Inadmissibility of criminal appeal against final non-initiation resolution under amended Code of Criminal Procedure

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 263 F din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.M. împotriva rezoluției nr. 429/11/2/2011 din 8 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-au reținut, în esență, următoarele:

La data de 15 decembrie 2010 sub nr. 2252/P/2010, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București ordonanța nr. 261/P/2010 din data de 6 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.V., B.D., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, C.V., judecător la Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., față de comisarul șef de politie P.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 si art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, față de F.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, precum și față de AN sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În plângerea formulată, petentul B.M. a susținut că prin abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, judecător C.V., procuror D.B. și procuror V.C. au respins plângerile sale, fără să constate abuzul polițiștilor reclamați.

În urma actelor premergătoare efectuate, prin rezoluția din data de 26 ianuarie 2011, s-a dispus neînceperea umilirii penale față de magistrații C.V., și B.D., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și C.V., judecător în cadrul Curții de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 alin. (1) C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu au rezultat date ori indicii în sensul existenței vreunui fapte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ori acordarea unui ajutor făptuitorilor polițiști pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, cu prilejul soluționării cauzelor penale magistrații îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu potrivit legii.

Prin rezoluția nr. 429/11/2/2011 din data de 8 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus respingerea ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petentul B.M. împotriva rezoluției nr. 2252/P/2010 din 26 ianuarie 2011 a aceleiași unități de Parchet.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este inadmisibil, pentru următoarele considerente :

Potrivit dispozițiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. (7) și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8).

Conform prevederilor art. 2781 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

În cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 21 aprilie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.

În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar B.M. împotriva sentinței penale nr. 263 F din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2011.