Negative conflict of jurisdiction over pension recalculation appeal against sectorial pension house; exclusive territorial competence based on plaintiff's domicile under Art. 154 of Law No. 263/2010
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Court of Appeal of Dâmbovița, rendering the decision irrevocable. The dispute arose when a pensioner challenged the recalculation of their social security pension under Law No. 119/2010; the Dâmbovița court had declined jurisdiction citing the old legal framework for non-CNPS defendants, while the Bucharest court had countered that the defendant was a sectorial pension house, leading to a mutual declination. The decisive legal basis was Article 154 of Law No. 263/2010, which distinguishes between claims against the National Pension House or local/sectorial pension houses (where the plaintiff’s domicile determines competence) and other defendants (where the defendant’s domicile applies). The court held that the defendant qualified as a sectorial pension house, a legal successor to certain ministerial structures, thus triggering the exception to common law that places jurisdiction at the plaintiff's residence to facilitate pensioners' access to justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 154 din Legea nr. 263/2010, art. 156 din Legea nr. 19/2000; Negative conflict of jurisdiction over pension recalculation appeal against sectorial pension house; exclusive territorial competence based on plaintiff's domicile under Art. 154 of Law No. 263/2010: Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului in litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contra, în situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul R.C.L. a chemat în judecată C.P.S. a M.A.N. solicitând anularea deciziei privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 1147 din 16 mai 2011, a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit cărora instanța competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea nu este introdusă împotriva C.N.P.A.S.
La rândul său, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 8222 din 30 septembrie 2011, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița, reținând că în speță are aplicabilitate art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 care prevede că instanța competentă este aceea de la domiciliul reclamantului.
Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.
Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului in litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contra, în situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al pensionarilor in litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.
Trebuie precizat că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și S.R.I., structuri care au fost desființate. Potrivit art. 135 din aceeași lege „atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I., adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi”.
Cum, în speță, cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului legal menționat potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2012.