Material competence for execution contestation of claims transferred from public non-performing asset agency to proprietary fund under common law regime
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, assigning the case to the Sector 1 Bucharest Court of First Instance and rendering the decision irrevocable. The dispute involved a debtor filing a challenge to forced execution proceedings initiated by a creditor based on a loan guaranteed by the Ministry of Public Finance, which had been initially acquired by the Agency for Non-performing Assets (AVAS) under public debt regulations and subsequently transferred to the Proprietary Fund. The First Instance Court had previously declined jurisdiction to the Bucharest Court of Appeal, citing specific competence rules for assets taken over by AVAS, but the Court of Appeal refused this transfer, leading to the conflict. The Supreme Court determined that the legal nature of the claim changed upon its transfer from AVAS to the Proprietary Fund, moving it out of the specific regime of Emergency Government Order no. 51/1998 and into the common law framework for execution. Consequently, relying on Articles 400 and 402 of the Code of Civil Procedure and Decisions no. XV/2005 and XV/2007 regarding material competence, the Court held that the original first-instance court was competent to adjudicate the execution contestation.
Legislator headnote
AI generatedart. 379 C. proc. civ, art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, art. 22 alin. (3) C. proc. civ, art. 2 din O.U.G. nr. 51/1998, art. 403 C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Material competence for execution contestation of claims transferred from public non-performing asset agency to proprietary fund under common law regime: The dispute involved a debtor filing a challenge to forced execution proceedings initiated by a creditor based on a loan guaranteed by the Ministry of Public Finance, which had been initially acquired by the Agency for Non-performing Assets (AVAS) under public debt regulations and subsequently transferred to the Proprietary Fund. The First Instance Court had previously declined jurisdiction to the Bucharest Court of Appeal, citing specific competence rules for assets taken over by AVAS, but the Court of Appeal refused this transfer, leading to the conflict. The Supreme Court determined that the legal nature of the claim changed upon its transfer from AVAS to the Proprietary Fund, moving it out of the specific regime of Emergency Government Order no. 51/1998 and into the common law framework for execution. Consequently, relying on Articles 400 and 402 of the Code of Civil Procedure and Decisions no. XV/2005 and XV/2007 regarding material competence, the Court held that the original first-instance court was competent to adjudicate the execution contestation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the reasoning to establish the basis for referring the conflict of negative jurisdiction to the High Court, although no explicit articles are cited in the final dispositive order.
Full text
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, contestatoarea SC W.T.C. SA BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimata SC F.P. SA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea formelor de executare inițiate de intimată cu neobservarea dispozițiilor execuționale referitoare la poprirea înființată asupra sumelor existente în conturile contestatoarei deschise la R.B.S.B.
Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 403, art. 3731 și art. 379 C. proc. civ.
Judecătoria sector 1 București, prin sentința nr. 3484 din 23 februarie 2011 a admis excepția de necompetentă materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
În pronunțarea acestei soluții prima instanță a reținut, raportat la natura creanței, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cărora cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul, sau după caz, domiciliul pârâtului.
Astfel învestită Curtea de Apel București, secția A V-a comercială, prin sentința nr. 49 din 2 mai 2011 a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 1 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
În fundamentarea acestei sentințe cea de-a doua instanță a reținut, în esență, că litigiul nu se circumscrie reglementării prevăzută de O.U.G. nr. 51/1998 dat fiind faptul că, prin transferarea creanței de la A.V.A.S. la Fondul Proprietatea, aceasta a ieșit din sfera creanțelor preluate la datoria publică, nemaireprezentând un activ al statului în sensul prevăzut de art. 2 din O.U.G. nr. 51/1998 și nici o creanță neperformantă în sensul prevăzut de art. 3 din evocatul act normativ.
Din aceste considerente, curtea de apel în stabilirea instanței competente material în soluționarea pricinii, a făcut aplicarea art. 400 alin. (1), art. 402 și art. 403 C. proc. civ., raportându-se totodată și la Decizia în interesul legii nr. XV/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Înalta Curte, în pronunțarea regulatorului de competență, are a analiza natura creanței ce formează obiectul executării silite.
Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 403, art. 3731 și art. 379 C. proc. civ. solicitând anularea formelor de executare silită prin care se urmărea valorificarea unei creanțe rezultate din garantarea de către Ministerul Finanțelor Publice a împrumutului acordat debitoarei SC W.T.C. SA BUCUREȘTI, creanță ce a fost preluată, în vederea valorificării de către A.V.A.S. în temeiul O.G. nr. 29/2002. Ulterior, creanța a făcut obiectul transferului de la A.V.A.S. către Fondul Proprietatea, în acord cu reglementările cuprinse în art. 4 din Titlul II al O.U.G. nr. 81/2007.
Prin transferul astfel operat creanța și-a schimbat natura, din creanță neperformantă, preluată la datoria publică, sub regimul de reglementare al O.G. nr. 29/2002 și O.U.G. nr. 51/1998 într-o creanță al cărei regim juridic se circumscrie, în materia executării, dreptului comun.
În aceste condiții, soluția instanței mai întâi investite, de a schimba natura creanței și, implicit, a domeniului de reglementare apare ca fiind excesivă și pronunțată cu nesocotirea temeiurilor de drept invocate în cerere.
Așadar, cum natura juridică a creanței determină normele care reglementează competența materială în identificarea instanței de executare, în speță sunt incidente dispozițiile art. 400 și art. 402 C. proc. civ. raportat și la Decizia nr. XV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împrejurare față de care instanța competentă material în soluționarea prezentei contestații la executare este Judecătoria Sector 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența în favoarea judecătoriei Sector 1 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011.