaniolă Alicante martora și tânăra care o însoțea au fost așteptate de inculpata B.C.L., care le-a condus inițial la apartamentul închiriat de inculpata B.I.A.

În aceeași zi inculpata B.C.L. le-a condus pe cele două tinere într-un imobil pe care membrii grupului infracțional îl aveau închiriat în localitatea Torevieja, unde le-a cazat. Cu această ocazie inculpata a deposedat-o pe martora B.S. de pașaport.

În ziua următoare inculpata B.C.L. le-a explicat martorei și numitei P.M. cum trebuiau să procedeze în interiorul clubului pentru a acosta câți mai mulți clienți cu care să întrețină raporturi sexuale, dându-le totodată și ținutele vestimentare provocatoare ce trebuiau purtate de acestea în club. Cu același prilej inculpata B.C.L. le-a cerut celor două tinere să strângă toți banii obținuți din practicarea prostituției pe care urmau să-i predea către inculpată la sfârșitul fiecărei săptămâni.

Martora și numita P.M. au început să practice prostituția în clubul din localitatea Torevieja în care fuseseră introduse de inculpata B.C.L.

Martora B.S. obținea săptămânal suma de aproximativ 700 euro, pe care îi preda la sfârșitul fiecărei săptămâni inculpatei B.C.L. După aproximativ o lună, numita P.M. s-a hotărât să fugă de sub influența membrilor grupării infracționale.

Astfel, aceasta în înțelegere cu cetățeni români a reușit să părăsească clubul în care cele două tinere se aflau. Numita P.M. i-a cerut și martorei să o însoțească, însă aceasta a refuzat-o, temându-se ca această invitație să nu fie o capcană a inculpatei B.C.L., care ar fi dorit ca în acest mod să-i testeze „loialitatea”.

Ca urmare a plecării numitei P.M., inculpata B.C.L. a hotărât să o transfere pe martora B.S. într-un alt club, urmărind astfel să o împiedice pe aceasta să fugă de sub influența membrilor grupării infracționale.

Inculpata a luat-o pe martoră din clubul în care se afla și a făcut aranjamentele necesare pentru ca martora să poată practica prostituția, alături de ea, în clubul M.

Martora B.L. a început să se prostitueze în clubul susmenționat sub directa supraveghere a inculpatei B.C.L. După un timp, inculpata i-a permis martorei să păstreze jumătate din sumele obținute din practicarea prostituției.

Într-una din zile martora a însoțit-o pe inculpată la locuința unei prietene, unde a observat că se aflau cazate martorele L.M., N.M. și A.G.D., despre care a aflat că la rândul lor se prostituau.

În seara zilei respective martora B.S. a plecat împreună cu inculpata B.C.L. și celelalte trei tinere către clubul M. Inculpata i-a cerut martorei B.S. să le explice acestor tinere modul de comportare în cadrul clubului, regulile de funcționare ale acestuia și să le aducă la cunoștință tarifele ce urmau a fi solicitate clienților,în funcție de tipul de raport sexual practicat. În timp ce se aflau în club, inculpata B.C.L. i-a comunicat martorei că și martorele L.M., N.M. și A.G.D. se prostituau în folosul inculpatei B.I.A.

După câteva zile inculpata B.C.L. i-a prezentat-o martorei B.S. pe martora P.L.D., despre care i-a spus că va locui în același imobil, cerându-i totodată să o inițieze în tehnicile de acostare a clienților și să-i aducă la cunoștință regulile clubului.

Martora B.S. a continuat să practice prostituția în clubul M., în fiecare dimineață predându-i jumătate din sumele obținute inculpatei B.C.L. Martora a perceput în mod nemijlocit că, la rândul său, martora P.L.D. se prostitua în același club, predându-i însă toate sumele de bani obținute din această activitate inculpatei.

Ca urmare a unui incident survenit în interiorul clubului, între inculpata B.C.L. și martora P.L.D., acestea au fost nevoite să părăsească clubul M. În aceste circumstanțe martora a continuat să practice prostituția în clubul susmenționat, dar a fost cazată într-un alt imobil în care se afla și inculpatul B.A.

După aproximativ o săptămână, membrii grupării infracționale au mai trimis în Spania o altă tânără care a fost cazată în același imobil în care se aflau inculpatul și martora B.S.

Ulterior, inculpații B.A. și B.C.L. au transferat-o pe martora B.S. în clubul L.P., club în care a fost adusă și tânăra nou venită, pe care martora a cunoscut-o doar sub numele de S.

Realizând că înțelegerea inițială avută cu inculpatul, referitoare la împărțirea câștigurilor obținute din practicarea prostituției, respectiv că aceasta ar fi trebuit să-și păstreze toate câștigurile după achitarea datoriilor legate de sosirea în Spania, nu avea să fie respectată niciodată și că trebuia să le remită membrilor grupului infracțional jumătate din veniturile obținute, martora s-a hotărât să fugă de sub influența acestora.

În acest scop, martora B.S. i-a cerut inculpatei B.C.L. să-i restituie pașaportul, motivând că acesta i-ar fi fost necesar în cazul în care autoritățile spaniole ar fi organizat o razie la clubul L.P.

Fiind în posesia pașaportului, cu ajutorul unei prietene din clubul M., martora a reușit să fugă de sub influența membrilor grupului infracțional, practicând în continuare prostituția în interes propriu pe teritoriul Spaniei.

Ulterior, martora s-a reîntâlnit cu martora P.L.D. și cu numita S., aflând că și acestea reușiseră să fugă de sub influența membrilor grupului infracțional.

Martora B.S. a practicat prostituția în folosul inculpaților aproximativ trei luni, interval în care le-a remis acestora aproximativ 5.000 euro.

O altă victimă minoră exploatată de membrii grupului infracțional, este martora audiată în conformitate cu dispozițiile art. 861 C. proc. pen. sub identitatea protejată de G.M.

În cursul anului 2002, când încă nu avea împlinită vârsta de 18 ani, martora a fost pentru o perioadă prietena inculpatului B.A.

Conform uneia dintre metodele sale de racolare inculpatul B.A. a început să pretindă că este îndrăgostit de martora G.M., convingând-o că avea doar intenții serioase în privința acesteia, fapt pentru care cu ocazia unei discuții i-a propus ca, după ce va împlini vârsta de 18 ani, să meargă împreună în Spania, unde aceasta ar fi trebui să practice prostituția „la club”, urmând ca din banii obținuți astfel să-și achiziționeze împreună un apartament în care să locuiască.

Întrucât martora ajunsese să se îndrăgostească de inculpat, a avut încredere în acesta, fiind convinsă că urmau să se căsătorească și că din banii obținuți în Spania ar fi trebuit să-și achiziționeze un apartament, motiv pentru care a acceptat propunerea acestuia.

După ce a împlinit vârsta de 18 ani, conform indicațiilor telefonice ale inculpatului B.A., martora a plecat spre Spania împreună cu inculpatul D.N.D. Odată cu martora inculpatul D.N.D. a mai condus în Spania alte două tinere care se prostituau în favoarea acestui inculpat.

La sosirea în Spania, pe aeroport, martora a fost așteptată de inculpatul B.A., care era însoțit de inculpata B.C.L., pe care i-a prezentat-o martorei ca fiind „o prietenă îndepărtată”. Inculpata B.C.L. a condus-o pe martoră împreună cu inculpatul B.A. într-un apartament închiriat în localitatea Alicante, unde se mai aflau cazate alte trei tinere.

După câteva zile inculpata B.C.L. a condus-o pe martora G.M. la clubul L.S. din apropierea localității Alicante, prezentându-i pe patronii clubului.

Inculpata a instruit-o pe martoră cu privire la modul în care trebuia să procedeze, instruind-o cu privire la modul de racolare al clienților și la tarifele ce trebuiau percepute funcție de durata și tipul raporturilor sexuale. Încă de la sosirea în club inculpata a deposedat-o pe martoră de pașaport.

Martora a început să practice prostituția în clubul L.S. obținând în fiecare seară aproximativ 300 de euro, bani pe care în fiecare dimineață îi preda inculpatei B.C.L., conform indicațiilor inculpatului B.A.

Inculpatul se deplasa în fiecare dimineață la club de unde le lua pe tinerele ce se prostituau în folosul grupului infracțional, conducându-le la apartamentul închiriat în localitatea Alicante.

Nemulțumită de faptul că trebuia să predea sumele obținute din practicarea prostituției inculpatei B.C.L., martora l-a întrebat pe inculpat despre rațiunea acestui procedeu. Inculpatul B.A. i-a spus martorei că inculpata B.C.L. este de fapt soția sa, dar că intenționa să divorțeze de aceasta și că urma „să-și refacă viața” alături de ea.

Neavând încredere în susținerile inculpatului, martora s-a hotărât să fugă de sub influența acestuia, motiv pentru care cu ajutorul barmanului a reuși să fugă din clubul L.S.

Martora a revenit în România, unde ulterior s-a reîntâlnit cu inculpatul B.A., care i-a cerut să-i dea o sumă de bani ce ar fi reprezentat cheltuielile efectuate pentru „aducerea” acesteia în Spania.

Întrucât aceasta nu i-a dat inculpatului suma de la prima solicitare, acesta a început să o amenințe cu bătaia, motiv pentru care martora G.M. i-a dat acestuia suma de bani.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată o recunoaștere din planșe fotografice, ocazie cu care martora G.M. a indicat-o pe inculpata B.M., despre care a precizat că avea rolul de a caza în locuința sa tinere ce practicau prostituția.

Totodată, martora le-a indicat din fotografie pe numitele M. și C., identificate în persoana numitelor M.M.E. și C.C.A., despre care a precizat că practicau prostituția în folosul învinuitului D.N.D., în clubul S., situat lângă localitatea spaniolă El Campeio.

Conform aprecierilor martorei aceasta a obținut din practicarea prostituției aproximativ 3.000 euro, bani care i-au fost luați integral de inculpații B.A. și B.C.L.

O altă tânără exploatată în Spania prin însușirea cvasitotalității sumelor obținute din practicarea prostituției este martora audiată, în conformitate cu dispozițiile art. 861 C. proc. pen., sub identitatea protejată de P.A.

În cursul anului 2002 martora a ajuns să-i cunoască pe inculpații B.A. și B.C.L., precum și pe inculpatul D.N.D.

În acea perioadă martora avea o situație materială dificilă, aspect cunoscut și de inculpatul D.N.D. Pe acest fond, inculpatul i-a propus martorei să meargă în Spania, unde urma să practice prostituția într-un club, urmând să împartă în mod egal sumele obținute din această activitate.

Inculpatul D.N.D. i-a spus martorei P.A. că, în Spania, el urma să colecteze toți banii obținuți din practicarea prostituției și că din partea care i-ar fi revenit acesteia îi va achiziționa un apartament pe raza municipiului Galați.

Întrucât nu întrevedea, la acel moment, nici o posibilitate de a se redresa din punct de vedere material, și având în vedere promisiunea inculpatului de a împărți în mod egal sumele obținute din practicarea prostituției, martora P.A. a acceptat propunerea inculpatului.

Astfel, la sfârșitul anului 2002, martora P.A. a plecat spre Spania însoțită de inculpatul D.N.D. și de alte tinere care urmau să practice prostituția în folosul grupului infracțional.

La sosirea în Spania martora a fost așteptată de inculpații B.A. și B.C.L., care au cazat-o în apartamentul pe care aceștia îl aveau închiriat în localitatea Alicante.

Martora a fost plasată pentru a practica prostituția în cluburile L.S. și X. din localitatea Alicante, predând toți banii obținuți din practicarea prostituției inculpatului D.N.D., care îi promitea că îi va achiziționa apartamentul, astfel cum se înțeleseseră înainte de plecarea din România.

Pe parcursul perioadei în care a practicat prostituția în cluburile susmenționate martora a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpata B.C.L. se ocupa de supravegherea tinerelor care se prostituau în folosul grupului condus de inculpatul B.A.

Martora P.A. a fost lovită și amenințată, în mod repetat de inculpatul D.N.D., acesta reproșându-i că nu obține sume suficiente de bani din practicarea prostituției.

Martora P.A. a practicat prostituția în folosul inculpatului până în cursul anului 2004, cunoscând în această perioadă mai multe tinere care se prostituau în folosul grupului infracțional condus de inculpatul B.A.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată o recunoaștere din grup de fotografii, ocazie cu care aceasta le-a indicat pe numitele D.C.A., P.V.D., D.M., P.L.D., G.I. și A.C., despre care a precizat că practicau prostituția în folosul grupului infracțional organizat și condus de inculpatul B.A. Cu privire la numita G.I., martora P.A. a precizat că a fost transportată în Spania de inculpatul D.N.D. la rugămintea inculpatului B.A.

Cu aceeași ocazie martora P.A. a indicat-o pe numita C.C., despre care a precizat că a practicat prostituția în Spania, în folosul inculpatului D.N.D.

Totodată martora a indicat-o din fotografie și pe inculpata B.M. Cu privire la inculpată martora a precizat că mai multe tinere i-au povestit că aceasta le-a cazat în locuința sa din municipiul Galați, anterior plecării acestora spre Spania.

Pe parcursul perioadei în care a practicat prostituția martora a obținut din această activitate aproximativ 140.000 euro, bani care i-au fost luați integral de inculpatul D.N.D. Din această sumă inculpatul nu i-a remis vreo sumă martorei, acesta folosind banii obținuți de tinerele care se prostituau în folosul său pentru a-și achiziționa apartamente și mijloace de transport.

Printre victimele exploatate de membrii grupului infracțional se numără și N.M. din municipiul Galați, care a participat la procesul penal în calitate de martor.

În cursul anului 2002 martora avea o situație materială foarte grea, având și de întreținut un copil minor.

Cunoscând aceste împrejurări, prin intermediul mamei martorei, cu care fusese colegă de serviciu, inculpata L.A. i-a propus acesteia să o ajute să-și găsească un loc de muncă în Spania prin intermediul fiicei sale, inculpata B.I.A.

Martora a fost de acord să se întâlnească cu inculpata B.I.A., care revenise pentru scurt timp în țară, astfel că într-una din zile a fost vizitată de aceasta și de inculpata L.A. În cadrul discuției purtate cu acestea, cele două inculpate i-au propus martorei să plece în Spania, urmând ca inculpata B.I.A., împreună cu concubinul său M. (inculpatul S.M.D.), să suporte toate cheltuielile legate de obținerea pașaportului turistic al victimei și de transportul acesteia în Spania.

Inculpatele i-au comunicat martorei că, odată ajunsă în țara de destinație, își va desfășura activitatea într-un club, unde trebuie să danseze și să îi întrețină pe clienții clubului, pentru a-i determina să facă consumație, având posibilitatea să urce cu clienții în camerele clubului pentru a întreține cu aceștia relații sexuale contra cost.

De asemenea, inculpata B.I.A. i-a mai comunicat că, până la plata sumelor de bani cheltuite pentru transportul său în Spania, va trebui să îi dea ei și inculpatului S.M.D., în mod integral, toate sumele obținute din prostituție și din consumațiile clienților, ulterior putând să păstreze jumătate din aceste sume.

Dată fiind situația în care se afla, martora N.M. a acceptat propunerea inculpatelor.

Ca atare, inculpata B.I.A. i-a comunicat că, întrucât ea va pleca înapoi în Spania, îi va face cunoștință cu cumnatul său, inculpatul B.A., care urmează să se ocupe de obținerea pașaportului turistic și de procurarea biletului de avion. De asemenea, urma ca inculpatul B.A. să o conducă până la aeroportul din Madrid, unde să fie așteptată de inculpata B.I.A.

Înainte de plecarea inculpatei B.I.A. din țară, aceasta a condus-o pe martoră la apartamentul unde domicilia în acea perioadă împreună cu mama sa, inculpata L.A.

La câteva zile după plecarea inculpatei, în cursul aceleiași săptămâni, victima a fost contactată de inculpatul B.A., care a condus-o mai întâi la o unitate C.E.C., unde i-a furnizat banii necesari achitării taxei de eliberare a pașaportului turistic.

După ce martorei i-a fost eliberat pașaportul, documentul respectiv a fost luat de inculpatul B.A.

La câteva zile, respectiv în data de 26 octombrie 2002, după procurarea biletelor de avion, martora N.M. a fost contactată telefonic de inculpat, care i-a cerut ca la orele 1.00 ale nopții să se deplaseze la domiciliul inculpatei L.A. în vederea plecării.

La locuința inculpatei, în afara acesteia, se găseau deja alte două tinere, victimele A.G.D. și L.M.D., care urmau să o însoțească în același scop în Spania.

Întrucât după sosirea martorei în apartament, la ușa acestuia a apărut soțul uneia din cele două tinere, care a încercat să amâne plecarea acesteia, inculpata L.A. a hotărât să nu mai aștepte dimineața și să le trimită pe tinere încă din noaptea respectivă la București.

Tinerele au fost transportate deci de către inculpatul B.A., cu autoturismul său, până la Aeroportul București Otopeni, unde au ajuns în jurul orelor 5,30 ale dimineții.

La aeroport inculpatul B.A. s-a întâlnit cu inculpatul S.M.D., pe care i l-a prezentat martorei N.M. ca fiind concubinul inculpatei B.I.A.

În cursul aceleiași zile de 27 octombrie 2002, inculpatul B.A. și inculpatul S.M.D. le-au transportat în Spania pe martora N.M. și pe celelalte două tinere cu o cursă aeriană București – Madrid.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a I.G.P.F. rezultă că, la data de 27 octombrie 2002, inculpații B.A. și S.M.D. au părăsit România la bordul unei curse împreună cu martorele L.M.D., C.G.D., N.M. și P.L.D., precum și cu numitele D.N.N. (fostă A. și în prezent soția inculpatului D.N.D.) și B.E.G.

Pe aeroportul din Madrid, inculpatul B.A. s-a despărțit de inculpatul S. și de tinerele transportate, acestea din urmă fiind așteptate de inculpata B.I.A.

Martora și celelalte două tinere, A.G.D. și L.M.D., au fost apoi transportate de la aeroport până în orașul Alicante de către inculpată și inculpatul S., fiind apoi cazate într-un apartament pe care cei doi îl închiriaseră în orașul respectiv, locuință situată în cartierul Plaja San Juan. Chiar în seara în care le-a cazat, inculpata B.I.A. le-a spus victimei și celorlalte două tinere că suma pe care le-o datorau pentru transportul în Spania se ridica la 1.500 euro de fiecare.

A doua zi, inculpata și inculpatul S. le-au transportat la un club din afara localității, situat pe autostrada spre orașul Murcia. La club, cei doi le-au predat inculpatei B.C.L., despre care i-au spus victimei că este soția inculpatului B.A. și că aceasta urma să le preia și să le spună ce au de făcut.

După ce le-a preluat, B.C.L. le-a cazat în camerele de la etajul clubului, instruindu-le apoi asupra condițiilor în care urmau să-și desfășoare activitatea.

Astfel, aceasta le-a precizat că urmau să determine pe clienții clubului să consume cupe de șampanie, urmând să primească jumătate din costul acestora.

De asemenea, trebuiau să întrețină relații sexuale cu clienții, tariful practicat fiind de 50 de euro pentru 30 de minute de raport sexual. Aceste sume reveneau integral tinerelor ce se prostituau în club, stabilimentul încasând separat de la clienți o taxă de 3 euro ce includea costul prezervativului și prosopului folosite de aceștia.

În perioada ce a urmat atât victima N.M., cât și martorele A.G.D. și L.M.D. au început să se prostitueze în club în condițiile arătate mai sus. Cele trei erau supravegheate permanent de inculpata B.C.L., care le ținea evidența atât a cupelor de șampanie consumate, cât și a raporturilor sexuale avute cu clienții și a duratei acestora, luând în fiecare dimineață de la cele trei tinere toți banii obținuți de acestea peste noapte.

La fiecare sfârșit de săptămână, inculpata B.I.A. trecea pe la club și primea de la inculpata B.C.L. sumele de bani strânse de la cele trei tinere în intervalul respectiv.

Activitatea de prostituție a victimei N.M. s-a desfășurat în intervalul octombrie 2002 - ianuarie 2003, perioadă în care aceasta a obținut din activitatea respectivă sume cuprinse între 200- 250 euro săptămânal.

În aceeași perioadă, victima a perceput că A.G.D. și L.M.D. obțineau săptămânal circa 500 de euro, respectiv 700 de euro.

De asemenea, a perceput că în club, inculpata B.C.L. se prostitua doar ocazional și, în principal, le supraveghea pe tinerele care se prostituau, luând toți banii câștigați de aceștia.

Pe lângă tinerele aduse de inculpata B.I.A., în club mai erau alte patru tinere din România care se prostituau în folosul direct al inculpatei B.C.L., dintre acestea victima N.M. recunoscând-o pe numita B.S., care de altfel a și fost agresată fizic de această din urmă inculpată întrucât nu câștiga destui bani.

De asemenea, victima a aflat că și inculpata B.I.A. practicase anterior prostituția, dar la momentul respectiv renunțase la activitatea respectivă și se ocupa exclusiv de exploatarea tinerelor traficate, folosind sistemul de transfer internațional de bani, la fel ca și inculpata B.C.L., pentru a expedia în România sumele obținute din activitatea infracțională.

Totodată, victima N.M. și-a dat seama că inculpații B.A. și B.C.L. acționau în mod concertat cu inculpata B.I.A. și inculpatul S.M.D., ajutându-se reciproc la racolarea, transportul, cazarea și supravegherea tinerelor ce practicau prostituția în folosul lor.

În ianuarie 2003 victima N.M. a plecat din club și a rupt orice legătură cu gruparea infracțională, întrucât pe de o parte a fost amenințată în mod repetat de inculpata B.I.A. motivat de faptul că nu obținea suficienți bani din prostituție, iar pe de altă parte a realizat că fusese indusă în eroare de către inculpată, care nu și-a respectat promisiunea de a trimite bani familiei victimei din România.

În perioada în care a practicat prostituția, victima a obținut din această activitate circa 3.000 de euro, sumă ce a fost însușită în totalitate de membrii grupării infracționale.

Printre victimele exploatate de membrii grupului infracțional se numără și A.G.D. și L.M.D. ambele din municipiul Galați, care au participat la procesul penal în calitate de martore.

În toamna anului 2002 martora A.G.D. se afla într-o situație financiară dificilă, având doi copii minori în întreținere și fiind în relații conflictuale cu soțul său, care consuma în exces băuturi alcoolice și nu avea vreun loc de muncă.

Martora era singura întreținătoare a familiei, lucrând ca femeie de serviciu la o asociație de locatari din municipiul Galați unde era colegă cu mama martorei Luparu Mihaela –Dorina.(declarații martor vol. II, filele 174-182)

Prin intermediul unei cunoștințe comune, martora A.G.D. a întâlnit-o pe inculpata L.A. Aflând despre situația martorei, inculpata i-a povestit că are o fiică pe nume I., care lucrează ca damă de companie într-un club din Spania. Inculpata i-a propus martorei să o ajute să muncească împreună cu fiica sa, promițându-i să o ajute să-și obțină pașaportul turistic și să o transporte în Spania, achitând toate cheltuielile necesare.

Inculpata L.A. i-a comunicat victimei A.G.D. că, în schimbul acestui „ajutor”, urma ca din banii obținuți în club, să achite mai întâi „datoria” către inculpată și fiica acesteia, iar după aceea să împartă în mod egal câștigurile cu cele două inculpate.

Discuția de mai sus a avut loc la locuința inculpatei L.A., astfel că după ce victima și-a exprimat interesul față de propunerile acesteia, a comandat un taxi, spunându-i că trebuie să meargă să discute cu cuscra ei.

Ca atare, cele două s-au deplasat imediat la domiciliul inculpatei B.M. (martora aflând ulterior numele complet al acesteia). Aceasta din urmă i-a comunicat martorei că, întrucât inculpata B.I.A. nu se afla la acel moment în țară, ea se va ocupa de obținerea pașaportului și de transportul martorei în Spania. Ca atare, după câteva zile, inculpata i l-a prezentat pe fiul său, inculpatul B.A., care a însoțit-o la formalitățile necesare obținerii pașaportului turistic, achitându-i taxele necesare.

În acea perioadă martora a A.G.D. a povestit despre intenția sa de a pleca în Spania și colegei sale de muncă, mama martorei L.M.D., susținând însă că se va angaja în țara respectivă ca îngrijitoare la niște persoane în vârstă.

Având la rândul său o situație materială dificilă, neavând un loc de muncă și crescând singură un copil minor, martora L.M.D. i-a solicitat martorei A.G.D. să o ajute să se angajeze împreună cu ea în Spania. Realizând că martora L.M.D. este hotărâtă să o însoțească, martora A.G.D. i-a comunicat ce îi spuseseră inculpatele, și anume că de fapt urmau să lucreze ca dame de companie.

Prin intermediul martorei A.G.D., martora L.M.D. i-a cunoscut la rândul său pe inculpații B.M., B.A. și L.A.. Inculpata B.M. le-a explicat celor două martore că, în calitate de „dame de companie”, urmau doar să îi determine pe clienții clubului să consume băuturi alcoolice, urmând să fie remunerate cu jumătate din prețul acestor băuturi.

De asemenea, inculpata L.A. i-a precizat și martorei L.M.D. că la clubul de noapte din Spania vor fi însoțite de inculpata B.I.A., care „va avea grijă de ele” și căreia îi vor da jumătate din câștigurile lor, după ce mai întâi vor achita suma de câte 1.000 de „euro” reprezentând „datoria” ocazionată de plata taxelor pentru pașapoartele turistice și de transportul lor în Spania.

S-a menționat că martorele au purtat această discuție la locuința din acea vreme a inculpatei L.A., situată în Galați, locuință la care au fost conduse de către inculpatul B.A., la cererea inculpatei B.M.

De asemenea, înainte de a discuta cu martora L.M.D. despre aspectele financiare descrise mai sus, inculpata L.A. a contactat-o telefonic pe inculpata B.I.A. în Spania și i-a cerut acordul pentru recrutarea martorei, acord pe care inculpata B.I.A. l-a dat numai după ce mai întâi a cerut și obținut de la mama sa amănunte despre aspectul fizic al martorei. La final inculpata le-a comunicat martorelor că peste câteva zile se vor deplasa în Spania cu avionul, urmând să fie așteptate pe aeroport de inculpată.

S-a precizat că nici inculpatele B.M. și L.A. și nici inculpatul B.A. nu le-au comunicat în nici un fel martorelor că, de fapt, în Spania trebuie să practice prostituția.

După câteva zile de la discuția de la locuința inculpatei L.A., aceasta i-a telefonat într-o noapte martorei A.G.D., cerându-i să o anunțe și pe martora L.M.D. și să vină imediat la apartamentul inculpatei pentru a pleca amândouă în Spania, martorele conformându-se acestei solicitări.

Ajunse la apartamentul inculpatei, cele două au cunoscut o altă tânără ce urma să fie așteptată în Spania de către inculpata B.I.A., martora N.M. De asemenea în apartament a sosit la scurt timp și inculpatul B.A., împreună cu alte trei tinere ce urmau să le însoțească la cursa aeriană cu destinația Spania din care au fost identificate numitele D.N.N. și P.L.D.

În cursul aceleiași nopți inculpatul a transportat toate șase tinerele până la aeroportul București Otopeni, cu două autoturisme (ai căror șoferi nu au fost identificați), victimele A.G.D., L.M.D. și N.M. ocupând unul din autovehicule, iar celelalte trei tinere pe cel de al doilea.

Pe aeroport, inculpatul B.A. le-a predat pe victimele A.G.D., L.M.D. și N.M. inculpatului S.M.D., spunându-i „astea sunt fetele” și prezentându-l acestora ca fiind M., concubinul inculpatei B.I.A., care „va avea grijă” de ele.

Inculpații B.A. și S.M.D. s-au îmbarcat împreună cu toate cele șase tinere într-o cursă aeriană București-Madrid.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a I.G.P.F. rezultă că, la data de 27 octombrie 2002, inculpații B.A. și S.M.D. au părăsit România la bordul unei curse împreună cu martorele L.M.D., C.G.D., N.M. și P.L.D., precum și cu numitele D.N.N. (fostă A. și, în prezent, soția învinuitului D.N.D.) și B.E.G.

Pe aeroportul din capitala Spaniei grupul a fost așteptat de către inculpata B.I.A., care a asigurat transportul celor șase tinere și a inculpaților până în orașul Alicante, unde le-a cazat într-un apartament închiriat situat în zona plajei San Juan.

Chiar de la sosirea în apartament, inculpata B.I.A. a luat pașapoartele celor șase tinere, spunându-le că de fapt, vor trebui să practice prostituția în club și că din banii obținuți vor trebui să achite suma de 40 de euro reprezentând chiria zilnică a camerei ce o vor ocupa în incinta clubului, iar restul banilor vor fi strânși de ea, promițându-le în schimb că va trimite periodic sume de bani rudelor lor din România, după ce mai întâi era acoperită suma de 1.000 de euro reprezentând „datoria” ocazionată de aducerea lor în Spania.

Deși nici una din tinere nu a fost de acord să practice prostituția, în final, acestea au fost obligate să accepte, ținând cont că se aflau într-o țară străină, fără a avea documente de identitate și necunoscând limba spaniolă.

De asemenea, atât inculpata B.I.A., cât și inculpații B.A. și S.M.D. le-au comunicat tuturor victimelor că la club vor fi supravegheate de inculpata B.C.L., solicitându-le să asculte de aceasta și să „muncească”, pentru a putea câștiga banii necesari achitării datoriei ocazionate prin aducerea lor în Spania.

