Inadmissibility of extraordinary appeal against final rejection of cancellation appeal for grounds outside statutory exceptions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the appellant against the Court of Appeal's decision to reject his *contestație în anulare* (cancellation appeal), leaving the original final penalty decision in force and imposing a 100 lei judicial fine on the appellant. The dispute concerned the procedural admissibility of a post-conviction challenge, where the appellant had argued for absolute nullity based on violations of the right to defense and factual inconsistencies in police reports, but the Court of Appeal had previously ruled the challenge inadmissible because the cited grounds did not fall under the specific legal exceptions for *contestație în anulare*. The decisive legal basis was Article 3851 of the Code of Criminal Procedure, which establishes an exhaustive list of final judgments susceptible to appeal; the Court held that a decision rejecting a *contestație în anulare* as inadmissible is a final judgment not included in this list, thereby rendering the subsequent appeal to the High Court procedurally barred.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 lit. c) C. proc. pen, art. 386 C. proc. pen, Art. 391 C. proc. pen, art. 3851 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of extraordinary appeal against final rejection of cancellation appeal for grounds outside statutory exceptions: Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin decizia penală nr. 120 din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul B.F. împotriva deciziei penale nr. 1470 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 930/274/2009, ca inadmisibilă.
A obligat contestatorul la plata sumei de 10 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin motivele scrise depuse la dosar, contestatorul a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei pronunțată de Curtea de Apel Craiova, anularea acesteia și rejudecarea cauzei în condițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu i-a fost respectat dreptul la apărare; locul constatării producerii infracțiunii nu este cel consemnat în procesul verbal de constatare; nu există nici o probă cu privire la persoana minorului și a însoțitorului acesta, care, la data și ora constatării circulau pe ulița sătească și nici cu privire la posibila avariere a autoturismului poliției, precum și că, între rapoartele întocmite de poliție există grave neconcordanțe.
Instanța a apreciat că în cauză contestația formulată de contestator este inadmisibilă.
S-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 386 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație în cinci cazuri, enumerate expres și limitativ de acest text de lege.
Art. 391 C. proc. pen. prevede procedura de admitere în principiu a contestației în anulare, conform căreia în cazurile în care instanța constată că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că, în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților.
Din examinarea cererii de față, Curtea a constatat că împrejurările indicate de contestator nu se încadrează în cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen. invocat de petent, întrucât art. 386 lit. c) C. proc. pen. privește numai cauzele de încetare a procesului penal prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. f)-i)1 C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs contestatorul B.F.
Recursul este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că B.F. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 120 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care contestația în anulare formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 1470 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă ca inadmisibilă, hotărâre rămasă definitivă, astfel cum rezultă și din dispozitivul acesteia.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs:
a) sentințele pronunțate de judecătorii;
b) sentințele pronunțate de tribunalele militare;
c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
d) sentințele pronunțate de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
d1) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel;
f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.
Încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul declarat împotriva sentinței sau deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii.
Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Cum hotărârea mai sus-menționată nu face parte dintre cele susceptibile de a fi atacate cu recurs prevăzute expres și limitativ de art. 3851 C. proc. pen., aceasta fiind o hotărâre definitivă, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul B.F. împotriva deciziei penale nr. 120 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.F. împotriva deciziei penale nr. 120 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori .
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2011.