Organized crime and bribery: refusal of provisional release under judicial control due to risk of witness interference and public danger

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 121/PI din 14 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. 484/59/2011 Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 160/8a alin. (6) C. proc. pen. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.I., ca neîntemeiată, cu motivarea că există indicii în cauză, constatându-se că infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt grave, cu impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane, fapte ce aduc atingere autorităților statului, iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar face altceva decât să sporească sentimentul de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecția a organelor statului. Totodată, s-a reținut că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală, rezultă indicii că inculpatul ar face parte dintr-un grup infracțional organizat, care implică statornicirea în prealabil a unor raporturi de încredere și susținere suficient de puternice, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu luarea la cunoștință a demarării anchetei penale, lăsarea în libertate, în acest moment, a unuia dintre potențialii membrii ai acestui grup ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale.

La data de 13 aprilie 2011, prin cererea înregistrată sub nr. 484/59/2011 la Curtea de Apel Timișoara, inculpatul C.I. a formulat cerere de liberare sub control judiciar potrivit art. 1602 C. proc. pen., arătând că din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte și că nu rezultă că ar fi existat date, informații sau împrejurări concrete care să îndreptățească temerea iminenței săvârșirii de către inculpat a unor alte infracțiuni.

Inculpatul a arătat că prezintă garanții, în sensul că, printr-o astfel de măsură, nu ar fi periclitată buna desfășurare a procesului penal, fiind o persoană instruită - agent de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție a Frontierei al Județului Timiș -,este căsătorit, are în întreținere un copil minor în vârstă de 2 ani și 6 luni, iar soția sa nu are nici un venit.

Recursul formulat este nefondat.

Prin încheierea din 09 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în dosarul nr. 1248/2/2011 s-a dispus admiterea propunerii formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, iar în temeiul art. 1491 , art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, de la data de 10 februarie 2011 până la 10 martie 2011, reținându-se că în cursul lunii ianuarie 2011, C.I. a aderat la grupul infracțional organizat constituit din alți lucrători de poliție de P.T.F. Moravița, vameși din cadrul Biroului Vamal Moravița și alte persoane implicate în activități de introducere frauduloasă de țigări în România, acționând, în mod coordonat, în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și de contrabandă, pentru a obține beneficii materiale, care erau împărțite între membrii grupării infracționale, și că a consimțit împreună cu ceilalți polițiști să nu își îndeplinească, pe timpul serviciului, îndatoririle privitoare la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat, precum și prevenirea și combaterea faptelor specifice criminalității transfrontaliere săvârșite în zona de competență, urmărind să primească, în schimb, diferite foloase cu titlu de mită. S-a mai reținut că pe fondul conivenței infracționale privitoare la omisiunea de a-și exercita corespunzător atribuțiile profesionale, inculpatul s-a integrat în grupul infracțional organizat, asigurând, prin aportul său, corelarea acțiunilor celorlalți membri ai grupării criminale, care presupuneau, în esență: asigurarea realizării contactului cu traficanții de țigări, colectarea sumelor de bani date de către aceștia, cu titlu de mită, împărțirea respectivelor foloase și protecția traficanților pe traseul de deplasare până la locurile de depozitare a mărfii.

S-a reținut că există indicii în sensul că în perioada anterior menționată, C.I., acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte, a primit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de aproximativ 370 euro, pentru a nu își îndeplini îndatoririle de serviciu care derivă din calitatea sa de agent de poliție în cadrul P.T.F. Moravița, că fapta ar fi compusă din următoarele acte materiale, apreciindu-se că faptele ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

Prin încheierea din 05 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 3022/2/2011, s-a dispus în temeiul art. 155 și urmat, C. proc. pen. prelungirea măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 10 aprilie 2011 până la data de 09 mai 2011 față de inculpatul C.I.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată, se poate lua față de acesta una din masurile preventive, „lit. d)", a acestui articol, prevăzând arestarea preventiva.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., prevede ca măsura arestării inculpatului poate fi luata dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. si inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lăsarea sa libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica.

Potrivit art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. „Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum si în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".

Conform alin. (2) al aceluiași articol „Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte".

Or, din actele și lucrările dosarului, rezultă presupunerea că lăsarea inculpatului în libertate ar da posibilitatea acestuia să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților și a martorilor ori prin distrugerea mijloacelor de probă sau prin ale asemenea fapte. Este adevărat că la dosarul cauzei nu există „date certe" că inculpatul odată lăsat în libertate, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, dar acest lucru rezultă implicit din însăși modalitatea sau modalitățile în care se presupune că au fost comise faptele. Totodată, față de starea de pericol si de urmările sociale produse prin însăși natura faptei, vătămarea adusa relațiilor sociale privind genul de infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, precum si limitele de pedeapsa prevăzute de lege, Înalta Curte apreciază ca in mod corect s-a dispus de către Curtea de Apel Timișoara respingerea ca neîntemeiată, cererii de liberarea sub control judiciar formulata de inculpatul C.I.

Este real că, sub aspect formal, inculpatul are vocație la liberare provizorie sub control judiciar raportat la faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., însă liberarea este facultativă pentru instanță, care o va dispune în raport de elementele care vizează temeinicia cererii.

Liberarea provizorie sub control judiciar este facultativă deoarece acordarea ei este lăsată la aprecierea organului judiciar competent, fiind un beneficiu recunoscut de lege inculpatului arestat și are un caracter subiectiv, accesoriu și provizoriu, deoarece se admite după verificarea condițiilor, pentru considerații ce privesc persoana inculpatului, în sensul că se apreciază că deținerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului și obligațiile ce se impun la liberare.

Inculpatul C.I., acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte, a primit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de aproximativ 370 Euro, pentru a nu își îndeplini îndatoririle de serviciu care derivă din calitatea sa de agent de poliție în cadrul P.T.F. Moravița, apreciindu-se că faptele ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) raportat la art. 160/8a alin. (6) teza a II a C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva încheierii nr. 121/PI din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 484/59/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26 aprilie 2011.