Drug trafficking conviction upheld despite alleged coerced confession and reclassification to simple possession

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 802/F din 20 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata M.M.G. la pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioada de 4 ani.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 08 aprilie 2009 la 24 aprilie 2009.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpată cantitatea de 2,49 grame heroină, depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR – DCJSEO, conform dovezii seria H nr. 0001089 din 13 aprilie 2009.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu de 200 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 11288/P/2005 întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București - , s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M.M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, procurorul a reținut că la data de 7 aprilie 2009, în jurul orelor 2245, inculpata M.M.G. a fost depistată de organele de poliție având asupra sa 28 punguțe din plastic de diferite dimensiuni, sigilate la capăt prin ardere, care conțineau o substanță pulverulentă. În lenjeria intimă pe care o purta inculpata (mai exact în sutien), organele de poliție au mai găsit o punguță cu substanță pulverulentă, toate cele 29 punguțe conținând 2,59 grame heroină.

Analizând probele administrate în cauză, respectiv, procesul-verbal de percheziție corporală, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 523155 din 8 aprilie 2009, potrivit cărora cele 29 punguțe găsite asupra inculpatei conțineau cantitatea totală de 2,59 grame heroină, și nu în ultimul rând, declarațiile de recunoaștere a faptei de către inculpată, tribunalul a reținut aceeași situație de fapt și anume, că în seara zilei de 7 aprilie 2009, inculpata a fost oprită de organele de poliție, ocazie cu care asupra sa au fost găsite 28 punguțe din plastic, sigilate la capete prin ardere, ce conțineau o substanță pulverulentă, iar în lenjeria intimă pe care o purta inculpata a mai fost găsită o punguță cu substanță pulverulentă ce s-a dovedit a fi heroină, în total inculpata având asupra sa, 2,59 grame heroină.

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpata a recunoscut faptul deținerii de heroină și relatând că din a doua jumătate a anului 2008 a început să vândă heroină, având zilnic 5-6 consumatori cărora le vindea doza de heroină cerută de aceștia, cu sume cuprinse între 20 și 50 lei în funcție de cantitate. Inculpata a mai declarat că din anul 2007 consumă heroină injectabilă, administrându-și zilnic 10 doze pentru care plătea 400 lei. În cursul cercetării judecătorești, inculpata a înțeles să uzeze de dreptul la tăcere.

La stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpatei, instanța de fond a avut în vedere și declarațiile martorei R.A.D. date în cursul urmăririi penale, în care aceasta a arătat că este consumatoare de heroină de 7 ani de zile și că din luna martie 2009 își cumpăra heroină de la inculpată căreia îi achita suma de 20 lei pentru doza mică și respectiv, de 50 lei pentru doza mare, precum și declarațiile martorului asistent C.M. care a fost prezent la efectuarea recunoașterii de pe planșa foto, activitate în cursul căreia martora a recunoscut-o pe inculpată ca fiind una din furnizoarele sale de droguri.

Declarațiile date de martora R.A.D. în cursul cercetării judecătorești, prin care aceasta a revenit asupra celor afirmate la organul de urmărire penală au fost înlăturate de instanța de fond ca nesincere, motivat de modalitatea în care aceasta a înțeles să revină asupra celor declarate inițial, modalitate care a fost apreciată de instanța de fond ca fiind vădit nesinceră, nereală și contrară probelor administrate în cauză (față de martora R.A.D. s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă).

Întrucât prin actul de sesizare a instanței s-a omis reținerea și a alin. (1) al textelor de lege care incriminează infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în temeiul art. 334 C. proc. pen. în sensul reținerii și a primului alineat al art. 2 din Legea nr. 143/2000 în cazul ambelor infracțiuni.

La individualizarea judiciară a pedepselor, tribunalul a avut în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, cantitatea mare de droguri deținută de inculpată spre vânzare, perioada mare de timp de când aceasta se ocupă cu traficul de droguri, împrejurarea că ea însăși este consumatoare de droguri, atitudinea de dezinteres pentru procesul penal manifestată pentru o perioadă relevantă de timp, dar și împrejurarea că la data pronunțării hotărârii existau date în sensul că a renunțat la preocupările pe linia consumului și traficului de droguri, criterii în raport de care a apreciat că în favoarea inculpatei se justifică reținerea de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Ca modalitate de executare a pedepsei s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al sancțiunii aplicate inculpatei poate fi atins numai prin executarea acesteia în condițiile art. 57, art. 71 C. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpata M.M.G. care prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia prin acordarea unei mai mari eficiențe prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. reținute în mod justificat în favoarea ei.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, – prin decizia penală nr. 10/A din 13 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul penal nr. 28575/3/2010 (3028/2010) a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că pedepsele aplicate inculpatei sunt justificate, având în vedere pericolul pe care îl reprezintă traficul și consumul de droguri, perioada mare de timp în care inculpata a vândut și a consumat droguri, cantitatea mare de droguri găsită asupra acesteia și că au fost corect individualizate în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.

