Appeal over denied inquiry into forged land title dismissed as unfounded; 100 lei costs imposed.

Deliberând asupra recursului de față,

În baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 106/p din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul G.G. împotriva rezoluției nr. 456/P din 11 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, confirmată prin rezoluția Procurorului general Adjunct nr. 321/II/2/2010, conform art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Prin aceeași sentință a fost menținută rezoluția atacată, dispunându-se obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a constatat următoarele:

La data de 27 septembrie 2010 a for înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 1304/36/2010, plângerea formulată de petentul G.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 456/P/2010 din 11 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, confirmată prin rezoluția Procurorului General Adjunct nr. 321/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța solicitând desființarea acesteia și tragerea la răspundere penală a intimaților sub aspectul infracțiunilor reclamate.

În motivarea plângerii s-au susținut aspecte avute în vedere de instanțele civile care au judecat cauza pe fond, în căile ordinare și extraordinare de atac vizând:

- certificatul de moștenitor al intimatei V.F.;

- obținerea nelegală a dreptului de proprietate asupra construcției;

- nelegalitatea emiterii hotărârii nr. 826/2004 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea;

- încălcarea atribuțiilor de serviciu de către notarul B.A. care nu a verificat modul de dobândire a terenului în litigiu întocmind acte care i-au încălcat dreptul la proprietate.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele :

La data de 10 ianuarie 2009, petentul G.G. s-a dresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii de fals în declarații și înșelăciune de către sora sa, V.F. care a obținut titlul de proprietate asupra unui imobil situat în orașul Măcin, județul Tulcea cu sprijinul notarului public B.A.

Plângerea a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin pentru efectuarea cercetărilor penale iar prin ordonanța nr. 107/P/2010 din 17 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin s-a dispus declinarea cauzei la Parchetul Curtea de Apel Constanța, pentru competentă soluționare, după calitatea persoanei, având în vedere că B.A. este notar public. Prin rezoluția nr. 456/P/2010 din 11 august 2010 Parchetul de pe lângă Constanța a dispus :

- neînceperea urmăririi penale sub aspectul comite infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. față de notarul public, întrucât faptele imputate acesteia nu există.

- neînceperea urmăririi penale față de V.F., V.I., V.D. și V.A. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., cu prilejul dezbat succesiuni în fața notarului public, întrucât fapta nu există.

- neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. față de I.V., V.D. și V.A.. În referire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 790 mp și eliberarea titlului de proprietate nr. 93730 din 30 iunie 2004 întrucât fapta nu a fost comisă de aceștia:

- neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. față de V.F., în referire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 790 mp și eliberarea titlului de proprietate nr. 93730 din 30 iunie 2004 întrucât fapta nu a fost comisă de aceștia, întrucât în cauză faptei îi lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii;

- neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. față de V.F. întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat.

În temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva cestei rezoluții petentul a formulat plângere soluționată de către Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin rezoluția nr. 321/II/2/2010 din 01 septembrie 2010, respinsă ca nefondată.

Nemulțumit de soluțiile pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pe care le-a apreciat ca nelegale și netemeinice, petentul s-a adresat instanței prin plângerea care face obiectul cauzei de față.

Din analiza actelor existente la dosar, a rezultat următoarea situație de fapt.

În luna martie 2005, V.F. împreună cu fii săi,V.I., V.D. și V.A. au solicitat biroului notar public, B.A., cu sediul în Măcin din județul Tulcea dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului V.G., soț și tată, prilej cu care moștenitorii au prezentat actele necesare în vederea actului notarial succesoral.

Notarul public B.A. a eliberat certificatul de moștenitori nr. 43 din 25 martie 2005 prin care s-a constatat că V.F. este moștenitoarea masei succesorale de ½ din dreptul de proprietate aspra imobilului construit împreună cu defunctul său soț, luându-se act de renunțarea la succesiune a celor trei descendenți.

În cursul dezbaterii succesorale, notarul public nu a fost sesizat cu o altă cerere din care să rezulte că ar exista și alți succesibili la moștenire.

G.G. și G.D. au formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin împotriva surorii lor V.F. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals și uz de fals, întrucât a declarat în fals în fața comisie pentru stabilirea dreptului de proprietate că imobilul și terenul aferent din orașul Măcin, a fost primit ca donație de la părinții săi, neexistând nici un act în acest sens.

Prin rezoluția nr. 234/P/2007 din 23 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.F. sub aspectul comiterii infracțiunilor reclamate, soluție confirmată prin ordonanța prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin din 24 august 2007, respinsă ca neîntemeiată.

