Peremption of jurisdiction transfer request for failure to prosecute after suspension
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the request for the transfer of jurisdiction (strămutare) by declaring it perished (perimată) *de jure* and ordered the petitioner to pay 400 lei in litigation costs to the respondent. The dispute concerned a procedural motion to move the venue of a civil case, which had been suspended by the same court on July 1, 2010, due to the petitioner's failure to comply with a court-ordered measure. The Court found that the cause remained inabeyance for over one year without the parties performing any procedural acts, constituting procedural fault attributable to the petitioner, and consequently applied the doctrine of *perimare* (automatic expiration of proceedings due to inactivity). Relying on Articles 248(1), 252(1), and 274(3) of the Romanian Code of Civil Procedure, the Court established that the lapsed petition perished *ex officio* and that the petitioner bore the litigation costs resulting from their procedural negligence, with the decision being final and non-appealable.
Legislator headnote
AI generatedart. 1551 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 274 alin. (3) C. proc. civ; Peremption of jurisdiction transfer request for failure to prosecute after suspension: Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății cererii de strămutare în temeiul art. art. 1551 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 1 iulie 2010, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 15 noiembrie 2011, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 1 iulie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a dispus, în temeiul art. 1551 C. proc. civ., suspendarea cererii de strămutare pentru neîndeplinirea unei măsuri dispusă de instanță.
La data de 15 noiembrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a cererii.
Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății cererii de strămutare în temeiul art. art. 1551 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 1 iulie 2010, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 15 noiembrie 2011, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu, de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de strămutare de față.
Totodată, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., stabilind, în cadrul raportului juridic procesual civil, cheltuielile de judecată pe care le datorează partea căzută în pretenții.
Astfel, petenta datorează cheltuieli de judecată deoarece este în culpă procesuală, în raport de lăsarea pricinii în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, intervenind perimarea cererii și ocazionând în felul acesta cheltuieli cu procesul din partea intimaților în cauză. Aplicând dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța a stabilit în mod corespunzător, în raport de gradul redus de complexitate a cauzei și de munca depusă de avocat, cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 400 lei către intimatul V.V.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Constată perimată cererea formulată de petenta C.V. privind strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1985/204/2008 al Judecătoriei Câmpina.
Obligă petenta la plata sumei de 400 lei către intimatul V.V., reprezentând cheltuieli de judecată
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.