Pre-trial detention replaced with travel ban upheld as prosecution appeal moot

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin încheierea din 29 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. 3962/2/2011 (1636/2011), Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 139, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1451, alin. (1) C. proc. pen., a admis, cererea de înlocuire a măsurii de prevenție, formulată de petentul-inculpat P.S.M. și, în consecință, a dispus înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii efective în libertate a inculpatului.

În temeiul art. 1451, alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (1)1 și alin. (1)2 C. proc. pen., inculpatul va respecta, pe perioada măsurii de prevenție, următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, desemnată cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori va fi chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

e) să nu se apropie și să nu comunice, direct sau indirect, cu martorii și cu toți ceilalți inculpați;

f) să nu exercite profesia de polițist.

În temeiul art. 145 alin. (2)2 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare, cu rea-credință, a măsurii de prevenție sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

A dispus punerea în libertate a inculpatului P.S.M., de sub puterea M.A.P. nr. 66/U.P. din 9 noiembrie 2011, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1249/2/2011 (538/2011), dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 192, alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că măsura de prevenție a obligării de a nu părăsi țara este mult mai potrivită pentru inculpat și nu aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal întrucât urmărirea penală este finalizată, iar probatoriul a fost deja administrat.

La data de 13 mai 2011, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a înregistrat cererea de soluționare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3962/2/2011 (1636/2011), privind pe inculpatul P.S.M.

La dosarul cauzei nu s-au atașat motivele de recurs formulate de parchet, iar cu ocazia soluționării recursului, respectiv 17 mai 2011, în susținerea orală, reprezentantul parchetului a precizat că recursul declarat nu mai are obiect, în condițiile în care prin decizia penală nr. 1972 din 12 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, inculpatul P.S.M. a fost pus în libertate.

Examinând recursul declarat, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea din 29 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis cererea de înlocuire a măsurii de prevenție, formulată de petentul-inculpat P.S.M. și, în consecință, a dispus înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii efective în libertate a inculpatului.

S-au stabilit obligațiile pe care inculpatul urmează să le respecte pe perioada măsurii de prevenție, conform art. 1451 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (1)1 și alin. (1)2 C. proc. pen.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului P.S.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 66/U.P. din 9 februarie 2011, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1249/2/2011 (538/2011), dacă nu este arestat în altă cauză.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 17 mai 2011.

Anterior acestei date, respectiv la 12 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 1972, a admis recursul declarat de recurentul inculpat P.S.M. împotriva încheierii nr. 152/P din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 544/59/2011, a casat încheierea atacată și, rejudecând, în baza art. 1608a alin. (2) C. proc. pen., a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.S.M. A dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului P.S.M. de sub puterea mandatului de arestare dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 1602 alin. (3) și alin. (3)1 C. proc. pen., a pus în vedere inculpatului ca, pe durata liberării provizorii sub control judiciar, să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească, fără încuviințarea instanței, limita teritorială a județului Arad, cu excepția situațiilor în care este chemat de către organele de urmărire penală sau instanța de judecată;

b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv poliția localității Arad, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

f) să nu se apropie de inculpații și martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect;

g)să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.

În baza art. 1602 alin. (3)2 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului P.S.M. că, în caz de încălcare cu rea credință a oricăreia dintre obligațiile sus menționate se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art. 1602 alin. (4) C. proc. pen., a dispus comunicarea deciziei administrației locului de deținere, inculpatului P.S.M. și tuturor instituțiilor prevăzute la art. 145 alin. (2)1 C. proc. pen.

Prin urmare, cum inculpatul P.S.M. a fost pus în libertate prin hotărârea sus menționată, definitivă, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, nu mai are obiect, motiv pentru care urmează a-l respinge, ca nefondat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3962/2/2011 (1636/2011), privind pe inculpatul P.S.M.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 mai 2011.