Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1998/2012 AI generated

Appeal dismissed: no moral damages for political imprisonment after unconstitutional redress provision repealed

Case Number Decizia nr. 1998/2012
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The court dismissed the plaintiff's appeal as unfounded, thereby confirming the appellate court's ruling that the claim for moral damages against the Romanian State was denied in its entirety; this disposed of the action brought by the successor-in-interest of the deceased claimant, who had sought €800,000 for political imprisonment between 1949 and 1964, after the first-instance tribunal had awarded €120,000. The dispute concerned the applicability of Article 5(1)(a) of Law No. 221/2009 on political-condemnation redress, which had been struck down as unconstitutional by Constitutional Court Decision No. 1358 of 21 October 2010, published on 15 November 2010. The decisive legal basis was that constitutional court decisions operate only ex nunc (for the future) under Article 147(4) of the Constitution and Article 11(3) of Law No. 47/1992; since the appellate decision was rendered on 23 March 2011—after the unconstitutional norm's repeal—the claimed right had no domestic legal foundation and could not constitute a "possession" under Article 1 of Protocol No. 1 ECHR, as no final judgment had been issued; thus, the court rejected any ultra-activity of the repealed text, citing the definitively settled rule in its own Decision No. 12 of 19 September 2011.

Legislator headnote

AI generated

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 147 din Constituție, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 3306 alin. (1) C. proc. civ; Appeal dismissed: no moral damages for political imprisonment after unconstitutional redress provision repealed: În cauză, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B.A.M., care, indicând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține, în esență, că acțiunea a fost greșit respinsă în condițiile în care legea aplicabilă este cea de la data pronunțării unei soluții în primă instanță.

Keywords

AI generated
moral damages political rights rule of law imprisonment constitution prohibition of abuse of rights

Cited Legislation

AI generated
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009
221/2009, invocată ca temei al pretențiilor, tribunalul a considerat că este întemeiată, acesta având calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri în temeiul acestui act normativ, întrucât ambele condamnări au fost pronunțate pentru motive politice, așa cum rezultă din art. 1 alin.
art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, pe care reclamantul și-a întemeiat pretențiile, au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
din 15 noiembrie 2010, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și ale art.
art. 147 din Constituție
47/1992 și ale art. 147 din Constituție.
art. 304 pct. 9 C. proc. civ
În cauză, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B.A.M., care, indicând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține, în esență, că acțiunea a fost greșit respinsă în condițiile în care legea aplicabilă este cea de la data pronunțării unei soluții în primă instanță.
art. 3306 alin. (1) C. proc. civ
a deciziei Curții Constituționale prin care se constată neconformitatea acestuia cu legea fundamentală - a fost de altfel definitiv tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție care (în compunerea prevăzută de art. 3306 alin.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 15 februarie 2010, reclamantul A.I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Arad, obligarea pârâtului la 800.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnărilor cu caracter politic din anii 1949 - 1964.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost condamnat pentru crima de uneltire contra ordinii sociale la un an și 6 luni închisoare corecțională prin sentința nr. 1650 din 29 noiembrie 1949 a Tribunalului Militar Timișoara și la 25 ani muncă silnică și 10 ani degradare socială prin sentința nr. 62 din 30 martie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare. A executat efectiv aproape 12 ani, fiind pus în libertate în urma Decretului de grațiere nr. 411/1964.

Reclamantul a arătat că în toată această perioadă a fost persecutat, urmărindu-se renunțarea lui la credință, fiind preot ortodox. Condițiile de încarcerare au fost inumane, în celule insalubre, fără contactul cu alți deținuți și fără nici o legătură cu familia. Și după eliberare a fost monitorizat. În plus, nu a mai putut să profeseze, fiind obligat să se angajeze ca muncitor.