Una dintre tinere, P.L.D., a fost luată de către inculpatul B.A. și dusă la club încă din prima seară.

Celelalte tinere au rămas peste noapte în apartamentul inculpatei B.I.A., fiind transportate a doua zi de această inculpată la clubul M. din apropierea orașului Alicante și predate inculpatei B.C.L., în supravegherea căreia se aflau deja victimele P.L.D. și B.S.

Inculpata le-a instruit, explicându-le că trebuie să racoleze clienții din club, pentru a întreține cu aceștia raporturi sexuale în camerele situate la etaj, tariful fiind de 50 de euro pentru o jumătate de oră de relații sexuale.

Aflată în club, martora A.G.D. a refuzat să practice prostituția, comunicându-i acest lucru inculpatei B.C.L. Această inculpată a luat legătura telefonic cu inculpata B.I.A. căreia i-a comunicat atitudinea de refuz adoptată de martoră.

În aceste circumstanțe inculpata B.I.A. a amenințat-o pe martora A.G.D., cerându-i să înceapă să se prostitueze întrucât ar fi trebuit să-i returneze suma de 5.000 euro, ce reprezenta cheltuielile făcute pentru aducerea sa în Spania. Având în vedere situația în care se afla, martora a început să se prostitueze, obținând în medie în fiecare seară aproximativ 400 de euro.

La rândul său martora L.M.D. se prostitua în același club, ambele sub supravegherea inculpatei B.C.L., care în fiecare dimineață le lua acestora banii obținuți din practicarea prostituției, bani pe care îi remitea integral inculpatei B.I.A.

Martorele L.M.D. și A.G.D. au perceput în mod nemijlocit faptul că inculpata B.C.L. se ocupa și de supravegherea martorelor B.S. și P.L.D., care la rândul lor se prostituau, în clubul M.

Totodată martorele au văzut-o în club pe numita D.N.N., soția inculpatului D.N.D., care la rândul său practica prostituția. Acesteia inculpatul B.A. nu-i lua vreo sumă de bani întrucât era prieten cu învinuitul.

Martora L.M.D. a sesizat faptul că inculpata B.I.A. nu își respecta promisiunea făcută inițial, de a trimite o parte din banii obținuți de aceasta la rudele din țară, situație în care martora împreună cu numita N.M. i-au reproșat acest lucru inculpatei. Cele două martore s-au hotărât să plece de sub influența membrilor grupului infracțional, dar pentru a realiza acest lucru aveau nevoie de pașapoarte, care le fuseseră reținute de inculpata B.I.A. încă de la sosirea lor în Spania.

Sub pretextul că patronii clubului le-ar fi cerut spre verificare pașapoartele, martorele L.M.D. și N.M. i-au cerut inculpatei să le dea documentele pentru o perioadă de timp. Văzându-se în posesia pașapoartelor și cunoscând faptul că membrii grupului nu ar fi putut intra în club pentru a le lua cu forța, cele două martore au refuzat inițial să mai predea, inculpatei B.C.L., banii obținuți din practicarea prostituției, după care profitând de un moment prielnic, martora L.M.D. a fugit din club, întorcându-se în România.

Această martoră a remarcat că inculpata B.C.L. avea un comportament violent în raport de tinerele pe cere le supraveghea, lovindu-le pe acelea care nu obțineau, din practicarea prostituției sumele de bani care să o mulțumească.

Martora L.M.D. a obținut din practicarea prostituției suma de aproximativ 4.500 euro, bani care i-au fost luați integral de inculpata B.I.A., prin intermediul inculpatei B.C.L.

Martora A.G.D. a continuat să practice prostituția în clubul M. În cursul lunii ianuarie 2003 autoritățile spaniole au organizat o razie la clubul susmenționat, despre care inculpata B.C.L. a fost anunțată în prealabil de avocatul patronilor clubului.

În aceste circumstanțe inculpata B.C.L. le-a spus tinerelor ce se prostituau în clubul M. în folosul membrilor grupului infracțional să părăsească stabilimentul „care cum putea”. Martora A.G.D. a părăsit clubul pe unul dintre geamurile acestuia fiind preluată de inculpatul B.A., care a condus-o la apartamentul închiriat de inculpata B.I.A.

După câteva zile tinerele, printre care se afla și martora A.G.D., au fost condusă din nou în clubul M., unde acestea au continuat să se prostitueze în folosul membrilor grupului infracțional organizat condus de inculpatul B.A.

Pe parcursul perioadei cât a practicat prostituția martora A.G.D. a remarcat faptul că membrii grupării infracționale, pentru a evita depistarea de către autorități și eventualele percheziții, schimbau în mod frecvent apartamentele pe care le închiriau pe teritoriul Spaniei.

De asemenea, martora a perceput în mod nemijlocit că membrii grupării discutau între ei, telefonic, despre sumele de bani obținute de tinere din practicarea prostituției, folosind însă un limbaj codificat, urmărind astfel să abată atenția autorităților care în cazul unei eventuale anchete ar fi dispus interceptarea comunicațiilor telefonice.

În primăvara anului 2003, realizând că membrii grupării infracționale nu aveau să-și respecte promisiunile făcute inițial, referitoare la împărțirea sumelor de bani, martora s-a hotărât să plece de sub influența acestora.

Pretinzând că patronii clubului doreau să-i verifice pașaportul, martora le-a cerut inculpaților să-i predea pașaportul, ce-i fusese reținut încă de la sosirea sa în Spania de inculpata B.I.A.

Martora a intrat în posesia pașaportului, care i-a fost trimis de inculpatul B.A., după care profitând de un moment prielnic și de ajutorul dat de un cetățean spaniol a reușit să părăsească clubul, fugind de sub influența membrilor grupului infracțional.

Pe perioada în care a practicat prostituția, martora A.G.D. a obținut aproximativ 8.000 de euro, bani de care a fost deposedată integral de inculpata B.I.A., prin intermediul inculpatei B.C.L.

Martora A.G.D. a perceput faptul că inculpații B.A., B.M., B.I.A., L.A. și B.C.L. acționau în mod concertat în scopul racolării, cazării, transportului în străinătate a unor tinere pe care le exploatau, însușindu-și cvasimajoritatea veniturilor obținute de acestea.

Martora a realizat că în cadrul grupului inculpatele B.M. și L.A. se ocupau cu racolarea și cazarea tinerelor pe teritoriul României, inculpații B.A., B.C.L. și B.I.A. se ocupau de transportul tinerelor spre Spania și de cazarea acestora în imobile închiriate din timp, inculpatele B.C.L. și B.I.A. se ocupau de supravegherea tinerelor în localurile în care acestea se prostituau, colectând totodată de la acestea și banii obținuți. În tot acest angrenaj, inculpatul B.A. avea rolul de lider, acesta ocupându-se de coordonarea activităților desfășurate de ceilalți membri ai grupului, în vederea obținerii de beneficii maxime.

Printre tinerele exploatate în Spania de membrii grupului infracțional organizat se număra și martora audiată, în conformitate cu dispozițiile art. 861 C. proc. pen. sub identitatea protejată de T.E.

În toamna anului 2002 această martoră avea o situație materială dificilă, doi copii în întreținere și fiind lipsită de o sursă de venit constantă.

Prin intermediul unei tinere, care anterior practicase prostituția în străinătate, martora l-a cunoscut pe inculpatul B.A., căruia i-a povestit despre dificultățile materiale pe care le avea.

În aceste circumstanțe inculpatul B.A. i-a propus martorei T.E. să meargă în Spania, unde urma să lucreze ca „damă de companie” într-un club și că doar dacă dorea, pentru suplimentarea veniturilor putea întreține raporturi sexuale cu clienții clubului respectiv.

Totodată, inculpatul s-a oferit să suporte toate cheltuielile legate de obținerea pașaportului martorei, precum și cheltuielile legate de transportul acesteia până în Spania. Acesta i-a mai spus că în Spania urma să „lucreze” sub protecția sa și a soției sale C., respectiv inculpata B.C.L. și că după ce îi achita toate cheltuielile despre care am făcut vorbire mai sus, martora urma să-și păstreze jumătate din banii obținuți din activitățile prestate.

Având în vedere susținerile inculpatului B.A., cât și situația materială grea în care se afla, martora T.E. a acceptat propunerea acestuia.

La scurt timp inculpatul a anunțat-o pe martoră că urma să plece spre Spania, iar după câteva zile a plecat spre Aeroportul Internațional Henry Coandă împreună cu inculpatul B.A. și alte tinere care aveau aceeași destinație, printre care se numără și numita B.E.G.

Inculpatul, martora și celelalte tinere s-au îmbarcat într-o cursă aeriană, cu destinația Spania.

Pe aeroportul spaniol aceștia au fost așteptați de inculpata B.I.A., care i-a condus la un apartament închiriat de membrii grupului infracțional în localitatea Alicante.

Încă din prima seară martora și încă două tinere identificate în persoana martorei P.L.D. și a numitei D.N.N. au fost conduse de inculpata B.I.A. în clubul O. din localitatea Alicante, unde erau așteptate de inculpata B.C.L., soția inculpatului B.A., care le-a preluat.

Inculpata B.C.L. a făcut aranjamentele necesare pentru ca martora și celelalte două tinere să poată practica prostituția în clubul O. La sosirea martorei în club se mai afla martora B.S., care practica prostituția tot în folosul grupului infracțional sub supravegherea directă a inculpatei B.C.L.

Inculpata B.C.L. le-a instruit pe tinerele nou sosite, printre care se afla și martora T.E., cu privire la modul în care trebuiau să procedeze pentru a acosta clienții în club, cerându-le totodată să acosteze cât mai mulți clienți cu care să întrețină raporturi sexuale.

Martora T.E. a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpata B.C.L. o lovea în mod constant pe martora B.S. Întrucât a acceptat doar în mică măsură să întrețină raporturi sexuale cu clienții clubului, martora T.E. obținea sume mici de bani, cu preponderență din contravaloarea băuturilor alcoolice pe care clienții le consumau în compania sa.

Realizând faptul că urma să fie exploatată de membrii grupării, la scurt timp, martora a reușit să fugă de sub supravegherea inculpatei B.C.L.

Potrivit aprecierilor martorei, pe perioada în care a activat în clubul O. a câștigat aproximativ 500 euro, bani care i-au fost luați integral de inculpata B.C.L.

O altă tânără exploatată în Spania de către membrii grupului infracțional organizat este martora P.L.D.

În cursul anului 2002 martora a călătorit în Spania, revenind în România în cursul lunii octombrie a aceluiași an. La revenirea în România martora s-a cazat la locuința prietenei pe care o știa doar sub numele de M., pe care o cunoscuse în Spania. În același imobil mai locuia și o altă tânără. La un moment dat numita M. și cealaltă tânără i-au reținut martorei P.L.D. pașaportul, refuzând în mod constant restituirea documentului de călătorie.

În aceste circumstanțe martora i-a povestit cele întâmplate unui taximetrist în care avea relativă încredere. Acesta i-a spus martorei că un prieten al său putea să o ajute pe martora P.L.D. cu problema legată de pașaport și l-a sunat în acest scop pe inculpatul B.A.

În scurt timp inculpatul B.A. a sosit la locul în care se afla martora și taximetristul. Martora i-a povestit inculpatului despre faptul că pașaportul său fusese reținut și că, urmare a acestui fapt, nu mai putea călători spre Spania.

Analizând aceste aspecte inculpatul a realizat că martora era pretabilă a fi exploatată în Spania. Astfel, acesta i-a spus martorei că o putea ajuta să ajungă în Spania, unde urma să practice prostituția.

Întrucât martora P.L.D. avea o situația familială dificilă, având în îngrijire și un copil minor, a acceptat propunerea inculpatului. Având în vedere acceptul dat de martoră, inculpatul B.A. a făcut demersurile necesare pentru a obține pașaportul acesteia de la tinerele care i-l reținuseră.

Ulterior, inculpatul a condus-o pe martoră la locuința surorii sale, învinuita B.E., unde a cazat-o pentru un timp. După aproximativ o săptămână inculpatul a adus o altă tânără pe care a cazat-o în același imobil. Martora P.L.D. a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpatul B.A. a lovit-o în mod repetat și cu bestialitate pe tânăra respectivă, interzicându-i să vorbească cu martora.

Într-una din zile, martora și tânăra ce fusese cazată în apartamentul învinuitei B.E. au fost conduse de inculpat la un apartament al inculpatei L.A., situat în zona M., unde se aflau cazate martorele N.M., A.G.D. și L.M.D. Precizăm că, până în cursul anului 2006 inculpata L.A. a locuit cu forme legale în imobilul situat în Galați.

Ulterior, inculpatul le-a condus pe martoră și cealaltă tânără la locuința mamei sale, inculpata B.M., imobil situat în Galați. Cu această ocazie martora a perceput în mod nemijlocit că inculpata caza alte tinere despre care a aflat că la rândul lor trebuiau să plece spre Spania, unde urmau să practice prostituția.

Motivul pentru care martora a fost dusă în apartamentul inculpatei B.M. a fost acela că din acel loc aceasta urma să fie preluată împreună cu celelalte tinere, cu un autoturism și transportate la Aeroportul Henry Coandă.

În seara zilei de 26 octombrie 2002, martorele P.L.D., N.M., A.G.D. și L.M.D. și tânăra neidentificată au fost conduse de inculpatul B.A., cu autoturismul, în municipiul București. A doua zi tinerele au fost îmbarcate într-o cursă aeriană cu destinația Madrid, acestea fiind însoțite de inculpatul B.A. și de inculpatul S.M.D.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a I.G.P.F. rezultă că, la data de 27 octombrie 2002, inculpații B.A. și S.M.D. au părăsit România la bordul unei curse împreună cu martorele L.M.D., C.G.D., N.M. și P.L.D., precum și cu numitele D.N.N. și B.E.G.

În capitala spaniolă martorele au fost așteptate de inculpata B.I.A. și inculpatul S.M.D. Inculpata și inculpatul S.M.D. le-au condus pe martore cu un autoturism până la un imobil închiriat de membrii grupului infracțional în apropierea plajei San Juan. Martora a înțeles din discuțiile purtate ulterior între inculpații B.A. și B.I.A. că imobilul în cauză fusese închiriat pe numele acesteia din urmă.

În apartament inculpații i-au comunicat martorei că le datora „câteva mii de euro” și că abia după ce își achita datoria putea beneficia de banii obținuți din practicarea prostituției.

Încă din prima seară martora a fost condusă în clubul M., nu înainte ca inculpatul B.A. să-i ceară acesteia „să nu iasă din cuvântul soției sale” și să-i predea acesteia toți banii obținuți. Totodată martorele N.M., A.G.D. și L.M.D. au fost separate de martora P.L.D., acestea urmând să practice prostituția tot în clubul M., dar în folosul inculpatei B.I.A.

În clubul M. martora P.L.D. a fost preluată de inculpata B.C.L. care i-a asigurat cazarea într-una dintre camere. În aceeași cameră cu martora mai locuiau inculpata B.C.L. precum și o altă tânără, identificată în persoana numitei S.S.P. Astfel, inculpata B.C.L. avea control total asupra celor două tinere, cunoscând exact câți bani obțineau acestea din practicarea prostituției.

Martora P.L.D. a început să se prostitueze în clubul susmenționat contra unor tarife de 50 de euro pentru o jumătate de oră de raporturi sexuale și 100 de euro pentru o oră de raporturi sexuale, bani care erau achitați de clienți la casieria clubului. După finalizarea programului, martora ridica banii de la casierie după care se retrăgea în cameră, unde îi preda integral inculpatei B.C.L., care nota sumele obținute într-un carnețel. Martora P.L.D. obținea în medie câte 400 de euro pe noapte.

Martora P.L.D. a perceput în mod nemijlocit faptul că numita S.S.P. proceda în același mod, predându-i inculpatei toate sumele obținute din practicarea prostituției. De asemenea martora a văzut că numita S.S.P. a fost bătută, în mod repetat, de inculpata B.C.L. întrucât nu obținea sumele de bani scontate de membrii grupului infracțional. De asemenea inculpata i-a reproșat și martorei că nu obținea bani destui ca urmare a practicării prostituției.

Inculpata B.C.L. pretindea atât față de martora P.L.D., cât și față de numita S.S.P. că trimetea periodic bani în țară pe numele rudelor acestora, lucru care nu se întâmpla însă în realitate.

Pentru a avea un control eficient asupra victimelor traficului de ființe umane inculpata B.C.L. le interzicea martorei și susnumitei să discute cu alte persoane în afara clienților clubului, ori să telefoneze la rudele din țară, acestea fiind ținute permanent în camerele clubului.

Întrucât legislația penală spaniolă sancționează proxenetismul, situație în care patronii clubului nu le-ar fi permis acestora să se prostitueze dacă ar fi cunoscut că sunt exploatate de membrii unui grup infracțional, inculpata B.C.L. le interzicea celor două tinere să vorbească cu ea ori să facă gesturi „necorespunzătoare” în prezența patronilor.

S-a precizat că, la rândul său, inculpata B.C.L. practica la rândul său prostituția în clubul M. Inculpatul B.A. verifica în mod discret activitatea desfășurată de tinere în club, dându-se în acest scop drept client al clubului.

Întrucât autoritățile spaniole au efectuat o razie la club, inculpații B.A. și B.C.L., temându-se să nu fie denunțați de cele două tinere, le-au luat și le-au transportat cu un autoturism la locuința închiriată de membrii grupului infracțional în localitatea Alicante, unde le-au cazat pentru scurt timp.

După câteva zile inculpatul B.A. le-a condus pe inculpata B.C.L., pe martora P.L.D. și numita S.S.P. la un alt club de lângă localitatea Alicante.

În acest club martora a reîntâlnit-o pe tânăra împreună cu care fusese cazată de inculpatul B.A. în locuința inculpatei B.M. și împreună cu care călătorise spre Spania. Martora a încercat să poarte o discuție cu tânăra respectivă, însă aceasta a evitat discuția spunându-i că i se interzisese să vorbească.

Martora P.L.D. a început să se prostitueze în acest club alături de inculpata B.C.L., de numita S.S.P. și de tânăra neidentificată, activitatea lor fiind supravegheată îndeaproape de inculpatul B.A. Acesta le verifica periodic telefonic, cerându-le acestora să utilizeze un limbaj codificat și să nu utilizeze nume ori sume de bani pe parcursul conversației.

Banii obținuți din practicarea prostituției erau colectați de inculpata B.C.L., iar periodic una dintre tinere, ce era desemnată de inculpatul B.A., îi preda acestuia. Modalitatea era aceea ca tânăra desemnată să iasă în fața clubului, unde era așteptată de inculpat în autoturism. Tânăra se urca în autoturism, unde îi preda inculpatului banii obținuți din practicarea prostituției.

Toate aceste măsuri de precauție erau luate de inculpat, care se temea să nu fie depistat ca urmare a interceptării comunicațiilor telefonice, ori prin analiza încrucișată a formularelor de transfer monetar.

Martora s-a prostituat în acest club aproximativ o lună, după care a fost mutată de inculpatul B.A. în clubul O. din localitatea Alicante.

În acest club martora P.L.D. s-a întâlnit cu numitele D.N.N. și B.E.G., care se prostituau în folosul grupului infracțional, acestea remițându-i banii obținuți din practicarea prostituției inculpatului B.A. în modalitatea descrisă mai sus.

Întrucât martora P.L.D. nu obținea din practicarea prostituției sumele la care se așteptau membrii grupului infracțional, într-una din zile, inculpatul B.A. a luat-o pe aceasta din club și a condus-o la imobilul închiriat în localitatea Alicante, unde în prezența inculpatei B.C.L. a amenințat-o că dacă va continua să procedeze în același mod urma să o „căsăpească, să o arunce pe câmp și că nu va mai ajunge să-și vadă copilul” rămas în România.

Martora a realizat că era exploatată în cel mai josnic mod și că trebuia să scape de sub influența membrilor grupului infracțional. În aceste circumstanțe, i-a cerut inculpatului să-i dea pașaportul, care îi fusese reținut încă de la sosirea sa în Spania, motivând că îi trebuia documentul pentru a-l arăta patronilor clubului.

După aproximativ două săptămâni de la obținerea pașaportului martora P.L.D. a reușit să fugă din club, ascunzându-se în orașul Alicante.

Întrucât nu avea bani și nici alte posibilități de a se întreține, martora s-a întors la clubul O. urmărind să obțină banii necesari revenirii în România. În acest club martora le-a reîntâlnit pe numitele D.N.N. și B.E.G., care continuau să practice prostituția în folosul membrilor grupului infracțional.

Martora a apreciat că, în perioada de aproximativ trei luni cât a practicat prostituția în folosul grupării infracționale condusă de inculpatul B.A., a obținut aproximativ 10.000 euro, bani remiși integral membrilor acesteia.

În cauză a fost identificată și audiată în calitate de martoră o altă tânără care face parte din primele victime traficate de membri grupului infracțional, D.C.A.

La sfârșitul anului 2005, victima era angajată la un bar din mun. Galați și avea o situație materială foarte precară, trebuind să-și întrețină împreună cu tatăl alți șase frați și surori cu care locuia împreună.

În acea perioadă martora a cunoscut-o în mod întâmplător, prin intermediul unei cunoștințe, pe inculpata B.M. În cursul conversațiilor avute cu victima, inculpata a aflat despre dificultățile financiare cu care se confrunta aceasta, astfel că a folosit acest prilej ca să îi propună să o ajute să își găsească un loc de muncă în Spania, prin intermediul unui fiu de-al său pe nume A.

Martora a acceptat propunerea inculpatei, fiind de acord să discute în acest sens cu inculpatul B.A.

Ca atare, într-una din zilele următoare, inculpata B.M. a condus-o pe victima D.C.A. până la apartamentul inculpatului B.A., unde i-a cunoscut atât pe inculpat cât și pe soția acestuia, inculpata B.C.L.

De asemenea, victima le-a cunoscut cu această ocazie pe alte două tinere care erau cazate în acea perioadă în apartamentul soților B., tinere despre care a aflat ulterior că urmau să meargă și ele în Spania, una din tinere fiind identificată în persoana numitei D.M.

În discuția purtată cu inculpații B.A. și B.C.L., aceștia i-au propus martorei să se prostitueze într-un club din Spania. Inculpații urmau să îi achite victimei toate cheltuielile ocazionate cu obținerea cărții de identitate și a pașaportului turistic, cu transportul în Spania și cu cazarea și masa în țara respectivă. Inculpații urmau să primească toate sumele de bani pe care victima le va obține timp de un an din practicarea prostituției, cei doi promițându-i ca în schimb să îi achiziționeze acesteia, din sumele respective, un apartament în municipiul Galați.

Dată fiind situația materială dificilă în care se afla, victima a acceptat propunerea celor doi inculpați, astfel că în perioada ce a urmat, aceștia s-au ocupat de obținerea de către victimă a cărții de identitate și apoi, pe baza acesteia, a pașaportului turistic.

În data de 18 februarie 2004 inculpatul B.A. le-a transportat cu un microbuz până la aeroportul București Otopeni pe victima D.C.A., pe inculpata B.C.L., precum și pe o altă tânără identificată în cursul urmăririi penale în persoana numitei D.M.

Inculpatul le-a îmbarcat pe cele trei tinere într-o cursă aeriană cu destinația Spania, acestea fiind însoțite de inculpata B.C.L.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a I.G.P.F. s-a stabilit că, la data de 18 februarie 2004, inculpata B.C.L. a părăsit România la bordul unei curse împreună cu martora D.C.A., precum și împreună cu numita D.M. Precizăm că la data de 18 septembrie 2008 a fost efectuată o percheziție la locuința inculpatei B.M., ocazie cu care a fost găsit și trimis autorităților competente.

În Spania, inculpata le-a cazat la un hotel pe cele trei tinere pentru două zile, după care le-a transportat la clubul L.S. din orașul Alicante, unde acestea au început să se prostitueze.

De asemenea, inculpata le-a cazat pe acestea într-un apartament pe care l-a închiriat în orașul susmenționat, locuind împreună cu acestea și însoțindu-le în fiecare seară la club, unde la rândul său practica prostituția.

După mai multe luni, inculpatul B.A. a reușit să ajungă și el în Spania (la prima încercare nefiindu-i permisă intrarea de către autoritățile spaniole).

Ca atare, acesta a închiriat un alt apartament în oraș împreună cu inculpata, aici fiind cazată și martora D.C.A. împreună cu o altă tânără.

Celelalte tinere care practicau prostituția în folosul inculpaților S.T. și alte trei tinere rămase neidentificate au rămas cazate în primul apartament.

În perioada ce a urmat, toate aceste tinere, inclusiv martora, s-au prostituat în folosul soților B. în clubul indicat mai sus, predând în fiecare dimineață sumele de bani câștigate inculpatei B.C.L., care la rândul său le transmitea inculpatului B.A.

Martora a mai arătat că a continuat să se prostitueze, la fel ca și celelalte tinere, întrucât, pe de o parte, au existat cazuri în care cei doi inculpați le-au lovit ori le-au amenințat pe unele din ele, iar pe de altă parte aceștia le-au promis tuturor că le vor cumpăra apartamente din banii câștigați în folosul acestora.

Acesta a fost și motivul pentru care, în perioada iulie-august 2004, când inculpații B.A. și B.C.L. au fost plecați pentru scurt timp în România, la cererea acestora, martora D.C.A. a strâns banii obținuți de ea și de celelalte tinere din prostituție, trimițând sume cuprinse între 300 și 1.700 euro pe numele inculpatei.

Într-adevăr, din relațiile furnizate de instituțiile bancare ce au în obiectul de activitate transferul internațional de bani, rezultă că martora a expediat inculpatei mai multe sume de bani, sume cuprinse pe larg în procesul verbal de analiză a expedierilor aflat la dosarul cauzei.

În perioada de aproximativ un an în care martora D.C.A. s-a prostituat în folosul inculpaților, a obținut din această activitate circa 50.000 euro, sumă însușită în totalitate de către inculpați.

În cauză a fost identificată și o altă victimă ce a fost exploatată de către inculpatul D.N.D., aceasta fiind audiată în calitate de martor și participând la procesul penal sub identitatea protejată de Ș.E.

Victima a fost racolată de inculpatul susmenționat la începutul anului 2004, perioadă în care se afla într-o situație materială dificilă. Cunoscând acest lucru, inculpatul D.N.D., care afișa o prosperitate vădită, dispunând de sume mari de bani, i-a propus să practice prostituția în Spania, el urmând să suporte cheltuielile ocazionate de transportul și cazarea victimei în țara respectivă.

Inculpatul D.N.D. i-a mai precizat că din banii câștigați din practicarea prostituției, urmează mai întâi să îi achite o „datorie” în sumă de 3.000 de euro aferentă transportului și cazării, iar apoi să împartă în mod egal cu el aceste sume, promițându-i că, dacă „este fată deșteaptă” și îi acceptă propunerea, va avea de câștigat.

Victima Ș.E. a avut încredere în promisiunile inculpatului, astfel că în primăvara anului 2004, acesta a transportat-o împreună cu o altă tânără cu autoturismul său până la aeroportul București Otopeni, unde a îmbarcat-o într-o cursă aeriană cu destinația Spania, înmânându-i biletul de avion pe aeroport.

Tânăra susmenționată a însoțit-o pe victimă la zborul București - Madrid, iar din capitala Spaniei aceasta a condus-o cu trenul până în orașul Alicante, unde s-au cazat amândouă într-un apartament închiriat.

Victima a început să se prostitueze în folosul inculpatului D.N.D. în același club L.S., împreună cu cealaltă tânără, iar după plecarea acesteia, împreună cu o tânără M. (identificată în persoana numitei C.M.), care venise între timp din România, fiind cazată în același apartament.

Sumele de bani obținute din practicarea prostituției erau strânse inițial de cealaltă tânără iar ulterior de victimă, fiind trimise apoi periodic în România, pe numele unor persoane indicate de inculpat.

Astfel, în perioada martie-august 2004, victima Ș.E. a obținut din practicarea prostituției suma de aproximativ 6.000 de euro, pe care a trimis-o integral inculpatului.

În luna august 2004 inculpatul D.N.D. a venit și el în Spania, victima realizând că a fost indusă în eroare și exploatată de acesta, inculpatul cheltuind singur toate sumele de bani obținute de ea.

Ca atare, victima s-a hotărât să se sustragă de sub influența acestuia, revenind la sfârșitul lunii august 2004 în România, împreună cu C.M.

În țară însă, victima a fost din nou indusă în eroare de către inculpat care, sub pretextul că își vor face un viitor împreună, a convins-o să se întoarcă în luna noiembrie 2004 în Spania, pentru a se prostitua din nou în folosul lui.

Victima s-a cazat tot în orașul Alicante, desfășurându-și activitatea în același club L.S., predându-i toate sumele obținute inculpatului, care după câteva săptămâni sosise și el în Spania.

În cursul lunii februarie 2005, dată până la care dăduse inculpatului alte 3.000 de euro obținuți din prostituție, victima Ș.E. a realizat în final că era exploatată în continuare de către inculpat, motiv pentru care a plecat definitiv de la acesta.

S-a menționat că, pe parcursul șederii în clubul L.S., victima a cunoscut și alte tinere care se prostituau în folosul inculpatului D.N.D., din care le-a recunoscut și indicat pe numitele T.L. și C.M.

De asemenea, în aceleași împrejurări, victima i-a cunoscut și pe inculpații B.A. și B.C.L., realizând că aceasta din urmă practica și ea prostituția în clubul susmenționat.

O altă tânără exploatată de membrii grupării infracționale este martora audiată sub identitatea protejată de A.T.D.

