Appeal against refusal to suspend enforcement of civil judgment inadmissible for lack of initiated forced execution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by a claimant against a court of appeal order that had refused to suspend the enforcement of a civil judgment, thereby upholding the lower court's procedural ruling. The dispute arose from a request for revision of prior judgments in a property reclamation case, where the claimant sought to halt the imminent forced execution of a first-instance sentence by demonstrating that an enforcement formula had been obtained; however, the appellate court rejected the suspension request because the claimant failed to provide evidence that forced execution had actually commenced or that the enforcement authority had been properly seized. The decisive legal basis was the systematic interpretation of Articles 325 and 403(3)–(4) of the Code of Civil Procedure, which restricts separate appeals against orders suspending enforcement to situations where forced execution has legally begun; since the prerequisite of initiated execution was absent, the challenged order was not subject to separate judicial review, and the mere mention of its appealability in the text did not alter the statutory limits on the right of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 372 C. proc. civ, art. 403 alin. (3) C. proc. civ, art. 325 C. proc. civ, art. 325 coroborate cu art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ; Appeal against refusal to suspend enforcement of civil judgment inadmissible for lack of initiated forced execution: The dispute arose from a request for revision of prior judgments in a property reclamation case, where the claimant sought to halt the imminent forced execution of a first-instance sentence by demonstrating that an enforcement formula had been obtained; however, the appellate court rejected the suspension request because the claimant failed to provide evidence that forced execution had actually commenced or that the enforcement authority had been properly seized. The decisive legal basis was the systematic interpretation of Articles 325 and 403(3)–(4) of the Code of Civil Procedure, which restricts separate appeals against orders suspending enforcement to situations where forced execution has legally begun; since the prerequisite of initiated execution was absent, the challenged order was not subject to separate judicial review, and the mere mention of its appealability in the text did not alter the statutory limits on the right of appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for declaring the appeal inadmissible, as these provisions regulate the separate appeal against decisions on suspension of enforcement and require proof that enforcement has been initiated.
Full text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 octombrie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, petenta D.M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2209/ R din 22 septembrie 2011 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și a sentinței civile nr. 11159 din 16 noiembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 2, arătând că decizia din recurs a modificat, în parte, sentința primei instanțe, în sensul respingerii capătului de cerere privind revendicarea.
Potrivit încheierii din 9 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a respins cererea de suspendare a executării silite a sentinței nr. 11159 din 16 noiembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 2, reținându-se în motivare că, deși s-a susținut de către reclamantă că a solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinței indicate, nu au fost administrate dovezi care să probeze declanșarea executării silite, în condițiile prevăzute de art. 372 C. proc. civ., respectiv, în sensul sesizării organului de executare.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs petenta D.M., care a susținut că soluția este nelegală întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului nr. 3955/300/2008, iar nu numai din susținerile acesteia, a fost formulată cerere de învestire cu formulă executorie, cerere care a fost admisă, efectuându-se învestirea cu formulă executorie, astfel încât posibilitatea declanșării executării silite este iminentă, iar nu ipotetică.
Recursul este inadmisibil, raportat la datele concrete ale speței și la dispozițiile art. 325 coroborate cu art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ.
Astfel, din interpretarea sistematică a textelor menționate, rezultă că instanța de revizuire poate, până la soluționarea unei cereri privind executarea silită, să suspende executarea.
În speță, astfel cum a reținut prima instanță, nu s-a făcut dovada declanșării executării silite, pentru a se pune problema temporizării executării, prin suspendarea acesteia.
Susținerea recurentei conform căreia a formulat cerere de învestire cu formulă executorie și aceasta ar fi fost și admisă, a rămas nedemonstrată în cadrul procesului.
Aceasta, în condițiile în care instanța de revizuire a consemnat conform practicalei încheierii din 9 ianuarie 2012 că cererea nu a fost finalizată întrucât dosarul a fost înaintat Curții de apel pentru soluționarea cererii de revizuire.
De asemenea, situația pretinsă de către recurentă nu rezultă, așa cum afirmă aceasta, din „actele dosarului nr. 3955/300/2008”, în conținutul căruia se regăsește o singură hotărâre învestită cu formulă executorie (respectiv, sentința nr. 3999 din 18 mai 2007 a Judecătoriei sectorului 2), alta decât cea care constituie obiect al revizuirii și în privința căreia s-a solicitat suspendarea.
Or, potrivit art. 403 alin. (3) C. proc. civ. (la care trimit dispozițiile art. 325 C. proc. civ.) este atacabilă cu recurs, în mod separat, încheierea prin care instanța se pronunță asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. (1) din același text, iar conform acestui alineat, este vorba de cereri privind executarea silită.
Cum în speță lipsește situația premisă, referitoare la începerea executării silite (acesta fiind considerentul determinant care a stat la baza adoptării soluției recurate), înseamnă că nici încheierea pronunțată nu este supusă căii de atac pe cale separată, nefiind pronunțată în materia care să o facă susceptibilă cenzurii pe cale separată.
Împrejurarea că în încheiere s-a menționat că este susceptibilă de recurs nu dă posibilitatea exercitării astfel a căii de atac, având în vedere că sistemul căilor de atac este unul legal iar nu jurisdicțional.
Pentru toate considerentele arătate, recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta D.M. împotriva încheierii de ședință din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2012.