Citizenship restoration suit moot after approval; cost award upheld, both appeals rejected.

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 august 2010, reclamantul C.E. în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE, COMISIA PENTRU CETĂȚENIE DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE și MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat obligarea pârâtelor la soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române, ce formează obiectul dosarului nr. 4746/2003, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

2. Hotărârea Curții de Apel

Prin sentința nr. 988 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea formulată de reclamantul C.E. în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE, COMISIA PENTRU CETĂȚENIE DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE și MINISTERUL JUSTIȚIEI, ca rămasă fără obiect.

Instanța a obligat pârâta să plătească 100 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea introductivă, reclamantul C.E. a solicitat obligarea pârâților la soluționarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române.

Pentru termenul de judecată din data de 11 februarie 2011, pârâta a depus la dosar Ordinul nr. 192/P din 05 noiembrie 2010 prin care se arată că a fost aprobată cererea de redobândire a cetățeniei române privind pe reclamant.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de obiectul acțiunii, instanța de primă jurisdicție a reținut că a fost depus la dosarul cauzei și Ordinul nr. 41/P din 27 ianuarie 2011 prin care se arată că cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv și pentru aceste considerente a fost respinsă acțiunea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

3. Recursurile declarate de C.E. și Autoritatea Națională pentru Cetățenie.

Recurentul C.E. a criticat soluția pronunțată de instanța de fond sub aspectul obligării pârâților la plata sumei de 4204 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.

Recurenta Autoritatea Națională pentru Cetățeniei a criticat soluția instanței de fond, întrucât în mod greșit a fost dispusă obligarea autorității la plata cheltuielilor de judecată, arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, a acordat mai mult decât s-a cerut, precum și faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motive de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a precizat faptul că această autoritate a devenit operațională din luna august 2010, astfel încât nu i se poate imputa vreo culpă reprezentată de momente de inacțiuni sau de o eventuală lentoare în derularea procedurilor necesare pentru soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursurile ca nefondate pentru considerentele ce urmează:

In conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții.

Având ca fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurentul-reclamant, întrucât instanța i-a acordat cheltuielile de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., constatând că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și față de munca efectiv îndeplinită de avocat.

Soluția instanței a fost de respingere a acțiunii și, având în vedere cheltuielile avansate de reclamant pentru soluționarea cererii sale, până la acel moment, instanța a dispus la obligarea cheltuielilor de judecată prin apreciere, având în vedere că avocatul a fost angajat, conform contractului de asistență judiciară, cu doar o lună înainte de data introducerii acțiunii la instanță, fiind stabilit primul termen de judecată la data de 11 februarie 2011, dată la care a fost pronunțată hotărârea atacată.

Cu privire la recursul autorității, Înalta Curte constată că instituția recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea cererii până la data introducerii acțiunii reclamantului, în temeiul art. 275 C. proc. civ., fiind consacrată în jurisprudența constantă a Înaltei Curți acordarea cheltuielilor atunci când cererea reclamantei a fost respinsă întrucât pârâtul și-a îndeplinit obligațiile în timpul judecății.

Culpa procesuală a pârâtului rezultă implicit din soluția dată, întrucât în plata cheltuielilor judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata, cât și cheltuielile făcute în timpul judecății, neputându-se transfera vinovăția pârâtului, care a constat în nerezolvarea cererii reclamantului într-un termen rezonabil.

Culpa recurentului a fost dovedită, întrucât acesta trebuia să-și ia toate diligentele pentru a verifica stadiul cererii reclamantului și să comunice un răspuns în acest sens.

Orice amânare în soluționarea cererii reclamantului a însemnat depășirea termenului rezonabil avut în vedere de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a determinat partea să angajeze cheltuieli cu procesul ce a fost intentat autorității pârâte, cheltuieli care ar fi putut fi evitate numai dacă cererea reclamantului ar fi fost soluționată mai înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de C.E. și Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 988 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.