În cursul anului 2004, mai precis în vara acestui an, în timp ce avea vârsta de 17 ani martora l-a cunoscut, în timp ce se afla într-un bar, prin intermediul unei cunoștințe comune, pe inculpatul B.A.

Cu această ocazie martora i-a comunicat inculpatului că își dorea să lucreze în străinătate și că dorea să-i ajute material pe părinții săi care aveau o situație materială precară. Totodată inculpatul a luat cunoștință că martora era minoră.

Acesta s-a oferit să o ajute pe martoră ca, după împlinirea majoratului, să-și obțină pașaportul și apoi să o transporte în Spania, unde urma să practice prostituția. Inculpatul i-a promis martorei că din banii obținuți din practicarea prostituției, urma să-i achiziționeze un apartament pe numele său în municipiul Galați.

Având în vedere faptul că avea o situație materială precară, precum și susținerile inculpatului, care s-a arătat binevoitor în ceea ce o privea, martora A.T.D. a acceptat propunerea acestuia, urmărind astfel, pe de o parte să-și asigure o oarecare independență financiară și pe de altă parte să-și ajute părinții.

Inculpatul B.A. i-a dat martorei sumele de bani necesare obținerii pașaportului precum și cele necesare călătoriei, după care acesta a plecat spre Spania.

Periodic inculpatul ținea legătura telefonic cu martora, dându-i indicații ca după împlinirea vârstei de 18 ani să meargă la serviciul pașapoarte pentru a-și obține documentul de călătorie.

Martora a făcut demersurile necesare obținerii pașaportului. După obținerea documentului de călătorie conform indicațiilor inculpatului martora A.T.D. a contactat o altă tânără din municipiul Galați, împreună cu care s-au îmbarcat într-o cursă aeriană spre Spania.

La destinație cele două tinere au fost așteptate de inculpata B.C.L., soția inculpatului, care le-a transportat în localitatea Alicante, unde le-a cazat într-un apartament închiriat de grupul infracțional organizat, în care se afla și inculpatul B.A.

Începând din ziua următoare martora a început să se prostitueze într-un club din localitatea Alicante, inculpata B.C.L. fiind cea care a făcut aranjamentele necesare pentru ca aceasta să poată practica prostituția în clubul respectiv.

Martora a fost inițiată de inculpata B.C.L. atât cu privire la modalitate în care trebuia să acosteze clienții aflați în club pentru a întreține relații sexuale cu aceștia cât și cu privire la tarifele pe care trebuia să le perceapă în funcție de fiecare tip de raport sexual. Inculpata B.C.L. practica la rândul său prostituția în același club având și rolul de a supraveghea tinerele care se prostituau în folosul grupului infracțional, ținând practic evidența raporturilor sexuale întreținute de respectivele tinere și implicit a sumelor de bani obținute.

În cursul lunii septembrie 2004 inculpatul B.A. a plecat în România, astfel că inculpata B.C.L. a rămas să aibă grijă de tinerele care se prostituau în folosul membrilor grupului infracțional organizat.

În perioada în care martora A.T.D. se prostitua în clubul respectiv, aceasta a perceput în mod nemijlocit că erau și alte patru tinere care se prostituau în folosul grupului infracțional.

Martora obținea în medie câte 400 de euro pe noapte, bani care îi erau luați în fiecare dimineață de inculpata B.C.L. De asemenea, tot inculpata era cea care le conducea pe tinerele care se prostituau în club, la apartamentul închiriat în localitatea Alicante, unde erau cazate.

Ulterior, inculpata B.C.L. remitea toți banii ridicați de la tinerele respective către inculpatul B.A., fie în mod direct fie prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

Realizând că membrii grupării infracționale nu-i vor da nici un ban din cei pe care îi obținea din practicarea prostituției și că inculpatul nu-și va respecta sub nici o formă promisiunea de a-i achiziționa un apartament, martora A.T.D. s-a hotărât să plece de sub influența acestora.

Astfel, după aproximativ o lună și jumătate de la sosirea sa în Spania martora A.T.D. a reușit să fugă de sub influența membrilor grupului infracțional coordonat și condus de inculpatul B.A.

Potrivit aprecierilor martorei, aceasta a obținut din practicarea prostituției aproximativ 12.000 euro, bani care i-au fost luați integral de membrii grupului infracțional.

Printre tinerele exploatate de membrii grupului infracțional, organizat și condus de inculpatul B.A. se numără și martora B.T.

În cursul anului 2004 martora locuia în localitatea Râmnicu Sărat și avea o situație materială precară, având totodată și unele probleme familiale, motive pentru care dorea să plece în străinătate pentru a-și găsi un loc de muncă.

Despre aceste probleme și despre dorința sa de a-și găsi un loc de muncă în străinătate, martora i-a spus unei prietene N., rămasă neidentificată. Aceasta i-a comunicat martorei că avea „niște prieteni” în municipiul Galați, care o puteau ajuta să-și găsească un loc de muncă în străinătate.

Prin intermediul N. martora B.T. a ajuns să-i cunoască pe inculpații B.A. și B.C.L. Inculpata B.C.L. i-a spus martorei B.T. că are cunoștință despre existența unor locuri de muncă vacante în Spania și că putea să o ajute să se angajeze ca ospătar. Totodată inculpata i-a spus martorei că soțul său A. urma să se ocupe de obținerea cărții sale de identitate și a pașaportului, toate taxele urmând a fi plătite de acesta.

După aproximativ o săptămână, inculpații B.A. și B.C.L. au revenit în municipiul Râmnicu Sărat, însoțiți de un tânăr rămas neidentificat, ce conducea autoturismul în care se aflau aceștia.

Cei doi inculpați au însoțit-o pe martoră la serviciul specializat pentru eliberarea documentelor de identitate, unde acesta a depus cererea necesară eliberării cărții de identitate. Taxele necesare eliberării documentului de identitate au fost achitate de inculpatul B.A.

Întrucât nu era posibil ca pașaportul să-i fie eliberat martorei în absența cărții de identitate, inculpații au plecat din municipiul Râmnicu Sărat.

După aproximativ două săptămâni, timpul necesar emiterii cărții de identitate, inculpata B.C.L. a revenit în municipiul Râmnicu Sărat, însoțită de același tânăr rămas neidentificat, pe post de șofer.

Martora s-a deplasat împreună cu inculpata la Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Populației de unde cea dintâi și-a ridicat cartea de identitate. Ulterior, cele două s-au deplasat la Serviciul Pașapoarte, unde martora a depus documentele necesare eliberării pașaportului turistic, toate taxele necesare fiind achitate de inculpată.

După eliberarea pașaportului martorei B.T., inculpata B.C.L. s-a deplasat din nou în municipiul Râmnicu Sărat de unde a luat-o pe martoră, conducând-o în municipiul Galați, unde a cazat-o în apartamentul său. În acest imobil se afla și inculpatul B.A.

La câteva zile de la sosirea martorei în imobil, la locuința inculpatului B.A. s-a prezentat un făptuitor, rămas neidentificat, însoțit de o tânără. Martora B.T. a perceput în mod nemijlocit momentul în care făptuitorul neidentificat le-a spus inculpaților B.A. și B.C.L. că tânăra pe care o adusese era de vânzare contra sumei de 5.000 euro. Inculpații au acceptat oferta făptuitorului, motiv pentru care inculpatul B.A. i-a remis acestuia suma de 5.000 euro, iar ca urmare a acestui fapt tânăra respectivă a rămas în apartamentul proprietatea inculpaților din Galați. Tânăra vândută inculpatului a fost identificată în persoana numitei L.G.G., însă nu s-a reușit audierea acesteia în cursul urmăririi penale.

După câteva zile organele de poliție au efectuat verificări la imobilul susmenționat, ocazie cu care inculpata le-a făcut semn martorei și numitei L.G.G. să părăsească apartamentul pe geamul balconului.

Ulterior, martora și susnumita au fost conduse de inculpata B.C.L. la locuința mamei sale, inculpata L.A., cerându-i acesteia să le primească pe cele două pentru o perioadă de timp, respectiv până se finalizau verificările efectuate de organele de poliție. Inculpata L.A. le-a primit pe cele două tinere în locuința sa timp de câteva ore, iar din discuțiile purtate de cele două inculpate martora a înțeles că inculpata L.A. era la curent cu activitățile derulate de inculpații B.A. și B.C.L. Precizăm că, în acea perioadă, inculpata L.A. locuia în Galați.

După câteva ore inculpata B.C.L. s-a deplasat din nou la locuința inculpatei L.A., de unde le-a luat pe cele două tinere, transportându-le din nou la locuința sa din Galați.

Pe perioada în care a fost cazată în locuința inculpaților, martora B.T. a cunoscut-o și pe inculpata B.M., care îi vizita pe aceștia. Cu aceste ocazii inculpata B.M. le asigura atât pe martoră cât și pe cealaltă tânără „că sunt pe mâini bune” și că fiul său „va avea grijă să le facă rost de serviciu în Spania”.

Din discuțiile purtate de martora B.T. cu inculpații B.A. și B.C.L. a rezultat că aceasta le datora inculpaților suma de 1.500 euro, reprezentând cheltuielile făcute de aceștia pentru obținerea documentelor de identitate și prețul biletului de transport până în Spania.

După aproximativ o săptămână, martora a plecat în municipiul Râmnicu Sărat, stabilind cu inculpații să fie contactată cu ocazia plecării spre Spania.

La câteva zile martora a fost sunată de inculpatul B.A., care i-a spus că, în noaptea zilei respective, urmau să plece către Spania, cerându-i să-și facă bagajele. Inculpatul B.A. s-a deplasat în municipiul Râmnicu Sărat împreună cu inculpata B.C.L. și inculpatul D.N.D., de unde a luat-o și pe martora B.T., deplasându-se apoi toți patru la aeroportul Henry Coandă din București.

Inculpatul B.A. a cumpărat patru bilete pentru două curse aeriene diferite cu destinația Paris. Într-una din cursele aeriene s-a îmbarcat martora B.T. împreună cu inculpatul D.N.D. iar în cealaltă cursă s-au îmbarcat inculpații B.A. și B.C.L.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a I.G.P.F. rezultă că, la data de 14 august 2004, inculpații B.A. și B.C.L. au părăsit România și că, la aceeași dată, inculpatul D.N.D. a părăsit România, împreună cu martora B.T.

Inculpatul a procedat în acest mod pentru a înlătura orice bănuială că ar exista o legătură între el și inculpata B.C.L. pe de o parte și martora B.T. pe de altă parte și totodată pentru a avea control asupra martorei.

În Paris cei patru s-au reîntâlnit îmbarcându-se toți într-o cursă aeriană cu destinația Madrid. Din Madrid aceștia s-au deplasat cu un taxi până în localitatea Alicante, martora fiind cazată într-un apartament închiriat de membrii grupului infracțional, imobil ce se afla situat în zona plajei San Juan.

În acest imobil se mai aflau încă două tinere din care una era „prietena” inculpatului D.N.D.

Imediat după sosirea în apartament, inculpatul B.A. i-a cerut martorei să meargă să se pregătească, întrucât urmau să meargă să vorbească cu patronul restaurantului unde ar fi trebuit ca aceasta să lucreze. În timp ce se pregătea, martora a fost abordată de una dintre cele două tinere aflate în apartament, pe care a cunoscut-o doar sub numele de A. care i-a spus că „fusese proastă pentru că venise în Spania”, întrucât fusese indusă în eroare și că nu era vorba despre a lucra ca ospătar, urmând a fi obligată să se prostitueze. În cursul urmăririi penale a fost identificată tânăra pe care martora B.T. sub numele de A. în persoana martorei D.C.A.

Martora le-a comunicat inculpaților B.A. și B.C.L. că nu intenționa și nu dorea să se prostitueze, fapt care l-a enervat foarte tare pe inculpat, care a lovit-o cu bestialitate. Imediat inculpatul i-a cerut martorei B.T. să se îmbrace, după care a îmbarcat-o într-un taxi împreună cu cele două tinere ce se aflau în apartament și cu inculpata B.C.L., transportându-le în clubul L.S., situat în apropierea localității Alicante.

Inculpatul B.A. a prezentat-o pe martoră patronilor clubului, făcând aranjamentele necesare ca aceasta să poată începe practicarea prostituției în clubul susmenționat.

În paralel, inculpata B.C.L. i-a cerut martorei să îmbrace o ținută specifică clubului, situație în care aceasta din urmă a început să plângă și să o implore să nu o oblige să practice prostituția. Cu toate acestea inculpata nu s-a lăsat înduplecată cerându-i martorei B.T. să le perceapă clienților tarifele de 65 euro pentru o jumătate de oră de raporturi sexuale, 85 euro pentru trei sferturi de oră de raporturi sexuale și 125 euro pentru o oră de raporturi sexuale. Totodată inculpata i-a cerut martorei să sustragă sume de bani și carduri de la clienții cu care întreținea raporturile sexuale. Inculpata B.C.L. practica la rândul său prostituția în clubul L.S., având în același timp și rolul de a supraveghea celelalte tinere care erau exploatate de grupul infracțional din care făcea parte și de a strânge de la acestea sumele de bani obținute ca urmare a practicării prostituției.

Din sumele încasate de la fiecare client, patroana clubului oprea 24 euro, reprezentând asigurarea de către club a unui cearșaf curat, a unui prosop curat și a prezervativelor. Patroana acestui club ținea permanent legătura cu inculpata B.C.L., comunicându-i sumele obținute de tinerele exploatate de membrii grupului infracțional.

Martora practica prostituția în clubul L.S., în intervalul orar 18:00-07:00, având o singură zi liberă pe săptămână.

După aproximativ o lună de la sosirea martorei, în localitatea spaniolă Alicante și-a făcut apariția și inculpata B.M., care a adus cu sine din România o altă tânără, care ulterior a fost exploatată de membrii grupului infracțional. Din discuțiile purtate de inculpații B.A., B.C.L. și B.M., în prezența martorei B.T., aceasta din urmă a perceput faptul că inculpata B.M. avea un rol bine determinat în cadrul grupului infracțional, ocupându-se în special de racolarea tinerelor pe teritoriul României, pe care le caza în locuința sa până la plecarea acestora spre Spania.

Inculpata B.M. a locuit o perioadă în același imobil împreună cu martora B.T. și alte tinere care în acea perioadă erau exploatate de membrii grupului infracțional. În această perioadă inculpata B.M. colecta banii de la tinerele ce se prostituau, lovindu-le în repetate rânduri pe cele care nu obțineau sumele scontate. Inculpata le lovea pe tinere cu un furtun din cauciuc în care era introdus un lanț metalic.

După aproximativ două luni de la sosirea martorei în Spania, inculpata B.C.L. a dus în apartamentul din localitatea Alicante o altă tânără A. din municipiul Râmnicu Sărat, tânără ce fusese adusă din România de inculpatul S.M.D. Și această tânără a fost obligată să practice prostituția de membrii grupului infracțional. Întrucât tânăra identificată doar sub numele de A. nu obținea din practicarea prostituției sumele de bani pe care inculpatul B.A. le dorea, acesta a lovit-o în mod repetat, cerându-i în mod imperios să obțină sume cât mai mari din practicarea prostituției. Martora B.T. a perceput în mod nemijlocit momentul în care inculpatul B.A. a lovit-o pe tânăra respectivă cu capul de faianța toaletei până ce a spart una dintre plăci. Ulterior, inculpatul a îmbarcat-o pe această tânără într-un autocar trimițând-o în România.

De asemenea, martora B.T. a observat și faptul că inculpatul B.A. o lovea și pe o altă tânără ce era cazată în apartament și care era exploatată, fiind obligată să se prostitueze, pentru același motiv că nu ar fi obținut suficienți bani din activitatea de prostituție. Întrucât nu mai suporta „tratamentul” aplicat de inculpat tânăra a profitat de un moment prielnic și a reușit să fugă de sub influența membrilor grupului infracțional.

La un moment dat martora l-a auzit pe inculpatul B.A. când acesta se lamenta că nu reușea să ia legătura cu două tinere din România, care urmau să ajungă în Spania, trimițându-l pe inculpatul D.N.D., ce se afla în acel moment în Spania „să le caute și să i le aducă”.

Inculpatul D.N.D. a plecat imediat în România de unde în scurt timp a revenit însoțit de două tinere, martora B.T. înțelegând că acestea erau tinerele pe care inculpatul B.A. le căutase.

Încă de la sosirea în apartament inculpatul B.A. a început să o lovească cu bestialitate pe una dintre acele tinere, reproșând-i că fugise cu o sumă importantă de bani.

Martora B.T. a practicat prostituția în clubul L.S. aproximativ nouă luni, interval în care a obținut potrivit aprecierilor sale suma de 60.000 euro, bani care i-au fost luați integral de membrii grupului infracțional. Martora preda banii obținuți din practicarea prostituției fie inculpatei B.C.L. fie, în absența acesteia, inculpatului B.A.

În fiecare săptămână inculpata B.C.L. expedia către părinții martorei suma de 100 euro.

În cursul lunii martie 2005, dorind să scape de sub influența membrilor grupului infracțional, martorele B.T. și D.C.A. au formulat un denunț la autoritățile spaniole, în urma căruia toate tinerele ce se prostituau în clubul L.S. și inculpatul B.A. au fost reținuți.

Cu ocazia audierii sale de către autoritățile spaniole inculpatul B.A. a declarat în mod mincinos că tinerele respective ar fi practicat prostituția în folosul martorei B.T. Martora a fost reținută timp de trei zile după care a fost repatriată în România.

În timp ce se afla în localitatea Râmnicu Sărat martora B.T. a fost căutată de inculpatul B.A., care i-a reproșat că îl denunțase autorităților spaniole, acesta încercând chiar să o lovească pe martoră fără însă a reuși acest lucru. Martora s-a ascuns o perioadă, încercând să evite să se întâlnească cu inculpatul B.A., care o căuta pentru a se răzbuna.

Printre tinerele exploatate în Spania de membrii grupului infracțional, organizat și condus, astfel cum am prezentat mai sus de inculpatul B.A. se numără și martora S.T.

În primăvara anului 2004, datorită unor neînțelegeri, martora a părăsit locuința părinților săi. Prin intermediul unei cunoștințe comune, în cursul lunii noiembrie 2004, martora S.T. a ajuns să o cunoască pe inculpata B.M. Aflând despre necazurile martorei inculpata a considerat că aceasta era pretabilă a fi exploatată de grupul infracțional din care făcea parte.

Inculpata i-a spus martorei că va lua legătura cu fiul său A. pentru a o „ajuta”, explicându-i că urma să meargă în Spania, unde urma să practice prostituția, într-un club, sub protecția acestuia. Tot inculpata B.M. i-a spus martorei că din banii obținuți din practicarea prostituției inculpatul B.A. urma să-i achiziționeze o garsonieră pe numele ei în municipiul Galați.

Martora a acceptat propunerea inculpatei, situație în care aceasta din urmă, pentru a nu o „pierde” a cazat-o în imobilul său, situat în Galați.

După două-trei zile la locuința respectivă s-a prezentat inculpatul B.A., care i-a confirmat martorei susținerile inculpatei. Martora S.T. a rămas în continuare în locuința inculpatei B.M., iar după aproximativ o săptămână, inculpatul B.A. a condus-o la Serviciul Pașapoarte Galați, unde martora a făcut demersurile necesare obținerii pașaportului.

După obținerea documentului de călătorie inculpatul i-a explicat martorei că în Spania, urma să practice prostituția împreună cu alte tinere și că urma să fie condusă la Aeroportul Henry Coandă din București de un prieten de-al său. Inculpatul i-a comunicat martorei că el urma să plece înainte în Spania și că avea să o aștepte la sosire.

Martora S.T. a fost condusă la aeroport de un făptuitor neidentificat fiind îmbarcată într-o cursă aeriană cu destinația Madrid.

În capitala spaniolă martora a fost așteptată de inculpatul B.A., care a condus-o cu un taxi în localitatea Alicante, cazând-o într-un apartament în care se mai aflau încă trei tinere, respectiv D.C.A., B.I.S. și T., precum și inculpata B.C.L.

În aceeași zi inculpata B.C.L. a instruit-o pe martora S.T. cu privire la modul în care se practica prostituția în club și la tarifele ce trebuiau percepute. În cursul serii inculpata a condus-o pe martoră la clubul L.S. din localitatea Alicante, făcând toate demersurile pentru ca aceasta să se poată prostitua.

Martora a început să se prostitueze în clubul susmenționat, obținând în medie circa 125 euro pe noapte, bani pe care după finalizarea programului îi preda integral inculpatei B.C.L.

Pentru a o determina să le predea toți banii obținuți din practicarea prostituției inculpații B.A. și B.C.L. i-au promis martorei că din sumele obținute îi vor cumpăra un apartament și un autoturism.

Martora a practicat prostituția în clubul L.S. timp de aproximativ două luni, interval în care a obținut aproximativ 7.000 euro, bani care i-au fost luați integral de cei doi inculpați.

În cursul lunii februarie 2005 autoritățile spaniole au organizat o razie în clubul L.S., ocazie cu care martorele S.T. și D.C.A. precum și numita T. au fost reținute. Tânăra cunoscută de martoră sub numele de T. a fost identificată în urma cercetărilor ca fiind B.T., aceasta fiind audiată în calitate de martor în prezenta cauză.

Martora a relatat autorităților spaniole condițiile concrete și reale în care ajunsese să practice prostituția în Spania.

Ulterior, aceasta a fost reținută aproximativ o lună și jumătate într-un centru de triere spaniol după care a fost returnată în România în baza acordului de readmisie.

Pe perioada în care a locuit în Spania împreună cu inculpații B.A. și B.C.L. aceștia erau vizitați în mod constant de inculpata B.I.A. și de învinuitul S.M.D., însă nu a asistat la discuțiile purtate de aceștia.

În cursul urmăririi penale a fost identificată și audiată în calitate de martor numita R.I.V. pe care membrii grupului infracțional organizat au încercat să o racoleze pentru a o determina să practice prostituția în Spania.

În cursul anului 2000 martora R.I.V. a cunoscut-o pe numita C.L., fiica inculpatei B.C.L., cele două devenind prietene. În aceeași perioadă inculpata B.C.L. a divorțat de soțul său din acea perioadă, recăsătorindu-se cu inculpatul B.A., despre care martora cunoștea faptul că este fiul inculpatei B.M. Întrucât martora R.I.V. era prietenă cu numita C.L., a aflat de la aceasta din urmă că inculpata B.C.L. efectua des călătorii în Turcia, unde se prostitua. Prin intermediul martorei R.I.V., părinții acesteia au ajuns să o cunoască pe inculpata L.A. și pe soțul acesteia (părinții inculpatelor B.C.L. și B.I.A.), cu care în scurt timp au devenit prieteni. Pe acest fond inculpata L.A. și soțul său i-au cununat religios pe părinții martorei, situație în care relațiile dintre cele două familii s-au strâns și mai mult.

În cursul anului 2001 martora R.I.V. a aflat de la numita C.L. că inculpatul B.A. se ocupa cu racolarea unor tinere pe care apoi le transporta în Spania, unde acestea erau determinate să practice prostituția.

Tot în cursul aceluiași an, inculpații B.A. și B.C.L. au achiziționat în comun imobilul situat în Galați.

Începând din anul 2003, când martora R.I.V. avea vârsta de 15 ani, inculpații B.A., B.C.L., L.A. și B.I.A. i-au propus în mod repetat să meargă în Spania, unde urma să practice prostituția. Inculpații au asigurat-o că urmau să suporte integral cheltuielile pentru obținerea documentelor necesare și a călătoriei spre Spania, urmând ca după ce aceasta le restituia cheltuielile să împartă în mod egal profiturile obținute din practicarea prostituției. Pentru a o determina să accepte inculpații îi spuneau martorei că „doar așa se putea realiza și va avea un viitor fericit”.

Martora a refuzat propunerile inculpaților spunându-le că era minoră și că oricum nu dorea să practice prostituția. Date fiind relațiile de familie, după un timp inculpații nu au mai insistat cu aceste propuneri asupra martorei.

Întrucât apartamentul despre care am făcut vorbire mai sus, era în mare parte a timpului nelocuit, în cursul anului 2003, inculpații B.A. și L.A. i-au contactat pe părinții martorei R.I.V., solicitându-le acestora să-i permită martorei să locuiască în imobilul respectiv, cu scopul de a-i asigura paza și de a-l îngriji.

Date fiind relațiile existente între cele două familii martora R.I.V. început să locuiască în apartamentul inculpaților B.A. și B.L.C., împreună cu numita C.L. Ca atare, martora a ajuns să perceapă în mod nemijlocit fapte și împrejurări care s-au petrecut în imobilul susmenționat.

Astfel, în cursul anului 2004, inculpatul B.A. a cazat pentru o scurtă perioadă în imobilul susmenționat o tânără pe care i-a prezentat-o martorei sub numele de M. Martora R.I.V. a aflat ulterior de la numita C.L. că M. a fost trimisă de inculpatul B.A. în Spania, unde a practicat prostituția. În cursul urmăririi penale martora a recunoscut-o din fotografie pe tânăra cunoscută sub numele de M., aceasta fiind identificată în persoana numitei D.M.

Tot în cursul anului 2004 inculpatul B.A. a cazat-o în imobilul din Galați, pe numita A.C. Inculpatul B.A. a rugat-o pe coinculpata L.A. să facă demersuri pe lângă martorii R.M. și R.P. să o „primească fictiv în spațiu” pe numita A.C., formalitate ce era necesară la Serviciul Public Comunitar de Evidență a Populației, în vederea eliberării cărții de identitate a acesteia. După eliberarea cărții de identitate, inculpatul B.A. a făcut demersurile necesare, suportând toate cheltuielile pentru obținerea pașaportului susnumitei. Ulterior, inculpatul B.A. a transportat-o pe aceasta în Spania, unde a fost determinată să practice prostituția sub supravegherea inculpatei B.C.L.

În cursul aceluiași an inculpatul B.A. a cazat în imobilul susmenționat alte două tinere, pe care i le-a prezentat martorei sub numele de M. și T. În cursul urmăririi penale martora R.I.V. a recunoscut-o din fotografie pe T., aceasta fiind identificată în persoana numitei B.T.

Pe parcursul perioadei în care a locuit în apartamentul proprietatea inculpaților, martora R.I.V. a constatat că inculpatul colabora în activitățile de racolare și transport a victimelor cu inculpatul D.N.D. Inculpatul a fost surprins de soția sa întreținând raporturi sexuale cu numita M., fapt pentru care aceasta din urmă a fost lovită. Ca urmare a loviturilor aplicate M. a fugit din imobilul în care era cazată.

Martora B.T. a fost expediată de inculpatul B.A. în Spania, fiind primită de inculpata B.C.L., care a exploatat-o prin însușirea cvasitotalității sumelor de bani obținute de aceasta în urma practicării prostituției.

Tot în cursul anului 2004 inculpatul B.A. a cazat în apartament două tinere, identificate în persoana numitelor L.L.G. și R.M.P. Acestora le-a fost asigurat transportul de către inculpat în Spania, unde au fost primite de inculpata B.C.L., fiind determinate să practice prostituția „la club” în folosul membrilor grupului infracțional.

Martora R.I.V. a mai indicat-o și pe martora D.C.L., care a fost cazată de inculpat în imobilul din Galați, până la plecarea acesteia spre Spania, aspect confirmat și de cea din urmă martoră pe parcursul declarației date în faza de urmărire penală.

Pe parcursul declarației sale martora R.I.V. le-a mai indicat și pe numitele P.M., B.I.S. și M.C., despre care a relatat pe larg modul în care au fost cazate și „expediate” spre Spania de inculpatul B.A., în scopul exploatării acestora în folosul exclusiv al grupului infracțional.

Din discuțiile purtate între inculpații B.C.L., B.A. și numita C.L., martora R.I.V. a înțeles că tinerele trimise în Spania erau determinate să se prostitueze în cluburile L.S. și M. din apropierea localității Alicante.

De asemenea martora a aflat în același mod că, în Spania, inculpata B.C.L. colecta banii obținuți de tinerele exploatate pe care fie îi remitea inculpatului B.A. fie îi trimitea în România prin intermediul serviciilor de transfer monetar, ori prin intermediul unor prieteni ai inculpatului.

Martora R.I.V. a observat că inculpatul B.A. primea din Spania, de la inculpata B.C.L., diferite pachete în care se aflau obiecte de îmbrăcăminte și parfumuri „de firmă”, aparatură electronică și bijuterii din aur.

În această perioadă martora R.I.V. a remarcat faptul că inculpații B.A., B.C.L., B.M., B.I. și L.A. acționau în mod concertat în scopul racolării de tinere pe care apoi le cazau și transportau în Spania, unde acestea erau determinate în diferite moduri (amenințare, înșelăciune, exercitarea de violențe, șantaj, etc.) să practice prostituția, membrii grupului infracțional însușindu-și cvasitotalitatea veniturilor obținute de acestea. De asemenea martora a remarcat că în cadrul grupării fiecare membru avea roluri și atribuții bine determinate în vederea realizării scopului infracțional.

Declarația martorei R.I.V. este confirmată și de declarația martorului R.M., tatăl acesteia, care pe parcursul audierii a relevat faptul că avea cunoștință că începând încă din anul 2000 inculpații B.C.L. și B.A. și-au câștigat existența de pe urma exploatării unor tinere prin însușirea tuturor sumelor obținute de acestea prin practicarea prostituției. Începând din aceeași perioadă inculpata L.A., mama inculpatei B.C.L. și respectiv soacra inculpatului B.A. a început să caute tinere care doreau să câștige sume de bani în străinătate.

