Competence to compel payment of property restitution compensation: special statutory tribunal jurisdiction over central authority acts

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 10 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Ploiești a avut în vedere faptul că obiectul litigiului îl reprezintă obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor și a A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, să-i răspundă la dresa din 09 septembrie 2009 și să-i plătească, în termen de 20 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de contencios, 40% din suma stabilită prin Hotărârea nr. 165 din 09 februarie 2007 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 290/2003, cu dobânda BNR de la data stabilită de instanță până la data plății efective.

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum și caracterul derogatoriu al normelor de procedură instituite prin Legea nr. 290/2003 și H.G. nr. 1120/2006, Curtea de apel a constatat că soluționarea cauzei este în competența Tribunalului Prahova, secția comercială, completele specializate de contencios administrativ.

Tribunalul Prahova, prin încheierea de ședință din 15 decembrie 2010, a admis excepția ridicată din oficiu de instanță, privind lipsa competenței materiale, a constatat conflictul negative de competență, și, suspendând judecarea cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru judecarea conflictului negative de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova a reținut că nu are competența de a soluționa acțiunea reclamantei deoarece, conform O.U.G. nr. 25/2007, plata despăgubirilor este în sarcina A.N.R.P. , astfel că atribuția de plată nu mai aparține unei instituții la nivel județean.

Concluzionând, tribunalul a constatat că obiectul cererii îl reprezintă refuzul de rezolvare de către o autoritate centrală a unei cereri referitoare la un drept al petentei, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Obiectul cererii de chemare în judecată vizează refuzul de punere în executare a unui act administrativ care, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 este asimilată refuzului nejustificat de a soluționa o cerere.

Potrivit art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 25 din 18 aprilie 2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului „Prin decizie, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București. (...) Deciziile de plată prin care se modifică hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin care se soluționează contestațiile se comunică beneficiarilor și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. In baza deciziei de plată sau a hotărârii judecătorești definitive, Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților efectuează plata compensațiilor bănești."

De asemenea, art. 352 alin. (6) din H.G. nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1277/2007 prevede că „Deciziile se comunică petenților și comisiilor județene sau a municipiului București și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază petentul."

Din dispozițiile arătate rezultă că, prin instituirea competenței tribunalului, secția de contencios administrativ, norma specială derogă de la regulile generale stabilite atât prin art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și prin art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevăd în cazul actelor autorităților și instituțiilor centrale o competență în primă instanță în favoarea curții de apel.

Se constată că actele normative enunțate nu cuprind dispoziții exprese cu privire la competența de soluționare a cererilor prin care, partea, nemulțumită de întârzierea nejustificată a autorității centrale de a pune în executare deciziile de plată, solicită obligarea acesteia la îndeplinirea obligațiilor asumate prin actele administrative emise.

Insă, aplicând regula de interpretare prin analogie și având în vedere că intenția legiuitorului este de a asigura o competență unitară de soluționare a cauzelor generate de Legea nr. 9/1998, se apreciază că și în cazul cererii de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata compensațiilor bănești competența de soluționare aparține tot tribunalului.

Pentru considerentele expuse, urmează a se stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe C.A.M. și pe Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.