Appeal dismissed in claim for compensation against public agency for delayed appointment as public manager

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1. Obiectul acțiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.J.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, obligarea acesteia să emită propunerea de numire a sa în funcția publică de manager public în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și să plătească suma de 2.661 lei pe lună cu titlu de despăgubiri reprezentând salariul net de manager public la care reclamanta avea dreptul pentru perioada iunie - august 2009 precum și în continuare până la data emiterii propunerii de numire în funcție.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pe 30 martie 2009 a absolvit cursul Young Professional Scheme, urmând a fi repartizată, conform legii, și numită într-o funcție de manager public.

A susținut reclamanta că, în vederea repartizării absolvenților, pârâta A.N.F.P. avea obligația, cu trei luni înainte de data absolvirii programelor, să supună aprobării Guvernului planul de repartizare a managerilor publici, să transmită instituțiilor și autorităților publice o adresă care să conțină lista cu profilele stagiarilor ciclului 3, apoi, pe baza cererii acestora, să întocmească planul de repartizare și să transmită în 10 zile de la data aducerii la cunoștință publică a clasamentului final propunerea de numire a absolvenților.

În speță, plasarea absolvenților nu a avut loc până la momentul depunerii acțiunii, reclamanta arătând că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat plasarea sa în funcția de manager public, însă A.N.F.P. a refuzat să emită propunerea de numire în funcția respectivă.

Pe parcursul procesului a fost emisă propunerea de numire în funcție, astfel încât reclamanta și-a precizat acțiunea, aceasta fiind restrânsă la cel de-al doilea capăt de cerere , arătându-se că suma totală datorată este de 11.320 lei pentru intervalul iunie 2009- octombrie 2009.

2. Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 1626 din data de 6 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

3. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Instanța de fond a arătat că termenele prevăzute de O.U.G. nr. 92/2008 privind procedura de plasare a managerilor publici nu apar ca termene imperative, ci ca termene de recomandare și a apreciat că plasarea acestora este o operațiune complexă în care sunt implicate mai multe instituții publice nu doar A.N.F.P.

A arătat prima instanță că numirea managerilor publici nu se putea face înainte ca toate instituțiile publice vizate să prezinte opțiunea lor pentru angajarea unui anumit manager public în funcție de profil, iar A.N.F.P. nu putea să emită propunerea de numire a unui absolvent, chiar și în situația în care acela era singurul care are profilul solicitat de o anumită instituție publică în lipsa unui plan de repartizare aprobat de Guvern în condițiile art. 15 din O.U.G. nr. 92/2008, plan care nu putea fi elaborat decât de o manieră unitară pentru toți absolvenții programului, nefiind posibilă numirea unui candidat înainte de aprobarea întregului plan de repartizare.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține o culpă concretă a autorității publice pârâte pentru refuzul de emitere a propunerii de numire a reclamantei în funcție înainte de aprobarea planului de repartizare de către Guvernul României, context în care cererea de despăgubiri pentru faptul că numirea reclamantei s-a realizat doar în luna octombrie 2009 apare ca neîntemeiată.

4. Recursul formulat de reclamanta C.J.M. împotriva sentinței civile nr. 1626 din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.

4.1. În mod greșit prima instanță a considerat că intimata nu a fost singura instituție ce deținea atribuții referitoare la demararea procedurii privind plasarea managerilor publici.

Din interpretarea dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2008 rezultă că în vederea plasării managerilor publici, A.N.F.P. trebuia să respecte o procedură etapizată.

4.2. Conform art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2008, A.N.F.P. trebuia să supună aprobării Guvernului „planul de repartizare a managerilor publici”, cu cel puțin 3 luni înainte de data absolvirii programelor de formare încă din decembrie 2008.

A.N.F.P. nu și-a îndeplinit această obligație, deoarece memorandumul pentru aprobarea planului de repartizare a managerilor publici a fost transmis Guvernului abia în luna iunie 2009 și a fost aprobat în ședința de Guvern din data de 29 august 2009.