Martorul a confirmat faptul că încă din anul 2002 martora R.I.V. a locuința inculpaților B.C.L. și B.A., împreună cu numita C.L.

De asemenea, martorul a precizat că în cursul anului 2004, la insistențele inculpatei L.A., a acceptat „să o primească în spațiu” pe numita A.C., cu scopul ca acesteia să-i poată fi eliberată cartea de identitate. Despre această tânără martorul a aflat ulterior că a fost transportată de inculpați în Spania, unde s-a prostituat în folosul membrilor grupului infracțional.

Martorul a mai arătat că și inculpata B.I.A. acționa în cadrul aceluiași grup, preocupându-se de racolarea, cazarea și transportul unor tinere în Spania, unde acestea erau determinate să practice prostituția.

Atât martora R.I.V. cât și martorul R.M. au relevat că inculpații B.M., B.A., B.C.L. și B.I.A. nu au avut niciodată o ocupație stabilă, deținând însă sume mari de bani, imobile, autoturisme și bijuterii pe care le-au procurat din sumele obținute de tinerele ce practicau prostituția în folosul acestora.

După arestarea preventivă a inculpaților B.M., B.A., B.I.A. și L.A., la data de 18 septembrie 2008, inculpata L.A. a exercitat presiuni, prin intermediul soțului său L.G., asupra martorilor R.M., R.I.V. și R.P., solicitându-le acestora să-și „retragă” declarațiile care o incriminau.

Astfel, la data de 16 octombrie 2008, numitul L.G. s-a deplasat la locuința celor trei martori solicitându-le pe un ton imperativ să-și retracteze mărturiile date anterior în cauză. Totodată acesta le-a spus celor trei martori că dacă nu-și vor retracta mărturiile prietenii inculpaților „îi vor termina”, precizându-le că „oricum inculpații vor fi eliberați pe cauțiune” și că „vor veni peste ei să se răzbune”.

Una din primele tinere identificate în cauză, din rândul celor care au fost traficate de membrii grupului infracțional este D.C., din mun. Râmnicu Sărat, jud. Buzău, care a participat la procesul penal în calitate de martoră.

Audiată în cauză, martora a arătat că, la începutul anului 2005, la scurt timp după revelion, a fost abordată de o cunoștință (vecină) din Râmnicu Sărat, pe nume R.A., care, cunoscând situația materială precară în care se afla i-a propus să meargă în Spania pentru a lucra “ca damă de consumație”.

Martora a fost de acord astfel că cele două s-au deplasat în municipiul G. la domiciliul unei anumite C. Imediat după sosirea celor două, C. a chemat-o pe inculpata B.M., care a venit să le vadă.

Inculpata B.M. le-a spus celor două că fiul său, pe nume A., le poate ajuta să ajungă în Spania unde să lucreze ca “dame de consumație” la un club.

Tot inculpatelor le-a mai spus că, cheltuielile de transport până în Spania precum și celelalte cheltuieli ocazionate de deplasare, vor fi suportate de inculpatul B.A. urmând ca ele să restituie banii după ce ajung în țara respectivă.

Întrucât cele două tinere au fost de acord cu propunerea făcută, inculpata le-a condus la domiciliul său, unde au fost cazate în perioada ce a urmat.

După circa două – trei zile, numita R.A. a fost luată din locuința inculpatei B.M. de către inculpata B.I.A., pentru a fi dusă în Spania.

Cât o privește pe victima D.C., aceasta a rămas cazată la domiciliul inculpatei B.M., până ce a fost căutată de organele de poliție ce fuseseră sesizate de către prietenul victimei din Râmnicu Sărat.

Inculpata a pretins față de lucrătorii de poliție că nu o cunoaște pe victimă, deși o ascunsese în dormitorul apartamentului, iar după plecarea lucrătorilor de poliție, inculpata a chemat-o pe fiica sa, învinuita B.E., care a cazat-o pentru câteva ore pe victimă în apartamentul situat într-un bloc din apropiere.

În continuare inculpata B.M., care ținuse permanent legătura cu inculpatul B.A. ce se afla în Spania, i-a comunicat victimei că va fi trimisă în Spania la inculpate, cu autocarul.

Victima a fost preluată de mai mulți amici ai inculpatului și transportată cu un autoturism până în orașul Adjud, județul Vrancea, unde a fost îmbarcată într-un autocar cu destinația Spania.

D.C. a părăsit România în data de 21 ianuarie 2005 prin P.T.F. Borș, fiind așteptată la destinație, în Spania, de către inculpatul B.A., care a condus-o și cazat-o într-un apartament din orașul Alicante, unde se aflau inculpata B.C.L., soția inculpatului și o altă victimă a traficului de persoane, martora D.C.A.

Inculpații au lăsat-o pe victimă să se odihnească câteva ore, după care i-au comunicat că urmează să o conducă într-un club din localitate unde trebuie să abordeze clienții localului, să-i determine să facă consumație dar și să întrețină raporturi sexuale cu aceștia la un tarif de 65 de euro pentru 30 de minute. Victima a refuzat categoric să se prostitueze însă cei doi inculpați au constrâns-o, amenințând-o cu bătaia și spunând că pentru transportul ei până în Spania le datorează suma de 2000 euro pe care trebuie să le-o achite.

Victima a fost astfel obligată să se prostitueze în perioada ce a urmat, în clubul L.S., împreună cu martora D.C.A. și cu inculpata B.C.L., fiind transportate în fiecare zi la club de către inculpat cu taxiul.

În același timp, în club mai erau și alte cinci tinere: R.A., T. (identificată în persoana martorei S.T.), S. din Galați, D. din Râmnicu Sărat, identificată în persoana martorei B.T. și o altă tânără, care se prostituau în folosul inculpatului, fiind însă cazate de acesta într-un alt apartament închiriat în oraș.

Atât victima D.C. cât și celelalte tinere susmenționate întrețineau actele sexuale cu clienții spanioli pe care îi racolau în club, în niște încăperi specializate situate la parterul clădirii clubului. Tariful pentru acestea era plătit direct la casieria clubului, de unde fiecare tânără ridica dimineața sumele de bani câștigate peste noapte. Aceste sume de bani le erau luate imediat, în totalitate, de către B.C.L., care le preda inculpatului B.A. cum ajungea împreună cu tinerele la apartamentul unde locuiau cu toții.

Totodată, fiecare tânără era obligată să își țină personal evidența cu sumele încasate zilnic. De asemenea, dacă vreuna din tinere nu câștiga suficienți bani într-o noapte, era pedepsită cu bătaia de către inculpatul B.A. și de inculpata B.C.L., victima asistând personal la agresarea martorei S.T. și a numitei S. de către inculpat.

Victima s-a prostituat în folosul inculpaților, în modul arătat mai sus, timp de aproximativ două săptămâni, perioadă în care a câștigat doar 500 de euro, sumă însușită în totalitate de către inculpați.

Fiind nemulțumită de câștigurile insuficiente realizate de victimă, la sfârșitul acestei perioade inculpata B.C.L. i-a reproșat victimei că „nu se străduiește destul” și a încercat să o lovească cu piciorul, nimerind din greșeală un scaun din încăpere.

Ca atare, inculpata a trebuit să se deplaseze la un spital pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale. Inculpatul a rămas în apartament cu tinerele traficate, dându-le fiecăreia câte o palmă, iar pe victima D.C. a început să o lovească cu pumnii și cu picioarele, rupându-i câțiva dinți.

După ce inculpatul a plecat și el la spital, victima a profitat de lipsa acestuia și a fugit din apartament, sesizând poliția spaniolă despre cele întâmplate.

După circa două luni, cu ajutorul autorităților spaniole, martora D.C. s-a reîntors în România, rupând orice legătură cu membrii grupării infracționale.

La data de 15 august 2007, martora D.C. a pus la dispoziția organelor de anchetă o fotografie în care este înfățișată alături de inculpatul B.A.

În aproximativ același interval de timp cu martora A.B.G. inculpatul B.A. a exploatat-o și pe martora audiată sub identitatea protejată de P.M.

În cursul anului 2006, în timp ce se afla pe raza municipiului Galați, inculpatul B.A. a cunoscut-o întâmplător pe martora P.M., care era minoră. Conform metodei sale de racolare, inculpatul a pretins imediat că s-a îndrăgostit de aceasta, cerându-i să se reîntâlnească ulterior.

Pe parcursul întâlnirilor care au urmat, inculpatul a pretins în fața martorei că nu este căsătorit, că nu are o relație stabilă și că avea intenții serioase în ceea ce o privea pe martoră dorind „să-și facă un viitor împreună”.

Având în vedere susținerile inculpatului, martora a început să aibă încredere în acesta, mărturisindu-i că avea o stare materială precară și o situație familială deosebită.

În aceste circumstanțe, inculpatul a realizat că victima era pretabilă exploatării prin practicarea prostituției, motiv pentru care i-a propus acesteia în mod direct să meargă în Spania unde urma să practice prostituția „la club” sub protecția acestuia. Totodată inculpatul a continuat să susțină că avea intenții dintre cele mai serioase în ceea ce o privea pe martoră și că toți banii obținuți din practicarea prostituției urmau a fi folosiți în interesul comun.

Având în vedere faptul că avea o stare materială precară și o situație familială dificilă cât și susținerile inculpatului, martora a acceptat să meargă în Spania.

Precizăm că toate aceste manevre descrise mai sus au fost efectuate de inculpat asupra martorei înainte ca aceasta să devină majoră.

După ce victima a devenit majoră inculpatul s-a ocupat de obținerea pașaportului acesteia, iar pe la mijlocul anului 2008 a expediat-o spre Spania cu o cursă aeriană, martora fiind însoțită de o altă tânără.

Martora P.M. a fost cazată într-un apartament închiriat de inculpat în localitatea Alicante, după care a fost transportată la clubul L.S. din aceeași localitate, unde i s-a explicat că trebuia să racoleze clienți cu care să întrețină raporturi sexuale contra unui tarif de 65 euro/jumătate de raporturi sexuale și 130 euro/o oră de raporturi sexuale. Din aceste tarife martora primea 42 euro/jumătate de oră de raporturi sexuale și 84 euro/o oră de raporturi sexuale, restul revenind patronilor clubului.

Martora P.M. a început să practice prostituția în club, obținând aproximativ 400 euro pe noapte, martora remițându-i periodic toți banii obținuți inculpatului B.A., fie în mod direct, fie prin intermediul serviciilor de transfer monetar. În situațiile în care îi remitea inculpatului sumele de bani prin intermediul serviciilor de transfer monetar, acesta îi indica persoana din România, care avea calitatea de destinatar al acestor sume.

Inculpatul o contacta periodic pe martoră susținând că era îndrăgostit de aceasta și că avea intenții dintre cele mai serioase pentru a o determina să-i dea toți banii obținuți din practicarea prostituției. De asemenea pentru a avea control asupra martorei, inculpatul îi cerea să-i dea mesaje tip SMS când sosea în club, când ieșea din club cât și cu privire la sumele de bani obținute din practicarea prostituției.

Martora s-a prostituat în cluburile din Spania timp de aproximativ doi ani, interval în care a obținut peste 220.000 euro, bani pe care i-a remis integral inculpatului B.A.

În toamna anului 2008 martora P.M. a revenit în România, urmând ca, în jurul datei de 21 septembrie 2008, să plece din nou în Spania pentru a continua să practice prostituția.

Întrucât la data de 18 septembrie 2008 au fost efectuate mai multe percheziții, ocazii cu care au fost identificați și reținuți inculpații din prezenta cauză, a fost întreruptă activitatea infracțională desfășurată de inculpat în raport de martora P.M.

O altă tânără exploatată de membrii grupării infracționale este A.B.G., care a consimțit să participe în procesul penal în calitate de martor.

În cursul lunii aprilie 2006 aceasta se afla împreună cu o prietenă, O.M., în restaurantul V. din municipiul Galați. La un moment dat, de masa acestora s-a apropiat inculpatul B.A., care le-a cerut acestora permisiunea să ia loc. Inculpatul s-a împrietenit cu cele două tinere, aceștia întâlnindu-se ulterior de mai multe ori. Practic inculpatul le-a introdus pe cele două tinere în anturajul său de prieteni.

Conform metodei sale de racolare, în scurt timp, inculpatul B.A. a început să pretindă că este îndrăgostit de martora A.B.G.

După aproximativ o lună inculpatul i-a cerut martorei, cât și prietenei acesteia O.M., să meargă împreună în Spania, unde cele două trebuiau să practice prostituția, într-un club din localitatea Alicante. Inculpatul pretindea că toți banii obținuți vor fi folosiți în interesul comun și, mai mult, că în același scop urmau a fi folosiți și banii obținuți de alte tinere care se prostituau în folosul său.

Având în vedere susținerile inculpatului B.A., care pretindea că este îndrăgostit de martoră și că vor avea „împreună o viață fericită”, cât și faptul că în acea perioadă avea o situație materială precară, martora a acceptat propunerea acestuia de a pleca în Spania, unde urma să practice prostituția.

Inculpatul a fost cel care s-a preocupat, în mod activ, de obținerea pașapoartelor martorei și ale numitei O.M., iar la scurt timp de la obținerea documentelor de călătorie le-a transportat în municipiul București, unde le-a îmbarcat într-o cursă aeriană cu destinația Valencia – Spania.

În prealabil inculpatul B.A. le-a asigurat pe cele două tinere că, în Spania, urmau să fie așteptate de G., identificată în cursul urmăririi penale ca fiind petenta P.S.G.

Despre aceasta inculpatul i-a spus martorei că este o „fraieră” care se prostitua în folosul său, susținând în continuare că este atașat emoțional de martoră.

La sosirea în Spania, martora A.B.G. și numita O.M. au fost așteptate de petenta P.S.G., care venise însoțită de o altă tânără care s-a prezentat sub numele de A.

Petenta le-a condus pe cele două tinere în localitatea Alicante, la un apartament, unde le-a cazat, după care le-a spus că în ziua următoare trebuiau să meargă în clubul L.S. din localitatea susmenționată, unde trebuiau să practice prostituția. În același apartament se mai aflau și alte tinere pe care martora le-a revăzut ulterior în club, în timp ce se prostituau.

În seara următoare petenta le-a condus pe martora A.B.G. și numita O.M. în clubul L.S., unde le-a prezentat patronilor spanioli P. și B., petenta făcând toate aranjamentele necesare ca cele două tinere să poată practica prostituția în clubul respectiv. În prealabil învinuita P.S.G. le-a dat celor două tinere „haine de scenă”, respectiv ținute vestimentare provocatoare, pe care acestea trebuiau să le îmbrace în club.

Tarifele practicate în clubul L.S. erau de 65 euro/jumătate de oră de raporturi sexuale și respectiv 130 euro/o oră de raporturi sexuale. Din aceste tarife, martora și numita O.M., primeau 42 euro și respectiv 90 euro, diferența revenind patronilor clubului.

Martora A.B.G. a început să practice prostituția în clubul L.S., ocazie cu care a perceput în mod nemijlocit faptul că și alte tinere se prostituau în folosul inculpatului B.A., tinere pe care martora le-a cunoscut sub numele de G., A. și D. Astfel cum deja am arătat, în cursul urmăririi penale martora A.B.G. a indicat-o pe G. ca fiind petenta P.S.G.

Inculpatul B.A. o contacta telefonic periodic pe martora A.B.G., susținând în continuare că este îndrăgostit de aceasta și cerându-i să nu cheltuiască banii obținuți din practicarea prostituției și să-i trimită în România pentru a fi investiți „în interesul comun”.

Periodic, una dintre tinerele care erau cazate împreună cu martora, era desemnată de inculpatul B.A. să strângă de la celelalte tinere banii obținuți din practicarea prostituției și să-i expedieze în România prin serviciile de transfer monetar, tot inculpatul indicându-i acesteia persoana ce urma să fie destinatarul sumelor respective.

După aproximativ o lună, realizând că este exploatată de inculpat, numita O.M. a plecat din imobilul în care era cazată împreună cu martora A.B.G. După un alt interval de timp, din imobil au plecat și tinerele pe care martora le cunoștea sub numele de A. și D., astfel că martora A.B.G. a rămas să practice prostituția, în continuare doar împreună cu petenta P.S.G. Martora era convinsă că inculpatul B.A. era îndrăgostit de ea și că la revenirea în România, urmau să se căsătorească și să cheltuiască împreună, în interesul comun, banii obținuți din practicarea prostituției. Martora s-a prostituat încă trei luni în clubul L.S. din localitatea Alicante, toți banii fiind remiși inculpatului B.A. prin intermediul serviciilor de transfer monetar.

La un moment dat, martora a revenit în România, fiind așteptată de inculpatul B.A., care a cazat-o, pentru o perioadă de timp, în imobilul proprietatea sa situat în Galați. Inculpatul a continuat să pretindă că este îndrăgostit de martora A.B.G. și că intenționa să se căsătorească cu aceasta, efectuând chiar o vizită la locuința părinților martorei, din comuna Drăgănești, județul Galați, ocazie cu care a fost prezentat și s-a recomandat la rândul său sub numele de A. Martora l-a prezentat pe inculpat sub acest nume, la cererea acestuia din urmă.

Inculpatul B.A. i-a cerut acest lucru, întrucât era posibil ca părinții martorei să realizeze cine era în realitate, situație în care i-ar fi interzis acesteia să mai aibă relații personale cu el.

Martora a rămas să locuiască o perioadă împreună cu părinții săi, iar inculpatul a revenit în municipiul Galați.

În acest timp a revenit în România și petenta P.S.G., care a fost cazată de inculpatul B.A. în imobilul despre care am făcut vorbire mai sus.

După un timp, martora A.B.G. a fost adusă de inculpat în același imobil, ocazie cu care a remarcat prezența petentei, inculpatul continuând să susțină că de fapt aceasta din urmă era o „fraieră” care se prostitua în folosul său și că toți banii obținuți urmau a fi investiți în folosul său și al martorei.

Pe perioada cât au locuit împreună în apartamentul susmenționat inculpatul a susținut în prezența martorei și a petentei că mai avea două tinere pe care trebuia să le trimită în Spania (S. și L.), pentru a se prostitua în folosul său și că intenționa să plece în această țară pentru a le supraveghea îndeaproape.

Ulterior, martora A.B.G. a fost trimisă de inculpat din nou în Spania, împreună cu o altă tânără pe nume S., cele două cazându-se în apartamentul din localitatea Alicante. Ulterior, în Spania au ajuns învinuita P.S.G., cealaltă tânără cunoscută sub numele de L. și, în final, inculpatul B.A. Inculpatul B.A. și L. s-au cazat într-un alt imobil, inculpatul temându-se că ar fi fost depistat în compania tinerelor care se prostituau în condițiile în care autoritățile ar fi efectuat o razie. După scurt timp, tânăra cunoscută sub numele de L. a fost transferată de inculpat în același imobil în care era cazată martora împreună cu învinuita P.S.G. și tânăra cunoscută sub numele de S.

Toate cele patru tinere au practicat prostituția în clubul L.S. din localitatea Alicante, remițându-i periodic inculpatului B.A. toate sumele de bani obținute din această activitate.

Temându-se ca tinerele pe care le exploata să nu fugă de sub influența sa și astfel să-și piardă surse importante de venit, inculpatul le cerea permanent acestora să nu aibă relații apropiate cu clienții. Martora A.B.G. a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpatul a bătut-o cu bestialitate pe învinuita P.S.G., întrucât aceasta ar fi avut o relație mai apropiată cu un client al clubului în care aceasta se prostitua.

După un timp inculpatul B.A. și-a mutat parțial aria de activitate, transferându-le pe petenta P.S.G. și tânăra cu numele de S. în orașul Marbela, unde acestea se prostituau în clubul M.L.

Martora a continuat să practice prostituția în clubul L.S. din localitatea Alicante, obținând în medie câte 350 de euro pe noapte, bani care îi erau luați integral de inculpatul B.A.

Astfel, martora A.B.G. a practicat prostituția „la club” în Spania, în intervalul aprilie 2006 – august 2008, toate sumele de bani obținute în această perioadă fiind remise inculpatului B.A.

În cursul lunii iulie 2008, în timp ce practica prostituția în clubul L.S., martora a cunoscut un cetățean englez, care s-a îndrăgostit de ea, acesta cerându-i să se mute împreună în insula Guernesy, situată în Canalul Mânecii, aspecte pe care martora i le-a povestit inculpatului.

Realizând că ar fi putut obține, prin intermediul martorei A.B.G., mari sume de bani de la cetățeanul englez, inculpatul i-a cerut martorei să-l însoțească pe acesta în insula Guernesy.

Martora l-a însoțit pe cetățeanul englez la locuința acestuia din insula susmenționată, locuind o perioadă împreună cu acesta.

La scurt timp inculpatul, care ținea telefonic legătura cu martora, i-a solicitat acesteia să-i ceară cetățeanului englez suma de 80.000 euro, sub pretextul că intenționa să-și cumpere o casă în România, sumă pe care urma să i-o remită.

Fiind convinsă în continuare de faptul că inculpatul o iubea și că avea intenții serioase în ceea ce o privea, martora i-a cerut cetățeanului englez împreună cu care locuia să-i dea suma de 80.000 euro.

Pentru a-l convinge pe cetățeanul englez că martora avea „intenții serioase” în ceea ce privește achiziționarea imobilului, inculpatul a falsificat un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil din care rezulta că martora achiziționase un imobil pe raza municipiului Galați și că ar fi avut o datorie către o unitate bancară în valoare de 60.000 euro Acest contract fals trebuia prezentat cetățeanului englez pentru a-l determina să-i remită suma de bani.

Realizând în cele din urmă că inculpatul nu urmărea decât să obțină banii „produși” de ea și fiindu-i „milă” de cetățeanul englez, martora A.B.G. s-a răzgândit și nu i-a mai cerut banii acestuia, afirmând în fața inculpatului că acesta s-ar fi răzgândit.

În acest sens relevantă este convorbirea purtată la data de 03 septembrie 2008, ora 21:09:19, între martora A.B.G. și inculpatul B.A., comunicație interceptată în baza autorizației, emisă de Tribunalul Galați,

La data de 03 septembrie 2008, martora a revenit în România, fiind așteptată la aeroport de inculpatul B.A. și de petenta P.S.G., care au transportat-o spre municipiul Galați cu autoturismul, ce aparține inculpatului.

În acest sens relevanță prezintă pentru cauză convorbirea telefonică purtată la data de 03 septembrie 2008, ora 13:54:18, între inculpatul B.A. și martora A.B.G.

Urmărind identificarea victimelor traficului de ființe umane și exploatând datele din interceptările convorbirilor telefonice din care rezulta că în autoturismul susmenționat se aflau astfel de victime, la data de 04 septembrie 2008, organele de anchetă au procedat la oprirea în trafic a autovehiculului. Cu această ocazie au fost identificați inculpatul B.A., petenta P.S.G. și martora A.B.G.

În acest sens relevant este fragmentul din convorbirea telefonică purtată la data de 04 septembrie 2009, orele 22:04:06, între inculpatul B.A. cu o persoană de sex femeiesc (Spania):

Martora a fost cazată pentru o perioadă în locuința inculpatului din Galați, după care a fost condusă de inculpat la locuința părinților acesteia din comuna Drăgănești, județul Galați. Cu această ocazie, martora l-a prezentat din nou pe inculpat ca fiind viitorul său soț.

Cu toate că martora A.B.G. îl anunțase pe inculpat că cetățeanul englez se răzgândise în ceea ce privește suma de bani pe care ar fi trebuit să i-o dea acesteia pentru așa zisa achiziționare a unui apartament, inculpatul insista ca martora să-i ceară acestuia banii, iar pentru a-l convinge pe acesta inculpatul B.A. a întocmit în fals un „contract de ipotecă”, ce poartă pe rubrica „notar public” și pe fiecare pagină o ștampilă a unei societăți comerciale rotită în momentul aplicării. De asemenea se observă cu ușurință că semnătura de la rubrica „notar public” și de pe fiecare pagină a contractului prezintă elemente de asemănare cu semnătura inculpatului B.A.

La data de 18 septembrie 2008 a fost efectuată o percheziție la locuința fără forme legale a inculpatului B.A. ocazie cu care a fost identificat și ridicat contractul falsificat despre care am făcut vorbire mai sus.

În acest sens relevanță prezintă un fragment din convorbirea purtată la data de 10 septembrie 2008, ora 21:38:30, între martora A.B.G. și inculpatul B.A., comunicație interceptată în baza autorizației, emisă de Tribunalul Galați.

Inculpatul, petenta P.S.G. și martora stabiliseră să plece din nou în Spania, în jurul datei de 21 septembrie 2008, unde aceasta din urmă trebuia să înceapă din nou să se prostitueze.

Legătura dintre inculpatul B.A. și martora A.B.G. rezultă și din conținutul a două mesaje tip SMS din data de 07 septembrie 2008, după cum urmează:

- comunicația telefonică efectuată între B.A. care trimite un mesaj în ziua de 07 septembrie 2008, la ora 19:45:15 cu următorul conținut: „Ce nume de familie are b”.

- comunicația telefonică efectuată între postul telefonic utilizat de B.A., care primește un mesaj în ziua de 07 septembrie 2008, la ora 19:46:24 cu următorul conținut: „A.B.G.. pup pt. tine”.

Aceste comunicații au confirmat susținerile martorilor că inculpatul folosea un limbaj codat pentru a îngreuna identificarea tinerelor care se prostituau în folosul său.

La data de 18 septembrie 2008 au fost efectuate mai multe percheziții, ocazii cu care au fost identificați și reținuți inculpații din prezenta cauză, astfel că a fost întreruptă activitatea infracțională desfășurată de inculpat în raport de martora A.B.G.

Cu ocazia percheziției efectuate la locuința inculpatului B.A. a fost găsit și ridicat „contractul de ipotecă” întocmit în fals de inculpat în vederea inducerii și menținerii în eroare a cetățeanului englez.

Potrivit aprecierilor martorei, aceasta a obținut din practicarea prostituției peste 220.000 euro, bani care i-au fost luați integral de acesta.

Printre tinerele minore care au fost recrutate în vederea practicării prostituției în străinătate se numără și victima B.A.D. , activitatea infracțională a inculpatei B.M. în raport de această victimă rămânând în faza tentativei.

Începând cu luna august 2007 victima s-a aflat într-o stare conflictuală cu părinții săi, stare ce s-a agravat treptat, motiv pentru care, la data de 01 octombrie 2007, victima a fugit de acasă, luând cu ea un bagaj sumar, precum și actele sale de identitate, certificatul de naștere și buletinul.

Victima avea intenția de a se caza la o colegă de școală, dar întrucât aceasta nu era acasă, victima s-a oprit într-o scară de bloc, din zona amplasată în spatele Spitalului Județean Galați. Prin zonă a trecut în mod întâmplător și inculpata B.M. care, bănuind situația în care se află victima, s-a hotărât să încerce să o racoleze.

Astfel, inculpata s-a întors după câteva minute în locul unde stătea victima B.A.D. și a abordat-o, recomandându-se sub numele de M. și întrebând-o ce face unde se duce cu bagajul. Aflând despre intențiile acesteia, inculpata i-a propus să o găzduiască la locuința sa, din altruism, întrucât „îi place să ajute”.

Neavând vreo opțiune mai bună, victima a acceptat propunerea inculpatei, urmând-o la cererea acesteia la parterul blocului. Inculpata a deschis uscătorul blocului, în care amenajase o cameră de locuit. Inculpata i-a spus martorei B.A.D. că urma să o cazeze în acea cameră, cerându-i să fie discretă și să nu dea de bănuit vecinilor că locuia în acel loc. Inculpata i-a spus martorei că putea intra în apartamentul său situat în imediata apropiere a uscătorului pentru a mânca și a se spăla.

Martora a rămas în încăperea pusă la dispoziție de inculpată. În cursul zilei următoare, acționând conform metodei sale de racolare, inculpata B.M. i-a făcut cunoștință martorei cu doi tineri, pe care i-a prezentat sub numele de D. și C., despre care i-a spus că „sunt copii ei”, întrebând-o totodată dacă nu dorea „să-și facă viitorul” cu unul dintre aceștia.

Inculpata i-a spus martorei că cei doi tineri aveau o situație materială bună sugerându-i martorei că puteau fi o „partidă” bună.

Ulterior, inculpata B.M. a întrebat-o pe martoră, dacă împlinise vârsta de 18 ani, dacă mai călătorise în străinătate și ce țări ar dori să viziteze. Cu acest prilej, inculpata a aflat că martora urma să devină majoră în cursul lunii noiembrie a aceluiași an. Totodată inculpata a întrebat-o pe martora B.A.D. dacă are documente de identitate asupra sa, aflând cu acest prilej că aceasta avea asupra sa doar certificatul de naștere și cartea de identitate, documente care erau insuficiente pentru ca martora minoră să poată părăsi România.

Întrucât părinții i-au trimis martorei mai multe mesaje, în data de 03 octombrie 2007, aceasta s-a hotărât să revină la locuința acestora, fapt pe care i l-a comunicat și inculpatei. Inculpata a fost nemulțumită de hotărârea luată de martoră, însă nedorind să fie depistată de autorități, a fost nevoită să accepte decizia acesteia. Inculpata i-a permis martorei B.A.D. să meargă să-și rezolve problemele cu părinții, însă i-a cerut ca ulterior să o viziteze „pentru a mai vorbi”.

Ulterior, martora a aflat că persoana care o găzduise era cunoscută ca fiind B.M. despre care auzise „că are fete care practică prostituția”.

