Property restitution compensation: dismissal of administrative challenge as time-barred due to statutory lapse from acceptance of payment by authorized representative

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 268/F-CONT din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanta M.A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care solicita anularea Deciziei nr. 1380 din 1 noiembrie 2007, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a Deciziei nr. 790 din 22 septembrie 2009, reprezentând titlul de plată, precum și reevaluarea imobilului pentru care au fost acordate despăgubirile; totodată, instanța de judecată a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de introducere a plângerii prealabile, formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunea reclamantei a fost formulată cu depășirea termenelor prevăzute de art. 7 și, respectiv, art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

În ce privește cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii prealabile, instanța de fond a reținut că aceasta nu este întemeiată față de împrejurarea că reclamanta, prin mandatar, și-a exercitat dreptul de opțiune, la data de 4 martie 2008, drept urmare fiind emis titlul de plată, în temeiul căruia a și fost efectuată - și acceptată de reclamantă, prin mandatar - plata sumei de 111.709,5 lei, conform ordinului de plată nr. 1801 din 24 septembrie 2009.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., și că instanța de judecată care a pronunțat hotărârea nu era competentă să judece capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor; în motivarea cererii de recurs, recurenta reiterează argumentele invocate în fața primei instanțe referitor la cererea de repunere în termen, susținând, în esență, că nu i-au fost comunicate actele contestate, și că instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa de acordare a despăgubirilor, pe care trebuia să o trimită spre competentă soluționare judecătoriei.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca ne fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII, cap. VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, „Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului".

Or, în conformitate cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, la care fac trimitere dispozițiile legale citate, acțiunea în contencios administrativ poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii [alin. (1) lit. a) și c)], pentru motive temeinice putând fi formulată și peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului individual a cărui anulare se cere, acest termen fiind de decădere [art. 11 alin. (2) și (5)].

Cum actele a căror anulare se solicită în cauză au fost comunicate recurentei-reclamante, prin mandatarul acesteia G.A., care le-a acceptat, prin cererea de opțiune din data de 4 martie 2008 (f.27-dosar fond), respectiv ordinul de plată din 24 septembrie 2009 (f. 10 - dosar fond), iar acțiunea a fost înregistrată la data de 20 iunie 2010, în mod corect a reținut instanța de fond tardivitatea introducerii acțiunii și a dispus respingerea acesteia ca atare.

De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că cererea de repunere în termenul de introducere a plângerii prealabile este neîntemeiată, în cauză neexistând motive temeinice, de vreme ce recurenta-reclamantă a avut un mandatar numit pentru efectuarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 247/2005, care a acceptat toate actele contestate, inclusiv plata efectivă a drepturilor acordate prin acestea, iar unul dintre efectele contractului de mandat este, potrivit prevederilor art. 1546 alin. (1) C. civ., că actele încheiate de mandatar cu terții își vor produce efectele între aceștia din urmă și mandant, deoarece mandatarul acționează ca reprezentant al celui din urmă; or, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada revocării mandatului acordat.

Nu este întemeiată nici critica recurentei, potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa de acordare a despăgubirilor, pe care trebuia să o trimită spre competentă soluționare judecătoriei. Aceasta întrucât, pe de o parte, acțiunea a fost soluționată pe excepție, instanța de judecată neprocedând la analizarea fondului și, pe de altă parte, conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să se pronunțe, în cazul soluționării cererii, și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Pentru considerentele arătate, soluția primei instanțe fiind temeinică și legală, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva sentinței nr. 268/F-CONT din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.