Property certificate issuance for privatized land: appeal allowed, judgment quashed and remanded

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 22 octombrie 2009, reclamanta SC S.E.C.I. SA a chemat în judecată Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, solicitând obligarea pârâtului la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pentru suprafața de 4878 mp situată în sector 1.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că terenul făcea parte din activul întreprinderii de stat I.C.R.E.T. care s-a reorganizat în temeiul Legii nr. 15/990 și din care a luat naștere societatea comercială, înființată prin H.G. nr. 45/1991, ce prevede expres preluarea activului și pasivului de către noua entitate.

Reclamanta a mai arătat că suprafața de teren de 4878 mp, ocupată în mare parte de construcții este necesară desfășurării activității societății, pârâtul având obligația de a emite certificatul în condițiile H.G. nr. 834/1991.

Prin sentința nr. 245 din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că reclamanta nu a înaintat documentația completă pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, pârâtul nefiind în măsură să elibereze actul solicitat, în lipsa hotărârii adunării generale a acționarilor și a raportului de evaluare și în raport de existența titlului numai pentru 1237 mp teren.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC S.E.C.I. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că în cauză era util a fi efectuată o expertiză de identificare a terenului în vederea stabilirii suprafeței aferente activelor societății și în ce măsură este necesară desfășurării obiectului de activitate.

Reclamanta a precizat că, prin Ordinul nr. 252/1986 prin care a fost transmis terenul, suprafața nu a fost corect indicată, fiind mult mai mică decât cea reală aferentă clădirilor transmise prin anexa aceluiași act, doar suprafața construită fiind de 3109 mp, la care se adaugă 1692 mp căile de transport.

Reclamanta a mai susținut că a făcut dovada depunerii documentației complete la ministerul de resort, inclusiv raportul de evaluare.

În raport de această documentație, a arătat reclamanta, deținând și folosind întreaga suprafață de teren de 4878 mp, încă de la înființare, refuzul pârâtului de a emite certificatul de atestare este nejustificat.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probelor, pentru a se stabili cu certitudine, în raport și de actele noi depuse, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru obligarea autorității competente la emiterea certificatului de atestare.

De menționat că la termenul de judecată din 12 ianuarie 2011, reclamanta a depus la dosar Hotărârea adunării generale a acționarilor societății din 28 aprilie 2009 prin care s-a aprobat documentația și raportul de evaluare întocmit pentru terenul situat în sector 2.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, o societate este îndreptățită să i se ateste dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul său, necesare desfășurării activității conform obiectului de activitate.

Din actele aflate la dosarul de fond rezultă că, potrivit Ordinului nr. 252/1986 emis de ministerul de resort, fosta I.C.R.E.T. București (ale cărei bunuri au fost preluate de societatea comercială antecesoare a reclamantei prin H.G. nr. 45/1991) avea în administrare directă pe str. N. nr. 171 mai multe clădiri și o suprafață de 1237 mp teren.

Prin procesul verbal încheiat la 2 martie 1985 s-a procedat la predarea-primirea mai multor clădiri, stație de întreținere auto, platformă de beton curte, împrejmuiri din beton, bunuri care prin H.G. nr. 45/1991 au intrat în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat și în raport de care susține reclamanta că se delimitează terenul vizat.

Aceste înscrisuri ca și celelalte acte depuse ca documentație, raportul de evaluare întocmit la 2 aprilie 2009, înscrisuri aprobate de Adunarea generală a acționarilor societății constituie dovezi ale faptului că reclamanta a preluat în patrimoniu o suprafață de teren mai mare decât cea menționată în Ordinul nr. 252/1986.

În aceste împrejurări, Curtea constată că era îndreptățită reclamanta să solicite efectuarea unei expertize topografice care să identifice terenul aflat în folosința societății, transmis în urma înființării antecesoarei sale în temeiul Legii nr. 15/1990 și să stabilească dacă suprafața respectivă este necesară desfășurării activității conform obiectului de activitate.

De menționat că această probă a fost solicitată de reclamantă în fața primei instanțe, fiind însă greșit respinsă ca neconcludentă.

Cu ocazia rejudecării, urmează a se avea în vedere și faptul că parte din suprafața de teren în litigiu, de 2017 mp a fost revendicată de B.I. și B.N., acțiune admisă prin decizia nr. 259 din 13 iunie 2002 a Curții de Apel București, irevocabilă (fila 133, dosar fond).

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul și va casa sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC S.E.C.I. SA București împotriva sentinței nr. 245 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2011.