Susținerile martorei B.A.D. au fost confirmate și de declarația martorei B.L.M. Astfel, audiată fiind în cauză, martora B.L.M. a precizat că fiica sa a plecat de la domiciliu fiind întâlnită de inculpata B.M. care s-a oferit să o cazeze. După ce fiica sa a revenit la domiciliu, martora B.L.M. s-a deplasat împreună cu aceasta și organele de poliție la locuința inculpatei, reproșându-i că, deși cunoștea că martora B.A.D. era minoră, a găzduit-o.

Toate aceste aspecte au confirmat faptul că inculpata B.M., acționând în cadrul grupării infracționale, se ocupa de racolarea și cazarea tinerelor, care apoi erau transportate în Spania, unde acestea erau exploatate.

Inculpata a urmărit realizarea aceluiași scop și în cazul martorei B.A.D., însă întrucât aceasta era minoră nu a putut proceda le „expedierea” acesteia spre Spania, în lipsa pașaportului ori a unei procuri.

În cursul cercetărilor a fost identificată și audiată martora cu identitatea protejată de G.A., care a relevat atât aspecte legate de activitatea de trafic de persoane realizată de inculpata B.C.L. cât și aspecte legate de modul în care circulau sumele de bani obținute de la tinerele ce se prostituau între membrii grupului infracțional.

Pe parcursul audierii martora a arătat că, în cursul anului 2002, se afla într-un club din apropierea localității spaniole Alicante, unde lucra ca „damă de companie”. Cu acest prilej a cunoscut-o pe inculpata B.C.L., care se prostitua în acel club. În același club se afla și numita C.D. (originară din Republica Moldova), care practica la rândul său prostituția. Numita C.D. i-a povestit martorei G.A. că, în fiecare dimineață, îi dădea jumătate din banii obținuți din practicarea prostituției inculpatei B.C.L.

Tot de la susnumita martora a aflat că fusese „ajutată” să ajungă în Spania de inculpata B.C.L., înțelegerea fiind ca în schimbul acestui ajutor să-i dea jumătate din banii obținuți din practicarea prostituției.

Martora a remarcat că, în fiecare zi de luni, inculpata B.C.L. și numita C.D. depuneau sume de bani la serviciile monetare, pentru ca acestea să fie expediate spre România.

Într-una din zile inculpata B.C.L. a rugat-o pe martoră să expedieze, pe numele său, o sumă de bani în România pentru inculpatul B.A. Inculpata i-a adresat această rugăminte martorei întrucât nu dorea să depășească „baremul” sumelor de bani expediate.

Acest din urmă aspect relevă modul în care acționau membrii grupului infracțional care au încercat să ascundă proveniența unor sume de bani, prin disimularea expeditorului ori a destinatarului real. De altfel, declarația martorei G.A. se coroborează, în ceea ce privește aceste aspecte, cu declarațiile altor martori audiați în cauză, după cum vom face vorbire pe parcursul prezentului rechizitoriu.

În cauză a fost identificat și audiat în calitate de martor numitul P.C. Aceasta a precizat că, prin intermediul tatălui său vitreg M.V., a ajuns să îl cunoască pe inculpatul B.A. cu care a devenit prieten.

În perioada 2007-2008 inculpatul B.A. l-a rugat în mod repetat să accepte să fie destinatarul unor sume de bani trimise de mai multe tinere din Spania, promițându-i că, în schimbul acestui serviciu, urma să primească „o prăjitură”.

Martorul a acceptat solicitarea inculpatului, motiv pentru care în intervalul 2007-2008 a primit din Spania pe numele său, de la mai multe tinere pe care nu le cunoștea, diferite sume de bani. Anterior primirii sumelor de bani martorul se întâlnea cu inculpatul care îi comunica MTCN - ul transferului și numele persoanei care expedia sumele de bani pe numele său.

Cunoscând aceste date, martorul ridica de la terminalele serviciilor de transfer monetar sumele de bani trimise în România pe numele său, de diferite tinere din Spania, după care se întâlnea cu inculpatul B.A., căruia îi preda integral aceste sume. Inculpatul îi dădea martorului o mică sumă de bani, reprezentând „prăjitura promisă”, astfel cum am menționat mai sus.

Din declarația martorului a rezultat că, în intervalul 2007 – 2008, a primit pe numele său sume de bani trimise de numitele P.S.I., P.S.G. și A.B.G., din Spania. Totodată, martorul a precizat că sumele primite variau, ajungând până la 3.000 euro.

Cu toate diligențele efectuate, s-a reușit identificarea doar a două transferuri monetare efectuate în datele de 01 februarie 2008 și, respectiv, 17 octombrie 2007.

Relevant pentru cauză a fost transferul monetar din data de 17 octombrie 2007, când martorul P.C. a primit din Spania, localitatea Marbella, suma de 3.000 euro de la martora A.B.G.

De altfel, acest aspect a fost confirmat și de declarația martorei A.B.G. care a precizat pe parcursul audierii sale că inculpatul B.A. îi indica, în mod consecvent, numele unei persoane din România ce urma să figureze ca destinatar al sumelor de bani expediate de ea.

Pe parcursul declarației martorul P.C. a relevat faptul că i-a făcut cunoștință inculpatului B.A. cu vărul său, M.E.C., și că, la rândul său, și acest martor a fost folosit ca destinatar al unor sume de bani expediate de diferite tinere din Spania.

Martorul P.C. a mai precizat că sumele de bani expediate pe numele martorului M.E.C. erau preluate de el de la acest martor, după care i le remitea inculpatului B.A.

În cursul urmăririi penale a fost identificat și audiat martorul M.E.C., care a confirmat faptul că martorul P.C. i-a făcut cunoștință cu inculpatul B.A., care i-a rugat să ridice sume de bani expediate pe numele lor de diferite tinere din Spania.

În prezența sa, martorul P.C. a primit de la inculpatul B.A. un mesaj tip SMS din care rezulta că trebuia să primească o sumă de bani de la numita P.S.G.

Martorul M.E.C. a ridicat suma de bani de la serviciul de transfer monetar, pe care i-a remis-o martorului P.C. care, la rândul său, a remis-o inculpatului B.A.

De asemenea, martorul a mai precizat că la sfârșitul anului 2007 a mai efectuat în același mod trei retrageri de numerar de la terminalele serviciilor de transfer monetar, banii fiind expediați de diferite tinere din Spania.

În cauză a fost audiat și martorul M.V., care a precizat că, în perioada 2006-2008, a fost prieten cu inculpatul B.A. Acesta l-a rugat, în mod repetat să primească pe numele său diferite sume de bani expediate de diferite tinere din Spania. Ca și în cazul precedenților martori, martorul M.V. ridica sumele de bani de la terminalele serviciilor de transfer monetar, pe care îi preda fie inculpatului B.A. fie unei alte persoane indicate de acesta. Martorul a precizat că a primit diferite sume de bani de la numitele A.B.G., P.S.G., P.S.I., precum și de la alte tinere ale căror nume ni și le amintește.

De asemenea, martorul a precizat că ulterior le-a cunoscut pe numitele A.B.G., P.S.G. și P.S.I. pe care le-a văzut în compania inculpatului B.A.

Un alt martor audiat în cauză, respectiv I.B.C., a relevat că a fost rugat în două rânduri de inculpatul B.A. să ridice de la terminalele serviciilor de transfer monetar sume de bani expediate de petenta P.S.G. Martorul a precizat că a ridicat sumele de 1.800 euro și, respectiv, 2.800 euro care fuseseră expediate din Spania de petentă pe numele său, bani pe care i-a predat integral inculpatului B.A. În cursul anului 2006 martorul a mai efectuat și alte retrageri similare ale unor sume de bani expediate din Spania de o tânără necunoscută pe numele său, bani pe care i-a predat integral inculpatului B.A.

În urma verificărilor efectuate au fost identificate un număr de două transferuri monetare în valoare totală de 3.070 euro realizate de învinuita P.S.G. pentru martorul I.B.C.

În cursul urmăririi penale, cu ocazia percheziției efectuate la locuința inculpatului B.A., a fost identificat și ridicat un înscris olograf executat cu pix de culoare neagră pe foaie de caiet tip matematică, în care au fost evidențiate diferite transferuri monetare, sumele transferate, destinatarii și codurile transferurilor monetare.

Înscrisul a fost supus unei expertize tehnico-științifice grafoscopice, stabilindu-se că scrisul a fost executat de petenta P.S.G.

În urma coroborării datelor conținute în înscrisul susmenționat cu datele comunicate de unitățile ce deservesc terminalele serviciilor de transfer monetar s-au stabilit următoarele:

Din răspunsul înaintat de B.T. cu numărul din 08 octombrie 2008 a rezultat că, la data de 13 octombrie 2007, martorul M.V. a primit suma de 2.000 euro de la martora A.B.G., aspect ce corespunde cu următoarea porțiune din înscrisul executat de petenta P.S.G.

Din răspunsul înaintat de P.R. cu numărul din 15 octombrie 2008 a rezultat că, la data de 17 octombrie 2007, martorul P.C. a primit suma de 3.000 euro de la martora A.B.G., aspect ce corespunde cu următoarea porțiune din înscrisul executat de petenta P.S.G.

De altfel, declarațiile martorilor M.E.C., P.C., M.V. și I.B.C. s-au coroborat cu mențiunile făcute de învinuită în înscrisul olograf identificat și ridicat cu ocazia percheziției efectuate la locuința inculpatului B.A.

Toate aceste aspecte au condus la concluzia că inculpatul, acționând în acest mod, urmărea să îngreuneze o eventuală anchetă, încercând să disimuleze legăturile existente între el și tinerele exploatate în folosul grupului infracțional pe care îl conducea.

De altfel, din conținutul înscrisului olograf susmenționat, cât și din comunicațiile telefonice ale inculpatului interceptate și înregistrate în mod legal în cauză a rezultat că acesta folosea litere sau grupuri de litere pentru a denumi tinerele care se prostituau în folosul grupului infracțional, în scopul împiedicării identificării acestora. Acest gen de comunicare a fost impus și tinerelor ce erau exploatate, fapt ce a rezultat și din declarațiile martorilor audiați în cauză care au relevat că inculpatul folosea „un limbaj codificat”.

Acest limbaj codat a fost relevat și de două comunicații tip SMS în data de 07 septembrie 2008, după cum urmează:

- comunicația telefonică efectuată între postul telefonic utilizat de B.A. care trimite un mesaj în ziua de 07 septembrie 2008, la ora 19:45:15 cu următorul conținut: „Ce nume de familie are b”.

- comunicația telefonică efectuată între postul telefonic utilizat de B.A., care primește un mesaj în ziua de 07 septembrie 2008, la ora 19:46:24 cu următorul conținut: „A.B.G.. pup pt. tine”.

În urma cercetărilor efectuate au fost identificate un număr de 431 de tranzacții reprezentând transferuri monetare efectuate. Aceste tranzacții au fost identificate ca fiind efectuate fie de către o parte a tinerelor ce erau exploatate de membrii grupului infracțional, fie având ca destinatari membrii grupului infracțional.

S-a precizat că, nu au fost identificate toate tranzacțiile efectuate întrucât, astfel cum deja am arătat inculpatul, B.A. a manifestat o grijă permanentă pentru disimularea legăturilor existente între membrii grupului infracțional pe de o parte și tinerele exploatate pe de altă parte.

În urma efectuării analizei transferurilor monetare s-a stabilit că au fost transferate prin serviciile specializate următoarele sume, pe de o parte între tinerele exploatate ori membri ai grupului infracțional (expeditori), iar pe de lată parte între membri ai grupului infracțional ori persoane interpuse (destinatari): 335.496 euro, 87.144 dolari S.U.A., 1.600 mărci germane și 194 dolari canadieni.

Tot ca urmare a analizei efectuate au rezultat următoarele:

Inculpatul B.A. a primit și expediat diverse sume de bani, pe numele acestuia existând un număr de 113 transferuri de bani ca destinatar însumând 114.755 dolari S.U.A., 3.454 euro, 1.600 mărci germane și 4 transferuri ca expeditor însumând 4.550 euro astfel:

- un număr de 62 transferuri de la inculpata B.C.L. din Spania, primind în total suma de 81.496 dolari S.U.A. și 2.000 euro;

- un număr de 8 transferuri de la C.D. din Spania, localitățile Placensia și Zafra, primind în total 13.732 dolari S.U.A.;

- un număr de 8 transferuri de la I.N. din Spania, primind în total 7.152 dolari S.U.A.;

- un număr de 8 transferuri de la M.D. din Spania, primind în total 12.268 dolari S.U.A.;

- un număr de 3 transferuri de la T.M. din Spania, primind în total 2.200 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la C.M. din Spania, primind în total suma de 4.500 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la M.E.M. din Spania, primind în total suma de 2.195 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la M.M. din Spania, primind în total suma de 1.000 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la O.I. din Spania, primind în total suma de 5.800 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la C.F. din Spania, primind în total suma de 4.000 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la M.I. din Spania, primind în total suma de 3.000 dolari S.U.A.;

- un transfer de la B.E. din Spania, primind suma de 1.500 dolari S.U.A.;

- un transfer de la B.L.V. din Spania, primind suma de 631 dolari S.U.A.;

- un transfer de la H.I. din Spania, primind suma de 1.633 dolari S.U.A.;

- un transfer de la L.Z. din Spania, primind suma de 2.400 dolari S.U.A.;

- un transfer de la T.C.M. din Spania, primind suma de 1.200 dolari S.U.A.;

- un transfer de la T.T. din Spania, primind suma de 1.200 dolari S.U.A.;

- un transfer de la T.G. din Spania, primind suma de 2.000 dolari S.U.A.;

- un transfer de la A.V. din Spania, primind suma de 1.600 mărci germane;

- un transfer de la I.D.C. din Italia, primind suma de 1.100 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri efectuate de aceasta din Spania către B.M., trimițându-i în total suma de 900 euro;

- un număr de 2 transferuri efectuate de aceasta din Spania către L.A., trimițându-i în total suma de 3.650 euro.

Inculpata B.C.L. a primit și expediat diverse sume de bani, pe numele acesteia existând un număr de 21 transferuri de bani ca destinatar, însumând 28.734 euro, și 80 transferuri de bani ca expeditor, însumând 81.496 dolari S.U.A. și 39.589 euro, astfel:

- un număr de 11 transferuri de la D.C.A. din Spania, primind în total suma de 11.936 euro;

- un număr de 10 transferuri de la M.E.M. din Spania, primind în total suma de 16.798 euro;

- un număr de 62 transferuri efectuate de aceasta din Spania, către B.A., trimițându-i în total suma de 81.496 dolari S.U.A. și 2.000 euro;

- un număr de 16 transferuri efectuate de aceasta din Spania, loc. Alicante către L.A., trimițându-i în total suma de 34.100 euro;

- un număr de 2 transferuri efectuate de aceasta din Spania, către B.I.A. , trimițându-i în total suma de 3.589 euro.

Inculpata B.M. a primit și expediat diverse sume de bani, pe numele acesteia existând un număr de 8 transferuri de bani ca destinatar, însumând 850 euro și 304 dolari S.U.A. și un transfer de bani ca expeditor în valoare de 100 dolari S.U.A., astfel:

- un număr de 2 transferuri de la B.A. din Spania, primind în total suma de 900 euro;

- un transfer de la B.I.A. din Spania, primind suma de 100 euro;

- un transfer de la B.S. primind suma de 212 dolari S.U.A.;

- un transfer de la G.N. din Italia, primind suma de 100 dolari S.U.A.;

- un transfer de la H.I.P. din Italia, primind suma de 800 euro;

- un transfer de la I.M.V. din Spania, primind suma de 104 dolari S.U.A.;

- un transfer de la M.A. din Italia, primind suma de 100 dolari S.U.A.;

- un transfer de la O.I. din Spania, primind suma de 50 euro.

Inculpata B.I.A. a primit și expediat diverse sume de bani, pe numele acesteia existând un număr de 17 transferuri de bani ca destinatar, însumând 5.000 dolari S.U.A. și 6.189 euro, și 43 transferuri de bani ca expeditor, însumând 23.663 dolari S.U.A. și 30.704 euro, astfel:

- un număr de 6 transferuri de la P.D. din Suedia, primind în total suma de 4.500 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la B.C.L. din Spania localitatea Alicante, primind în total suma de 3.589 euro;

- un număr de 2 transferuri de la I.V. primind în total suma de 1.000 euro;

- un număr de 2 transferuri de la N.G., primind în total suma de 500 euro;

- un număr de 2 transferuri de la O.I. din Spania, primind în total suma de 550 euro și 500 dolari S.U.A.;

- un transfer de la O.C. din Spania, primind suma de 550 euro;

- un număr de 40 transferuri efectuate de aceasta din Spania, către L.A., trimițându-i în total suma de 23.663 dolari S.U.A. și 30.004 euro;

- un număr de 2 transferuri efectuate de aceasta din România, către D.F., trimițându-i în total suma de 600 euro;

- un transfer efectuat de aceasta din Spania, către B.M., trimițându-i suma de 100 euro.

Inculpata L.A. a primit diverse sume de bani, pe numele acesteia existând un număr de 74 transferuri de bani ca destinatar, însumând 84.604 euro și 24.757 dolari S.U.A., astfel:

- un număr de 40 transferuri de la B.I.A. din Spania, primind în total suma de 23.663 dolari S.U.A. și 30.004 euro;

- un număr de 16 transferuri de la B.C.L. din Spania localitatea Alicante, primind în total suma de 34.100 euro;

- un număr de 7 transferuri de la S.M.D. din Spania, primind în total suma de 10.900 euro;

- un număr de 4 transferuri de la O.I. din Spania, primind în total suma de 1.250 euro și 600 dolari S.U.A.;

- un număr de 2 transferuri de la B.A. din Spania, primind în total suma de 3.650 euro;

- un număr de 2 transferuri de la D.C.A., primind în total suma de 4.700 euro;

- un număr de 2 transferuri de la I.V. din Spania, primind în total suma de 2.000 euro;

- un transfer de la M.I. din Spania, primind suma de 494 dolari S.U.A.

Inculpatul S.M.D. a primit și expediat diverse sume de bani, pe numele acestuia existând un număr de 2 transferuri de bani ca destinatar însumând 925 euro și 14 transferuri ca expeditor însumând 16.600 euro astfel (anexa 8):

- un transfer de la B.M.S. din Spania localitatea Alicante, primind suma de 275 euro;

- un transfer de la I.V., primind suma de 650 euro;

- un număr de 7 transferuri efectuate de acesta din Spania, către L.A., trimițându-i în total suma de 10.900 euro;

- un număr de 2 transferuri efectuate de acesta din Elveția localitatea Zurich, către B.I.A., trimițându-i în total suma de 4.000 euro;

- un număr de 2 transferuri efectuate de acesta din Romania, localitatea Brad, către C.V.V., trimițându-i în total suma de 100 euro;

- un număr de 2 transferuri efectuate de acesta din Romania, localitatea Deva, către M.F.M., trimițându-i în total suma de 600 euro;

- un transfer efectuat de acesta din Elveția localitatea Zurich, către S.E.N., trimițându-i suma de 1.000 euro.

În cauză au fost interceptate, în mod legal, comunicațiile telefonice ale inculpatului B.A. în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Galați.

Din conținutul acestor comunicații a rezultat modul în care acționa inculpatul pentru a le induce și menține în eroare pe tinerele care se prostituau în folosul grupului infracțional, acesta manifestând în permanență grija de a le asigura pe acestea că este îndrăgostit de ele, discutând separat cu fiecare și asigurându-le cu ocazia acestor convorbiri că „doar tu contezi pentru mine”.

De asemenea, inculpatul pe parcursul comunicațiilor, își asigura interlocutoarele că celelalte tinere care practicau prostituția sunt „doar niște fraiere”, de care urmau să se folosească pentru a obține sume cât mai mari de bani, ce ar fi urmat să fie cheltuite în interesul comun.

Mai mult, din conținutul acestor comunicații a rezultat și grija inculpatului de a-i parveni cvasitotalitatea sumelor de bani obținute de tinere, acesta dându-le indicații precise cu privire la destinatarii sumelor. Inculpatul dorea să aibă un control permanent asupra tinerelor exploatate, să cunoască exact numărul „urcărilor” precum și al sumelor de bani obținute de fiecare tânără în parte.

De altfel, așa cum s-a mai arătat, inculpatul folosea un limbaj codat, urmărind pe de o parte să disimuleze legătura sa cu tinerele ce se prostituau, iar pe de altă parte să facă imposibilă identificarea acestora, sens în care pentru a le denumi pe tinere utiliza doar litere, grupuri de litere ori porecle.

În acest sens relevantă a fost convorbirea din data de 17 septembrie 2008, ora 14:16:41 între inculpatul B.A. și o persoană de sex femeiesc (identificată doar sub numele de I.).

O altă convorbire relevantă în raport de modul în care inculpatul controla programul tinerelor ce se prostituau a fost cea din data de 07 septembrie 2008, ora 09:20:21 între inculpatul B.A. și o persoană de sex femeiesc (identificată doar sub numele de I.).

Întrucât una dintre tinere, denumită în convorbirea anterioară de inculpat sub apelativul de „jegoasa”, nu i-a răspuns la apelurile sale telefonice și nici nu i-a dat „raportul” cu privire la cele întâmplate în noaptea precedentă, la aceeași dată, orele 09:33:40, inculpatul B.A. a purtat o convorbire telefonică cu o persoană de sex femeiesc (identificată doar sub numele de I.).

În ceea ce privește indicațiile date de inculpat cu privire la modul în care trebuiau expediate în țară sumele de bani rezultate de la tinerele ce se prostituau, precum și la modul în care acesta denumea tinerele cu grupuri de litere, pentru a împiedica identificarea acestora, relevanță a avut convorbirea telefonică din data de 11 septembrie 2008, ora 16:13:45, purtată de inculpatul B.A., cu o persoană de sex femeiesc.

La scurt timp de la convorbirea susmenționată (aproximativ 12 minute) de la același post telefonic, inculpatul a transmis un mesaj tip SMS, cu următorul conținut: „P.S.I.”.

La aceeași dată, respectiv 11 septembrie 2008, între posturile telefonice susmenționate a avut loc un schimb de masaje tip SMS.

Relevanță în cauză, cu privire la modul în care inculpatul le menținea în eroare pe tinerele racolate, au prezentat trei mesaje tip SMS din data de 4 septembrie 2008 în care acesta o convinge pe interlocutoarea sa că „doar ea prezintă importanță pentru el” și că celelalte tinere sunt în fapt „niște fraiere”.

După depistarea și reținerea sa inculpatul a reușit să introducă, în mod ilicit, la locul de deținere din arestul I.P.J. Galați telefonul mobil, de pe care a purtat mai multe comunicații telefonice luând legătura cu diferite persoane, între care se numără învinuita P.S.G. și martora A.B.G., cărora le-a transmis indicații despre modul în care urmau să procedeze și cu privire la recuperarea unor sume de bani. De asemenea prin intermediul martorului L.D. inculpatul a încercat să ia legătura cu numitele P.S.G., B.E. și cu inculpata B.M.

S-a menționat faptul că inculpatul i-a cerut martorului L.D. să nu-i pronunțe numele, acesta din urmă adresându-i-se inculpatului cu apelativul C. Acest din urmă aspect este confirmat de martorul L.D., care pe parcursul audierii a confirmat faptul că a fost contactat de inculpatul B.A., și că acestuia i s-a adresat cu apelativele de C.

De asemenea, inculpatul a contactat-o și pe utilizatoarea postului telefonic cu numărul … căreia, la data de 18 septembrie 2008, ora 19:51:42 i-a transmis un mesaj tip SMS cu următorul conținut: „Mai luat gabori mau bagat pe arst nu mai sunati nu raspundezi sa loati legatura cu dragos sau raadu aluna atat”.

O altă convorbire ce a prezentat relevanță asupra modului insidios în care inculpatul B.A. se purta cu tinerele exploatate, determinându-le să creadă că doar cea căreia i se adresa „prezintă importanță” și că avea intenția de „a-și face viitorul împreună” cu aceasta, este cea din data de 17 septembrie 2008, ora 20:02:03, când inculpatul a luat legătura cu utilizatoarea postului telefonic cu numărul ….. purtând un dialog.

În data de 18 septembrie 2008 au fost efectuate percheziții la domiciliile și locuințele fără forme legale ale membrilor grupului infracțional, ocazie cu care au fost identificate și ridicate următoarele bunuri:

De la locuința inculpatului B.A. au fost ridicate un număr de 166 fotografii reprezentând diferite tinere în diferite ipostaze, fapt ce demonstrează legăturile existente între aceste tinere și inculpat. Un număr de 13 fotografii au fost atașate la dosarul cauzei într-o planșă fotografică, din acestea rezultând legăturile existente între inculpatul B.A., inculpatul S.M.D., învinuiții P.S.G. și D.N.D. și numitele G.A.I. și G.I.

De la aceeași locuință au fost ridicate mai multe medii de stocare a datelor informatice printre care: un card de memorie de culoare neagră de capacitate 2 Gb, un card de memorie de culoare albastră de capacitate 1 Gb, un card de memorie de capacitate 1 Gb și un card de memorie SD HC, de capacitate 4 Gb.

În baza autorizației de percheziție din data de 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 111/121/2009 s-a procedat la percheziționarea mediilor de stocare ocazie cu care au fost stabilite următoarele:

Pe cardul de memorie de capacitate 2 Gb au fost identificate un număr de 120 fișiere de tip imagine cu extensia „.jpg” în care sunt reprezentate diferite persoane de sex femeiesc în diferite ipostaze sexuale explicite.

Pe cardul de memorie de capacitate 1 Gb au fost identificate un număr de 9 fișiere de tip imagine cu extensia „.jpg” în care sunt reprezentate diferite persoane de sex femeiesc precum și inculpatul B.A.

Pe cardul de memorie SD HC, de capacitate 4 Gb au fost identificate un număr de 35 fișiere de tip imagine cu extensia „.jpg” în care sunt reprezentate diferite persoane de sex femeiesc în diferite ipostaze sexuale explicite precum și un număr de 7 fișiere video, având extensia „.avi” ce reprezintă filme în care sunt prezentate persoane întreținând raporturi sexuale.

În urma comparării imaginilor stocate pe mediile de stocare susmenționate ce au fost ridicate de la locuința inculpatului cu fotografiile persoanelor ce au legătură cu cauza au fost identificate un număr de trei persoane ce apar în fotografii și în filme după cum urmează: martora A.B.G., petenta P.S.G. și numita P.S.I.

De la locuința aceluiași inculpat au fost ridicate un număr de 57 de înscrisuri și documente bancare ce au fost atașate la dosarul cauzei. Din aceste 55 de documente un număr de 2 foi reprezintă evidența sumelor de bani ridicate de la serviciile de transfer monetar și destinația acestora.

Conținutul acestor înscrisuri și relevanța acestora pentru cauză au fost descrise pe larg într-un proces verbal atașat la dosarul cauzei.

Cu aceeași ocazie au fost ridicate un număr de două înscrisuri. Un înscris olograf, executat cu pix de culoare neagră pe o filă dintr-un caiet tip matematică, conținând însemnări legate de circuitul unor sume de bani, circuit care a fost analizat detaliat pe parcursul prezentului rechizitoriu. S-a stabilit că acest înscris a fost executat de petenta P.S.G.

Celălalt înscris olograf, executat cu pix de culoare albastră pe un număr de patru file de agendă cu liniatură tip dictando, reprezintă jurnalul petentei P.S.G. Din conținutul acestui jurnal a rezultat modul în care aceasta era tratată de inculpat, faptul că practica prostituția în folosul acestuia cât și faptul că în folosul inculpatului se mai prostituau și alte tinere în Spania.

De la locuința inculpatei B.C.L. au fost ridicate un număr de 24 fotografii reprezentând diferite tinere în diferite ipostaze și locații, în special „cluburi” din Spania fapt ce demonstrează legăturile existente între aceste tinere și inculpată. Între aceste fotografii a fost identificată o fotografie reprezentând-o pe inculpata B.C.L. alături de alte două tinere într-un „club” pe fundal fiind vizibilă inscripția L.S.

Toate cele 24 de fotografii au fost atașate la dosarul cauzei într-o planșă fotografică, din acestea rezultând legăturile existente între inculpatul B.A. și B.C.L. pe de o parte și inculpatul D.N.D. De asemenea aceste fotografii indică legăturile existente între cei doi inculpați și numitele L.Z. și P.L.D.

Cu ocazia percheziției efectuate la locuința inculpatei B.M. au fost identificate și ridicate un număr de trei fotografii după cum urmează: una în care este reprezentat inculpatul B.A. alături de o tânără identificată în persoana numitei P.V.D., precum și alte două fotografii în care susnumita este reprezentată în ținută sumară.

Cu aceeași ocazie au fost ridicate și trei formulare de transfer monetar.

