Validity of post-conclusion psychological testing as an eliminatory condition for admission to the National Judicial Institute under Law No. 303/2004.

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul V.B.C. a solicitat în contradictoriu cu CONSILIUL SUPERIOR al MAGISTRATURII:

- anularea parțială a Hotărârii Plenului CONSILIULUI SUPERIOR al MAGISTRATURII nr. 886 din 14 octombrie 2010 privind validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, desfășurat în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010, prin care se constată neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare;

- constatarea nelegalității testării psihologice, precum și a reexaminării psihologice, care au fost efectuate după susținerea concursului de admitere la INM și după declararea reclamantului ca admis la concursul de admitere la INM, contrar prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, a art. 2 din Hotărârea CSM nr. 439/2006 de aprobare a regulamentului privind concursul de admitere și examenul de absolvire a INM, dar și cu încălcarea principiilor fundamentale privind transparența și egalitatea, consacrate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și de art. 1 alin. (2) din Hotărârea CSM nr. 439/2006;

- obligarea CSM la validarea dosarului reclamantului de candidat admis la concursul de admitere la INM și înscrierea în lista definitivă a candidaților declarați admiși la concursul de admitere la INM din Anexa nr. 2 la hotărâre, conform art. 27 din Hotărârea CSM nr. 439/2006 de aprobare a Regulamentului privind concursul de admitere și examenul de absolvire a INM și recunoașterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere în INM;

- obligarea CSM la reînscrierea reclamantului ca auditor de justiție, cursant la INM în promoția 2011 - 2013 sau în următorul an soluționării acestui litigiu;

- constatarea nulității absolute a lucrării nr. 29.088/1154/2010 de respingere a plângerii prealabile, adoptată de plenul CSM în ședința din data de 11 noiembrie 2011.

2. Hotărârea Curții de Apel

Prin sentința nr. 37 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul V.B.C. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în sensul că a fost constatată nelegalitatea art. 27 și art. 29 din Hotărâre CSM nr. 439/2006 de aprobare a Regulamentului privind concursul de admitere și examenul de absolvire la INM, precum și nelegalitatea testării psihologice și a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate după susținerea concursului de admitere la INM desfășurat în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010;

Instanța a dispus anularea parțială a Hotărârii Plenului CSM nr. 886 din 14 octombrie 2010 privind validarea rezultatelor concursului de admitere la INM, respectiv a art. 4, doar cu privire la constatarea neîndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2), lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare de către reclamantul V.B.C. și a obligat pârâtul la înscrierea reclamantului pe lista definitivă a candidaților admiși la INM din Anexa 2 la hotărâre, la validarea dosarului acestuia și la recunoașterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la INM.

Au fost respinse celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul V.B.C. a participat la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii organizat în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010, fiind declarat „admis", conform tabelului privind rezultatele finale, acesta figurând la poziția 61 cu media finală 7,176, obținând la proba eliminatorie nota 5,325 cu 71 puncte, la raționamentul logic a realizat 68 de puncte și nota 1,020, la interviu 90,6 puncte - nota 0,906.

Ulterior publicării tabelului privind rezultatele finale, în perioada 26 septembrie 2010-2 octombrie 2010, candidații declarați admiși au susținut teste psihologice în urma cărora reclamantul a primit calificativul respins. împotriva acestui calificativ a formulat contestație, fiind reexaminat pe data de 8 octombrie 2010, iar în urma reexaminării a primit același calificativ.

Prin Hotărârea nr. 886 din 14 octombrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât la art. 4, că reclamantul nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, prin aceeași hotărâre constatându-se la art.3 că numai candidații din Anexa 2 îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de articolele menționate mai sus.

Instanța de primă jurisdicție, analizând dispozițiile legale incidente în cauză a constatat că rezultă fără vreun dubiu faptul că îndeplinirea cumulativă a condițiilor enumerate la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 este cerută la înscriere și condiția prevăzută la lit. e) în art. 14, respectiv ca persoana să fie aptă, din punct de vedere medical și psihologic, nu poate fi socotită separat de celelalte condiții cerute a fi îndeplinite cumulativ cu aceasta, ca fiind o condiție transformată individual într-o probă eliminatorie.

De altfel, a constatat instanța de fond, că îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 este atributul comisiei de admitere, conform dispozițiilor art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, dispoziție care conduce la aceeași teză, respectiv că prin această lege s-a stabilit că testarea din punct de vedere medical și psihologic face parte din condițiile cumulative ce trebuie îndeplinite înaintea susținerii și promovării concursului de admitere la INM.

Cu toate că dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, la care face trimitere și art. 2 din Hotărârea CSM nr. 439/2006, nu lasă posibilitatea interpretării, în art. 27 din Hotărârea nr. 439/2006 a CSM se stabilește că vor fi programați candidații admiși pentru a se prezenta la vizita medicală și la testarea psihologică, iar la alin. (2) se stabilește că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăște cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) și validează rezultatele concursului. Candidații inapți pentru exercitarea funcției, din punct de vedere medical, din punct de vedere psihologic, precum și cei care nu se bucură de o bună reputație sunt declarați respinși.

