Police officer’s bid to reopen denied pay claim over discrimination inadmissible, prior ruling stands

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 109/113/2009 la Tribunalul Brăila, reclamantul J.S., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului Brăila obligarea la plata drepturilor salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 01 septembrie 2002 (dată începând cu care au devenit aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002) - 15 octombrie 2005, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate și până la data achitării efective a sumelor cuvenite, precum și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferentă sumelor solicitate.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este ofițer de poliție și în perioada 01 septembrie 2002-15 octombrie 2005 a avut calitatea de ofițer al poliției judiciare, desemnat ca organ de cercetare prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție, în temeiul dispozițiilor art. 201 alin. (3) din Codul de Procedură Penală și ale art. 2 alin. (3) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.

A mai arătat reclamantul că în conformitate cu dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, „ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar".

A fost invocată în susținerea cererilor de chemare în judecată, o situație discriminatorie, astfel cum aceasta este definită prin art. 27 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, în raport de ofițerii și agenții de poliție judiciară detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Tribunalul Brăila prin sentința civilă nr. 69/FCA din 3 februarie 2008 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului J.S., reținând că pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, reclamantul trebuia să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume, să fie detașat în cadrul Departamentului Național Anticorupție.

Or, a reținut Curtea că desfășurându-și activitatea în cadrul unității de poliție menționate, chiar și ca ofițer de poliție judiciară, salarizarea acestora nu se poate face decât potrivit O.G. 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.

De asemenea, dispozițiile art. 28 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2002, care prevedeau acordarea sporului pentru polițiștii detașați în cadrul D.N.A. au fost abrogate în mod expres de art. 41 lit. e) din O.U.G. nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, astfel că a dispărut temeiul legal pentru acordarea acestui spor.

In ceea ce privește criteriul de discriminare invocat de reclamant, s-a reținut că acesta apare atunci când un ei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de față este vorba de situația a două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ.

Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Brăila a declarat recurs reclamantul J.S. criticând-o pentru motive de nelegalitate, în sensul greșitei interpretări a dispozițiilor legale aplicabile.

Prin Decizia nr. 598/R din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Galați a respins recursul declarat de reclamantul J.S. împotriva sentinței nr. 69/CA din 3 februarie 2009 a Tribunalului Brăila, ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, indemnizația stabilită prin O.G. nr. 27/2006, se cuvine doar polițiștilor D.N.A., considerentele vizând complexitatea cauzelor și gradul sporit de dificultate al actelor de procedură penală îndeplinite de agenții și ofițerii de poliție detașați la D.N.A., între activitățile desfășurate de aceștia și cealaltă categorie, existând deosebiri majore.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire J.S.

Analizând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarelor atașate, cu motivele invocate de revizuent, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din economia art. 322 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că revizuirea privește hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

In căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor, astfel încât, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.

Condiția ca hotărârea atacată să evoce fondul reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, ce rezultă din dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

Se constată că prin decizia ce face obiectul prezentei cereri a fost respinsă cererea de recurs promovată de J.S. astfel încât, prin prisma argumentelor arătate, această hotărâre nu poate face obiectul cererii de revizuire.

Mai mult decât atât, trecând peste faptul că prin decizia a cărei retractare se cere nu a fost evocat fondul cauzei, cererea de revizuire este inadmisibilă și raportat la dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, potrivit articolului menționat revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grad diferit, în una și aceeași pricină, între același persoane, având aceeași calitate, condiții care în cazul de față nu sunt îndeplinite.

Ținând cont de faptul că, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază" și având în vedere că, așa cum s-a arătat, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de J.S. împotriva Deciziei nr. 598/R din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2011.