În locuința inculpatei L.A. a fost identificată și ridicată copia certificatului de naștere al martorei D.C.A.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatei B.A. care, începând cu anul 2003, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu coinculpații B.M., L.A., B.I.A. și B.C.L., în scopul obținerii de importante beneficii materiale prin traficul de ființe umane în vederea exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului B.A. care, în perioada 2002 - septembrie 2008, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 12 (douăsprezece) tinere majore, victimele D.C., D.C.A., B.T., N.M., L.M.D., B.S., P.L.D., S.T., A.G.D. și A.B.G., precum și cele audiate sub identitățile protejate de P.A. și T.E., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângere fizică sau morală a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului B.A. care, în perioada 2002-2006, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, singur sau împreună cu alte persoane, a racolat ori a încercat să racoleze un număr de 4 tinere minore, victima R.I.V., precum și cele audiate sub identitățile protejate de G.M., A.T.D. și P.M., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracțiunile au fost comise în concurs real, inculpatului fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că fapta inculpatei B.M. care, începând cu anul 2003, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu coinculpații B.A., L.A., B.I.A. și B.C.L. în scopul obținerii de importante beneficii materiale prin traficul de ființe umane în vederea exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatei B.M. care, în perioada 2002-2005, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat ori a ajutat la racolare, a cazat în România și/sau ajutat la transportul în Spania a unui număr de 6 (șase) tinere majore, victimele D.C., D.C.A., L.M.D., P.L.D., S.T. și A.G.D., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei B.M. care, în cursul lunii octombrie 2007, a încercat să racoleze o tânără minoră, victima B.A.D., în vederea exploatării sexuale a acesteia prin practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Infracțiunile au fost comise în concurs real, inculpatei fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că fapta inculpatei L.A. care, începând cu anul 2003, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu coinculpații B.A., B.M., B.I.A. și B.C.L. în scopul obținerii de importante beneficii materiale prin traficul de ființe umane în vederea exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatei L.A. care, în perioada 2002-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat și/sau cazat în România un număr de 5 (cinci) tinere majore, victimele N.M., A.G.D., L.M.D., B.T. și P.L.D., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei L.A. care, în cursul anului 2003, a încercat să racoleze o tânără minoră, victima R.I.V., în vederea exploatării sexuale a acesteia prin practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (Legea nr. 678/2001, respectiv forma acesteia dinaintea modificării aduse prin O.U.G. nr. 79/2005 este legea penală mai favorabilă inculpatei L.A. ca și limitele pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1)).

Infracțiunile au fost comise de inculpata L.A. în concurs real, astfel încât se vor aplica dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că fapta inculpatei B.I.A. care, începând cu anul 2003, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu coinculpații B.A., B.M., L.A. și B.C.L. în scopul obținerii de importante beneficii materiale prin traficul de ființe umane în vederea exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatei B.I.A. care, în perioada 2002-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat în România și/sau transportat, primit ori cazat în Spania un număr de 5 (cinci) tinere majore, victimele N.M., A.G.D., L.M.D. și P.L.D., precum și cea audiată sub identitatea protejată de T.E., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei B.I.A. care, în cursul anului 2003, a încercat să racoleze o tânără minoră, victima R.I.V., în vederea exploatării sexuale a acesteia prin practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 13 C. pen. (Legea nr. 678/2001,respectiv forma acesteia dinaintea modificării aduse prin O.U.G. nr. 79/2005 este legea penală mai favorabilă inculpatei B.I.A. ca și limitele pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1)).

Infracțiunile au fost comise de inculpata B.I.A. în concurs real, astfel încât se vor aplica dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că fapta inculpatei B.C.L. care, începând cu anul 2003, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu coinculpații B.A., B.M., L.A. și B.I.A., în scopul obținerii de importante beneficii materiale prin traficul de ființe umane în vederea exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatei B.C.L. care, în perioada 2002-2005, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat și/sau transportat în România, transportat, primit și/sau cazat în Spania un număr de 13 (treisprezece) tinere majore, victimele D.C., D.C.A., B.T., N.M., L.M.D., B.S., P.L.D., S.T. și A.G.D., precum și cele audiate sub identitățile protejate de P.A., A.T.D., G.M. și T.E., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare ori prin constrângere fizică sau morală a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei B.C.L. care, în cursul anului 2003, a încercat să racoleze o tânără minoră, victima R.I.V., în vederea exploatării sexuale a acesteia prin practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (Legea nr. 678/2001, respectiv forma acesteia dinaintea modificării aduse prin O.U.G. nr. 79/2005 este legea penală mai favorabilă inculpatei B.C.L. ca și limitele pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1)).

Infracțiunile au fost comise de inculpata B.C.L. în concurs real, astfel încât se vor aplica dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că fapta inculpatului S.M.D. care, în cursul anului 2002, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a primit în România, precum și transportat și cazat în Spania un număr de 4 (patru) tinere majore, victimele N.M., A.G.D., L.M.D. și P.L.D., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că fapta inculpatului D.N.D. care, în perioada 2002-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, singur sau împreună cu alte persoane, a racolat în România și/sau transportat în Spania un număr de 3 (trei) tinere, respectiv martorele audiate sub identitățile protejate de Ș.E., P.A. și G.M. în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, acționându-se prin inducerea în eroare a victimelor sau constrângere fizică și verbală (în cazul martorei P.A.) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel inculpații B.A., B.M., L.A., B.I.A., B.C.L., S.M.D. și D.N.D.

Prin decizia penală nr. 197/ A din 19 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpații B.A., L.A., B.I.A., B.C.L., S.M.D. și D.N.D. împotriva sentinței penale nr. 253 din 11 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr. 1290/121/2009 și, în consecință:

S-a desființat în parte sentința penală nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:

S-au redus pedepsele principale aplicate inculpatului B.A. după cum urmează :

- de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptă comisă în perioada 2002 – 2006, trei acte materiale asupra victimelor G.M., A.T. și P.M.).

A fost înlăturată din sentința penală apelată dispoziția prin care în baza art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele din prezenta cauză cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 442 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Urziceni și s-a stabilit ca inculpatul B.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare sporită la 15 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani”.

În baza art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele principale stabilite în prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 442 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Urziceni și cu pedepsele complementare aplicate prin sentința penală apelată și dispune ca inculpatul B.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare sporită la 11 ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani.

Au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpatei B.M. după cum urmează:

- de la 6 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reținând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) în referire la art. 76 lit. b) C. pen.;

- de la 8 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) în referire la art. 76 lit. b) C. pen.;

- de la 3 ani închisoare la un an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, reținând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) în referire la art. 76 lit. d) C. pen.

A fost înlăturată din sentința penală apelată:

- dispoziția prin care „s-a aplicat inculpatei B.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de un an pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001”.

- dispoziția prin care „în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpata B.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani”.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în prezenta cauză cu pedepse complementare din sentința penală apelată și s-a dispus ca inculpata B.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare sporită la 3 ani închisoare și pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

Au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpatei L.A. după cum urmează:

- de la 6 ani închisoare la 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2001, reținând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) în referire la art. 76 lit. b) C. pen.;

- de la 7 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) în referire la art. 76 lit. b) C. pen.;

- de la 3 ani închisoare la un an închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. reținând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) în referire la art. 76 lit. d) C. pen.

S-a înlăturat din sentința penală apelată:

- dispoziția prin care s-a „aplicat inculpatei L.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o durată de un an pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.”;

- dispoziția prin care „în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei L.A. pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani închisoare sporită la 8 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate prin prezenta hotărâre cu pedepsele complementare din sentința penală apelată și dispune ca inculpata L.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare sporită la 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A fost redusă de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei B.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) în referire la art. 76 lit. b) C. pen. (faptă comisă în perioada octombrie 2002 – februarie 2003), menținând aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A fost înlăturată din sentința penală apelată dispozițiile prin care:

- a fost condamnată inculpata B.I.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 respectiv prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- s-a dispus ca „în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (3) C. pen. inculpata B.I.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani închisoare sporită la 8 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani”.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii de:

- constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de:

- tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpatei B.C.L. după cum urmează:

- de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile prin care:

- a fost condamnată inculpata B.C.L. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- s-a dispus ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. ca inculpata B.C.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare, sporită la 15 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani;

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele principale stabilite prin prezenta această hotărâre cu pedepsele complementare din sentința penală apelată și a dispus ca inculpata B.C.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare sporită la 10 ani și 6 luni închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 8 ani.

A redus de la 9 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului S.M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A redus de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului D.N.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 861 și art. 862 și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale și accesorii aplicate inculpaților B.M., L.A., B.I.A. și D.N.D. pe durata unui termen de încercare de câte 7 ani pentru fiecare inculpat.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpații B.M., L.A., B.I.A. și D.N.D. urmând a respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, la această instituție desemnată cu supravegherea inculpaților;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpaților B.M., L.A., B.I.A. și D.N.D. asupra dispozițiilor art. 864 în referire la art. 83 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a respins ca nefondat recursul declarat de petenta P.S.G. împotriva sentinței penale nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galați.

În baza art. 383 alin. (11) și art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.A.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.A. durata arestării preventive de la 18 septembrie 2008 la zi, respectiv 19 septembrie 2011.

S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpatele B.M., L.A., B.I.A. și măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul D.N.D.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta P.S.G. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Suma de 3.000 lei reprezentând onorariul avocaților din oficiu stabilită conform art. 5 alin. (1) lit. b) și lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică, urmând a fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Instanța de apel a reținut următoare:

Apelul declarat de inculpata L.A. a fost apreciat ca fiind fondat sub aspectul motivelor de netemeinicie.

Inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acesteia că în perioada 2002 – 2004, împreună cu alte persoane a racolat și/sau cazat în România un număr de cinci tinere majore, victimele N.M., A.G.D., L.M.D., B.T. și P.L.D., în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției.

Din analiza declarațiilor victimelor arătate mai sus a rezultat că activitatea infracțională concret desfășurată de inculpata L.A. s-a rezumat la cazarea acestora pentru o perioadă scurtă de timp, respectiv câteva ore urmare a solicitării venite din partea inculpatei B.C.L., ori a inculpatului B.A.

Astfel, victimele N.M., A.G.D., L.M.D., P.L.D. au declarat că au fost cazate în apartamentul inculpatei L.A., pentru o perioadă de câteva ore, în seara de 26 octombrie 2002, după care au plecat împreună cu inculpatul B.A. la aeroport, pentru a se deplasa în Spania.

Martora B.T. a susținut că a stat în apartamentul inculpatei L.A. doar câteva ore, fiind adusă de inculpata B.C.L.

A susținut martora, că a fost cazată în apartamentul inculpatei B.C.L. câteva zile, înainte de a pleca în Spania. Întrucât la un moment dat, la imobilul inculpatei B.C.L. a venit un echipaj de poliție, aceasta i-a zis martorei să sară pe geamul de la balconul imobilului, aflat la parter și a condus-o la locuința inculpatei L.A.

Din analiza materialului probator și în special a declarațiilor date de victimele mai sus arătate nu a rezultat faptul că inculpata L.A. ar fi beneficiat de sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către acestea.

De altfel, prin hotărârea apelată nu s-a dispus confiscarea de la inculpata L.A. a vreunei sume de bani, obținută de victimă din practicarea prostituției.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. s-a constatat ca situație de fapt împrejurarea că în cursul anului 2003, inculpata L.A. i-a propus victimei minore R.I.V. să meargă în Spania, după ce va împlini 18 ani, pentru a obține bani din practicarea prostituției.

Activitatea infracțională mai sus arătată a rezultat din declarațiile victimei R.I.V. coroborate cu declarațiile martorului R.M. și ale martorei R.P.

Fapta astfel comisă a fost corect încadrată de instanța de fond în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (anterior modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 79 din 14 iulie 2005), există în materialitatea ei și a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției directe.

Având în vedere cele mai sus arătate, motivul de apel invocat de inculpata L.A., în sensul achitării conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. apare ca nefondat.

În concret, activitatea infracțională a inculpatei L.A. a constat în recrutarea victimei minore R.I.V., în scopul exploatării acesteia, neputându-se reține că inculpata „a bătut unele apropouri”, fără ca această activitate să aibă semnificație penală.

Contrar susținerilor inculpatei L.A. instanța de apel a considerat că nu se impune achitarea acesteia conform art. 11 pct. 1 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Împrejurarea că între membrii grupului infracțional organizat existau legături de familie (inculpata L.A. este mama inculpatei B.C.L., aceasta din urmă căsătorită în perioada activității infracționale cu inculpatul B.A.) nu a putut conduce la concluzia că în speță nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Relațiile de familie existente între inculpați nu pot înlătura intenția directă a acestora de a conlucra în atingerea scopului infracțional propus, respectiv obținerea unor beneficii din exploatarea sexuală a victimelor infracțiunilor prevăzute de art. 12 respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., prin raportare la actele și lucrările dosarului, la situația de fapt, la persoana și atitudinea inculpatei L.A. s-a considerat că pedepsele aplicate sunt netemeinice, impunându-se reducerea acestora.

Așa cum am arătat mai sus, activitatea infracțională desfășurată de inculpată a fost redusă, situație ce echivalează și cu cea mai mică implicare în activitatea grupului organizat.

Cazarea celor cinci victime pentru doar câteva ore și lipsa beneficiilor materiale nu au putut impune aplicarea unor pedepse cu mult peste minimul special prevăzut de lege doar în ideea că infracțiunile reținute în sarcina inculpatei L.A., analizate în mod general, prezintă un grad ridicat de pericol social.

Prevederile art. 72 C. pen. au impus analizarea mai multor criterii de individualizare a răspunderii penale și nu doar gravitatea infracțiunii comise.

În ceea ce privește pe inculpata L.A. s-a constatat că aceasta nu are antecedente penale, anterior comiterii faptei a avut un comportament demn în societate, a realizat venituri licite, fiind angajată o perioadă mare de timp, până la momentul pensionării, s-a prezentat în fața instanțelor de judecată la toate termenele stabilite și nu există suspiciuni că ar fi încercat zădărnicirea adevărului sau influențarea vreunei părți din proces.

Față de cele arătate mai sus s-a considerat că pot fi reținute în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor sub limita minimului special.

Reducând pedeapsa și pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. sub limita minimului special de un an și 6 luni, nemaifiind întrunite dispozițiile art. 65 C. pen. s-a impus înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), e) C. pen.

Față de activitatea infracțională desfășurată de inculpată, față de numărul infracțiunilor reținute în sarcina acesteia și de cuantumul pedepselor ce au fost stabilite, având în vedere dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. s-a considerat că nu se poate aplica cu ocazia contopirii pedepselor un spor de 6 luni.

Prin raportare la art. 52 C. pen., având în vedere considerentele arătate mai sus, s-a apreciat că îndreptarea și reeducarea inculpatei L.A. se pot realiza în condiții optime și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, nefiind necesară executarea efectivă în regim de detenție.

S-a apreciat că măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen. ce au fost impuse inculpatei au fost în măsură să atingă scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Apelul declarat de inculpata B.C.L. s-a reținut ca fiind fondat sub aspectul motivelor de nelegalitate și netemeinicie.

Inculpata B.C.L. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și tentativă la trafic de minori.

Contrar susținerilor instanței de fond s-a considerat că probatoriile administrate în cauză nu confirmă împrejurarea că inculpata B.C.L. a comis infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În susținerea vinovăției inculpatei pentru comiterea infracțiunii de tentativă și trafic de minori instanța de fond a menționează declarațiile victimei R.I.V. susținute de declarațiile martorilor R.P. și R.M.

La dosarul de urmărire penală se află un denunț formulat de martorul R.M., la data de 20 martie 2006, prin care solicită efectuarea de cercetări față de inculpații B.C.L., B.I.A., S.M. și B.A.

În declarațiile date în faza urmăririi penale martorul R.M. a susținut că a formulat două denunțuri împotriva inculpaților B.A. și L.A. privind încercarea de racolare a fiicei sale R.I.V. în perioada 2002-2005, când aceasta era minoră.

Victima R.I.V. a susținut în faza urmăririi penale că în cursul anului 2003, inculpații B.A., B.C.L., L.A. și B.I.A. i-au propus să-i însoțească în Spania și să practice prostituția.

A mai susținut victima că a refuzat propunerile inculpaților, întrucât era minoră și nu vroia să practice prostituția.

Cu ocazia audierii în instanță victima R.I.V. a susținut că doar inculpata L.A. a făcut propuneri referitoare la plecarea sa în Spania pentru a practica prostituția.

A mai susținut victima că o cunoaște pe inculpata B.C.L. (mama prietenei sale C.L.) însă nu a susținut faptul că aceasta i-ar fi propus să practice prostituția în Spania.

Martora R.P. a susținut cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești că doar inculpata L.A. i-a propus ca fiica sa să meargă în Spania pentru a practica prostituția.

Martorul R.M. cu ocazia audierii la instanța de fond a relatat că nu are cunoștință de discuțiile purtate între inculpata L.A. și soția sa, martora R.P.

A mai arătat martorul că nu a făcut sesizări la poliție din anul 2000 până în anul 2008, când a fost audiat în această cauză.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu se constată existența altor probatorii care să confirme împrejurarea că inculpata B.C.L. ar fi încercat recrutarea victimei R.I.V. în vederea exploatării prin practicarea prostituției.

Astfel, coroborând probatoriile mai sus arătate (declarațiile victimei R.I.V., declarațiile martorilor R.P. și R.M.) s-a constatat că vinovăția inculpatei B.C.L. sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la trafic de minori nu este dovedită, fapta dedusă judecății nefiind comisă de aceasta.

Față de considerentele arătate mai sus se impune achitarea inculpatei B.C.L. conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Motivul de apel invocat de inculpata B.C.L. privind achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu a putut fi primit.

În susținerea cererii de achitare inculpata B.C.L. a invocat aceleași apărări ca și inculpata L.A., respectiv existența unor legături de familie, nu au putut fi considerate legături infracționale de constituire a unui grup organizat.

Așa cum s-a precizat mai sus, cu ocazia analizării apelului promovat de inculpata L.A., existența relațiilor de familie nu au înlăturat incidența elementelor constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Pe parcursul desfășurării activității infracționale a existat o strânsă colaborare între inculpații B.A., B.C.L., L.A., B.M., fiecare având un rol bine determinat respectiv recrutarea, transportarea, cazarea, supravegherea victimelor cu scopul exploatării acestora prin practicarea prostituției și în final însușirea sumelor de bani obținute de acestea.

Așa cum s-a arătat mai sus hotărârea este netemeinică în ceea ce o privește pe inculpata B.C.L. cu privire la cuantumul pedepselor aplicate acesteia.

La individualizarea răspunderii penale a fiecărui inculpat în parte au fost analizate toate criteriile reglementate de art. 72 C. pen.

Față de împrejurarea că inculpata B.C.L. este tânără, se află la primul impact cu legea penală, având în vedere și împrejurarea că prin hotărâre s-a reținut în sarcina acesteia doar comiterea a două infracțiuni (constituirea unui grup infracțional organizat și trafic de persoane) s-a considerat că se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanță.

S-a considerat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins față de inculpată și prin executarea unei pedepse, într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanța de fond.

Astfel, prin efectuarea operațiunii de contopire a celor două pedepse aplicate în prin hotărâre s-a dispus ca inculpata B.C.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 6 luni.

Având în vedere împrejurarea că prin această hotărâre, la operațiunea de contopire s-a avut în vedere doar două pedepse și acestea într-un cuantum mai redus, s-a considerat că un spor de 6 luni (față de sporul de un an aplicat prin hotărârea apelată) respectă dispozițiile art. 33 lit. b) C. pen.

Apelul declarat de inculpata B.I.A. s-a reținut ca fiind fondat pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin sentința penală apelată, inculpata a fost condamnată pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa respectiv constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și tentativă la trafic de minori.

S-a considerat că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul condamnării inculpatei B.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la trafic de minori.

Așa cum s-a arătat mai sus, cu ocazia analizării apelului declarat de inculpata B.C.L., probatoriile administrate în cauză au confirmat cu certitudine doar participarea inculpatei L.A. la comiterea infracțiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Victima R.I.V. a dat mai multe declarații în faza urmăririi penale prin care a descris activitatea infracțională a inculpaților.

Astfel, victima a susținut că a fost prietenă cu numita C.L. (fiica inculpatei B.C.L., respectiv nepoata inculpatei L.A.), a locuit împreună cu aceasta în apartamentele deținute de L.A., B.C.L., B.A., ocazie cu care a cunoscut mai multe tinere care urmau să plece în Spania pentru a practica prostituția.

A mai arătat victima cu ocazia audierii în faza urmăririi penale, că inculpata L.A. i-a propus în cursul anului 2003 să meargă în Spania, după ce va împlini 18 ani pentru a practica prostituția.

În finalul declarației date în faza urmăririi penale, victima R.I.V. a susținut că în cursul anului 2003, inculpații B.A., B.C.L., B.I.A. i-au propus să-i însoțească în Spania și să practice prostituția, însă ea a refuzat întrucât era minoră și nu vroia să practice prostituția.

Afirmațiile victimei R.I.V. referitoare la o presupusă tentativă de recrutare în vederea exploatării sexuale, săvârșită de inculpații B.I.A., B.C.L. și B.A. au fost rezumate într-o singură frază și nu au fost argumentate temeinic.

Simpla susținere a victimei în sensul presupusei recrutări în lipsa unor detalii esențiale referitoare la modalitatea de recrutare, data la care s-ar fi săvârșit activitatea infracțională, caracterul cert din care să se desprindă fără niciun dubiu intenția directă a inculpaților B.I.A., B.C.L. și B.A. nu au putut constitui o probă certă care să stea la baza condamnării inculpaților.

Atât în rechizitoriu, cât și în hotărârea apelată s-a arătat că declarația victimei R.I.V., din faza urmăririi penale, se coroborează cu declarațiile martorilor R.P. și R.M.

Însă, la fel ca și în cazul declarațiilor victimei, nici declarațiile martorilor R.P. și R.M. date în faza urmăririi penale nu cuprind date certe în baza cărora să se stabilească cu certitudine că inculpații B.I.A., B.C.L. și B.A. ar fi comis infracțiunea de tentativă la trafic de minori.

„Denunțul” formulat de martorul R.M. și declarația dată de acesta în faza urmăririi penale cuprind aspecte generale referitoare la întreaga activitate infracțională desfășurată de inculpații din prezenta cauză.

Cu ocazia audierii în fața instanței de judecată victima R.I.V. a precizat că „B.I.A. nu i-a spus niciodată să o însoțească în Spania pentru a practica prostituția”.

Din declarația victimei R.I.V. a rezultat împrejurarea că doar inculpata L.A. i-a propus să meargă în Spania.

Afirmațiile victimei R.I.V. au fost susținute de martora R.P. audiată cu ocazia cercetării judecătorești, care a declarat că „B.I.A. nu i-a spus că dorește ca fiica sa să meargă în Spania pentru a practica prostituția niciodată”.

Martorul R.M., cu ocazia audierii în faza de judecată a susținut că „nu știe de discuțiile purtate de soția sa și inculpata L.A.” și nu a făcut nicio sesizare la poliție din 2000 până în 2008 când a fost audiat în acest dosar”.

Conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen. „probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului”.

Astfel, față de cele arătate mai sus, s-a considerat că pentru lămurirea situației de fapt și pentru justa soluționare a cauzei s-a impus a fi avută în vedere declarația victimei R.I.V., declarațiile martorilor R.P. și R.M., date în faza cercetării judecătorești cu respectarea principiilor oralității, publicității și contradictorialității.

Declarațiile victimei și ale martorilor R.M. și R.P. date în faza urmăririi penale nu au putut servi la aflarea adevărului (și implicit la condamnarea inculpatei B.I.A., așa cum a procedat prima instanță) întrucât nu se coroborează cu alte probe sau date existente la dosar și nu cuprind acele detalii în baza cărora să se stabilească cu certitudine activitatea infracțională concret desfășurată de inculpați.

Având în vedere cele arătate mai sus, s-a considerat că infracțiunea de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. nu a fost comisă de inculpata B.I.A., impunându-se achitarea acesteia conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Hotărârea instanței de fond a suportat critici și sub aspectul reținerii situației de fapt în baza căreia a fost stabilită activitatea infracțională desfășurată de inculpata B.I.A. încadrată în infracțiunea de trafic de persoane.

Astfel, după ce prima instanță a descris situația de fapt, identică cu cea din rechizitoriu, a concluzionat că „fapta inculpatei B.I.A. care, în perioada 2002-2004, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, a racolat în România și/sau transportat, primit ori cazat în Spania un număr de cinci victime majore : N.M., A.G.D., L.M.D., P.L.D. și T.E. în vederea exploatării sexuale prin practicarea prostituției, acționând prin inducerea în eroare a victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.”.

Instanța de apel a considerat că atât organul de urmărire penală, cât și instanța de fond au reținut eronat perioada de timp în care a fost desfășurată activitatea infracțională a inculpatei B.I.A., într-o totală și gravă contradicție cu probatoriile administrate în cauză.

Exagerarea artificială, fără suport probator a perioadei desfășurării infracțiunii de trafic de persoane (în intervalul 2002-2004) a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale față de inculpata B.I.A..

Pentru a demonstra cele mai sus arătate au fost analizate declarațiile celor cinci victime date încă din faza urmăririi penale, declarații ce se presupune că au fost avute în vedere cu ocazia întocmirii rechizitoriului.

Astfel:

- Victima N.M. a susținut că a practicat prostituția în Spania în perioada octombrie 2002 – ianuarie 2003.

A susținut victima că a fost racolată de inculpata B.I.A., că a plecat în luna octombrie 2002 de la Galați până la București cu inculpatul B.A., iar deplasarea până în Spania a făcut-o cu un avion, fiind însoțită de inculpatul S.M.D.

De asemenea, victima a arătat că a practicat prostituția într-un club, fiind supravegheată de inculpata B.C.L., iar banii erau încasați de B.I.A.

În final victima a arătat că în luna ianuarie 2003 s-a certat cu B.I.A. și i-a solicitat restituirea pașaportului după care a practicat prostituția pe cont propriu.

- Victima A.G.D. a declarat că a practicat prostituția începând cu luna octombrie 2002 pentru o perioadă de 2 luni și jumătate, deci până la jumătatea lunii ianuarie 2003.

- Victima L.M.D. a declarat că a practicat prostituția în favoarea inculpatei B.I.A. din octombrie 2002 pentru o perioadă de aproximativ 3-4 luni, după care revine și precizează tot în faza urmăririi penale că perioada în care s-a prostituat a fost de 2 luni și jumătate.

A mai arătat victima L.M.D., la fel ca și victima A.M.D. că a plecat din România în octombrie 2002, fiind însoțită de inculpatul B.A. de la Galați până la aeroport în București, iar în avion s-a aflat cu inculpatul S.M.

Victima a mai susținut că în perioada în care a practicat prostituția într-un club a fost supravegheată de inculpata B.C.

- Victima P.L.D. a susținut că a practicat prostituția într-un club din Spania din luna octombrie 2002 pentru o perioadă de 3 luni.

- Victima cu identitate protejată T.E. a declarat că a practicat prostituția pentru o scurtă perioadă de timp, în toamna anului 2002, obținând doar suma de 500 euro.

Coroborând declarațiile victimelor arătate mai sus instanța a considerat că activitatea infracțională de trafic de persoane reținută în sarcina inculpatei B.I.A. s-a desfășurat din luna octombrie 2002 și până la începutul lunii februarie 2003.

La dosarul cauzei nu există alte probatorii care ar putea conduce la ideea că activitatea infracțională a inculpatei B.I.A. s-a realizat în perioada 2002-2004, așa cum în mod greșit s-a reținut în rechizitoriu și în hotărârea apelată.

Valoarea probantă a declarațiilor celor cinci victime traficate de inculpata B.I.A., analizate în hotărâre, nu este înlăturată de nicio altă probă sens în care s-a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost comisă în perioada octombrie 2002, începutul lunii februarie 2003).

Având în vedere cele două motive de apel ale inculpatei B.I.A. analizate până în prezent (văzând greșita reținere în sarcina acesteia a infracțiunii de tentativă la trafic de minori și respectiv reformarea perioadei în care a fost comisă infracțiunea de trafic de persoane) instanța a considerat că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Prin hotărârea apelată s-a reținut că „începând cu anul 2003, inculpata, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații B.A., B.M., L.A., B.C.L. în scopul obținerii de importante beneficii materiale prin traficul de ființe umane în vederea exploatării sexuale”.

Legea nr. 39/2003 a fost publicată în M. Of. nr. 50 din 29 ianuarie 2003, iar potrivit art. 33 a intrat în vigoare la 30 zile de la data publicării.

S-a constatat astfel că cea de a 30 a zi de la data publicării legii în M. Of. este 28 februarie 2003.

În concret, Legea nr. 39/2003 a intrat în vigoare după data încetării activității infracționale a inculpatei B.I.A. (începutul lunii februarie 2003) materializată în infracțiunea de trafic de persoane.

Întrucât în cauză nu se poate reține pe bază de probatorii că activitatea infracțională a inculpatei B.I.A. ar fi continuat după data de 28 februarie 2003, instanța a considerat că în mod greșit aceasta a fost condamnată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Probatoriile administrate în cauză nu confirmă împrejurarea că inculpata ar fi participat la traficarea celorlalte victime (P.A., D.C., Ș.E., A.T.D., B.T., S.T., D.C., P.M., A.B.G.) care au practicat prostituția în perioada ulterioară lunii februarie 2003.

Mai mult, conform rechizitoriului și hotărârii instanței de fond, singurele victime traficate de inculpata B.I.A. sunt cele cinci arătate mai sus, față de care activitatea infracțională a încetat la începutul lunii februarie 2003 și chiar dacă prin absurd s-ar putea constata o activitate de traficare a unei alte victime nu s-ar putea reține o astfel de împrejurare întrucât s-ar produce o agravare a situației în propria cale de atac.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanța a considerat că în sarcina inculpatei B.I.A. nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 întrucât aceasta nu era în vigoare în perioada în care a fost comisă infracțiunea de trafic de persoane (octombrie 2002 – începutul lunii februarie 2003), sens în care s-a dispus achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

S-a considerat că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatei pentru infracțiunea de trafic de persoane.