A mai reținut instanța de apel că poziția procesuală adoptată de inculpată de recunoaștere a faptelor și regretul manifestat de aceasta - , au fost deja avute în vedere de instanța de fond care a dispus ca inculpata să execute o pedeapsă al cărei cuantum a fost stabilit sub minimul prevăzut de textele de lege care incriminează infracțiunile pentru care a fost deferită justiției.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata care prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat, în principal, achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că la urmărirea penală a recunoscut săvârșirea faptelor urmare presiunilor exercitate asupra sa, iar în subsidiar a cerut ca executarea pedepsei să fie suspendată în condițiile art. 81 sau ale art. 861 C. pen. În ultimul cuvânt, inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu cu motivarea că nu a comercializat heroină, și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia și a schimbării modalității de executare deoarece are în întreținere doi copii minori, în vârstă de 5 ani și respectiv, de 4 luni.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de inculpată, care în drept se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18, 14 și 17 C. proc. pen., cât și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. ultim din același cod, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, situația de fapt, vinovăția recurentei inculpate și încadrarea juridică a infracțiunilor deduse judecății.

Susținerea recurentei inculpate în sensul că recunoașterea faptelor la organul de urmărire penală s-a datorat presiunilor care au fost exercitate asupra sa, nu poate fi primită, în condițiile în care această susținere a fost formulată pentru prima oară în recurs, inculpata nu a arătat cine a exercitat presiuni asupra sa, nici în ce au constat aceste presiuni, iar la organul de urmărire penală a fost audiată în prezența avocatului N.A. a cărui delegație se află la fila 39 din dosarul de urmărire penală.

Pe de altă parte la termenul de judecată din data de 30 iunie 2010, inculpata a uzat de dreptul la tăcere conferit de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., poziție procesuală pe care a adoptat-o și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă când a susținut că nu face nicio declarație în fața instanței și își menține depozițiile date la organul de urmărire penală (filele 13, 22 dosar instanță de fond).

Din probele administrate în cauză, care nu au fost contestate de recurentă și anume, procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție, procesul-verbal de percheziție corporală întocmit cu ocazia depistării inculpatei, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 523155 din 8 aprilie 2009, declarația martorului asistent C.M., rezultă fără dubiu că în data de 7 aprilie 2009, în jurul orelor 2245 , inculpata a fost oprită de organele de poliție, ocazie cu care asupra ei s-au găsit 28 punguțe din plastic de diferite dimensiuni sigilate la capăt prin ardere, conținând o substanță pulverulentă, iar în lenjeria intimă (mai exact în sutien) s-a mai găsit o punguță cu aceeași substanță, care s-a dovedit a fi heroină; cantitatea totală fiind de 2,59 grame.

Prin urmare, solicitarea recurentei de a se dispune achitarea pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată de instanța de fond la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pedeapsă menținută de instanța de prim control judiciar, nu poate fi primită, în condițiile în care, așa cum s-a arătat în cele ce preced, probele administrate în cauză dovedesc vinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu.

Nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice din cele două infracțiuni pentru care inculpata a fost trimisă în judecată într-o singură infracțiune, aceea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu nu poate fi primită.

Din declarațiile inculpatei date în cursul urmăririi penale, ocazie cu care a recunoscut că din a doua jumătate a anului 2008 a început să vândă heroină, având zilnic 5-6 cumpărători, coroborate cu declarațiile martorei R.A.D., care la organul de urmărire penală a arătat că începând cu luna martie 2009, fiind consumatoare de droguri, își cumpăra heroina de la inculpată cu sume de 20 lei/doza mică și 50 lei/doza mare rezultă că sub aspectul laturii subiective și obiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc sub forma vinderii ca modalitate normativă de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei fapte penale.

În ce privește critica vizând reindividualizarea pedepsei atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, Înalta Curte constată că la stabilirea cuantumului sancțiunii, instanțele au avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Circumstanțele personale ale inculpatei – persoană tânără, fără antecedente penale, care are în întreținere doi copii minori – au fost avute în vedere de instanța de fond și de cea de apel care au reținut în favoarea recurentei prevederile art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege care în cazul infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 - cea mai aspru pedepsită - , este de 10 ani.

În raport de gravitatea faptelor pentru care recurenta inculpată a fost trimisă în judecată și condamnată, de modalitatea concretă în care se reține că acestea au fost comise, de urmările periculoase pe care drogurile le au asupra vieții, tinerilor cărora inculpata le vindea heroina, Înalta Curte constată că nu se justifică, nici reducerea sancțiunii și nici aplicarea prevederilor art. 81 sau ale art. 861 C. pen., inculpata neprezentând suficiente garanții care să convingă instanța că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta și, chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși infracțiuni.

În consecință, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile aduse deciziei de către inculpată și neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate, recursul declarat de inculpata M.M.G. se privește ca nefondat și se va respinge ca atare în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M.G. împotriva deciziei penale nr. 10 A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2011.