4.3. Potrivit art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008, A.N.F.P. trebuia să transmită instituțiilor și autorităților publice propunerile de numire ale absolvenților programelor de formare în funcțiile publice specifice de manager public în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoștință publică a clasamentului final, adică până la data de 10 aprilie 2009.

În realitate, propunerile de numire au fost transmise prin fax abia la data de 22 octombrie 2009.

În luna februarie 2009, A.N.F.P. a transmis autorităților și instituțiilor publice din România, solicitarea comunicării funcțiilor publice vacante, pentru plasarea managerilor publici, cu indicarea profilelor de manageri publici agreate de către acestea.

Demararea acestei proceduri ține strict de A.N.F.P. și nu implică decizia niciunei alte instituții.

4.4. A.N.F.P. nu a avut o procedură unitară de plasare a managerilor publici, deoarece unele categorii de bursieri au fost plasate fără a mai fi creat un plan de repartizare și fără a fi supus aprobării Guvernului României.

4.5. Termenele stabilite de art. 31 din O.U.G. nr. 92/2008 sunt imperative.

5. Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.

5.1. Faptul că Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție și-a manifestat disponibilitatea de a angaja un absolvent al Programului Young Professional Scheme în funcția publică specifică de manager public, nu determină de drept emiterea propunerii de numire în funcție la această instituție și acordarea de drepturi bănești.

5.2. Invocarea de către recurentă a cazului absolventului care a fost angajat de Secretariatul General al Guvernului încă din luna 2009 nu prezintă relevanță în cauză, întrucât există în acest sens un proces pe rolul instanțelor judecătorești.

5.3. Din cuprinsul O.U.G. nr. 92/2008 nu rezultă că luna iunie este o dată limită la care se naște obligația imperativă de realizare a plasării pe o funcție publică de manager public.

Potrivit art. 9 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2008, pe întreaga perioadă de formare și până la data numirii în funcție, există dreptul la încasarea unei burse asigurată de la bugetul de stat.

II. Considerentele instanței de recurs.

1. Recursul este nefondat.

1.1. Este adevărat că O.U.G. nr. 92/2008 stabilește anumite termene în sarcina A.N.F.P., în vederea repartizării absolvenților.

1.2. Potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 92/2008 „nerespectarea obligațiilor și termenelor stabilite… de către autoritățile și instituțiile publice, în a căror sarcina cade îndeplinirea acestora, atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă ori penală, după caz”.

Sancționarea nerespectării termenelor sus-menționate este condiționată de dovedirea condițiilor ce duc la atragerea răspunderii disciplinare, contravenționale, civile ori penale.

1.3. În prezenta cauză este vorba de răspunderea prevăzută în Legea contenciosului administrativ și de îndeplinirea condiției dovedirii vătămării reclamantei-recurente, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a cererii, a unui drept sau interes legitim.

1.4. Recurenta-reclamantă trebuie să dovedească că împrejurarea numirii în funcția publică de manager public cu întârziere s-a datorat culpei intimatei și i-a produs o vătămare ce poate fi reparată prin plata daunelor materiale solicitate.

1.5. Din cuprinsul prevederilor O.U.G. nr. 97/2008 modificată și completată, reiese că numirea în funcția publică de manager public este un proces complex care implică nu numai decizia intimatei A.N.F.P., dar și identificarea unor asemenea posturi sau propuneri înaintate de autoritățile și instituțiile publice.

Nu s-a dovedit în speță existența culpei exclusive a intimatei la întârzierea numirii recurentei pe funcția pentru care a optat.

1.6. Deși la sfârșitul lunii mai 2009, Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție și-a exprimat disponibilitatea de a angaja un absolvent al programului, numirea se poate realiza numai la data finalizării procedurii.

Nu interesează în prezenta cauză împrejurarea că alte persoane au fost angajate în alt mod, deoarece s-a pus problema executării unor hotărâri judecătorești.

1.7. Se constată astfel că, salariul pentru funcția de manager public nu poate fi încasat decât de la data numirii, până la acel moment, recurenta beneficiind de bursa prevăzută de lege.

2. Față de acestea, în drept, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă C.J.M. împotriva sentinței civile nr. 1626 din data de 6 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2011.