Detention maintained; appeal against judicial release rejected as unfounded for convicted forgery ring leader.

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, investită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații R.F., M.T. și P.V.O. împotriva sentinței penale nr. 323 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Dolj, au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de apelanții inculpați R.F., M.T. și P.V.O. și menținută măsura arestării preventive a acestora.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin încheierea din 2 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților R.F., M.T. și P.V.O., apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1491, art. 136, art. 146 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind indicii temeinice că, în cursul lunilor octombrie și noiembrie 2010 cei trei inculpați, alături de alți inculpați trimiși în judecată în stare de arest preventiv sau care s-au sustras de la urmărirea penală și de la judecată, dispunându-se trimiterea lor în judecată, s-au constituit în grup infracțional organizat în scopul falsificării și punerii în circulație de monedă națională de hârtie, din cupiurile de 100 lei, 200 lei și 500 lei.

În baza art. 7 alin. (1) și (3), rap. la art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea 39/2003, cu aplic, art. 320/1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., au fost condamnați inculpații R.F., la pedeapsa de 5 ani închisoare, M.T., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, și P.V.O., la pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare.

Prin cererile depuse la dosar , apelanții inculpați au solicitat punerea în libertate sub control judiciar.

Curtea a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, existând în continuare indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapte pentru care sunt cercetați și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare; s-a mai reținut că circumstanțele personale invocate prin cererile depuse la dosar de inculpați, deși ele sunt obiective - fără antecedente penale, etc, nu pot avea întâietate asupra necesității de asigurare a unei normalei desfășurări a procesului penal și nu pot conduce de prin ele însele la înlocuirea unei măsuri procesuale cu o altă măsură procesuală, avându-se în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, valorile sociale pretins a fi încălcate.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul Minai Tomică a declarat recursul de fată.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Potrivit art. 1602 C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și in cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din textul de lege mai sus evocat rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar este o vocație pe care o are inculpatul și nu o obligație a instanței de a o dispune și că aceasta nu poate fi acordată în situațiile enunțate de textul de lege.

În conformitate cu stipulațiile art. 5, paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și libertăților Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și limitativ, de stipulațiile art. 5, paragraful 1 lit. c) din CEDO.

Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

În materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern.

Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca arestarea preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul M.T. au fost arestat în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că a comis infracțiunile pentru care au fost condamnat (chiar dacă nedefinitiv) de prima instanță.

În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor de care este acuzat.

Pe de altă parte, din perspectiva jurisprudenței CEDO în materie, termenul și caracterul rezonabil al arestării preventive nu se apreciază niciodată in abstracto, ci in concreto, ținându-se seama de natura și complexitatea cauzei, comportamentul autorităților și al celui arestat, iar menținerea detenției este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate, în concret, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.

Așa fiind, Curtea apreciază că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului și că, în aceste circumstanțe , lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin faptele comise și prin modalitățile concrete de săvârșire a acestora.

În acest context , soluția de respingere, de către instanța de apel, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată, între alții, de inculpatul M.T., se apreciază a fi pe deplin temeinică și legală.

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva încheierii din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală si pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 13694/63/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2011.