Conform art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a constatat că instanța de fond a avut în vedere la stabilirea pedepselor aplicate inculpatei B.I.A., dar și celorlalți inculpați doar gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, gravitate privită în mod general, fără o analiză a situației personale a acestora și a activității infracționale concret desfășurate.

În speță, așa cum s-a arătat mai sus, s-a constatat că activitatea infracțională a inculpatei B.I.A. s-a desfășurat într-o perioadă relativ scurtă de timp, de aproximativ trei luni.

De asemenea, infracțiunea de trafic de persoane a fost îndreptată asupra unui număr de doar cinci victime și doar printr-o activitate de inducere în eroare, fără exercitarea vreunor acte de violență.

Inculpata B.I.A. este tânără, nu are antecedente penale, s-a prezentat în fața instanțelor de judecată la toate termenele acordate în cauză, neexistând suspiciuni că ar fi încercat zădărnicirea adevărului, îngreunarea sau tergiversarea procesului penal.

Pentru cele arătate mai sus, instanța de apel a considerat că pot fi reținute în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special.

Față de aceste considerente, prin raportare la dispozițiile art. 52 C. pen. s-a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatei se pot realiza în condiții optime și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel, măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen. ce au fost impuse inculpatei B.I.A. vor asigura îndeplinirea scopului preventiv educativ.

Apelul declarat de inculpatul S.M.D. s-a apreciat ca fiind fondat pe motive de netemeinicie.

Prin sentința penală apelată s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca situație de fapt s-a reținut împrejurarea că în cursul anului 2002, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane, inculpatul a primit în România, precum și a transportat și a cazat în Spania un număr de 4 tinere majore respectiv victimele N.M., A.G.D., L.M.D., P.L.D. în vederea exploatării acestora prin practicarea prostituției, acționând prin inducerea în eroare a victimelor.

S-a considerat că activitatea infracțională a inculpatului a fost corect reținută de instanța de fond, pe baza declarațiilor celor patru victime.

Instanța de apel a considerat că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului S.M.D.

Așa cum s-a arătat cu ocazia analizării celorlalte apeluri promovate în cauză, instanța de fond a avut în principal în vedere doar gravitatea infracțiunii de trafic de persoane privită în mod general, fără o analiză concretă a activității infracționale desfășurată de inculpat.

În speță, din declarațiile celor patru victime traficate de inculpatul S.M.D. a rezultat că activitatea infracțională a acestuia a fost una redusă, rezumându-se doar la însoțirea acestora în avion, pe ruta București-Madrid și eventual însoțirea de la aeroportul din Madrid la imobilul în care au fost cazate de inculpata B.I.A.

Inculpatul S.M.D. nu s-a ocupat de recrutarea sau supravegherea victimelor și nu a exercitat violențe asupra acestora.

Atât prin actul de sesizare, cât și prin hotărârea apelată s-a reținut că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului a avut loc în cursul anului 2002, însă din analiza actelor și lucrărilor dosarului, față de aspectele arătate mai sus, a rezultat că această activitate s-a desfășurat pe o perioadă de doar câteva zile.

Nu trebuie omisă împrejurarea că inculpatul S.M.D. se află la primul impact cu legea penală.

Având în vedere aspectele arătate mai sus, fără a nesocoti împrejurarea că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse îndreptate spre limita minimului special cu executare efectivă în regim de detenție, poate asigura îndreptarea și reeducarea acestuia.

Apelul declarat de inculpatul D.N.D. s-a reținut ca fiind fondat pe motive de netemeinicie.

Prin hotărârea penală apelată s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin apelul promovat, în principal inculpatul a solicitat restituirea cauzei la parchet conform art. 332 alin. (2) C. proc. pen. pentru refacerea urmăririi penale.

În susținerea acestui motiv de apel, inculpatul a arătat că singurele probe care îl incriminează sunt declarațiile celor trei victime cu identitate protejată Ș.E., P.A., G.M., probe ce au fost administrate de organul de urmărire penală anterior datei la care a fost începută urmărirea penală împotriva sa.

A mai arătat inculpatul că practic, probatoriile administrate mai sus, reprezintă pentru el doar acte premergătoare și că după începerea urmăririi penale nu a mai fost efectuat niciun act de urmărire penală lipsind practic această fază.

Instanța a arătat că acest prim motiv de apel invocat de inculpat este nefondat, neimpunându-se restituirea cauzei la parchet.

În cauză a fost începută urmărirea penală „in rem” la data de 8 septembrie 2006 pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001.

Ulterior, pe baza activităților de urmărire penală s-a dispus începerea urmăririi penale „in personam” pentru inculpații B.A., B.C.L., B.M., L.A., B.I.A., S.M.D.

În cursul urmăririi penale s-a procedat la audierea martorelor cu identitate protejată după cum urmează:

- la data de 4 septembrie 2007 a fost audiată victima Ș.E.;

- la data de 17 noiembrie 2008 a fost audiată victima P.A.;

- la data de 23 februarie 2009 a fost audiată victima G.M.

Constatându-se implicarea inculpatului D.N.D. în infracțiunea de trafic de persoane comisă asupra celor trei victime arătate mai sus, pe baza declarațiilor acestora, în mod corect s-a dispus la data de 2 martie 2009 începerea urmăririi penale și față de acesta pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data de 2 martie 2009, inculpatului i s-a adus la cunoștință că împotriva sa a fost începută urmărirea penală, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

La data de 3 martie 2009 s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală față de inculpat.

Punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul D.N.D. s-a realizat prin rechizitoriul întocmit în cauză la data de 10 martie 2009.

În cauză, așa cum s-a arătat mai sus urmărirea penală a fost efectuată împotriva mai multor inculpați, pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de minori, constituirea unui grup infracțional organizat, fiind incidente prevederile art. 33 C. proc. pen. referitoare la cazurile de indivizibilitate.

În concret, din probatoriile administrate rezultă că victimele P.A. și G.M. au fost supuse traficului de persoane atât de inculpatul D.N.D. cât și de inculpații B.A. și B.C.L.

Astfel, nu se poate aprecia că față de inculpatul D.N.D. ar lipsi faza de urmărire penală și că probele arătate mai sus constituie doar acte premergătoare.

Contrar susținerilor inculpatului considerăm că în speță au fost respectate dispozițiile privitoare la sesizarea instanței nefiind incidente prevederile art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea, nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

Inculpatului D.N.D. i s-a adus la cunoștință împrejurarea că s-a început urmărirea penală împotriva sa, a fost prezent în fața organelor de urmărire penală putând să-și valorifice drepturile procesuale.

Nu a putut fi primit nici cel de-al doilea motiv de apel invocat de inculpat, în sensul că declarațiile celor trei victime cu identitate protejată reprezintă probe nelegal administrate, care ar trebui înlăturate cu consecința pronunțării soluției de achitare conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În apărarea sa, inculpatul a invocat în mod eronat împrejurarea că în speță nu s-a făcut dovada că victimele au fost obligate la practicarea prostituției, sens în care nu ar fi incidente dispozițiile art. 20 din Legea nr. 678/2001.

Împrejurarea că inițial audierii victimelor cu identitate protejată s-a avut în vedere temerea venită din partea altor inculpați, la protejarea vieții și integrității corporale a acestora și nu temerea venită din partea inculpatului D.N. nu poate înlătura valoarea probantă a declarațiilor arătate mai sus.

Cu privire la momentul audierii celor trei victime cu identitate protejată, considerat de inculpat ca nefiind efectuat „în cursul urmăririi penale”, tot în susținerea celui de al doilea motiv de apel, instanța s-a referit mai sus, invocând cazul de indivizibilitate.

De altfel, administrarea probatoriilor într-o cauză penală în care calitatea de inculpați o au mai multe persoane, nu se poate realiza în etape, separat pentru fiecare inculpat, ajungându-se la situația de a fi readministrate aceleași probatorii ori de câte ori ar interveni o împrejurare de extindere a urmăririi penale.

În concluzie, s-a apreciat că declarațiile celor trei victime au fost legal administrate în faza urmăririi penale.

Prin al treilea motiv de apel inculpatul a solicitat achitarea tot în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În susținerea acestei cereri inculpatul a arătat că singurele probe în baza cărora s-a dispus condamnarea sa sunt cele trei declarații ale victimelor cu identitate protejată care nu se coroborează între ele și mai mult nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Instanța de fond a argumentat pe baza analizei materialului probator soluția de condamnare a inculpatului D.N.D. sens în care nu a fost primită susținerea acestuia că nu i s-ar fi răspuns la apărările formulate, apărări ce vizau cererea de achitare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța de apel a considerat că probatoriile administrate în cauză (declarațiile victimelor audiate în cursul procesului penal) confirmă împrejurarea că infracțiunea de trafic de persoane reținută în sarcina inculpatului D.N.D. există în materialitatea ei și a fost comisă cu vinovăție de acesta sub forma intenției directe.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpatul D.N.D. a fost detaliată în declarațiile victimelor cu identitate protejată Ș.E., P.A., G.M.

Aspectele invocate de cele trei martore se coroborează cu restul probatoriilor administrate în cauză.

În concret, s-a reținut că materialul probator administrat în cursul procesului penal confirmă împrejurarea că în perioada 2002 – 2004 inculpatul D.N.D. singur sau împreună cu alte persoane, a racolat în România și/sau transportat în Spania trei victime majore (audiate cu identitate protejată respectiv Ș.E., P.A., G.M.) în vederea exploatării acestora prin practicarea prostituției, acționând prin inducerea în eroare a acestora, dar și prin constrângere fizică și verbală în cazul victimei P.A.

Pentru cele arătate mai sus, motivele de apel invocate de inculpat privind achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. apar ca nefondate.

Este nefondat și motivul de apel invocat de inculpatul D.N.D. în sensul că suma de 149.000 lei supusă confiscării nu este justificată în lipsa unor dovezi certe și credibile.

Din declarațiile victimelor P.A. și Ș.E. audiate în calitate de martore în cursul procesului penal rezultă în mod cert împrejurarea că sumele de bani obținute din practicarea prostituției au fost însușite de inculpat.

Declarațiile victimelor referitoare la cuantumul sumelor de bani obținute din practicarea prostituției, în perioada în care au desfășurat această activitate se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză.

Apelul inculpatului este fondat doar sub aspectul netemeiniciei cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță și a modalității de executare.

Având în vedere activitatea infracțională desfășurată de inculpatul D.N.D. (traficarea a trei victime în perioada 2002-2004), împrejurarea că acesta se află la primul impact cu legea penală, s-a prezentat în instanță la toate termenele de judecată, nu a încercat să influențeze buna desfășurare a procesului penal s-a apreciat că pot fi reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

Față și de dispozițiile art. 52 C. pen. instanța a considerat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins față de inculpat și fără executare efectivă în regim de detenție.

Astfel, s-a apreciat că prin aplicarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen. se poate asigura îndreptarea și reeducarea inculpatului.

Apelul declarat de inculpata B.M. s-a reținut ca fiind fondat pe motive de netemeinicie.

Prin sentința penală apelată s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și tentativă la trafic de minori.

Prin apelul promovat, inculpata a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Contrar apărărilor formulate de inculpată instanța de apel a considerat că vinovăția acesteia este pe deplin dovedită sub aspectul comiterii celor trei infracțiuni reținute în sarcina sa.

Așa cum s-a arătat mai sus (cu ocazia analizării apelurilor declarate de ceilalți inculpați) activitatea infracțională desfășurată de inculpați, în mod organizat pentru atingerea scopului propus, respectiv obținerea unor beneficii din exploatarea sexuală a victimelor confirmă existența infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr 678/2001.

În concret, inculpații conlucrau în mod intenționat și organizat pentru racolarea, transportul, cazarea, supravegherea victimelor obligate la practicarea prostituției.

S-a constatat astfel că infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat a fost comisă cu vinovăție, de inculpata B.M. sub forma intenției directe.

Probatoriile administrate în cauză, respectiv declarațiile victimelor D.C., D.C.A., L.M.D., P.L.D., S.T. și A.G.D. coroborate cu restul materialului probator au confirmat existența infracțiunii de trafic de persoane și împrejurarea că aceasta a fost comisă cu vinovăție de inculpata B.M.

S-a reținut astfel, ca situație de fapt, împrejurarea că inculpata B.M., în perioada 2002-2005 „acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane a ajutat la racolarea, a cazat în România, a ajutat la transportul în Spania a unui număr de 6 victime, arătate mai sus, în vederea exploatării sexuale a acestora prin practicarea prostituției.

Probatoriile administrate în cauză, pe tot parcursul procesului penal, au confirmat și împrejurarea că inculpata B.M. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de tentativă la trafic de minori.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 instanța de apel a reținut că în cursul lunii octombrie 2007, inculpata B.M. a încercat să racoleze pe victima minoră B.A.D., în vederea exploatării sexuale a acesteia prin practicarea prostituției.

Din declarațiile victimei B.A.D. a rezultat fără niciun dubiu activitatea infracțională descrisă mai sus.

Declarația victimei B.A.D. se coroborează cu restul materialului probator și în special cu declarația martorei B.L.M.

Din ansamblul probator administrat în cauză nu au rezultat aspecte favorabile inculpatei care să înlăture vinovăția acesteia.

Față de cele de mai sus, instanța de apel a considerat că nu se impune achitarea inculpatei B.M. întrucât așa cum s-a arătat cele trei infracțiuni există în materialitatea lor, au fost comise cu vinovăție și sunt prevăzute de legea penală.

S-a considerat că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatei.

La fel ca și în cazul celorlalți inculpați, instanța de fond a avut în vedere cu ocazia individualizării răspunderii penale a inculpatei B.M. doar gravitatea infracțiunilor comise, minimalizând celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen.

Instanța a constatat că activitatea infracțională a inculpatei a fost redusă și s-a rezumat la racolarea, cazarea pentru o perioadă scurtă de timp a victimelor și respectiv a ajutat la transportul acestora în Spania, neexercitând violențe sau amenințări.

S-a reținut că inculpata are o vârstă înaintată, are probleme de sănătate, se află la primul impact cu legea penală și s-a prezentat în fața instanței de fond și a instanței de apel la toate termenele de judecată.

Pentru cele arătate mai sus s-a apreciat că pot fi reținute în sarcina inculpatei B.M. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.

Prin raportare și la dispozițiile art. 52 C. pen. s-a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatei se pot realiza în bune condiții și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, nefiind necesară executarea efectivă în regim de detenție.

Apelul declarat de inculpatul B.A. s-a reținut ca fiind fondat pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin apelul promovat inculpatul a susținut că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare și, de asemenea, a încălcat principiul contradictorialității întrucât hotărârea a fost pronunțată în mare măsură pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Inculpatul B.A. a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, susținând că probatoriile administrate în cauză nu-i confirmă vinovăția.

A mai arătat inculpatul că probatoriile administrate în cauză nu confirmă existența infracțiunii de trafic de minori, neexistând dovezi că el ar fi traficat victimele minore.

A mai arătat că în ceea ce o privește pe victima R.I.V. nu există probe care să confirme că el ar fi vorbit cu aceasta, situație relatată de victimă cu ocazia audierii în instanță.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2001 inculpatul a arătat că aceasta nu există, probatoriile administrate în cauză neconfirmând existența grupului infracțional organizat.

Inculpatul a susținut că instanța de fond nu a avut rol activ și nu a procedat la audierea victimelor cu identitate protejată deși i-a adus la cunoștință identitatea reală a acestora.

A mai susținut inculpatul că există contradicții între declarațiile victimelor date în faza urmăririi penale, aspectele din rechizitoriu și declarațiile victimelor din fața instanței.

Inculpatul B.A. a mai susținut că inițial i s-a prezentat materialul de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru ca în final să fie trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001.

Din analiza materialului probator administrat în cauză instanța de apel consideră că infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de minori există în materialitatea lor și au fost comise cu vinovăție de inculpatul B.A.

Așa cum s-a arătat cu ocazia analizării apelurilor declarate de inculpatele L.A., B.C.L., B.M., probatoriile administrate în cauză confirmă împrejurarea că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Susținerile inculpatului în sensul că nu s-a demonstrat existența grupului infracțional organizat și nici activitatea desfășurată de fiecare participant în parte sunt combătute de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, din declarațiile victimelor și ale martorilor a rezultat că fiecare inculpat în parte prin activitatea infracțională desfășurată a conlucrat la traficarea victimelor în scopul obținerii unor foloase materiale obținute de acestea în urma practicării prostituției.

Fiecare din victimele din prezenta cauză a fost supusă traficării, prin diferite acte materiale de cel puțin doi sau trei inculpați.

Astfel, în timp ce activitatea de recrutare era realizată de inculpat, cazarea ori transportul se efectua de un alt inculpat, de asemenea supravegherea în club era realizată de un alt inculpat sau de cel care realizase și transportul.

Împrejurarea că între inculpați existau relații de rudenie nu înlătură existența infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Probatoriile administrate în cauză au confirmat și existența infracțiunii de trafic de persoane, dar și împrejurarea că această faptă a fost comisă cu vinovăție de inculpatul B.A.

Ca situație de fapt s-a reținut împrejurarea că în perioada 2002 – septembrie 2008 acționând împreună cu alte persoane, inculpatul B.A. a racolat, transportat și/sau cazat în România, transportat și/sau cazat în Spania un număr de 12 victime majore (D.C., D.C.A., B.T., N.M., L.M.D., B.S., P.L.D., S.T., A.G.D., A.B.G., P.A., T.E.) în vederea exploatării acestora prin practicarea prostituției, acționând prin inducerea în eroare, prin constrângere fizică și morală.

Toate victimele audiate în faza urmăririi penale îl incriminează pe inculpat, declarațiile acestora confirmând situația de fapt reținută în actul de sesizare.

Cu ocazia cercetării judecătorești instanța de fond a reușit audierea nemijlocită doar a victimelor S.T., D.C., D.C.A., L.M.D.

Victima S.T. a susținut în fața instanței că a fost ajutată să plece în Spania de inculpatul B.A., acesta „întocmindu-i formalitățile necesare plecării”.

A mai arătat victima că la momentul la care a ajuns într-un club în Spania, patroana i-a precizat că va practica prostituția și nu va lucra ca barmaniță sau chelneriță așa cum îi spusese inculpatul.

Victima M.C.A. a declarat că inculpatul B.A. i-a propus să lucreze pentru el într-un bar din Spania, respectiv să practice prostituția și după un an îi va cumpăra casă.

A arătat victima că în Spania a locuit împreună cu B.A. și B.C.L., că a practicat prostituția într-un club, banii fiind strânși de inculpata B.C.L.

Cu privire la banii obținuți din practicarea prostituției, victima a arătat că aceștia erau luați de inculpata B.C.L. pe care „îi strângea ca să-i cumpere apartament, dar nu a mai văzut acea parte din bani, deși așa fusese înțelegerea”.

Victima L.M.D. a declarat că până la aeroport în București a fost condusă de inculpatul B. (împreună cu ea mai era C.G. și o fată pe nume M.). De asemenea, până la Madrid au mers împreună cu un avion.

A mai arătat victima că s-a prostituat într-un club, din banii obținuți i-a dat inculpatei B.I.A. pentru a plăti o datorie de 1000 euro reprezentând actele și biletul de avion.

Victima a mai susținut că în momentul în care i s-a solicitat să împartă câștigul realizat din practicarea prostituției nu a mai fost de acord, a solicitat restituirea pașaportului după care a plecat.

Aspectele relatate de victimele arătate mai sus, nuanțate față de cele declarate în faza urmăririi penale confirmă fără nici un dubiu participarea inculpatului B.A. la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În concret, recrutarea victimelor S.T., D.C.A., transportarea victimei L.M.D. reprezintă activități ce se circumscriu elementului material al infracțiunii de trafic de persoane.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpatul B.A. rezultă și din transcrierea convorbirilor telefonice precum și din înscrisurile vizând transferurile bancare.

Împrejurarea că pe parcursul cercetării judecătorești nu s-a reușit audierea nemijlocită a victimelor infracțiunilor deduse judecății nu poate avea drept consecință achitarea inculpatului.

Probatoriile nu au valoare mai dinainte stabilită, analizarea fiecărei probe pentru justa soluționare a cauzei, realizându-se prin coroborare cu celelalte probe.

Instanța de apel a făcut precizarea că instanța de fond pe parcursul cercetării judecătorești, într-o perioadă de aproximativ un an și 3 luni a depus toate diligențele pentru a asigura prezența în instanță și audierea victimelor.

De asemenea, în faza soluționării apelului s-au făcut numeroase demersuri pentru audierea nemijlocită, în special a victimelor cu identitate protejată însă administrarea acestor probatorii nu a putut fi realizată.

Situația constatată în speță, constând în audierea nemijlocită doar a unui număr mic de victime în faza cercetării judecătorești, nu poate fi imputată instanței de fond.

Soluția de trimite a cauzei spre rejudecare, în condițiile în care instanța de fond nu are nicio culpă în administrarea nemijlocită a tuturor probatoriilor respectiv în audierea victimelor (plecate din țară, fără a se cunoaște cu exactitate domiciliile acestora) nu a fost dispusă în apel, întrucât așa cum s-a arătat mai sus nici cu ocazia soluționării apelului nu s-a reușit administrarea probatoriilor.

Neaudierea victimelor și a unor martori în condiții de contradictorialitate și oralității nu poate fi imputată instanței de fond și nu imprimă soluției pronunțate un aspect de nelegalitate.

De asemenea, neprezentarea de către organele de urmărire penală în fața instanței, a victimelor cu identitate protejată nu poate conduce la desecretizarea identității acestora, așa cum a solicitat inculpatul.

Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul B.A. a susținut că el cunoaște identitatea reală a victimelor cu identitate protejată, acestea fiind plecate fie în Spania, fie în Italia solicitând citarea și audierea lor sub această identitate reală.

Cererea formulată de inculpat a fost respinsă, considerându-se că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 861 alin. (5) C. proc. pen., neexistând date certe care să conducă la concluzia că a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurii de protecție a martorului.

Instanța de apel a considerat că în speță este dovedită vinovăția inculpatului B.A. și sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., asupra victimelor G.M., A.T.D., P.M.

Victima P.M. a susținut că a avut o relație de prietenie cu inculpatul B.A., acesta propunându-i să meargă în Spania pentru a practica prostituția sub protecția lui.

A mai arătat victima că s-a prostituat în clubul L.S. și în alte cluburi din Spania timp de doi ani, obținând 220.000 euro, bani pe care i-a predat integral inculpatului.

Victima G.M. a declarat că la propunerea inculpatului B.A. a plecat în Spania, că a practicat prostituția într-un club, iar banii obținuți din practicarea acestei activități i-a dat inculpatei B.C.L.

Victima A.T.D. a susținut că inculpatul B.A. i-a propus ca după împlinirea vârstei de 18 ani să o ajute să meargă în Spania să practice prostituția iar din banii obținuți îi va cumpăra un apartament.

A mai arătat martora că după împlinirea vârstei de 18 ani a plecat în Spania, fiind așteptată de inculpatul B.A. și B.C.L.

În perioada în care a stat în Spania, victima a arătat că, a practicat prostituția într-un club, banii fiind luați de inculpata B.C.L. pentru ca aceasta să-i predea inculpatului B.A.

Victima Z.D. a fost audiată și în faza cercetării judecătorești declarând că l-a cunoscut pe inculpatul B.A. când avea 17 ani.

A arătat victima că a practicat prostituția într-un club din Spania, inițial inculpatul precizându-i că vor împărți banii, însă nu s-a întâmplat așa, ci toți banii erau încasați de acesta.

Victima a mai arătat că la acel club mai erau și alte tinere iar inculpații B.A. și B.C.L. „le înjurau și le scuipau” dacă nu realizau minim 200 euro pe seară.

A mai susținut victima că a reușit să fugă, fără a avea asupra sa bani sau acte, a mers la poliția locală, reușind să revină în România.

Față de cele de mai sus arătate s-a considerat că nu există dubii cu privire la existența infracțiunii de trafic de minori, vizându-le pe cele trei victime G.M., A.T.D. și P.M.

Racolarea victimelor în vederea exploatării s-a realizat în perioada în care acestea erau minore.

Instanța de apel a considerat însă că activitatea infracțională a inculpatului B.A. asupra victimei minore R.I.V. nu se confirmă (așa cum de altfel s-a arătat și cu ocazia analizării apelurilor promovate de inculpatele B.C.L. și B.I.A.).

Din declarația victimei R.I.V. dată în fața instanței de judecată coroborată cu declarațiile martorilor R.P. și R.M. a rezultat că victima nu a avut niciun fel de discuție cu inculpatul B.A. în legătură cu practicarea prostituției.

De asemenea, martora R.P. a arătat că nu a vorbit cu B.A. despre practicarea prostituției”.

Pentru considerentele arătate mai sus s-a înlăturat din activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului B.A. actul material referitor la victima R.I.V., situație ce a impus și reducerea cuantumului pedepsei principale.

Motivul invocat de inculpatul B.A. referitor la infracțiunea de trafic de minori, în sensul că urmărirea penală și prezentarea materialului de urmărire penală ar fi vizat infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru ca în final să se dispună trimiterea sa în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 nu are suport probator.

Din procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 6 martie 2009 aflat la dosar urmărire penală a rezultat că la prezentarea materialului de urmărire penală s-a indicat infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, prin Ordonanța de extindere a cercetărilor și de schimbare a încadrării juridice nr. 464/D/P2005 din 27 februarie 2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori reținută în sarcina inculpatului B.A. din cea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în cea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și extinderea cercetărilor față de inculpat și pentru alte acte materiale din cuprinsul acestei infracțiuni de trafic de minori în formă continuată, în raport de victimele G.M., A.T.D. și P.M.

Prezentarea materialului de urmărire penală față de inculpatul B.A. s-a realizat în perioada 4 martie 2009 – 6 martie 2009 deci după data dispunerii ordonanței de extindere a cercetărilor și de schimbare a încadrării juridice a faptei, sens în care nu se poate invoca necunoașterea acesteia.

În ceea ce privește hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare spaniole, sentința nr. 106 din 2007, a Judecătoriei de Instrucție din Ancante prin care s-a dispus achitarea inculpatului B.A. constatăm că aceasta nu poate influența soluția pronunțată de instanța de fond.

Rezultă din hotărârea penală mai sus arătată că inculpatul a fost absolvit de acuzațiile aduse în sensul că la finele anului 2004 și începutul anului 2005 ar fi obligat să se prostitueze în clubul L.S. din Alicante pe numitele C.D., I.S.B., T.S., L.T.

S-a mai susținut prin această hotărâre că nu a rezultat că inculpatul le-ar fi bătut, le-ar fi reținut pașapoartele sau le-ar fi cerut înmânarea banilor.

Soluția pronunțată de autoritățile judiciare spaniole a avut la bază împrejurarea că inculpatul a negat faptele, la fel și patronii și angajații clubului, iar presupusele victime nu au putut fi interogate aflându-se în loc necunoscut, singura probă de acuzare constând în declarația unui agent de poliție.

Împrejurarea că autoritățile judiciare spaniole au dispus achitarea inculpatului B.A., pentru fapte ce nu au putut fi pe deplin dovedite datorită imposibilității audierii victimelor nu impune instanțelor naționale să pronunțe aceeași soluție, în condițiile în care așa cum am arătat mai sus, vinovăția sa este dovedită sub aspectul comiterii celor trei infracțiuni.

S-a făcut precizarea că activitatea presupus infracțională analizată de Judecătoria Alicante nu este identică cu activitatea infracțională din prezenta cauză.

La fel ca și în cazul celorlalți inculpați instanța de apel a considerat că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului B.A.

Reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de trafic de minori a fost argumentată mai sus, motiv pentru care s-au reliefat aspectele ce impun reducerea pedepselor aplicate pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de persoane.

Având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., gradul concret de pericol social al infracțiunilor, activitatea infracțională desfășurată, modalitățile și împrejurările săvârșirii (în cazul anumitor victime activitatea infracțională rezumându-se doar la racolare, pentru alte victime activitatea vizând o perioadă redusă de timp cum este cazul victimei D.C. respectiv 2 săptămâni, cazul victimei A.T.D. o lună și jumătate), s-a considerat că se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanță.

Prin raportare și la dispozițiile art. 52 C. pen. s-a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatului B.A. se pot realiza în condiții optime și prin executarea unei pedepse rezultante într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de prima instanță.

Instanța de apel a considerat ca fiind nefondat motivul comun de apel invocat de inculpații B.I.A., S.M.D., D.N.D. prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia nr. 16 din 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a statuat că „în situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei cu autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001”.

În speță, activitatea de recrutare (racolare) a victimelor de către inculpați, s-a realizat prin înșelăciune (prin inducerea în eroare a acestora, fiindu-le viciat consimțământul), situație ce rezultă din declarațiile date în cursul procesului penal.

În concret, inducerea în eroare a victimelor s-a realizat fie prin promisiunea găsirii unui loc de muncă, iar în momentul în care au ajuns în Spania au fost obligate să practice prostituția, fie prin promisiunea că banii obținuți din activitatea de prostituție vor fi împărțiți, pentru ca în final toți banii să fie însușiți de inculpați.

Nu trebuie omisă împrejurarea că inculpatul D.N.D. a exercitat și acte de violență asupra victimei P.A., activitate ce se circumscrie tot elementului material al infracțiunii de trafic de persoane.

Din analiza materialului probator administrat în cauză instanța de apel a constatat că și ceilalți inculpați (L.A., B.C.L., B.M., B.A.) au desfășurat o activitate infracțională încadrată în dispozițiile art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, fără corespondent în prevederile art. 329 C. pen.

