Annulment appeal regarding site supervisor obligations under Construction Quality Law and contractual interpretation of construction contracts

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1206 din 22 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.E. împotriva deciziei nr. 89/A-C din 27 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestației în anulare C.E.G. la data de 7 aprilie 2011, motivele cererii fiind depuse la dosarul cauzei la 26 septembrie 2011.

Contestatoarea își întemeiază în drept cererea pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., criticile subsumate vizând faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului privind aplicarea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții.

În dezvoltarea acestei unice critici contestatoarea reproșează instanței de recurs că a omis să se pronunțe asupra motivului de recurs prin care, a criticat soluția instanței de apel pentru aplicarea greșită a legii și interpretarea eronată a actului juridic dedus judecății, cu neluarea în seamă a dispozițiilor legale speciale care reglementează raporturile juridice dintre părți, respectiv Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, din perspectiva obligațiilor ce incumbă dirigintelui de șantier.

Contestatoarea prezintă dinamica raporturilor contractuale din perspectiva art. 2, art. 5, art. 19 și art. 29 din contractul de antrepriză, precizează care sunt obligațiile dirigintelui de șantier astfel cum acestea figurează în Legea nr. 10/1995, conchizând în sensul că motivarea deciziei atacate în prezenta cale de retractare este lipsită de temei legal sub aspectul nesancționării dirigintelui de șantier pentru depășirea limitelor mandatului său.

Prealabil examinării fondului contestației în anulare, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității cererii invocată de intimată întrucât dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ. nu disting între termenul de introducere a cererii și cel de motivare a acesteia, sancțiunea tardivității motivării cererii nefiind reglementată legal. Rațiunea pentru care legiuitorul permite motivarea contestației în anulare ulterior declarării acesteia este în deplin acord cu principiul liberului acces la justiție, contestatoarea rezervându-și astfel dreptul de a valorifica această cale de retractare ulterior momentului la care a luat cunoștință de soluția pronunțată în recurs.

Înalta Curte, analizând contestația în anulare din perspectiva temeiului de drept invocat și a criticilor formulate, constată că cererea este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.

Considerentele deciziei ce face obiectul prezentei căi de retractare relevă analiza detaliată pe care instanța de recurs o realizează în exercitarea controlului de legalitate circumstanțiat temeiurilor de drept invocate de recurenta contestatoare.

Criticile recurentei privind greșita interpretare a actului dedus judecății dedusă din nesocotirea de către instanța de apel a specificului raporturilor juridice dintre părți impus de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții au fost amplu analizate, instanța de recurs raportându-se în exercitarea controlului de legalitate strict la actul juridic dedus judecății – contractul de antrepriză încheiat între părți – și la determinarea cadrului procesual impusă prin efectul opozabilității evocatei convenții.

Răspunzând acestui motiv de recurs, instanța de recurs a arătat că „reclamanta executant este un terț iar eventuala executare necorespunzătoare a obligațiilor pe care dirigintele de șantier și le-a asumat prin contract pot fi opuse de beneficiar dirigintelui de șantier nu și reclamantei”.

În realitate motivul contestației în anulare are o puternică tentă devolutivă care presupune readucerea în discuție a fondului litigiului dedus judecății, aspect nepermis într-o cale de retractare.

Împrejurarea că în motivarea deciziei atacate nu apare „ad literam” indicat, evocatul motiv de recurs, în formularea propusă de recurentă, nu echivalează cu o nemotivare a acestuia odată ce instanța de recurs sintetizând critica, redă raționamentul ce a stat la baza respingerii acesteia.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 318 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare iar în raport de art. 274 C. proc. civ., va obliga contestatoarea să plătească intimatei SC C.M.P. SRL Băile Olănești 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea C.E.G. împotriva deciziei nr. 1206 din 22 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială ca nefondată.

Obligă contestatoarea să plătească intimatei 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2011.