Inadmissibility of separate appeal against preliminary interlocutory orders refusing EU preliminary reference

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj reclamantul P.V.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule, obligarea acesteia la înmatricularea unui autoturism în lipsa documentului necesar conform legislației incidente pentru înmatriculare.

Prin sentința nr. 385 din 26 februarie 2010, Tribunalul Gorj a admis acțiunea reclamantului P.V.C. și a obligat pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule să procedeze la înmatricularea autoturismului, fără plata taxei de poluare.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule.

În fața instanței de recurs, intimatul-reclamant P.V.C. a formulat cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebarea preliminară cu privire la compatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu dispozițiile Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene sau suspendarea cauzelor aflate pe rolul acestei instanțe în care s-a formulat deja întrebare preliminară.

Prin încheierea din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare, întemeiată pe dispozițiile art. 267 alin. (3) (fost art. 234 TCE) din Tratatul de Funcționare U.E. și s-a amânat judecarea cauzei la data de 14 septembrie 2010.

Împotriva aceste încheieri a declarat recurs reclamantul P.V.C., arătând că, în mod greșit i s-a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu trei întrebări preliminare invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Înainte de a proceda la analizarea motivelor de recurs Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 147 C. proc. civ. „Dezbaterile urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință, care va fi semnată de judecători și grefier”.

Prin urmare, încheierea de ședință este actul procedural în care se consemnează conținutul dezbaterilor în cadrul unei ședințe de judecată.

Încheierile de ședință preced, în mod firesc hotărârea finală, motiv pentru care art. 268 alin. (1) C. proc. civ. le numește „încheieri premergătoare”, iar în alin. (2) al aceluiași articol se prevede că „Judecătorii nu sunt legați prin aceste încheieri” .

Analizând conținutul încheierii atacate cu prezentul recurs, în raport de dispozițiile legale și interpretarea din doctrină expusă mai sus, Înalta Curte constată că prin această încheiere instanța de recurs a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a amânat judecarea cauzei pentru, fiind astfel vorba de o încheiere premergătoare.

Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului”.

Din enumerarea limitativă a textului legal, rezultă că pot face obiectul recursului hotărârile judecătorești pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului, dar o prevede pe cea a recursului, precum și cele pronunțate în apel. Or, încheierea din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova nu se încadrează în nici una dintre ipoteze.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 316 C. proc. civ., dispozițiile procedurale privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul recursului.

În acest context, dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile în speță, prin acestea stabilindu-se că „Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel (n.r. recurs) decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății”.

Cum încheierea recurată nu face parte din categoria de excepție a celor care întrerup cursul judecății și pentru care există dispoziții procedurale exprese în ceea ce privește atacarea lor, rezultă că aceasta urmează regimul juridic comun al tuturor încheierilor premergătoare, care ca regulă, nu pot fi atacate decât odată cu fondul cauzei.

Prin urmare, textul art. 282 alin. (2) C. proc. civ. consacră regula inadmisibilității atacării separate cu apel sau recurs a încheierilor premergătoare cum este și cea recurată în acest dosar.

Pentru argumentele juridice și de fapt expuse mai sus, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.V.C. împotriva încheierii din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.