Annulment of banking payment incidents; nullity of cassation appeal for failure to substantiate Article 304(9) C. proc. civ. grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant's cassation appeal null and void, thereby leaving the appellate decision of 22 March 2011, which dismissed the claim, irrevocably in force. The dispute involved a commercial company seeking the annulment of payment incidents recorded by two banking institutions, challenging the lower courts' findings that the company had issued payment instruments after the incidents were registered and bore fault for the situation. The Court ruled on the procedure based on Article 137 and Article 3021 lit. c) of the Code of Civil Procedure, finding that the appellant failed to comply with the statutory requirements for substantiating a cassation appeal under Article 304 point 9 and Article 3021 lit. c), as it merely expressed dissatisfaction with the appellate court's assessment of evidence without properly developing the grounds of illegality or demonstrating specific legal violations, thus triggering the sanction of nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 C. proc. civ, art. 3021 lit. c) C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 299 alin. (1) C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Annulment of banking payment incidents; nullity of cassation appeal for failure to substantiate Article 304(9) C. proc. civ. grounds: Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Ședința publică de la 13 octombrie 2011
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC U. SA prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova a solicitat, să fie obligate pârâtele Banca Comercială Română și Banca Națională a României – Centrala Incidentelor de Plăți, să anuleze informațiile privind incidentele de plăți înregistrate.
Tribunalul Prahova prin sentința nr. 361 pronunțată în data de 29 septembrie 2010, a respins cererea formulată și precizată de reclamanta SC U. SA, având ca obiect anulare incidente plată 21 din 09 ianuarie 2009, 1 din 13 ianuarie 2009 și 28 din 19 ianuarie 2009.
Apelul declarat de reclamanta SC U. SA împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 32 din 22 martie 2011.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC U. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, după o prezentare detaliată a situației de fapt, recurenta a susținut că deși probatoriile administrate în cauză, înscrisuri, interogatorii, raportul de expertiză contabilă, au condus la concluzia că acțiunea era întemeiată, totuși prin sentința nr. 361 din 29 septembrie 2010, aceasta a fost respinsă de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ.
De asemenea, susține recurenta, instanța de apel a reținut eronat împrejurarea că societatea a emis instrumentele de plată, după data intrării în incidența de plată și că se află într-o culpă pe care nu o poate invoca deoarece îi aparține, nu este reală și vine în contradicție atât cu situația de fapt cât și cu probatoriile administrate în cauză.
Astfel, din cuprinsul expertizei rezultă că aceste CEC-uri au fost emise cu mult timp înainte de data intrării în incidența de plată și chiar înainte de înființarea popririi și comunicarea acesteia către cele trei bănci pârâte.
Precizează recurenta că la momentul emiterii instrumentelor de plată, reprezentanții SC U. SA nu aveau cum să anticipeze apariția situației cuprinse în adresa de înființare a popririi de către A.N.A.F. și respectiv a epuizării disponibilului bănesc la una din bănci.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.
Este de observat că deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat, conform cerințelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., criticând în esență, modul în care instanța de apel a analizat probele administrate. Simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Revenind la motivele prevăzute de art. 304 punctul 9 C. proc. civ., pe care l-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de acest text nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC U. SA împotriva deciziei nr. 32 din 22 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2011.