Insurance premium payment delay due to bank error does not suspend insurer’s direct liability to reinsurer
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the insurer called in guarantee, affirming the Court of Appeal’s decision that upholds the lower court’s order for the insured to pay damages and the insurer to pay the reinsurer directly. The dispute concerned a reinsurance claim where the reinsurer sought recovery from the insured and its insurer for losses arising from an accident, with the insurer challenging its direct liability for payment based on the argument that the bank’s failure to process foreign currency premium payments on time voided its coverage. The court held that the insurance contract was valid and effective from the date of the insured’s timely payment instruction to the bank, making the insurer’s delay irrelevant to its obligation, and ruled that the insurer’s potential claim against the bank for its operational errors was a separate matter not affecting the primary liability. The decisive legal basis involved the interpretation of the insurance contract’s effectiveness upon payment instruction and the procedural validity of the court's order for direct payment by the insurer to the reinsurer as a practical execution method that did not violate the principles of procedural law.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 60 C. proc. civ; Insurance premium payment delay due to bank error does not suspend insurer’s direct liability to reinsurer: Din examinarea susținerilor pe care pârâta le face prin recursul de față, în raport cu actele aflate la dosarul cauzei, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, așa cum se solicită.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 octombrie 1998, reclamanta SC P.U. Spania (Societate Anonimă de Asigurări Reasigurări) a chemat în judecată pe pârâtele SC R.S. SA București și SC S.E. SRL București, pentru a fi obligate la plata sumei de 18.917 dolari S.U.A. (echivalentul a 2.602.599 ESP) achitată în calitate de asigurător SC C.R. SRL, care a suferit un prejudiciu cauzat de pârâte.
Pârâta SC S.E. SRL București a formulat o cerere de chemare în garanție a SC A.S.R. SA, solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenții, să fie obligată la plată chemata în garanție.
Prin sentința civilă nr. 3654 din 8 iunie 2000, Tribunalul București a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta SC S.E. SRL la plata sumei de 16.918 dolari S.U.A., reprezentând daune, precum și la 10.279.028 lei cheltuieli de judecată și a respins acțiunea, față de pârâta SC R.S. SA București. Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a fost obligată chemata în garanție să plătească, direct reclamantei, sumele de 16.918 dolari S.U.A. și 10.279.028 lei, precum și cheltuielile de judecată, în sumă de 16.000.000 lei.
Curtea de Apel București, secția comercială, a respins apelul chematei în garanție, ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 4588 din 28 iulie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul chematei în garanție, a casat decizia de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare.
După casare, Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 172 din 6 decembrie 2002, a respins apelul chematei în garanție, menținând soluția instanței de fond.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, chemata în garanție a declarat recurs, susținând, în esență, că a fost, în mod greșit, direct obligată la plata daunelor, întrucât s-a plătit cu întârziere prima de asigurare în valută, datorită faptului că banca nu a cerut toate actele necesare, situație în care, pentru accidentul produs la 11 octombrie 1997, B.K. a acceptat plata cu întârziere la 16 octombrie 1997.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susținerilor pe care pârâta le face prin recursul de față, în raport cu actele aflate la dosarul cauzei, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, așa cum se solicită.
În speță, este de reținut că pârâta SC S.E. SRL a achitat prima de asigurare la data de 10 octombrie 1998, cu ordinul de plată confirmat de bancă, situație în care este nerelevant faptul că, din culpa băncii, suma a intrat cu întârziere în contul asigurătorului.
Cum părțile, pârâta, asiguratul și chemata în garanție, asigurătorul, au încheiat o poliță de asigurare la data de 10 octombrie 1997, când s-a achitat și prima de asigurare, prin acordul părților, convenția de asigurare își produce efecte de la această dată, situație în care începe să opereze răspunderea asigurătorului pentru riscul produs.
În ceea ce privește întinderea despăgubirii, aceasta s-a făcut, potrivit actelor de constatare întocmite în prezența părților de asigurătorul extern, așa cum corect au reținut instanțele.
În situația în care chemata în garanție, asigurătorul a fost prejudiciat de banca mandatată să-i încaseze primele de asigurare, prin întârzierea operațiunilor de plată în valută, pentru că nu au fost solicitate toate documentele necesare, are acțiune separată în desdăunare.
În ceea ce privește obligarea sa directă la plată, este de reținut că, prin hotărârea instanței de fond, corect au fost admise, atât acțiunea principală a reclamantei, prin obligarea pârâtei la plată, cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Astfel că, prin indicarea explicită a sumelor legal datorate de pârâtă și, respectiv, de chemata în garanție, obligarea directă la plată a acesteia din urmă nu vine în contradicție cu dispozițiile art. 60 C. proc. civ., fiind o modalitate practică de executare efectivă a plăților dispuse de instanță, care nu prejudiciază în nici-un fel fondul cauzei sau pe vreuna din părțile din litigiu.
În consecință, recursul chematei în garanție se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de chemata în garanție, SC A.S.R. SA, împotriva deciziei nr. 172 din 6 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2003.