De asemenea, dispozițiile art. 29 alin. (1) din Hotărârea nr. 439/2006 a CSM menționează că testarea psihologică constă în susținerea unui test scris și a unui interviu în fața unui psiholog desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii din rândul specialiștilor din cadrul Consiliului, curților de apel, precum și din tabelul psihologilor acreditați de Colegiul Psihologilor din România. Rezultatele testării psihologice sunt concretizate într-un raport, care cuprinde profilul psihologic al fiecărui candidat, precum și calificativul "Admis" sau "Respins", iar la alin. (5) se prevede: Calificativul acordat de comisia de reexaminare psihologică este definitiv și se publică în condițiile alin. (2).

Instanța de primă jurisdicție a reținut că dispozițiile din articolele nr. 27 și 29 din Regulament sunt nelegale prin faptul că sunt contrare dispozițiilor din art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în sensul că verificarea aptitudinilor psihologice ale candidaților la concursul de admitere la INM, reprezintă o condiție prealabilă și nu o probă eliminatorie ulterioară susținerii concursului de verificare a cunoștințelor profesionale, cu toate că legiuitorul a înțeles să reglementeze existența unor aptitudini psihologice specifice funcției de judecător sau procuror, ca pe o condiție prealabilă, alături de celelalte condiții menționate la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pentru înscrierea la concursul de admitere la INM.

Curtea a apreciat că sunt fondate criticile reclamantului referitoare la nelegalitatea testării psihologice, a reexaminării psihologice, operațiuni care au avut la bază prevederile din Hotărârea CSM nr. 439/2006, respectiv ale art. 27 și art. 29, dispoziții nelegale și este, de asemenea, întemeiată cererea privind anularea parțială a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 886 din 14 octombrie 2010 privind validarea rezultatelor concursului de admitere la INM, desfășurat în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010.

Ca o consecință a admiterii primelor două capete de cerere, urmează a fi admise cererile reclamantului privind înscrierea acestuia pe lista definitivă a candidaților admiși la INM din Anexa 2 la hotărâre, la validarea dosarului reclamantului de către CSM și la recunoașterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la INM.

Chiar dacă lipsește avizul psihologic, instanța nu se substituie comisiei de organizare a concursului sau celei de testare psihologică, ci raportat la dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, precum și ale dispozițiilor art. 12 din aceeași lege, instanța apreciază că reclamantul a promovat concursul și nu i se poate imputa acestuia culpa pârâtei în nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la modalitatea de organizare a concursului.

Cât privește cererea reclamantului privind reînscrierea acestuia ca auditor de justiție, cursant la INM în promoția 2011 - 2013 sau în următorul an soluționării litigiului, ca efect al admiterii primelor două capete de cerere, recunoașterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la INM, implică inclusiv înscrierea reclamantului ca auditor de justiție, cursant la INM însă modalitatea și perioada de înscriere (în promoția 2011 - 2013 sau în anul următor soluționării litigiului sau în alt an) poate fi stabilită doar de către pârâtă, fiind un atribut exclusiv al acesteia, la momentul de față neexistând dovezi în sensul existenței unui refuz, respectiv că aceasta nu ar recunoaște reclamantului toate drepturile ce decurg din calitatea sa de candidat admis la concursul de admitere la INM, ce ar implica o obligație de a face în sarcina acesteia.

Referitor la cererea privind constatarea nulității absolute a lucrării nr. 29088/1154/2010 de respingere a plângerii prealabile, adoptată de Plenul CSM în ședința din 11 noiembrie 2010, instanța a constatat că aceasta a rămas fără obiect, având în vedere că acțiunea reclamantului a preluat toate capetele de cerere care au făcut obiectul plângerii prealabile, capete de cerere ce au fost analizate de către instanță.

3. Recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii

Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii de a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor și procurorilor.

Recurentul a arătat că prin Regulamentul atacat, Consiliul Superior al Magistraturii nu a făcut decât să respecte dispozițiile Legii nr. 303/2004, stabilind procedura de organizare și desfășurare a concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii.

S-a arătat că verificarea îndeplinirii condițiilor de participare la concurs, validarea rezultatelor obținute de participanți și faptul de a le face publice sunt etape inerente în contextul organizării unui concurs.

S-a susținut că excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 27 și art. 29 din Regulament este neîntemeiată și în mod greșit a fost admisă de instanța de fond.

Cu privire la fondul cauzei, s-a susținut că a fost respectată procedura prevăzută de dispozițiile legale și regulamentare referitoare la testarea psihologică, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu are competența de a cenzura calificativul definitiv acordat de comisia de examinare psihologică.

S-a arătat că în lipsa unei atestări de specialitate a împrejurării că un candidat este apt din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției, nici instanța de judecată nu se poate substitui comisiilor de examinare psihologică în aprecierea îndeplinirii acestei condiții.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului de față, mai înainte de a analiza motivele formulate, a constatat că cererea nu a fost timbrată, deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei datorate.

In conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei și cu 0,15 lei timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.

Având în vedere faptul că recurentul nu și-au îndeplinit obligația ce îi revenea, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 31/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței nr. 37 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.