Liability for rent as fruit of property during retention after ownership restitution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant-defendant’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision that maintained the obligation to pay approximately 306 million lei in damages for the unauthorized occupancy of an immovable property from July 1998 to December 2000. The dispute concerned the calculation of rent or compensation for possession arising from a prior final judgment that had already established the plaintiff’s ownership and right to reclaim the property, with the defendant arguing that the period of liability should cease upon the enforcement of that initial judgment and that the damages were miscalculated. The court ruled that the moment of compulsory enforcement is irrelevant to the liability for possession, which persists until the actual return of the property, and that the appellate court correctly assessed the damages by valuing the benefit derived from possession rather than the hypothetical profits the plaintiff might have generated.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ; Liability for rent as fruit of property during retention after ownership restitution: Prin urmare, decizia atacată nefiind afectată de vreunul din motivele prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de societatea pârâtă ca nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 70 din 14 februarie 2001 Tribunalul Mehedinți, secția comercială a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.S. Drobeta Turnu Severin și a obligat-o pe pârâta, SC C.O. SA Turnu Severin la plata sumei de 623.500.972 lei chirie reactualizată în raport cu rata inflației pe perioada 20 iulie 1999 – 30 noiembrie 2000 către aceasta.
Instanța de fond a reținut că pârâta din cauza de față a fost obligată, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, să lase reclamantei, în deplină proprietate și posesie, imobilul pentru care se pretinde chirie, imobil asupra căruia i s-a instituit pârâtei un drept de retenție.
Cum dreptul de a culege fructele aparține proprietarului, pârâta datorează fructele percepute începând cu data deciziei prin care s-a stabilit titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, până la această dată, 20 iulie 1999, pârâta fiind de bună credință.
Apărările pârâtei, în sensul că societatea cu care a încheiat contract de închiriere nu i-a plătit chiria și că spațiul a fost ocupat abuziv au fost înlăturate de instanță, reținându-se obligația acesteia, în virtutea dreptului de retenție, de a lua toate măsurile de conservare și administrare cu privire la imobil.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 990 din 30 octombrie 2001, a admis apelul declarat de pârâta, SC C.O. SA Drobeta Turnu Severin, împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că pârâta-apelantă a fost obligată numai la plata sumei de 306.190.000 lei daune pe perioada iulie 1998 – decembrie 2000.
Prin aceeași decizie s-a luat act că reclamanta a renunțat la judecarea apelului declarat de aceasta.
În considerentele deciziei, s-a reținut temeinicia sentinței cu privire la obligația de plată în sarcina pârâtei-apelante, dar, în funcție de probele de la dosar, s-a reapreciat cuantumul despăgubirilor la suma de 306.190.000 lei.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, SC C.O. SA Turnu Severin, care, fără a face referire la motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., o critică, invocând, în esență:
- greșita obligare la plata chiriei pe perioada 20 iulie 1999 – 2001, până la punerea în executare a deciziei nr. 1539 din 20 iulie 1999 a Tribunalului Mehedinți, fapt ce echivalează cu ignorarea dreptului de retenție, culpa în tergiversarea punerii în executare aparținând reclamantului;
- în subsidiar, trebuia să se stabilească cuantumul întreg al despăgubirilor și perioada reală de calcul, expertizele neluând în discuție sumele pe care reclamantul le-ar fi putut încasa în condițiile exploatării proprii.
Prin întâmpinare, reclamantul, S.C. C.O. Turnu Severin, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei ca legală și temeinică.
Recursul nu este fondat.
1. Regula este că hotărârile judecătorești se pun în executare de bună voie de către debitor, executarea silită reprezentând o măsură de constrângere statală a acestuia, pentru a se asigura finalitatea demersului judiciar.
Așadar, momentul punerii în executare a deciziei nr. 1539 din 20 iulie 1999, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, este fără relevanță față de obiectul litigiului, societatea recurentă fiind în posesia imobilului la momentul revendicării lui.
2. Instanța a stabilit corect perioada de calcul al chirie datorate, iar expertizele efectuate în cauză au calculat corect cuantumul despăgubirilor, prin raportarea la ceea ce pârâta datorează efectiv și nu la cât ar fi putut valorifica reclamantul imobilul în speță.
Prin urmare, decizia atacată nefiind afectată de vreunul din motivele prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de societatea pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta, SC C.O. SA Drobeta Turnu Severin, împotriva deciziei nr. 990 din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 iulie 2003.