Non-payment of mineral water prices and late penalties versus proof of overpayment via common pointage report

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, prin sentința civilă 3123 din 16 mai 2000, a respins acțiunea principală introdusă de reclamanta S.N.A.M. SA București împotriva SC B.M.W. SA București, prin care se solicita obligarea acesteia la plata sumei de 62.690.324 lei cu titlu de preț pentru apa minerală livrată, conform contractului nr. 104 din 20 martie 1995 și 63.367.245 lei penalități de întârziere. Prin aceeași sentință a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtă, cu consecința obligării reclamantei la restituirea unei plăți nedatorate în sumă de 29.792.614 lei și dobândă în sumă de 30.835.355 lei.

După un prim ciclu procesual, în fond, după casare, de la Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 143 din 7 octombrie 2002 Curtea de Apel București a respins apelul declarat de reclamantă, cu motivarea că, după punctajul comun al părților, pârâta a achitat sumele datorate, chiar și în plus, așa cum rezultă din raportul lunar de producție, iar pârâta, cu ordinele de plată depuse la dosar, a făcut dovada achitării sumelor, deci, nu mai există nici un debit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.N.A.M. SA București, care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 alin. (2) C. proc. civ., a susținut că decizia din apel este practic nemotivată, deși, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța avea obligația să arate temeiurile de fapt și drept pentru care și-a format convingerea, prin aceasta, cauzându-se o vătămare recurentei, care, astfel nu are posibilitatea să o critice.

Motivarea sumară, în opinia recurentei, din decizie este greșită deoarece suma pretinsă rezultă din situația debitelor și penalităților calculate la 31 decembrie 1998, iar pârâta nu a achitat sumele după realizarea unui punctaj comun și nici în plus, neexistând o asemenea dovadă.

Recursul este nefondat.

De menționat, că motivarea recursului nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care se referă la încălcarea formelor de procedură în condițiile arătate și sancționate de art. 105 C. proc. civ., ceea ce nu s-a pretins nici de recurentă că s-ar fi produs în speță.

Așa cum este motivat recursul, el se încadrează mai mult în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dar, chiar și așa, este neîntemeiat.

Din verificarea deciziei recurate se constată că instanța de apel a motivat soluția pronunțată, și, chiar dacă a făcut-o mai succint, asta se datorează argumentului avut în vedere, respectiv, plata sumelor s-a făcut de pârâtă și chiar și în plus.

Combătând această motivare, recurenta se contrazice singură cu susținerea inițială a nemotivării hotărârii.

Este inexactă susținerea recurentei că nu s-a făcut dovada plății și încă a unor plăți în plus, deoarece reclamanta-recurentă a fost obligată, ca urmare a admiterii cererii reconvenționale, tocmai la restituirea a ceea ce s-a plătit în plus la unele facturi, iar recursul nu privește și cererea reconvențională.

Actul avut în vedere de instanța de apel și aflat la dosarul de fond și care a stat la baza întocmirii facturilor, nu privește numai stabilirea cantității de apă naturală livrată, cu care părțile sunt de acord, cum greșit se pretinde în recurs, ci și valoarea, așa cum se menționează chiar în conținutul acestui raport lunar de producție.

Or, acest raport s-a întocmit în aprilie 1998, iar, la data de 18 mai 1998, cu O.P. nr. 134, s-a făcut plata facturii emisă, la 30 aprilie 1998, pe baza raportului.

De aceea, atât instanța de fond, cât și de apel au avut în vedere acest raport, care reprezintă voința părților și care a fost respectat de pârâtă în privința plății sumei.

Cum s-a referit la faptul că pârâta a achitat sumele, evident că instanța a avut în vedere ordinele de plată depuse la dosar, despre care recurenta nu face nici o referire în recurs.

Cum critica de esență a recursului o constituie art. 304 pct. 5 C. proc. civ., solicitându-se reținerea cauzei spre rejudecare, și cum s-a arătat că acest motiv nu este incident în cauză, iar hotărârea este motivată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta, S.N.A.M. SA București, împotriva deciziei nr. 143 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel București , secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2003.