Inadmissibility of criminal annulment appeal for failure to invoke statutory grounds and incorrect application of cassation hearing obligations

Asupra contestației în anulare de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 3025 din 6 septembrie 2010, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C., împotriva deciziei penale nr. 127 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În ce-l privește pe inculpatul O.C., din lucrările dosarului, se constată că el, prin sentința penală nr. 327 din 5 septembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, fusese condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum și la 11 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.

Faptele fiind comise în condițiile concursului real, pedeapsa de executat a fost 11 ani închisoare, la aceasta adăugându-se spor de 1 an închisoare, inculpatul executând ca rezultantă, pedeapsa de 12 ani închisoare.

Apelul declarat, printre alții, și de către inculpatul O.C., a fost admis și prin decizia penală nr. 127 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel Iași a desființat sentința și a înlăturat sporul de 1 an închisoare ce i se aplicase, el având de executat pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1999 s-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, aceasta să fie comunicată Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni privindu-l și pe acest inculpat.

Pe latură civilă, instanța de apel a redus de la 45017 lei la 40017 lei despăgubirile civile la care inculpatul fusese obligat, în solidar cu coinculpații, către partea civilă SC . A. SRL Cluj.

În recurs, inculpatul ceruse achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., trimiterea cauzei pentru rejudecare pentru efectuarea unei expertize financiar-contabilă, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune, în infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934, precum și o nouă individualizare a pedepsei prin aplicarea de circumstanțe atenuante.

La data de 14 septembrie 2010, sub nr. 26712, s-a înregistrat contestația în anulare formulată de condamnatul O.C., acesta, în scris, cerând casarea sentinței și rejudecarea cauzei, aplicarea dispozițiilor art. 390 C. proc. pen., pentru greșita sa condamnare în condițiile în care probele impuneau achitarea sa sau schimbarea încadrării juridice, pentru greșita nereținere a circumstanțelor atenuante, o nouă individualizare a pedepsei, la nicio instanță, inclusiv în cea de recurs, el nefiind lăsat să-și expună motivele în apărare, dosarul a plecat de la declarații incomplete, obținute cu încălcarea dispozițiilor art. 68 C. proc. pen., organul de urmărire penală i-a acuzat fără a constata că societatea și administratorul se aflau în legalitate sub toate aspectele, existau documente contabile, nu au fost recuperate mărfurile, deși părțile ar fi fost de acord, aceasta numai pentru a i se crea un prejudiciu, unele, deși depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Neamț, au dispărut (filele 2-3 dosar Î.C.C.J., secția penală).

Contestația în anulare este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., calea extraordinară de atac – contestația în anulare - se poate face în următoarele cazuri :

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i)1, cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1).

Art. 391 C. proc. pen. prevede: instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără citarea părților.

Raportând cauzei de față dispozițiile procedural penale indicate se reține că în cererea de contestație în anulare condamnatul nu invocă și nu motivează niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Analizând motivarea cererii, se constată că susținerile contestatorului vizează cazuri de casare invocate în calea ordinară de atac a recursului.

În ce privește susținerea contestatorului, că nu ar fi fost lăsat să-și expună motivele în apărare la fond, apel, recurs, din verificarea lucrărilor dosarelor, se reține că această motivare nu este fondată în fapt, la cercetarea judecătorească de la Tribunalul Vaslui a dat mai multe declarații, apărătorul său i-a susținut apărările, memoriile depuse, în apel, de asemenea, iar la instanța de recurs, prezent personal la toate termenele de judecată și asistat de un apărător, a depus memorii, iar în ultimul cuvânt a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de înșelăciune, în infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

În prezenta, s-a insistat pe aceste susțineri ale condamnatului contestator pentru a se evidenția că instanța de recurs nu avea obligația de a-l asculta [dispozițiile art. 38514 alin. (1)1 C. proc. pen.], obligativitatea fiind prevăzută în mod cumulativ în sarcina primei instanțe și a instanței de apel.

Ca atare, constatând că nu subzistă niciun motiv dintre cele prevăzute de art. 386 lit. a), c), d) și e) C. proc. pen. contestația în anulare este inadmisibilă și se va respinge în consecință.

Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul O.C. împotriva deciziei penale nr. 3025 din 06 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 02036/89/2007. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2011.