Annulment plea dismissed for failure to allege violation of right to defense in equipment value dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the plea for annulment filed by the successful defendant against the Commercial Section’s decision, ordering the petitioner to pay 10,000,000 lei in litigation costs to the respondent, thereby upholding the appellate ruling that dismissed the plaintiff's claim for damages. The dispute originated from a contract claim by a limited liability company against a joint-stock company for the value of a drilling machine, which was initially granted in full by the trial court but reversed on appeal and further confirmed by the Supreme Court on cassation, prompting the now-satisfied defendant to file a plea for annulment alleging a violation of the right to defense. The court rejected the plea because the statutory grounds for annulment under Article 317 of the Civil Procedure Code were not met, as the record showed that the appellant was represented by legal counsel at the hearing, submitted written pleadings and tax receipts, and did not formally request a postponement for lack of defense, rendering the procedural rights intact.
Legislator headnote
AI generatedart. 156 C. proc. civ, art. 317 C. proc. civ, art. 317 alin. (1) C. proc. civ; Annulment plea dismissed for failure to allege violation of right to defense in equipment value dispute: Întemeindu-și contestația pe dispozițiile art. 317 C. proc. civ., solicită admiterea acesteia, desființarea deciziei atacate și fixarea unui termen pentru judecarea recursului, cu garantarea dreptului său la apărare.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 august 1999, reclamanta SC I. SRL Vălenii de Munte a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 56.000.000 lei cu titlu de contravaloare mașină de găurit G.R. 820.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 175 din 16 februarie 2000, a admis, ca fondată, acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 76.513.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 591 din 23 iunie 2000.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, pârâta SC I. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, care, prin decizia nr. 5969 din 26 octombrie 2001, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, în sensul că s-a modificat decizia atacată, s-a admis apelul pârâtei, în sensul că schimbă în tot sentința nr. 175 din 16 februarie 2000 a Tribunalului Prahova și respinge acțiunea reclamantei SC I. SRL, ca nefondată.
La data de 26 noiembrie 2001, intimata pârâtă SC I. SA București a formulat contestație în anulare contra deciziei nr. 5969 din 26 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, pe motiv că nu i s-a acordat termenul solicitat pentru lipsă de apărare, încălcându-se prevederile art. 156 C. proc. civ. și nici pronunțarea deciziei nu a fost amânată, în vederea depunerii de concluzii scrise.
Întemeindu-și contestația pe dispozițiile art. 317 C. proc. civ., solicită admiterea acesteia, desființarea deciziei atacate și fixarea unui termen pentru judecarea recursului, cu garantarea dreptului său la apărare.
Contestația este nefondată.
Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.”
Din analiza motivelor contestației și a actelor de la dosarul de recurs, rezultă că, la termenul de judecată din 26 octombrie 2001, recurenta-pârâtă a fost reprezentată prin consilier juridic M., care a depus în ședință ordinul de plată al taxei judiciare de timbru, în sumă de 2.617.800 lei, plus timbru judiciar de 30.000 lei și concluzii scrise în susținerea recursului pe care l-au declarat.
Prin încheierea de ședință din practica, rezultă că „părțile învederează că nu au cereri de formulat” și că, Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților pe fondul cererii de recurs.
Așa fiind, cum la dosar nu există nici cerere scrisă a recurentei pentru acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, nu rezultă, în nici un mod că, contestatoarei recurente i s-a încălcat acest drept.
Drept consecință, contestația nu poate fi admisă, cât timp nu este îndeplinită condiția imperativă cerută de art. 317 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația formulată de SC I. SRL Vălenii de Munte, împotriva deciziei nr. 5969 din 26 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.
Obligă contestatoarea la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC I. SA București.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 iulie 2003.