Appeal dismissed: failure to respond to petition upheld, plus petita argument rejected

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul 915/2/2009, reclamantul S.M. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății Publice, deoarece nu i-a răspuns la petiția nr. 43116 din 01 august 2008 și nici la petiția cu același sens, trimisă cu scrisoare recomandată din data de 19 septembrie 2008, serie C029 - 30010120.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deși a trimis cele două petiții către pârât, acesta nu a înțeles să îi răspundă nici până în prezent, necomunicarea relațiilor solicitate împiedicându-1 să își rezolve problemele determinate de afecțiunile medicale de care suferă.

Prin încheierea din data de 22 aprilie 2009, Curtea a dispus încuviințarea cererii de ajutor public judiciar, sub forma asistenței unui avocat, formulată de către parte.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Sănătății a invocat excepția de netimbrare a acțiunii, a lipsei de obiect, solicitând și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece pârâtul nu a putut să identifice pretențiile concrete ale reclamantului pentru a putea să îi răspundă, indicându-i-se să revină cu o precizare în acest sens.

Prin sentința nr. 2349 din 17 mai 2010, Curtea de Apel București a respins excepțiile netimbrării și lipsei de obiect a acțiunii și a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.M., obligând pârâtul să răspundă reclamantului la petiția înregistrată sub nr. 43116 din 01 august 2008 și a respins în rest acțiunea.

Sub aspectul excepțiilor invocate, Curtea a constatat că acțiunea a fost corespunzător timbrată, prin chitanța și timbrul judiciar, astfel încât excepția invocată este neîntemeiată.

A mai constatat Curtea că pârâtul nu și-a îndeplinit conform prevederilor legale obligația de a răspunde integral reclamantului, astfel încât și excepția rămânerii fără obiect a cauzei, este neîntemeiată.

Sub aspectul fondului, Curtea a reținut că deși reclamantul a formulat două petiții, respectiv 43116 din 01 august 2008 și cea trimisă cu scrisoare recomandată nr. 51389 din 22 septembrie 2008, totuși pârâtul nu a înțeles până la data introducerii acțiunii ( februarie 2009), să răspundă în vreun fel și de-abia pe parcursul judecății, după mai multe termene de judecată, a precizat că a răspuns în sensul că prin adresa nr. 10207 din 01 aprilie 2010, a comunicat reclamantului faptul că scrisul este ilizibil și că se impune a reveni cu o nouă solicitare în acest sens.

Curtea a apreciat că acest răspuns nu reprezintă o soluționare a doleanțelor reclamantului, având în vedere pe de o parte, împrejurarea faptului că scrisul reclamantului este unul lizibil, iar pe de altă parte, faptul că chiar prin intermediul întâmpinării, pârâtul identifică mai multe dintre problemele pe care reclamantul le-a ridicat în respectivele cereri.

Având în vedere împrejurarea că petiția ulterioară, trimisă cu scrisoarea recomandată nr. 51389 din 22 septembrie 2008, reprezintă potrivit susținerii reclamantului, o revenire asupra cererii inițiale (prin folosirea sintagmei „cu același sens") și având în vedere și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că pârâtul în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit această obligație legală de a soluționa cererea reclamantului în termenul legal.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul S.M., invocând motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc civ., respectiv instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Articolul 304 pct. 6 C. proc civ. vizează situațiile de plus petita și extra petita.

Acest motiv de modificare este expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății.

Conform art. 129 alineatul final C. proc civ., instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul 915/2/2009, reclamantul S.M. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății Publice, deoarece nu i-a răspuns la petiția nr. 43116 din 01 august 2008 și nici la petiția cu același sens, trimisă cu scrisoare recomandată din data de 19 septembrie 2008, serie C029 - 30010120.

Prin sentința recurată instanța de fond în mod corect a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.M., obligând pârâtul să răspundă acestuia la petiția înregistrată sub nr. 43116 din 01 august 2008 și a respins în rest acțiunea, pronunțându-se astfel în limitele în care a fost învestită, făcând aprecieri numai asupra obiectului pricinii deduse judecății.

Pe de altă parte instanța are obligația de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere cu judecata cărora a fost învestită, respectiv față de toate părțile implicate în conflictul judiciar. De asemenea soluția trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii.

Față de cele anterior menționate și analizând sentința recurată se constată că motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc civ. nu este aplicabil.

Criticile recurentului nu pot fi primite, instanța de fond pronunțându-se asupra unei cereri care a făcut obiectul cauzei deduse judecății și în conformitate cu dispozițiile procedurale menționate a soluționat în mod corect acțiunea de față în limitele căreia a fost legal învestită.

Pentru considerentele expuse instanța urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.M. împotriva sentinței nr. 2349 din 17 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2011.