Prin sentința penală nr. 59 din 10.00.2007 pronunțată în dosarul 878 din 253 14 septembrie 2007 Judecătoria Măcin a respins plângerea formulată de petentul G.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 12 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea ca urmare a respingerii recursului declarat de petent.

G.G. a formulat cerere de revizuire, invocând cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. iar prin sentința penală nr. 75 din 13 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1/253/2008 a fost respinsă cererea de revizuire apreciindu-se că în mod legal, conform art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 s-a eliberat numitei V.F. titlul de proprietate pentru suprafața de 715 mp, teren situat în oraș Măciun, iar motivele invocate de revizuent nu constituie fapte sau împrejurări noi.

Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr. 18 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Tulcea pronunțată în dosar 841/253/2008, ca urmare a respingerii recursului declarat de G.G., ca nefondat.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul G.G. solicitând Înaltei Curți casarea ei și în rejudecare trimiterea cauzei la Parchetul Curții de Apel în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților B.A., V.F., V.I., V.D. și V.A. pentru faptele sesizate.

În susținerea motivelor de recurs, petentul a arătat că a dovedit cu probe indubitabile nedreptățile pe care i le-a adus intimata V.F., dar și Comisiile pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin aceea că intimata V.F. (sora sa) a indus în eroare autoritățile, cu consecința deposedării petentului de suprafața de teren, anume 450 Ministerul Public din dreptul său succesoral. Arată petentul că pe căi ilegale, la dezbaterea moștenilor după soțul intimatei V.F., aceasta și-a atribuit cu ajutorul notarului întregul teren. Rezoluția adoptată de procuror este, în opinia petentului, nelegală și netemeinică, ea reflectând superficialitatea și dezinteresul cu care a acționat notarul în îndeplinirea atribuțiilor profesionale, emiterea ilegală a unor acte de către autorități.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a criticilor aduse, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică în virtutea considerentelor ce urmează:

Judecând plângerea, în exercitarea controlului jurisdicțional conferit prin dispozițiile art. 278 indice 1 C. proc. pen. asupra soluțiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror, judecătorul a verificat rezoluția de neînceperea urmăririi penale dispuse față de intimații: B.A., notar public sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și înșelăciune - art. 288 alin. (1) C. proc. pen. și respectiv art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.; V.F., V.I., V.D. și V.A., vizând infracțiunea de fals în declarații - art. 292 C. pen.; V.I., V.D. și V.A. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.; față de V.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune - art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., precum și cu privire la intimata V.F., sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual - art. 289 C. pen. și uz de fals - art. 291 C. pen. (în cauză existând autoritate de lucru judecat) - pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, analizând în mod corespunzător toate aspectele și împrejurările sesizate de petiționar, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate și concluziile stabilite de organul de urmărire penală.

În mod corect a stabilit judecătorul fondului că procurorul ce a instrumentat cauza a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale pe baza materialelor premergătoare, respectând procedurile legale ce reglementează urmărirea penală, nerezultând indicii că intimații ar fi săvârșit faptele sesizate de către petent.

Începerea urmăririi penale este condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni impunându-se a se constata totodată inexistența vreunuia din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

Soluția adoptată de procuror, în virtutea dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen. s-a făcut cu respectarea acestor proceduri, materialul probator neindicând vreun element care să antreneze răspunderea penală a intimaților sub aspectul infracțiunilor reclamate.

Astfel, concluzia judecătorului fondului cu privire la inexistența faptelor pretins a fi fost comise de intimații B.A., V.F., V.I., V.D. și V.A., privind infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și înșelăciune - în ceea ce privește pe B.A., fals în declarații referitor la V.F., V.I., V.D. și V.A. este justificată, în raport cu actele premergătoare efectuate în cauză.

De asemenea, soluția de neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune - art. 215 alin. (1), (2) C. pen. față de V.F. cu referire la neconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 790 Ministerul Public și eliberarea titlului de proprietate nr. 93730 din 30 iunie 2004, în cauză faptei lipsindu-i elementele constitutive ale infracțiunii - este temeinică și legală.

În fine, constatarea autorității de lucru judecat în cazul infracțiunii reclamate în sarcina intimatei V.F., anume cea de fals intelectual - art. 289 C. pen. și uz de fals – art. 291 C. pen. cu consecința neînceperii urmăririi penale se fundamentează pe pronunțarea unei sentințe penale definitive (sentința penală nr. 75 din 13 noiembrie 2008 a Judecătoriei Măcin definitivă prin decizia penală nr. 18 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Tulcea).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată legală și temeinică hotărârea instanței de fond, așa încât conform art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petiționarului.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe petent la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.G. împotriva sentinței penale nr. 106/P din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2011.