Pentru cele arătate mai sus, Curtea nu a mai primit cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism.

Apelul declarat de petenta P.S.G. s-a reținut ca fiind nefondat.

Prin apelul promovat, petenta a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor sale, întrucât în prezenta cauză nu mai are nicio calitate.

Prin ordonanțele nr. 246/D/P/2005 din 18 septembrie 2008 respectiv 30 septembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S.T.G. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra conturilor în lei și valută deschise la bănci pe numele petentei P.S.G., asupra autoturismului aparținând petentei și asupra sumei de 350 lei aparținând tot petentei.

Petenta P.S.G. a fost cercetată în prezenta cauză, iar prin rechizitoriul nr. 246/D/P/2005 din 10 martie 2009 s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de învinuitele P.S.G. și B.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Prin relațiile solicitate în apel, s-a comunicat că pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – S.T.G. se află înregistrat dosarul nr. 286/D/P/2009 privind pe făptuitorii P.S.G. și față de care se efectuează cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002.

Pentru cele arătate mai sus s-a considerat că se justifică menținerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor petentei, fiind îndeplinite dispozițiile art. 163 C. proc. pen.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT – S.T.G. și inculpații S.M.D., B.M., B.C.L., B.I.A., L.A., B.A. și D.N.D.

Parchetul a criticat decizia instanței de apel sub următoarele aspecte:

a) instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunea de tentativă la trafic de minori prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

Cu privire la această critică, în motivele de recurs se arată că, în sarcina inculpatei B.C.L., s-a reținut prin actul de sesizare al instanței și infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., cu privire la care instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei, iar instanța de apel a omis a se pronunța, deși în partea expozitivă, face referire și la această faptă.

b) în mod greșit instanța de apel a dispus achitarea inculpatei B.I.A. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, motivat de faptul că această lege nu era în vigoare în perioada în care se reține că a fost comisă fapta;

Parchetul reține, cu privire la această critică, că activitatea infracțională a inculpatei B.I.A. a continuat și după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, astfel că sunt îndeplinite condițiile răspunderii penale pentru această infracțiune.

În subsidiar, s-a arătat că pot fi incidente dispozițiile art. 323 alin. (1) C. pen., probele administrate demonstrând vinovăția inculpatei.

c) greșita achitare a inculpatei B.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., victima R.I.V., respectiv greșita înlăturare a unui act material (cu privire la aceeași parte vătămată) din activitatea infracțională reținute în sarcina inculpatului B.A.;

d) greșita individualizare judiciară a pedepselor;

e) critica, invocată în motivele scrise de recurs, privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător relativ la bunurile petentei P.S.G., nu a mai fost susținută de către procuror.

Inculpatul B.A. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 5, 6 teza a II-a C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, dat fiind faptul că inculpatului, i-a fost încălcat dreptul la apărare atât în faza de judecată, cât și în faza de urmărire penală, deși apărarea acestuia era obligatorie.

De asemenea, a arătat că la ședința de judecată din 10 martie 2010, judecătorul cauzei a dispus evacuarea din sala de judecată a inculpatului B.A., împrejurare în care apărătorul ales a refuzat să-l reprezinte, iar apărătorul desemnat din oficiu nu a asigurat un drept la apărare efectiv.

În lipsa apărătorului și al inculpatului, instanța a ascultat doi martori și a dat citire mai multor declarații din faza de urmărire penală, aplicând dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Totodată, recurentul inculpat B.A. a invocat, prin apărării săi, nulitatea absolută a procesului-verbal de percheziție domiciliară din 18 septembrie 2008, întrucât organul de urmărire penală nu l-a încunoștințat pe inculpat despre efectuarea acesteia.

A solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la procuror, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen.

În cererile scrise depuse la dosarul cauzei recurentul inculpat B.A. a solicitat achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., critica sa fiind circumscrisă dispozițiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Recurentele inculpate L.A. și B.C.L. au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12, 13 și 14 C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a solicitat achitarea celor două inculpate, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu se poate reține existența unui grup infracțional organizat, între cele două inculpate și restul grupului existând legături de familie.

Recurenta inculpată L.A. a solicitat a se constata că a fost condamnată și pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu a încercat racolarea părții vătămate R.I.V. pentru a practica prostituția în Spania, discuțiile avute cu această victimă neavând semnificație penală.

Ca atare, pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 se impune achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. c) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Recurenta inculpată B.C.L. a criticat hotărârile pronunțate și prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea acestora și, în rejudecare, să se stabilească o pedeapsă de natură a reflecta gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite.

Apărătorul recurentei intimate inculpate B.M. a solicitat încetarea procesului penal, conform art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., în cursul procesului penal intervenind decesul acesteia.

Recurenții intimați inculpați B.I.A. și S.M.D. au criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen.

S-a apreciat că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, nefiind contestată starea de fapt reținută de parchet, impunându-se aplicarea dispozițiilor art. 334 C. pen. și reținerea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În subsidiar, recurenții intimați inculpați au cerut redozarea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Recurentul intimat inculpat D.N.D. a criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 2, 17 și 14 C. proc. pen.

Sub primul aspect s-a reținut că toate probele au fost administrate înaintea începerii urmăririi penale, astfel că după 2 martie 2009, când s-a dispus începerea urmăririi penale, i s-a luat o singură declarație, arătând că se prevalează de dreptul la tăcere.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, recurentul intimat inculpat a solicitat reținerea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. și corelativ acestei încadrări, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată următoarele:

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT – S.T.G., este fondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, sub aspectul laturii obiective aceasta se poate realiza prin una din următoarele acțiuni: inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.

Acțiunile prevăzute în norma de încriminare sunt alternative, astfel că săvârșirea oricăreia dintre acestea realizează conținutul infracțiunii.

Prin acțiunea de inițiere a unui grup infracțional organizat se înțelege efectuarea de acte menite să determine și să pregătească constituirea grupului, intrând în această noțiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracțional.

Prin acțiunea de constituire se înțelege intrarea în grupul infracțional, activitatea acestuia fiind caracterizată prin durata în timp și realizarea unui scop infracțional comun.

Aderarea sau sprijinirea, ca modalități normative presupune existența unui grup infracțional constituit la care, ulterior, alte persoane aderă sau îl sprijină, urmărind același scop.

Existența unui grup infracțional organizat nu este exclusă în situația în care membrii grupului fac parte din aceeași familie, condițiile fiind îndeplinite ori de câte ori se constată că acesta este un grup structurat, care acționează pentru o perioadă de timp, în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau a mai multor infracțiuni, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În accepțiunea normei de incriminare, există un grup infracțional organizat, a cărui inițiere sau constituire se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă inculpații au acționat coordonat, fiecare dintre aceștia îndeplinind activități de natură a atinge scopul urmărit și de a aduce beneficii membrilor acestuia.

În cauză, din probele administrate rezultă că începând cu anul 2003 inculpații B.A., B.M., L.A., B.I.A. și B.C.L. au constituit un grup infracțional organizat, în scopul obținerii de beneficii materiale prin traficarea de persoane în scopul exploatării lor sexuale.

Fiecare membru al grupului infracțional organizat avea cunoștință de scopul urmărit, efectuând activități menite să conducă la atingerea acestuia.

Probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, confirmă că inculpatul B.A., începând cu anul 2002 până în septembrie 2008, a racolat, transportat și cazat în Spania 12 victime majore, D.C., D.C.A., B.T., N.M., L.M.D., B.S., P.L.D., S.T., A.G. și A.B.G., precum și alte două victime audiate sub identitate protejată P.A. și T.E., pe care le-a exploatat sexual în interesul său și al membrilor grupului infracțional din care făcea parte.

Racolarea victimelor s-a realizat, astfel cum rezultă din declarațiile acestora, fie prin constrângere fie prin inducere în eroare.

În aceeași perioadă, inculpatul B.A. a racolat în același scop și patru minore, R.I.V., precum și victimele cu identitate protejată G.M., A.T. și P.M.

Inculpata L.A. a acționat în perioada 2002 – 2004, racolând cinci victime, N.M., A.G.D., L.M.D., B.T. și P.L.D., dar și victima minoră R.I.V., activitatea infracțională față de aceasta rămânând, însă, în faza tentativei.

Inculpata B.I.A. a racolat, în România, transportat, primit și cazat în Spania cinci victime majore, N.M., A.G.D., L.M.D., P.L.D. și o victimă cu identitate protejată, T.E.

Aceeași inculpată a încercat și racolarea victimei minore R.I.V., infracțiunea rămânând însă în forma tentativei.

Inculpații S.M.D., respectiv D.N.D., au racolat în aceeași perioadă trei victime majore.

Rezultă din probe, că între inculpați există o relație de rudenie în sensul că inculpatul B.A. este fiul inculpatei B.M., decedată în cursul procesului, iar inculpatele B.C.L. și B.I.A. sunt surori, ambele fiind fiicele inculpatei L.A.

De asemenea, inculpații B.A. și B.C.L. sunt soți, iar inculpata B.I.A. este concubina inculpatului S.M.D.

În cadrul grupului infracțional B.A. avea rolul de lider, acesta fiind cel care racola tinerele și le transporta în Spania, același rol avându-l și inculpata B.M.

Coinculpata B.I.A. primea victimele în Spania, le asigurau cazarea după care le ducea în cluburi unde acestea erau supravegheate și silite să se prostitueze, banii obținuți fiind predați acesteia.

Același rol îl avea și inculpata L.A., iar inculpatul S.M.D. asigura transportul victimelor în Spania.

Inculpatul D.N.D. era prietenul inculpatului B.A., acționând însă independent de grupul infracțional organizat, determinând mai multe victime să practice prostituția.

Ca și modalitate de racolare, din probele administrate rezultă că inculpatul B.A. intra în legătură cu persoanele vătămate, afirmând că este interesat în stabilirea unei relații de lungă durată, de cele mai multe ori din familii nevoiașe.

Ulterior, inculpatul B.A. și ceilalți inculpați se întâlneau frecvent cu părțile vătămate, situație în care acestea erau cazate fie la locuința mamei sale, inculpata B.M., fie la locuința soacrei sale, inculpata L.A.

În același scop, inculpata B.M. încerca să convingă victimele că, alături de inculpatul B.A., le va fi bine, iar singura lor dorință era aceea de a le ajuta.

La rândul său inculpata L.A. convingea victimele să plece în Spania, asigurându-le că fiicele sale și ginerele său le vor găsi locuri de muncă bine plătite.

În ceea ce privește inculpata B.I.A., concubina inculpatului S.M.D., din declarațiile martorilor N.M., A.G.D. și L.M.D. și a martorei sub identitate protejată T.E., victime al traficului de persoane, rezultă că au fost transportate în Spania în noaptea de 26/27 octombrie 2002, în seara următoare, mergând în club, fiind obligate să se prostitueze sub supravegherea inculpatei B.C.L.

Astfel, în declarațiile date, martora L.M.D. arată că în cursul anului 2002 s-a întâlnit pe stradă cu victima A.G.D. spunându-i că niște cunoștințe urmau să plece în Spania pentru a îngriji niște bătrâni. Victima A.G.D. i-a spus că ea va lucra într-un club ca damă de companie, conducând-o la domiciliul inculpatei B.M.

Aceasta le-a spus celor două victime că în Spania sarcina lor era aceea de a îndemna clienții să consume alcool, urmând ca parte din valoarea consumației să le revină lor. Inculpata le-a asigurat că nu vor practica prostituția.

Inculpata B.M. le-a făcut cunoștință, celor două victime, cu inculpatul B.A. și mai apoi cu inculpata L.A.

În cursul lunii octombrie, cele două victime, împreună cu N.M. și P.L.D., au fost transportate de B.A. la Aeroportul Otopeni de unde au fost preluate de inculpatul S.M.D., concubinul inculpatei B.I.A.

Victimele au fost așteptate la Madrid de către inculpata B.I.A., deplasându-se într-un apartament din orașul Alicante unde au întâlnit o altă fată care a afirmat că este concubina inculpatului S.M.D.

La sosirea în apartament, inculpata B.I.A. le-a luat pașapoartele victimelor spunându-le că vor merge în club unde vor practica prostituția, din banii obținuți vor achita 40 euro pentru cameră, restul banilor îi va strânge inculpata, urmând ca aceasta să-i trimită în țară, periodic.

Persoanele vătămate i-au spus inculpatei B.I.A. că nu sunt de acord să practice prostituție, însă neavând acte de identitate și necunoscând limba spaniolă nu au avut cum să protesteze.

La club, victimele au fost predate de inculpata B.I.A., coinculpatei B.C.L. care le supraveghea și racola clienții din club.

În perioada de referință, inculpata B.I.A. a primit și expediat sume de bani, pe numele acesteia, constatându-se existența unui număr de 17 transferuri de bani ca destinatar, respectiv 43 transferuri de bani ca expeditor, în sumă de 23.633 dolari S.U.A. și 30.740 euro.

Ca atare, analizând probele administrate în ansamblul lor, rezultă, fără putință de tăgadă, că inculpata B.I.A. făcea parte din grupul infracțional organizat, având cunoștință despre scopul acestuia dar și de rolul său bine determinat, obținând, prin obligarea victimelor practice prostituția, sume însemnate de bani.

Prin urmare, sub acest aspect, decizia instanței de apel este nelegală urmând ca inculpata B.I.A. să răspundă și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește infracțiunea de tentativă de trafic de persoane prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 din legea nr. 678/2001, victima R.I.V., Înalta Curte reține că este dovedită vinovăția inculpaților B.A. și B.I.A.

Astfel, din declarațiile martorului R.M., rezultă că avea cunoștință de activitatea infracțională a inculpaților și că fiica sa, victima R.I.V., s-a împrietenit cu inculpata L.A. Fiica sa cunoștea că persoanele vătămate erau cazate într-o locuință pusă la dispoziție de inculpatul B.A., după care erau trimise în Spania să practice prostituția.

Aceleași aspecte rezultă și din declarațiile martorei R.P., care a arătat că în cursul anului 2005 a avut loc un conflict între familia sa și familia inculpatei L.A., fiica sa fiind acuzată de sustragerea unor bijuterii din aur.

Victima R.I.V., a arătat în declarațiile date în faza de urmărire penală, menținute în cursul cercetării judecătorești, că în cursul anului 2003 (avea vârsta de 15 ani), inculpații B.A., L.A. și B.I.A. i-au propus, în repetate rânduri, să-i însoțească în Spania unde urma să practice prostituția, iar după ce își va plăti transportul și cazarea ei în Spania o să împartă veniturile obținute. În cadrul discuțiilor purtate, inculpații i-au confirmat victimei că se va realiza și va avea un viitor fericit.

Victima R.I.V., a refuzat, spunându-le că este minoră și că nu dorește să practice prostituția.

Starea de fapt prezentată de victima R.I.V. este susținută și de martorii R.P., respectiv R.M., constatându-se că inculpații au acționat în aceeași modalitate în care au racolat și celelalte victime în raport de care infracțiunea de trafic de persoane s-a consumat.

De altfel, victima minoră a stat o perioadă de timp într-un apartament, la sugestia inculpaților B.A. și L.A., cunoscându-i și pe ceilalți membrii au grupului, dar și pe o parte din persoanele vătămate care au fost racolate și transportate în Spania pentru practicarea prostituției.

Ca atare, și cu privire la această faptă critica parchetului este întemeiată, probele administrate demonstrând vinovăția inculpaților B.I.A. și B.A. și pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 678/2003.

Dat fiind faptul că această faptă a fost comisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, în mod corect, instanțele au reținut și infracțiunea prevăzută de art. 7 din legea specială.

În fine, ultima critică de nelegalitate invocată de parchet vizează contradicția dintre dispozitivul deciziei instanței de apel și considerentele acesteia.

Sub acest aspect se constată că, deși în considerente, instanța de apel analizează infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 reținută în sarcina inculpatei B.C.L., în dispozitivul hotărârii se omite a se pronunța cu privire la aceasta o soluție de achitare, condamnare sau încetarea procesului penal.

Fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., pentru această inculpată, soluția care se impune este aceea de casare a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare cu obligația de a examina, pentru această inculpată și celelalte critici invocate.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte constată că pentru inculpatul S.M.D., sunt aplicabile dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., inculpatul recunoscând faptele în integralitatea lor, astfel că se va da eficiență dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Pentru toți inculpații, Înalta Curte va aprecia gradul de pericol social al faptelor, menținând, sau după caz, aplicând pedepse de natură a atinge scopul astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru inculpații L.A., B.I.A. și D.N.D., Înalta Curte apreciază că reeducarea acestora poate fi realizată prin aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de câte 7 ani.

Recursul inculpatului B.A. este nefondat.

Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen., este incident atunci când participarea inculpatului la judecată este obligatorie.

Potrivit art. 314 alin. (1) C. proc. pen. judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere, chiar și în altă cauză.

Cazul de casare analizat se referă atât la participarea fizică a inculpatului, cât și la participarea sa procesuală, în sensul asigurării exercitării drepturilor sale procesuale.

În cauza dedusă judecății, din examinarea încheierilor de ședință rezultă că inculpatul B.A. a fost prezent, dat fiind starea sa de detenție, când prezența la judecată este obligatorie, fiindu-i asigurată asistența juridică în condițiile legii.

Cât privește termenul de judecată din 10 martie 2010, instanța constatând că inculpatul nu a păstrat liniștea în sala de judecată a făcut aplicarea dispozițiilor art. 298 C. proc. pen., împrejurare în care apărătorul ales al inculpatului a părăsit sala, în mod nejustificat.

La acest termen, instanța de judecată a aplicat dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen. și a dat citire declarațiilor date de părțile vătămate în faza de urmărire penală în condițiile în care acestea nu au putut fi audiate direct și nemijlocit de către instanța de judecată.

Relativ la termenul la care au avut loc dezbaterile, asistența juridică a inculpatului a fost asigurată de un apărător desemnat din oficiu, fiind fără relevanță faptul că acesta nu a depus și concluzii scrise, legea sancționând încălcarea dreptului la apărare și nu omisiunea apărătorului de a depune concluzii scrise.

Prin urmare, instanța a respectat dispozițiile legale privind dreptul la apărare, astfel încât, criticile inculpatului sunt neîntemeiate.

Cât privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., Înalta Curte reține că asistența juridică sau prezența apărătorului este obligatorie în cazurile prev. de art. 171 și art. 173 C. proc. pen., precum și în unele legi speciale.

Nerespectarea dreptului la apărare, atrage nulitatea absolută în condițiile prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În cauză se constată că inculpatului i-a fost asigurat, în faza de urmărire penală, dreptul la apărare, acesta fiind asistat de apărător în toate situațiile în care aceasta era obligatorie.

Cât privește percheziția domiciliară, din examinarea dispozițiilor art. 100 și următoarele C. proc. pen., rezultă că acesta poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, iar atunci când persoana se află în stare de deținere trebuie adusă la percheziție.

Percheziția este efectuată de organul judiciar în prezența martorilor asistenți.

În speță, Înalta Curte constată ca fiind respectată procedura percheziției, inculpatul fiind prezent, iar procesu-verbal întocmit a fost semnat de acesta, fără obiecțiuni, dar și de martorii asistenți.

În fine, audierea inculpatului, în faza de urmărire penală, a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, iar în cursul judecății s-a procedat la audierea directă și nemijlocită a acestuia.

Pentru martorii care nu au putut fi audiați de instanță s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., probele fiind analizate în ansamblul lor.

Cât privește pedeapsa aplicată de prima instanță, aceasta reflectă gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpatul B.A., neputând fi reținute circumstanțe atenuante de natură a reduce cuantumul pedepsei.

Ca atare, niciuna din criticile formulate nu sunt fondate și în consecință recursul inculpatului va fi respins, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

Recursul declarat de inculpata B.C.L. este fondat, făcându-se referire despre situația sa juridică și în examinarea motivelor de recurs ale parchetului.

Din actul de sesizare rezultă că în sarcina inculpatei s-a reținut și infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, instanța de apel făcând analiză în expozitivul deciziei fără a se pronunța în mod explicit, în dispozitivul acesteia, astfel că există contradicție între expozitiv și dispozitiv, ceea ce atrage incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel conform art. 38515 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.

În rejudecare, instanța de apel va pronunța una din soluțiile prev. de art. 345 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. De asemenea, va examina toate celelalte critici invocate de inculpata B.C.L. și parchet.

Recursul inculpatei L.A. este nefondat pentru următoarele considerente.

Prima critică a fost circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și ca atare soluția ce se impune este achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Existența infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost analizată în recursul parchetului, probele administrate în cauză demonstrând, fără putință de tăgadă, că inculpații, inclusiv inculpata L.A. a săvârșit fapta, având propria sa contribuție în activitatea infracțională de ansamblu desfășurată de ceilalți membri ai grupului.

Relațiile de rudenie între membrii grupului infracțional nu exclud reținerea acestei infracțiuni, în cauză fiind probată atât apartenența la grup, cât și scopul urmărit de inculpați, acela de obținere de foloase, prin obligarea părților vătămate la practicarea prostituției.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, probele administrate dovedesc faptul că activitățile întreprinse de inculpata L.A. nu au rămas în faza actelor premergătoare, nepedepsibile, ci aceasta a încercat racolarea părții vătămate R.I.V. în același scop, și anume, practicarea prostituției în Spania, în folosul întregului grup infracțional.

Activitatea infracțională s-a derulat în cursul anului 2003, când inculpata L.A., împreună cu inculpații B.A. și B.I.A., i-au propus în mod repetat să meargă în Spania asigurând-o că se vor ocupa de cheltuielile de transport, iar profitul îl vor împărți.

Pentru a-și atinge scopul urmărit, inculpata L.A. i-a propus victimei să accepte pentru că „va avea un viitor fericit”.

Vinovăția inculpatei L.A., pentru această infracțiune rezultă din declarațiile persoanei vătămate R.I.V., coroborate cu declarațiile martorilor R.M., R.P., dar și cu celelalte probe administrate în cauză.

Rezultă că victima cunoștea membrii grupului și în acest context, inculpații au încercat să o racoleze în scopul practicării prostituției.

Existența unor conflicte pe care familia victimei le avea cu familia inculpatei L.A., nu exclude vinovăția sa pentru infracțiunea de tentativă de trafic de minori incriminată de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În fine, nici critica ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei nu este fondată, în cauză aplicându-se o pedeapsă cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Individualizarea judiciară are în vedere și modalitatea de executare, astfel că suspendarea sub supraveghere, pe un termen de încercare semnificativ, este de natură a atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Recursul declarat de inculpata B.I.A. este fondat numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, apreciindu-se că acestea pot fi reduse, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

Procedând la o nouă individualizare, Înalta Curte va avea în vedere contribuția concretă a inculpatei în activitatea de ansamblu a grupului infracțional organizat, gradul de pericol social concret al faptelor, dar și lipsa antecedentelor penale, considerând că o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu un termen de încercare de 7 ani este îndestulătoare.

Celelalte critici privind infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, respectiv, infracțiunea prev. de art. 7 din Lege nr. 39/2003 au fost examinate în recursul parchetului și nu vor mai fi reluate.

Suplimentar se va reține că sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, dat fiind faptul că activitatea de inducere în eroare a victimei R.I.V. s-a desfășurat în cursul anului 2003, continuând și după intrarea în vigoare a legii speciale, ceea ce exclude reținerea infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

Recursul declarat de inculpatul S.M.D. este fondat prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, va constata că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, fiind incidente dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Instanța a fost sesizată în martie 2009, iar judecata s-a prelungit și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011, fiind aplicabile dispozițiile art. XI potrivit cu care în cauzele, aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească, în primă instanță, a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., se aplică în mod corespunzător, la primul termen, cu procedura completă imediat intrării în vigoare a ordonanței.

Pe cale de consecință se va face aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte reducând pedeapsa aplicată acestui inculpat, de la 6 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., menținându-se modalitatea de executare în regim privativ de libertate.

Critica ce vizează încadrarea juridică a faptei este nefondată, în condițiile în care, din probe, rezultă că racolarea victimelor s-a făcut prin acte de inducere în eroare și prin constrângere, ceea ce exclude reținerea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen.

Recursul inculpatului D.N.D. este nefondat.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., nulitatea absolută operează atunci când rechizitoriul a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legii.

În cazuri suplimentare, nulitatea absolută operează și când inculpatul a fost judecat și pentru alte acte materiale aparținând infracțiunii supuse judecății, fără a exista o extindere a acțiunii penale, ori pentru alte fapte pentru care nu s-a dispus, potrivit legii, extinderea procesului penal și punerea în mișcare a acțiunii penale, ori a fost judecată o persoană pentru care nu au fost îndeplinite condițiile legale de sesizare suplimentară a instanței.

În prezenta cauză, nu ne aflăm în niciuna dintre ipotezele ce pot fi circumscrise cazului de casare invocat, respectiv, art. 3859 pct. 2 C. proc. pen.

Acțiunea penală a fost începută in rem la data de 8 septembrie 2006, ceea ce a permis organelor de urmărire penală să administreze probe, iar martorele sub identitate protejată au fost audiate după momentul începerii urmăririi penale.

Inculpatul D.N.D. avea posibilitatea, pe de o parte, ca în momentul prezentării materialului de urmărire penală, să propună probe, iar ulterior, în cursul judecății, în virtutea dreptului la apărare, să solicite administrarea directă și nemijlocită a probelor, să propună altele noi pe care le apreciază ca fiind necesare stabilirii stării de fapt, respectiv încadrării juridice.

În fine, critica ce privește încadrarea juridică nu va mai fi reluată, fiind analizată anterior.

Recursul inculpatei B.M. este fondat.

Se constată, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în fața instanței de recurs, că în cursul judecății a decedat, ceea ce impune încetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – S.T.G. și de inculpații S.M.D., B.M., B.C.L. și B.I.A.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galați sub următoarele aspecte:

a) greșita condamnare a inculpatei B.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;

b) nepronunțarea, de către instanța de apel, cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., reținută în sarcina inculpatei B.C.L.;

c) greșita achitare a inculpatei B.I.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 20 raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

d) greșita înlăturare, din activitatea infracțională a inculpatului B.A. a unui act material referitor la victima R.I.V.;

e) aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru inculpatul S.M.D.;

f) individualizarea judiciară a pedepselor.

Rejudecând, în aceste limite, pentru inculpatul B.A. va menține ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de prima instanță.

Pentru inculpatul B.M., Înalta Curte va dispune încetarea procesului penal, conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., ca urmare a decesului acesteia.

Pentru inculpata B.I.A. se va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară, aplicată de instanța de apel, în pedepsele componente pe care le va reduce de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsa complementară pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. de la 3 ani închisoare; un an și 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen.; de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare și un an și 6 luni pedeapsa complementară pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Aplicând regulile concursului de infracțiuni, inculpata va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și un an și 6 luni pedeapsa complementară.

Va fi redusă pedeapsa aplicată inculpatului S.M.D. de la 6 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen. din Lega nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare față de inculpata B.C.L., motivele fiind expuse anterior.

În baza art. 861 C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pentru inculpații D.N.D., L.A. și B.I.A., stabilindu-se un termen de încercare de câte 7 ani.

Se vor pune în vedere inculpaților dispozițiile art. 863 C. pen., respectiv, art. 864 C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

În temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.A., B.A. și D.N.D.

Se va deduce pentru inculpatul B.A., durata reținerii și arestării preventive de la 18 septembrie 2008 la 19 aprilie 2012.

Văzând și dispozițiile art. 189 – 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – S.T.G. și de inculpații S.M.D., B.M., B.C.L. și B.I.A. împotriva deciziei penale nr. 198/ A din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galați, sub următoarele aspecte:

a) greșita condamnare a inculpatei B.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;

b) nepronunțarea, de către instanța de apel, cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., reținută în sarcina inculpatei B.C.L.;

c) greșita achitare a inculpatei B.I.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 20 raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

d) greșita înlăturare, din activitatea infracțională a inculpatului B.A. a unui act material referitor la victima R.I.V.;

e) aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru inculpatul S.M.D.;

f) individualizarea judiciară a pedepselor.

Rejudecând cauza în aceste limite:

A. Menține sentința penală nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galați cu privire la inculpatul B.A.

B. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei B.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din legea nr. 678/2001 ca urmare a decesului acesteia.

C. Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatei B.I.A. de către instanța de fond în pedepsele componente de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și un an spor de pedeapsă.

Reduce de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.

Reduce pedeapsa de la 3 ani închisoare la 1 an și 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.

Reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. și 1 an și 5 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., dispunând ca inculpata B.I.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

D. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.M.D. de la 6 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

E. Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel cu privire la inculpata B.C.L.

F. În baza art. 861 și art. 862 și art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale și accesorii aplicate inculpaților L.A., B.I.A. și D.N.D. pe durata unui termen de încercare de câte 7 ani pentru fiecare inculpat.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații L.A., B.I.A. și D.N.D. vor respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, instituție desemnată cu supravegherea inculpaților.

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpaților L.A., B.I.A. și D.N.D. asupra dispozițiilor art. 864 în referire la art. 83 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.A., B.A. și D.N.D. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A., durata reținerii și arestării preventive de la 18 septembrie 2008 la 19 aprilie 2012.

Cheltuielile judiciare privind recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – S.T.G. și de inculpații S.M.D., B.M., B.C.L. și B.I.A. rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata B.M., în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații S.M.D., B.I.A. și B.C.L., în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați L.A., B.A. și D.N.D. la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărărilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate, în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2012.