Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4842/2011 AI generated

Judicial stamping defects: sufficiency of evidence of payment and misapplication of nullity sanction

Case Number Decizia nr. 4842/2011
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, set aside the first-instance judgment, and remanded the case for retrial, resulting in a procedural victory for the appellant. The dispute involved a contentious administrative action that was initially annulled by the appellate court as insufficiently stamped, based on the finding that the plaintiff failed to pay the required judicial stamps. The Supreme Court determined that the lower court erred in fact and law, as documentary evidence in the file, including an inventory note for a registered letter, proved that the plaintiff had actually deposited the full tax and judicial stamp fees prior to the first hearing. Under the Romanian Law No. 146/1997 on judicial taxes, the requirement for stamps is satisfied when proof of payment is deposited at the file; the court ruled that the prior annulment constituted an essential procedural violation that prevented the examination of the merits, and therefore no provision regarding the cure of defects or specific sanctions for late payment applied to justify the dismissal.

Legislator headnote

AI generated

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, art. 105 alin. (2) C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Judicial stamping defects: sufficiency of evidence of payment and misapplication of nullity sanction: Mai susține recurentul că cererea de chemare în judecată era scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Keywords

AI generated
proof of payment procedural nullity action for annulment judicial law late payment of fees hearing or examination

Cited Legislation

AI generated
art. 15 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
Mai susține recurentul că cererea de chemare în judecată era scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
art. 105 alin. (2) C. proc. civ
arată că, în cauză, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 105 alin.
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
Înalta Curte constată că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4391 din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția insuficientei timbrări și a anulat acțiunea formulată de reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, C.N.U. SA și P.N., ca insuficient timbrată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență că deși reclamantul a fost citat cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei, totuși la data de 20 noiembrie 2009 reclamantul a înaintat instanței taxa de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de doar 0,15 lei, astfel cum rezultă din nota de ședință depusă la fila 6 din dosarul de fond.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală a declarat recurs M .I.

In motivarea recursului, reclamantul a arătat în esență că acțiunea a fost anulată în mod nelegal, întrucât la dosarul cauzei există înscrisuri care dovedesc timbrarea corespunzătoare a cererii de chemare în judecată.

In acest sens, recurentul arată că a trimis dovada achitării taxei de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de chemare în judecată, prin poștă și face referire la nota de inventar de la fila 8 al dosarului de fond privind conținutul scrisorii cu valoare nr. VA09997309822, prin care se atestă că au fost expediate Curții de Apel București, dovada plății taxei de timbru de 4 lei și timbre judiciare în valoare de 1,5 lei.

Mai susține recurentul că cererea de chemare în judecată era scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Într-un ultim motiv de recurs, reclamantul M.I. arată că, în cauză, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât prin faptul că după 5 termene de judecată a fost admisă excepția insuficientei timbrări, fără ca în prealabil reclamantul să fi fost citat cu mențiunea că există discuții cu privire la timbrajul necorespunzător, s-a produs un prejudiciu recurentului-reclamant.

Înalta Curte, analizând sentința prin prisma criticilor invocate și având în vedere și dispozițiile legale incidente, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Cererile adresate instanțelor judecătorești potrivit Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, se timbrează anticipat sau până la primul termen de judecată.

Din analiza actelor de la dosar s-a constatat că, într-adevăr, așa cum susține și recurentul-reclamant, la dosarul cauzei (fila 8 din dosarul de fond) există dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și a timbrului judiciar în valoare de 1,5 lei conform notei de inventar privind conținutul scrisorii cu valoare nr. VA09997309822, prin care se atestă că au fost expediate Curții de Apel București la dosarul cauzei, dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și timbre judiciare în valoare de 1,5 lei, astfel că în mod eronat, instanța de fond a anulat cererea de chemare în judecată.

De altfel, contrar celor reținute de instanța de fond, și din notele de ședințe depuse de reclamant (fila 6 dosarul de fond), rezultă că acesta a depus dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 1,5 lei.

Prin anularea acțiunii ca insuficient timbrată, instanța de fond a produs reclamantului o vătămare procesuală esențială, constând în aplicarea sancțiunii nulității acțiunii, nulitate ce nu a mai permis cercetarea pe fond a motivelor cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, atâta vreme cât nota de inventar atestă faptul că reclamantul a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și timbre judiciare în valoare de 1,5 lei la data de 25.10.2010.

Față de cele ce preced, recursul fiind întemeiat va fi admis, casându-se hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.I. împotriva sentinței nr. 4391 din data de 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.