Prin sentința civilă nr. 264 din 14 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul A.I. și a fost obligat pârâtul să plătească suma de 120.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale și suma de 2.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Analizând solicitarea reclamantului din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 221/2009, invocată ca temei al pretențiilor, tribunalul a considerat că este întemeiată, acesta având calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri în temeiul acestui act normativ, întrucât ambele condamnări au fost pronunțate pentru motive politice, așa cum rezultă din art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, iar măsura dislocării în colonia de muncă 0841 - Constanța constituie de asemenea o măsură administrativă cu caracter politic, în raport de exigențele art. 3 alin. (1) din același act normativ. În total, reclamantul a executat o perioadă de 7 ani și 1 lună închisoare și a fost dislocat într-o colonie de muncă pentru o perioadă de aproape 3 ani și 10 luni, stabilind suma de 120.000 euro ca fiind echitabilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel B.A.M., în calitate de succesoare în drepturi a reclamantului decedat A.I., și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin decizia nr. 637/ A din 23 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a respins apelul declarat de reclamanta B.A.M. și a fost admis apelul pârâtului și schimbată în parte sentința, în sensul că a fost respinsă în totalitate acțiunea.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, pe care reclamantul și-a întemeiat pretențiile, au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie 2010, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și ale art. 147 din Constituție.

În cauză, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B.A.M., care, indicând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține, în esență, că acțiunea a fost greșit respinsă în condițiile în care legea aplicabilă este cea de la data pronunțării unei soluții în primă instanță.

Instanța trebuia să aplice, mai susține recurenta, principiul neretroactivității legii civile noi, conform căruia o lege civilă se aplică numai situațiilor juridice ce se ivesc după intrarea ei în vigoare, regula constituindu-se într-un factor de stabilitate a circuitului civil.

Intimata-pârâtă D.G.F.P. a județului Arad, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, pentru Statul Român a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul declarat de reclamantă este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 147 alin. (4) din legea fundamentală, deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României iar de la data publicării sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Corelativ, art. 11 alin. (3) al Legii nr. 47/1992, republicată, „privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale” dispune că deciziile și hotărârile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Este stabilit astfel, fără echivoc, efectul ex nunc al deciziilor instanței de contencios constituțional, aceasta fiind o aplicare - în materia controlului constituționalității legilor - a principiului general al neretroactivității legilor.

Altfel spus, deși încă de la pronunțarea deciziei Curții Constituționale, este deja stabilit că legiuitorul a încălcat norma constituțională, efectul constatării neconformității textului incriminat cu legea fundamentală, nu poate retroactiva, acesta producându-se doar pentru viitor, respectiv de la data publicării deciziei în M. Of.

Ca atare, numai până la această dată, prezumția de constituționalitate nu este înlăturată și aplicarea legii nu este afectată, în condițiile în care nu ne aflăm în situația unor acte juridice convenționale, ale căror efecte să fie guvernate de regula tempus regit actum.

În acest context, nu se poate susține că textul aflat în vigoare la data inițierii demersului judiciar (art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009) își prelungește efectele pe toată perioada derulării procesului, chiar după declararea acestuia ca neconstituțional - prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale - și respectiv publicarea acestei decizii în M. Of. al României, la 15 noiembrie 2010.

Or, în speță, decizia din apel a fost pronunțată la 23 martie 2011, dată la care - urmare declarării neconformității textului cu legea fundamentală și a publicării în M. Of. a deciziei instanței de contencios constituțional care a constatat această neconformitate - norma juridică pe care s-au întemeiat pretențiile reclamantei, nu mai exista, și în lipsa unor dispoziții legale exprese, nici nu se putea considera că ultraactivează.

În consecință, la momentul la care instanța de apel, devoluând fondul, a fost chemată să se pronunțe asupra pretențiilor formulate prin cererea introductivă, dreptul pretins nu mai avea niciun fundament în legislația internă și nici nu se putea invoca existența unui „bun” din perspectiva art. 1 al Protocolului nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care în cauză nu fusese pronunțată o hotărâre definitivă, susceptibilă de a fi pusă în executare.

Problema de drept la care se face trimitere prin prezentul recurs - ultraactivitatea unui text de lege și după publicarea în M. Of. a deciziei Curții Constituționale prin care se constată neconformitatea acestuia cu legea fundamentală - a fost de altfel definitiv tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție care (în compunerea prevăzută de art. 3306 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/2010) prin decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 - publicată în M. Of. nr. 789 din 7 noiembrie 2011. Partea I - a statuat că în situația în care judecătorul continuă să aplice o normă de drept inexistentă din punct de vedere juridic, ale cărei efecte au încetat, acesta „nu mai este cantonat în exercițiul funcției sale jurisdicționale, pe care și-o depășește, arogându-și puteri pe care nici dreptul intern și nici normele convenționale europene, nu i le legitimează”.

Așa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.A.M. împotriva deciziei nr. 637/ A din 23 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012.